Original subtitles

Faceţi reclamă produsului sau mărcii dvs. aici, contactează www.MY-SUBS.org astăzi

...

O femeie țipă de durere.

...

Respiră repede.

...

Ea țipă.

...

Plânsul unui bebeluș

...

Muzică fascinantă

... ...

- Filimon.

Filemon.

Filemon.

...

- Și așa?

Să vedem.

- Nu pot să o fac, doctore. - Îl doare de fiecare dată.

- Va trebui să facem un efort.

Trebuie să simtă că ești acolo.

...

Apropie-l.

...

...

Radio Jingle

*-Bacalaureat: începe cu filosofia.

*Cum să decizi că un act este corect?

*Aceasta este una dintre întrebările adresate candidaților din anul terminal.

*La Paris, incidente pe Champs-Élysées.

*În special tinerii beți

*a atacat clienții unui club de noapte faimos...

- Filimon,

Îmi dai walkman-ul tău? - Mai târziu, Lucie.

- Nu ar fi trebuit să virăm la dreapta la intersecție?

- Haide, uriașule. Aici!

- Hm? Ce crezi?

Hei!

Laurence? Dormi?

- Dar da, acesta este drumul cel bun. Nu suntem prea departe acum.

Se ridică. Nu vrei să-l accelerezi?

- În plus, nici măcar nu sunt bărbierit. Arăt de rahat.

- Ești foarte bun/ă.

- Dacă oamenii mă văd așa...

- E weekend, Georges. Nimeni nu se bărbierește în weekend.

- Uite, e podul.

Muzică ușoară

...

- Sunt o mulțime de case.

- Mai presus de toate, sunt o mulțime de copaci. Acesta este cel mai important lucru.

- Și vecinii?

- Nu prea am avut de ales. Mai ales mobilat.

- Acest tip de loc,

Atâta timp cât faci ce fac toți ceilalți, ești bine.

...

- Chiar spre nord.

- Camera ta.

Coborâm pe o scară.

...

- Ah, garajul. E bine.

Muzică plină de suspans

...

*Dăm un apel.

*Răspundem. *-Da?

*-Martine, bună seara. *-Bună seara.

*-Sunt Jean-Pierre Foucault. *-Bună seara.

*-Emisiunea „Cine vrea să fie milionar?”.

*Martine, ne distrăm de minune cu Frédéric

*pe care îl știi. *-Da.

- E prea ușor, e B.

- Începe cu „au”. E A-ul, uite.

- Este „ostralopithecus” cu litera O.

- Ce este „Australopithecus”?

- De ce continuă?

Ar trebui să plece cu cele 2 milioane ale lui.

- Eu...

Glumești, e prea frumos ca să fie adevărat. Nu renunțăm la 4 milioane.

- În același timp, nu o simt, Martine. Intră în panică.

- Da. - Da, o să se prăbușească.

Filemon.

- Hm?

- Cât costă? - 242.

- Nu, haide.

- Pe bune, 12.

- Ce aducem mâine?

Nu e obiceiul să vii fără nimic.

- Nu știu.

Ea mi-a spus:

„Nu-ți fie rușine, vino așa cum ești.”

- Nu vor fi dezamăgiți.

- 12.

Ce culoare? - Nu știu, Lucie.

Gazdă.

- Poate ar trebui să mai fac un buzunar pentru mâine.

- Stai liniștit, ești epuizat.

- „Dragostea ta e ca un trandafir fragil,

Ai grijă la spinii lui."

Ce?

- Trebuie să arătăm cât mai normali posibil la grătarul ăsta.

Limită, oamenii trebuie să creadă că suntem enervanți.

- Înainte, nu era nimic aici. Doar pădure până la drum.

Apoi am buldozat,

Casa a fost construită.

Ne-am ocupat de amenajarea peisagistică. De piscină, de tot ce trebuie.

- Ai mai mulți oameni în fața ta.

- Nu, soția mea nu voia să aibă vedere la vecinul de vizavi.

După aceea, întotdeauna există mai bine în altă parte,

dar suntem bine aici.

- Exact asta căutam.

Echilibrul potrivit, bucurându-ne de natură

în timp ce stați aproape de magazine și de rețeaua comunitară.

Locul ăsta e norocos.

Atunci suntem bine primiți.

Este...

- Cu plăcere.

- Noroc!

- Și astfel, ai venit aici ca să...

- Căutam echilibrul potrivit.

Rămâi aproape de natură

fiind în același timp aproape de magazine și de rețeaua comunitară.

Și mă simt bine să mă întorc la muncă.

- Și apoi, trebuie să fie foarte incitant să te miști.

- Nu se va arde la soare cu echipamentul lui. Trebuie să se bronzeze.

Vremea e nebună acum, trebuie să profiți la maximum de ea.

Nu suntem întotdeauna atât de răsfățați.

Ce vrei să faci mai târziu în viață?

- Ăă...

Medicină.

- E bine. E o slujbă sigură.

Nu am putut. Boli și toate cele...

- Mă duc să iau ceva de băut.

- Da.

Este cărbune? - Da.

- Riesling?

