Original subtitles

Dle Massacesi, ştiţi cât e ceasul?

Da, ştiu.

CĂLĂTORIE CU ANITA

Oriveşte, ştii cine e?

O recunoşti?

- Da, eu sunt... - Stai să-ţi modific nasul.

Nu vă obosiţi... e aproape opt!

Scuzaţi-mă, dar nu luaţi masa acasă?

Ba da...

- Bună seara. - Bună seara, domnule.

Ce-ai făcut azi la şcoală?

Nimic...

N-a făcut nimic...

- Ce-i la televizor în seara asta? - Nimic...

Nimic...

Ar trebui să vorbeşti cu băiatul, Guido.

Bine.

Mulţumesc.

Alo? Cine e?

Oriana?

Cât e ceasul? Ce e, ce s-a întâmplat?

Tata? Când?

Ţi-am spus ci nu l-am văzut de mult?

Să mă derajezi? Nu spune prostii.

Ce spune medicul?

Cum e posibil? Doar era bine...

Ar putea fi grav?

Nu se poate. Aşa din senin...

Bine... Dacă trebuie să vin, vin.

Nu, spune-mi dacă trebuie să vin sau nu.

Chiar suferă? Bine, nu...

Nu, ajung pe două. Depinde de traficul de pe autostradă.

Poate iau trenul de Pisa... Să nu-i spui mamei că ştiu.

Vin... Nu-ţi face griji.

Ţi-am spus deja că vin. La revedere.

Sănătate tatălui dumneavoastră. O să vedeţi că nu e nimic grav.

- Drum bun. - Drum bun pe naiba!

Alo? - Alo, tu eşti, Jennifer?

Ce mai faci? Te-am trezit?

- Cune e? - Ghiceşte!

Alo, Jennifer! Jennifer!

Ai leşinat? Ce s-a întâmplat?

Ştiu că e o mare surpriză să-mi auzi vocea.

A trecut atâta timp... Ai motive.

Jennifer, mă auzi?

Da, te aud.

Bine... mai ţii minte excursia pe care ţi-am promis-o vara trecută?

Ce excursie?

Trei zile, doar noi doi... Nu-i mai aminteşti?

Ce? Nu-mi amintesc nimic.

Mă doare capul de mor...

Fă duş şi o să-ţi revii.

Îmbracă-te şi fă-ţi bagajul...

Vin să te iau peste zece minute. În regulă?

Mulţumesc.

Unde e Jennifer? O caut pe Jennifer.

Doarme.

- Dar abia am vorbit cu ea. - S-a culcat târziu azi-noapte.

Tu cine eşti?

Sunt o veche prietenă a lui Jennifer, Din Los Ángeles.

Stau la ea vreo două zile.

Şi eu sunt un prieten al lui Jennifer.

Un vechi prieten de vara trecută.

Am venit s-o iau, dar... Îmi cer scuze...

că te-am trezit... aşa devreme.

Nu-i nimic, eram deja trează.

- Da... - Nu acolo dorm eu. Cealaltă...

A făcut schimbări, camera ei...

Jennifer!

Jennifer, draga mea! Hai, trezeşte-te.

Haide, trebuie să plecăm.

Da... Poţi să-mi faci o favoare?

Fă-i o cafea tare, să se trezească. Vrei?

- Pentru tine. - Mulţumesc.

Eu îţi mulţumesc.

Hai, trezeşte-te!

Jennifer...

Vin... Trezeşte-te, Jennifer...

Mi-e atât de somn...

Trebuie să plecăm

Vreau să dorm.

- Visez... - Vrei să dormi?

Bine, dormi... Aşa e mai bine.

Cu grijă...

Dormi liniştită.

Relexeazî-te...

Aşa... Fac eu totul

Te rog, Charlie. Lasă-mă să dorm, Charlie.

Mă cheamă Guido...

Dar nu contează.

Vorbim mai târziu.

- Ai înnebunit? - Îeşi afară!

- Cine ţi-a dat drumul? - Prietena ta... blonda.

Porcule! Afară!

Pe cine faci tu porc? Scuză-mă...

Acum un minut ţi-am spus la telefon şi ai fost de acord...

Excursia noastră... Ai uitat?

Dar când te-am văzut aşa...

Haide, Jennifer... Nu te supăra.

Ai uitat de zilele minunate petrecute împreună?

Nu ţi le aminteşti?

Singurul lucru pe care-l mai ştiu...

despre tine e faptul că ai dispărut în ceaţă, acum patru luni.

Vreau să uit că te-am cunoscut vreodată

Afaraă!

Ei bine, nu! Întotdeauna am visat să călătoresc cu tine.

Am venit imediat ce s-a putut.

Dacă îmi amintesc bine, voiai să vizităm Pisa, nu-i aşa?

Pisa?

Pisa, Livorno, Lucca... ce preferi tu.

- Spune-mi unde vrei să mergem. - La culcare!

Ce faci? Pantalonii mei...

- Zău aşa, Jennifer... - Afară!

Ieşi afară şi să nu mai vii!

- Te rog, Jennifer... - Afară!

O clipă... Te rog, deschide uşa...

Te rog, vino cu mine.

Nu vreau să fiu singur... Jennifer!

- E gata cafeaua? - Da.

Bine. Mi-am luat tot...

Singur...

Mulţumesc.

Trebuie să conduc.

Unde te duci?

În nord, la Pisa.

Cum e?

- Ce să fie? - Cafeaua.

Ah, merge.

E tare departe?

- Ce? - Pisa.

Nu, nu e departe.

Mai e cafea?

Când sunt singur... Se întâmplă să mai adorm la volan.

Dacă te duci spre nord, te superi dacă mă iei şi pe mine?

Nu.

În cât timp eşti gata?

În cinci minute.

Bine, trebuie doar să fac plinul.

Te aştept jos. Cinci minute, da?

Să nu întârzii.

- Ce-i asta? - E Tricky.

Nu vine cu noi. Nu-l poţi lăsa aici, cu încântătoarea ta prietenă?

Nu