- Nu, mulțumesc, nu beau.

- Ah. Nu mai ești la un interviu de angajare.

În orice caz, e bine să ai sânge proaspăt.

Nu ne așteptam să găsim o asistentă medicală atât de repede.

pentru mostre.

- Și soțul tău?

- Înainte dădea, dar nu mai poate

din cauza unei inimi fragile, dar aceasta îl apasă,

pentru că este o cauză de care este atașat.

- Nu, vorbeam despre munca lui.

- Ah...

Îmi pare rău.

Îmi pare rău. El este asigurător.

Muzică ușoară

...

- Vrei niște?

- Mi-ar plăcea foarte mult. - Sincer, poți.

Sunt de zece ori prea multe.

- Mulțumesc.

- De unde ești atunci?

- Din Bretania. E răcoare aici.

Am vrut să ne mutăm...

- Bucură-te de natură fiind aproape de magazine

și rețeaua asociativă.

Acest loc este o binecuvântare.

- Gazonul tău e atât de verde, încât nu pare adevărat.

L-ai vopsit?

- Nu.

Nu avem voie să mergem pe el

cu excepția cazului în care sunt oaspeți.

Acum că spui asta, e adevărat, pare falsă.

- Haide.

Îți voi prezenta niște vecini. Acesta este un cartier bun.

- Ești aici.

Salut. Charles.

- Salut. Filimon.

- Hm, totul arată bine.

- Bună. Clemence. - Mulțumesc.

Deci, ce îți spuneam? Preotul încearcă să o imobilizeze.

Fata a vomitat brusc o chestie verde, veche și dezgustătoare.

Îl are în gură. E o prostie.

- Ai văzut-o?

- Ce?

- „Exorcistul”, un film de groază foarte faimos.

- Da. - Cu tipa care e posedată.

- Și cine își înfige un crucifix în vagin? Nu?

- Ești cu.

- În Evul Mediu, se credea că oamenii sunt posedați,

dar erau doar epileptici.

A fost înfricoșător,

dar oamenii nu știau că este o boală.

- Trebuie să fi fost cald.

Râsete

...

Film

...

*-Va trebui să fugim, să ne ascundem.

*Traversând mările.*-Ți-e frică?

*-Mi-e teamă pentru tine. *-Uite.

*Se iubeau

*de la prima până la ultima privire.

*Poți să-mi juri pe acest mormânt

*Că mă vei iubi mereu?*-Jur.

Muzică romantică

...

*-Acesta este calul meu.

*Ia-mă pe mine, José Luis.

*Ia-mă. - "Ia-mă, José Luis."

Chestia asta e foarte rea.

- Chut!

...

- Știai că Berthier conducea

Un hipermarket? - Da?

- O mare responsabilitate.

Se potrivește atât cu casa mare, cât și cu burta mare.

- Nici măcar nu are burtă mare.

- Au fost tinerii cu care ai vorbit drăguți?

- Da.

Arătau normali. - Ce înseamnă asta?

- Nu știu.

- Pune puțină convingere când vorbești despre medicină.

Nu ne-a venit să credem.

- Ar trebui să întâlnesc un profesor care să-mi dea cu adevărat o vocație.

- E drăguț pentru mama ta. - Nu e vorba de mama.

- În fine, asistentele păreau destul de drăguțe.

Nu sunt suspicios. - E bine.

Știm ce s-a întâmplat cu cel dinainte?

- Ea a ridicat ștacheta. - Tu tragi în fiecare zi.

- Acasă, da.

- Va fi același gest. - Sigur.

Șoc - Ah!

- La naiba!

- Mă duc.

- Ai putut să

să vorbești cu ei despre protocol? - Da.

Totul este înregistrat într-un computer, dar nu se schimbă nimic.

pentru buzunarele degradate.

- Retrogradat? - Da.

Acestea sunt buzunare pe care nimeni nu le numără.

Deci...

Prefer zilele în care sunt oameni.

Muzică fascinantă

...

La naiba, nu e nimeni acolo.

...

Cel care se ocupă de interviuri,

Aceasta este Catherine Berthier.

Salut. - Mă bucur că ești aici.

Tot ce-ți lipsea erai tu.

Bun...

- Trebuie să-mi țin geanta prin preajmă.

- Salut. Bine ai venit. Îi iau geanta.

- Aceasta este recepția. - Da.

- Masa...

- Îl iau pe donator. Iau foaia lui de urmărire.

Mulțumesc.

Salut. - Salut.

- Mai presus de toate, trebuie să privesc

profesionist, relaxat.

Ai mâncat în această dimineață?

- Da, am băut. - Te-ai hidratat bine.

- Da.

- Un exemplu este ușor de făcut,

dar se întâmplă ca sângele să curgă mai mult

sau debitul este prea lent,

sau nu știu,

Există o eroare de manipulare.

În acest caz, nu putem păstra buzunarul,

este retrogradat.

Se întâmplă în fiecare zi.

Doar nu exagera.

...

Aceste buzunare nereușite, merg în aceeași cutie:

cutia X.

E ca un coș de gunoi.

- Ce? Chiar dacă au sânge în ele, le aruncă?

- Da. Sunt inutilizabile.

Nimeni nu contează

buzunarele care intră în interior. Și în mod normal,

Trasabilitatea se oprește aici.

- Dacă totul merge bine, odată ce ați terminat, declarați

că ai ratat lovitura și ai făcut să dispară buzunarul?

- Da. Gata.

Asta e tot.

- Bine.

- Bine.

- E cald aici.

E sufocant. Nu crezi?

- Cred că e în regulă.

Este vreo problemă?

- Ăă...

Ăsta e norocul tău. Va trebui să ne oprim.

- Serios? E ciudat.

Nu mi s-a întâmplat niciodată. În zece ani de serviciu.

- Îmi... îmi pare rău...

Ai băut destul în dimineața asta? - Da, da.

- Ai nevoie de ceva?

- Nu știu ce se întâmplă.

Durează prea mult.

La început curgea, dar acum nu a mai rămas nimic.

- E surprinzător, pentru că Antoine vorbește de obicei bine.

Uite. Poți frământa bila?

Și mișcă-ți și picioarele, asta va ajuta întoarcerea venoasă.

Și asta e tot! Asta e tot.

Ne întrebi dacă ai vreo îndoială. - Da, mulțumesc.

- E acolo, la filmele pentru copii.

Du-te și vezi.

- Nu-mi plac filmele pentru copii.

- A, da? Și de când? - Săptămâna trecută.

- Săptămâna trecută? Ce urmărești acum?

- Filme cu mașini mari

și tipi atrăgători.

- „Exorcistul” nu e cel mai bun.

Mai ales dacă l-ai văzut deja.

- Tocmai am dat peste asta.

M-a făcut să mă gândesc la... tine.

- Sper că nu te-au speriat.

- Nu.

- Par puțin proști, dar nu sunt răi.

- Se pare că vă cunoașteți de atât de mult timp.

- Din zorii timpurilor, da.

Și tu, nu-ți este prea dor de casă?

- Sigur că e cam lipsit de valoare.

Prieteni, petreceri.

Sunetul valurilor, soarele răsărind peste ocean.

- Ai fost lângă ocean? - Da.

- Da, era un zeu al surfingului. Ca și el, chiar așa.

- Va fi dificil să facem surf aici, avem un singur râu.

Mergem acolo joi cu ceilalți.

- Da. - Dacă ești dispus(ă).

- Bah...

E drăguț, dar o să-i ajutăm pe părinții noștri cu treburile casei.

- Bine.

Dacă te răzgândești, aceasta este calea spre intrarea în pădure.

- Bine. Da.

- Salut. - Salut.

Și navigare plăcută.

- Mulțumesc. - Da...

- Bun surfing, nu-i așa? Bun surfing.

Muzică fascinantă

...

Tinitus

... ...

- Poți să o faci.

Poți să o faci, poți să o faci. Laurence!

Haide!

...

Tinitus

...

Muzică ușoară

...

- Te vom putea elibera.

Dar nu contează, se întâmplă.

Nu uita să bei multă apă și să te hidratezi bine.

Mulțumesc. La revedere.

...

- Dar ce este asta?

Domnule, vă putem ajuta?

- Aș putea mânca ceva?

- Ne pare rău, această masă nu este rezervată

decât pentru donatori.

Dar vă putem oferi apă. - Nu, nu apă.

- Sau suc de fructe. - Nu, nu suc.

- Este regretabil.

Sunt atât de multe.

- Vezi, toți acești oameni donează sânge.

Îi slăbește.

Deci, dacă rămânem fără mâncare, asta e o problemă.

- Pot dona sânge.

- E frumos, dar avem tot ce ne trebuie.

Ei continuă să vorbească.

...

- Vă rog. - Domnule, acest lucru nu este posibil.

Ți-am explicat de ce și nu înțelegi.

- Este o bucată mică de pâine.

- Nu putem, nu avem suficientă mâncare! Ai înțeles?

Este pentru donatori. Ai înțeles?

- Îmi dau sângele!

- Frumos, avem ce ne trebuie.

Sunt mulți oameni care așteaptă.

Și iată-te că îi deranjezi pe oamenii care donează sânge.

Deci, sugerez să luăm ieșirea.

- Vreau să mănânc. - Domnule, nu este posibil!

Cum ar trebui să-ți explic asta?

Acum te voi conduce la ieșire.

- Te rog. - Nu este posibil!

- Te rog. - Cum ar trebui să...

- Haide. Te rog să pleci. Nu vom face nicio scenă.

- Deranjezi oamenii!

- Toată lumea se uită la noi. Ieșim afară.

- E bine.

Ia o chouquette. Asta e tot ce pot face!

...

- De obicei nu-ți place berea.

- Nu e pentru mine.

- Atunci, pentru cine este?

Unde te duci?

- Termină cu întrebările tale, Lucie.

- Nu mă vei lăsa în pace?

- Da.

Bine, ai câinele tău de pază.

- Le voi spune părinților.

- De ce ai de gând să le spui?

- Doar dacă nu-mi împrumuți Walkman-ul.

- Bine.

- Cu casca.

- Am făcut. Am verificat.

Mă voi întoarce înainte să ajungă ei.

Aici.

Te ocupi tu de asta? Dacă eu mă scufund, te scufunzi și tu, bine?

- Bine.

- Cum mă găsești?

- E în regulă.

- Pe curând. - Salut.

- Salut.

Salut, sunt Philemon...

Am băut niște beri pentru...

Asta e de rahat.

Salut, te-am văzut și...

...

Discuții

...

- Te uiți?

- Salut. Nu, nu. Te așteptam să-i mulțumești Camilei.

Pentru zilele trecute.

- Hm. Își scutură geanta.

- Așa că am băut niște beri.

- Ești deștept/ă.

Haide, e pe aici.

Philemon a băut niște beri. - Frumos.

- O, ce bine!

Discuții și râsete

...

Hei! Ai niște beri?

- Da. - Pot să-ți aduc unul?

- Da, e grozav.

- Pot și eu?

Sunt sexy. / Sunt super sexy.

Le vom pune în apă.

Te deranjează asta? - Nu.

- Mi-ai luat unul?

El strigă. Ei râd.

- Unde este camera?

- DA! - Astăzi,

Sunt eu, fotograful.

Nimic!

Minus zero.

Deci?

Hai, arată-ne.

- Dacă mă tai, e vina ta.

- Vas-y.

- O, nu!

...

- Încercam să fiu drăguță.

Ei râd.

- Trebuie să faci o tumbă aici.

- Poți să-mi ții asta, te rog?

Mulțumesc.

- Înainte, înapoi. Și în același timp.

- Ei bine, da... Râde

- Dar asta a fost tot! Când te-ai ghemuit,

Asta a fost tot!

- Îl cunoști pe Vince Taylor?

Cântărețul.

- Nu.

- Era un rocker cam blestemat.

Tipul ăsta stătea mereu în umbră.

Casele de discuri voiau mai mult de la el,

pentru că oamenii se jucau la concerte.

De parcă muzica lui i-ar înnebuni pe oameni.

A ajuns într-un spital de psihiatrie, cu terapie cu electroșocuri.

L-a distrus.

În cele din urmă, a avut chiar și proteze dentare

pe care le-a lipit la loc cu guma de mestecat.

- A fost muzica lui bună?

- Da. Când știi povestea,

Asculți diferit.

- Ești puțin ciudat, nu-i așa?

- Serios?

Îmi pare rău.

Cris

Ce vreau să spun e că tipul era atât de aproape de obiectivul său.

Ca și cum destinul său n-ar fi putut fi înțeles niciodată.

Ei bine, el era rock 'n' roll adevărat.

Doar că lumea nu a urmat.

- Nu e surprinzător, în același timp.

De când e lumea dreaptă?

Sincer...

Când vezi războiul din Irak, Kosovo, SIDA,

bomba nucleară,

naziștii...

Asta nu are sens.

- Eu, care credeam că sunt întunecat/ă.

- Habar n-ai.

- Dar mai sunt și alte lucruri, nu-i așa?

Lucruri frumoase.

- Sper că da.

Spargere de sticlă - La naiba!

- La naiba! - La naiba.

Poți încerca să ții asta?

- Serios... Asta e o prostie.

- Taci.

- Nu taci, o să treacă. - Taci.

- O, Doamne!

- Iată-ne aici.

- Hm.

- Crezi că e la fel ca al mamei?

- Brațul meu nu va simți diferența.

Vrei să încerci și să-mi spui?

- O, nu!

„Noaptea nu se termină niciodată” (Petula Clark)

...

- Când nu dorm

Noaptea se prelungește, noaptea nu se termină niciodată

Și aștept să vină ceva

Dar nu știu cine, nu știu ce

Vreau să iubesc

Vreau să trăiesc

În ciuda golului

Din tot acest timp petrecut

Tot timpul ăsta pierdut

Și apoi tot timpul ăla pierdut

A spune că există atât de multe ființe pe pământ

Cine mă place

În seara asta sunt singuratic/ă

Este trist de moarte

Ce lume nebună!

Aș vrea să dorm și să nu mai gândesc

- La la la la la la la

- Aprind o țigară

Am gânduri negre în cap

- La la la la la la la

- Și noaptea mi se pare atât de lungă

Așa de mult, atât de mult

Uneori, în depărtare, aud sunet de pași

Cineva care vine

Dar totul dispare

Și apoi se lasă tăcerea

Noaptea nu se va termina niciodată

Luna e albastră, sunt grădini

Îndrăgostiți

Cine pleacă

Mână în mână

Oh, oh, oh

Și eu sunt aici

Plângând fără să știu de ce

A se întoarce ca un suflet pierdut

Da, singur cu mine însumi

Să-mi doresc pe cineva care mă iubește

Ah, noaptea asta, ah, noaptea asta care nu se va termina niciodată

Muzica se estompează.

Râsete

Discuții

...

...

- Te deranjează fumul? - Nu, nu-ți face griji. Hai.

- Vrei una? - Nu, nu fumez.

- De ce te-ai mutat din nou? - Din cauza slujbei tatălui meu.

Și apoi, și munții.

- Nu înțeleg.

A fost din cauza slujbei tatălui tău sau a aerului curat?

- În primul rând, pentru munca tatălui meu.

El voia o schimbare.

Am omorât doi iepuri dintr-o lovitură. A demisionat.

Și apoi am căutat un loc unde să avem o viață bună.

Oamenii de aici sunt drăguți, așa că...

- Crezi că sunt drăguț/ă?

- Mai mult decât pari, da.

- Trebuie să fie foarte frumos răsăritul soarelui în Bretania?

- Despre ce e vorba?

- Îi spuneai Camilei

că ți-a plăcut să privești răsăritul soarelui peste plajă.

- O, da.

Deseori făceam asta dimineața, înainte să merg la curs.

Da, culorile și luminile de pe ocean.

Cam ca aici cu muntele, e...

irezistibil.

Nu-i așa?

- Da.

E amuzant, pentru că...

Credeam că soarele nu răsare niciodată peste ocean în Bretania.

E doar soarele care apune, nu-i așa?

- Nu e ceea ce crezi.

- Dar ce zici de Bretania?

- Da, Brittany.

Întotdeauna ai fost aici, nu-i așa?

- Întotdeauna, da.

Aceasta este casa mea.

Gem Ce este?

- Ca va ?

- Ce se întâmplă?

- Are cineva un șervețel?

- Folosește-ți saliva pentru a opri sângerarea.

Nimeni nu vrea să mă asculte.

Muzică opresivă

- La naiba... Ține-mă așa!

Ține asta pentru mine!

Cedric, ai un șervețel?

...

Nu-l lăsa să facă asta! Cam, mișcă-te!

...

- Spune-mi că ai țigările.

- Ce? - Ai țigări?

...

- Mă enervează cu cota lor pentru persoane cu dizabilități.

Îmi face plăcere să ajut,

dar nu pot să le cer casierilor o taxă mai mare, pentru că un tip...

Dar nu, oamenii vor ca lucrurile să meargă repede.

Nu au timp.

Câinele latră.

- Ce faci aici?

...

Acasă! ...

Acasă!

- Voiam să știu cum e. Mâna ta.

- A, da. Nu e nimic.

Voi aștepta puțin înainte să înot din nou.

- Bine.

Îmi pare rău.

- Nu ar trebui să-ți ceri mereu scuze.

Altfel, oamenii vor crede că ești vinovat.

- Hei, Charles al tău a pierdut niște mușchi.

Ușor cu sucurile, că o să ajungi ca vecinul.

- Nu-l asculta. Se crede amuzant.

Plecăm? - Da.

Nu avem aceleași garaje.

- Da. Păi, e doar pentru a mă lăuda.

După tine.

- Acolo? - Da.

- Bine.

- Unde fugim?

- Nu știu.

Oriunde.

- Ai plecat repede ieri.

- Da, nu mă simțeam prea bine.

Nu e asta. A fost ciudat, totuși.

- Asta e clar.

Cum m-am simțit când mi-ai lins mâna?

- Ce?

- Doar ca să știu.

Cum a fost?

Deci?

- A fost cald.

- A fost bine?

- A fost bine.

A fost foarte bine.

- Ce te-a făcut să vrei?

- Nu știu, a fost mai puternic decât mine.

- Ai mai făcut asta până acum?

- Nu. Nu chiar așa.

Și tu?

Cum te-ai simțit?

Te-a durut?

- Nu.

Nu, nu cred.

Muzică ușoară

...

- Te-am atins!

...

Așa a fost 5!

...

Hai, treci mai departe, leneșule! - Hei, Lucie!

Mai puțin puternic.

- E în regulă, e el.

- Oricum, nu e nimeni acolo. - Oh!

Hei!

- Ia-ți câinele. - Nu-i bine, dragul meu?

- E complet putred. Încă mai crede că e cercetaș.

- E un foc foarte frumos, dragostea mea.

- E minunat aici. - Da, e drăguță,

acest râu.

Ei bine, n-aș fi scuipat pe o piscină mică.

Dar cu asta, e practic.

- Atunci vom rămâne?

- Vom vedea. Obiceiul te face să faci prostii.

- Ai vrea să rămâi?

- Îmi place aici.

- Am crezut

că frica îi făcea pe oameni să facă lucruri stupide.

- Și obiceiul.

- Și ce avem?

- Acolo, în ladă. - Stai aici.

Așadar, stai...

- Haide.

Hai să bem.

- Pentru ce toastăm? - Toastăm pentru noua noastră viață

și celei mai curajoase femei din lume.

- Mulțumesc.

- Mă întrebam, oamenii pe care îi ai...

În cele din urmă, de ce te-ai ocupat, a fost bine?

- O, da.

Nu au văzut nimic.

Le-am spus din nou să bea multă apă când pleacă.

Pentru ei, e la fel.

- Bine.

- Ei bine, bem ceva? - Da.

- Da.

Unde este trusa mea?

- O, la naiba.

- E în regulă, pot aștepta. - Nu, nu.

Nimeni nu rămâne pe bancă.

În plus, ți-am cumpărat o colecție grozavă de articole sport.

- Maman, ești oribilă.

- Sau, pot pur și simplu...

Muzică opresivă

...

Câinele țipă.

Câinele mârâie.

... ...

Lătrat

... ...

- Nu mai face asta niciodată. Se pare

un animal.

...

Uite.

...

- Ce se întâmplă?

- E Helen. Nu se simțea bine.

- Din fericire, fiul dumneavoastră era acolo.

El a fost cel care a chemat pompierii.

- Este bine? - Nu știm.

Dacă se întâmplă,

Fără el, nimeni nu ar fi observat.

Ar fi fost moartă până acum.

- A, da?

- Ne ținem pumnii să se recupereze repede.

Avem niște cumpărături de făcut...

Sirenele se sting.

...

Un mic incident și tot cartierul iese la iveală.

- Nu-mi dau seama dacă e voyeurism sau solidaritate.

- Ce se întâmplă?

- Deci, ce s-a întâmplat? Ce făceai acolo?

- Ah. Nu, eram în grădină, citind.

Și dintr-o dată, am simțit ceva.

Ca și cum instinctul mi-ar fi spus să încerc.

Am bătut la ușă și am intrat.

- Așa ai venit acasă?

- Nu chiar așa. Ea nu răspundea.

Când am văzut-o, am crezut că e moartă.

Am sunat la pompieri.

- Ai crezut că e moartă?

- Ea zăcea pe jos.

Ea respira, dar...

- Au sosit pompierii imediat?

- Nu imediat. Au luat...

Zece minute. A fost destul de repede.

- Și tu, în această perioadă?

- Mi-au spus că am salvat-o.

Și a avut noroc că am ajuns la timp.

- Dacă au spus-o, e bine.

- Da.

- Ai grijă de sora ta.

- Da.

- Nu-ți face griji. - Da, „nu-ți face griji.”

(În engleză)

...

...

- După tine.

Stai puțin.

...

...

...

- Schimb locurile. E o porcărie aici.

- Am crezut că e rău. - De aici, e mai puțin rău.

- CHUT!

- Am mințit.

De aici încolo e și mai rău.

*Femeia țipă.

...

Muzică înfricoșătoare

- O! - Chut!

- E în regulă, îmi pare rău.

*Gem

- Uite, acolo e Filimon.

...

- Charles!

- Îmi pare rău.

- Nu poți merge în altă parte?

- Mulțumesc foarte mult. Mulțumesc.

...

- Ca va.

- O! - Camila.

Hai, întoarce-te.

- Mai sunt niște floricele de porumb, haide.

...

Câinele latră.

...

- Taci.

... Taci!

...

Muzică fascinantă

...

- Pat!

La fel!

La fel!

- Trebuie să fi urmărit un alt câine, se va întoarce.

Trebuie să plec.

Îi vom întreba pe vecini, vom pune afișe.

Nu-ți face griji, îl vom găsi.

- Pat!

- Pat!

- De ce țipi așa?

- E Pat, a dispărut!

- Nu s-a trezit Philemon încă? - Nu știu!

La fel!

La fel!

La fel!

Muștele zboară.

La fel!

...

La fel!

...

La fel!

...

La fel!

La fel!

La fel?

Philemon a gemut.

...

- De ce te scarpini?

- Nu mai pot suporta!

El plânge.

Nu mai pot suporta.

...

- Ce se întâmplă cu tine?

- Ieși de aici, Lucie!

Sors!

Pars!

Te rog.

...

Dar ieși afară!

- Haide, haide! - Mamă!

De ce se scarpină?

...

- Nu știu ce m-a apucat.

Mi-era sete. Îmi era atât de sete

că nu mai puteam gândi.

Mi-e frică. / Mi-e frică.

Nu știu ce se întâmplă cu mine.

Au!

- Nu te mai atinge, va fi mai rău după aceea.

...

Muzică fascinantă

...

Săracul om.

...

Poate ar trebui să vin acasă,

nu te mai duce acolo.

- Nu. Să o fac din nou ca înainte?

Nu, Laurence. Nu.

Știe foarte bine ce a făcut. A fost un accident.

Am avut dreptate venind aici. Am fost de acord?

- Da, dar...

E mai greu decât mi-am imaginat.

...

Și vecinul?

- Ce, vecinul?

- Păi, vecinul...

- Nu. Nu crezi cu adevărat că el e cel care...

Nu, nu.

Nu...

Nici nu mi-a trecut prin minte.

Nu, dar...

- Un fursec, Nicole?

- Mulțumesc, Christine.

Laurence, ai avut vreo problemă cu echipamentul?

- Ăă...

Da. S-a prăbușit sistemul închis, nu știu ce s-a întâmplat.

- Da, se întâmplă asta.

- Întreabă-ne dacă ai nevoie de ajutor, pentru asta suntem aici.

- Da, îmi pare rău.

Mă duc să iau o pauză.

- Da. - Pe curând.

- Nu e prima dată când greșește.

- Îl privesc cum o face, totuși ea are mâna potrivită.

- Nu știu...

*Bip

...

- Ce-ți place? Face un zgomot enorm.

- Un Tagomachi. Mi l-a dat tata.

Cel puțin nu va muri.

- Bun...

Sper că nu e prea gătit.

Ce s-a întâmplat? Vrei să mănânci mai mult?

- Sunt vegetarian.

- De ce suntem aici?

- Pentru că este mai ușor de utilizat.

Trebuie să fim văzuți locuind în camera asta. Haide, să mergem!

Asta e. / Așa e.

Asta le va face plăcere vecinilor.

Hm?

Haide.

Poftă bună.

- Nu știu de ce mâncăm împreună, e absurd.

- Pentru că suntem o familie. O familie ia cina împreună.

Sonerie

- Bună seara, doamnă.

Este Filimon acolo?

Nu vreau să te deranjez.

- Deloc.

Filemon?

Asta e pentru tine.

- Salut. - Salut.

- E frumos afară și ceilalți au venit acasă.

Deci, mă gândeam...

- Că era momentul potrivit să mă suni?

- Nu credeam că vei fi în oraș aseară.

Am fost surprins.

Reacția mea a fost... - Ți-a fost rușine, nu-i așa?

- Nu e ca și cum ai face lucrurile așa ușoare.

- De ce ești aici?

Ăsta e chiar un joc pentru tine?

Tipii ciudați fac povești bune de spus?

- Nu.

Nu i-am spus nimănui despre asta.

- Da.

Înțeleg.

Mă duc.

- Nu mă pot opri din a mă gândi la tine.

- Haide, mănâncă ceva.

Vegetarienii au lipsă de proteine.

A mânca bine este sănătos.

- Gata cu cererile tale de despăgubire de la asigurări.

- Din moment ce nimeni nu vrea să mănânce ce am gătit, hop!

În bolul câinelui. O, nu, câinele,

E mort. La naiba! - Georges...

Calmează-te.

- Ce? Ne sinucidem de 17 ani.

17 ani de când mama ta sângerează,

că fac treaba asta stupidă, că sora ta...

La naiba!

Nu, dar... De ce ea? De ce fata asta?

Ce ți-ai spus?

„Hei, e chiar drăguță.”

„Mamele noastre vor recolta sânge împreună.”

„Va adăuga niște savoare vieților noastre de rahat!”

Ce-ți trecea prin minte? - Nu s-a întâmplat nimic!

N-am făcut nimic!

- N-ai făcut nimic? Gen, cu vecinul.

- Vecinul? - Da.

- Am sunat la pompieri, nu i-am făcut nimic.

Crezi... - Avem încredere în tine.

Tu spui asta, noi te credem.

- Bine.

- Unde te duci? - Să iei niște aer curat.

- Nu! Nu ieși afară, te rog!

Ușa se trântește.

Un câine latră.

...

...

- Camila?

...

- Te bronzezi?

- Nu.

Am mințit.

Înainte să ajung aici, nu era chiar atât de tare pe cât am spus.

N-am locuit niciodată lângă ocean.

Dar aș fi visat să fiu tipul ăla, vezi. Venind de departe.

Întinde-te la soare.

Ei bine, doar o dată.

- Știu.

Înoți ca un cățeluș.

Te-ai fi înecat în ocean de mult.

- Poate.

- De unde ești atunci?

- Dintr-un colț retras de la țară.

La 100 km de aici.

- De ce ai venit aici?

- Să ne apropie de oameni.

Sunt lucruri pe care trebuie să le schimbăm.

Și apoi, familiei mele, le fac viața un iad.

- Cu toții avem lucruri pe care am vrea să le schimbăm.

- A, da?

Ce ai vrea să schimbi?

Totul la tine este perfect.

Familia ta.

Casa ta.

Prietenii tăi, Charles.

Arată atât de natural la tine.

- Natural?

- Da.

- Totul e fals.

Îți las familia Ikea în seama ta.

În timp ce tu ești...

Nu știu.

E evident că vă pasă unul de celălalt.

...

Muzică ușoară

...

Ce se întâmplă cu tine?

- Nu e nimic.

...

Îmi pare rău.

...

...

- Ce faci? Ce faci?

- De ce ai făcut asta? De ce ai făcut asta?

- Despre ce vorbești?

- Despre ce vorbesc?

- Vorbește-mi. Philemon, vorbește-mi! Philemon...

Nu!

Respiră repede.

Laurence țipă.

- Tată, oprește-te!

Eu am fost, Philemon. Îmi pare rău.

- De ce m-ai lăsat să trec prin asta? De ce?

Muzică fascinantă

...

- Nu v-am spus, vecinilor mei...

- Ce au făcut acum?

- Se pare că înălțimea peretelui meu nu este reglementată.

Își pătrunde în teritoriul lor. Rezultatele curselor,

Trebuie să o fac din nou.

- Încă avem probleme cu lucrarea.

- Nopți nedormite.

...

- Așadar, bea bine, mai presus de toate. E important să te hidratezi.

...

Helen?

Ce faci aici?

Nu te-am văzut intrând. - M-am întors aseară.

Accidentul meu m-a pus pe gânduri.

Când ai avut noroc ca mine,

trebuie să o împărtășească cu ceilalți.

- Deci, ce accident a fost?

- Chestia stupidă, ce... A sunat telefonul.

Am vrut să evit pisica mea și bam, pe gresie.

- Deci erai tu, complet singur? - Da.

- Bine. - Da.

- Nu e cam devreme să vii și să donezi?

- Nu. Mi-am revenit 100%.

De obicei, scalpul sângerează. Dar de data asta, nimic.

- Nimic?

- Nimic.

- Nici sânge? - Nicio picătură.

- E o nebunie...

- Pompierilor nu le-a venit să creadă.

Șoapte

Am avut mare noroc.

Sfinte Dumnezeule!

- Bluza aceea!

...

- Laurence...

Furi sânge?

Muzică opresivă

...

Ea țipă.

Plângând

...

- Dragă, ia-ți hainele de schimb de două ori.

Noi cumpărăm restul.

Spune-i fratelui tău să te ajute cu valiza.

Hai, hai, hai!

Urcăm niște scări.

- Ai uitat ceva?

- Nu cred.

- Da, uite.

Unu.

Ei bine, asta e.

- Nu o iei?

- Nu, nu acolo.

Așa știu unde este.

...

Muzică fascinantă

...

Tinitus intermitent

...

- Filimon?

- Nu te apropia mai mult.

- Ce se întâmplă cu tine? - Nu te apropia mai mult, te rog.

- Sunt o mulțime de oameni la mine acasă.

Ei vorbesc despre ce s-a întâmplat la donarea de sânge, despre tine.

- Oprește-te. - Trebuie să vorbești cu ei.

- Te voi răni dacă te apropii mai mult.

- Mușcă-mă.

Ușor.

Muzică opresivă

...

- Ce se întâmplă?

A, da...

...

- Nu este adevărat...

- Calmați-vă, amândoi.

- În două săptămâni, o va fi uitat.

- Cu nebunul ăla... - Charles!

- Charles!

- Calmează-te.

- Dă-i drumul. - Charles?

- Las-o să plece, îți spun!

...

- Dar stai... - La naiba!

- Îi mănâncă gâtul? - Ce ai făcut?

- Îi voi avertiza pe ceilalți. - Ce ați făcut?

- Stai, Charles! - Ține-l!

- Oprește-te! - Ieși afară! Ține-l.

Ieși afară!

Ține-l. Ține-l de braț. Pleacă!

Muzică fascinantă

...

- Mamă?

- Du-te și spune-i tatălui tău. - Termină cu asta!

Charles, oprește-te!

- Hai, hai. Vor vedea.

- Charles!

- Vreau ca toată lumea să vadă. - Oprește-te!

- Aruncă-l pe jos.

Aruncă-l jos!

- Îl rănești!

Oprește-te!

- Stai așa.

Stai așa!

- Oprește-te! Charles!

...

Ascultă-mă! Oprește-te!

- Stai așa! - Charles!

- Camila!

...

- Ajutați-ne!

- Hai, fă ceva!

...

- Oprește-te! - Nu!

Dă-i drumul fiului meu! Dă-i drumul!

- Nu. Cum ai putut să-l lași pe acel bolnav să se apropie de fiica mea?

- Vom suna

poliția! - Nu!

Dacă tot trebuie să dai vina pe cineva, acela sunt eu!

Nu e al lui, te rog!

Gemete

Unde a plecat?

Nu vei mai auzi niciodată de noi.

- Laurence?

Ce se întâmplă?

- Nu, Laurence... - Ce se întâmplă?

- Georges! - Nu!

Dă-mi drumul!

Dă-mi drumul!

- Haide, haide, haide!

Lasă-l să plece! Lasă-l să plece!

- Ieși afară!

- Laurence!

...

Las-o!

Nu, dă-mi drumul! Dă-mi drumul!

Muzică dramatică

...

Cris

...

...

Se sufocă.

- Nu, nu...

Nu te mișca! Nu te mișca! Avem nevoie de o ambulanță!

Cheamă o ambulanță, repede!

Nu te mișca, nu te mișca! - Trebuie să plecăm. Haide!

Filemon, vino!

- Marc!

...

- Știu, știu!

- Hai să mergem!

...

- Philemon! - Pleacă!

- Întoarce-te! - Nu-l lăsa să plece!

- Deschide!

- Prinde-l!

...

- Unde a dispărut nenorocitul ăla?

...

- Este. - Par este !

...

- A luat-o în direcția opusă! - Crede-mă, la naiba!

Scuză-mă.

Scuză-mă.

- Cum îl vom găsi?

- Te asigur că vom...

Promit că îl vom găsi.

...

- Încetinește. Încetinește, așa.

...

- La naiba...

...

...

Muzică dramatică

...

... Tinitus

...

... ...

...

Stai...

Uite.

- A sosit!

Muzică stranie în crescendo

...

Muzica se estompează.

Muzică tristă

...

„Gaură” (Violet)

...

Subtitrări: EVA France ST'501

Watch Online Movies and Series for FREE www.osdb.link/lm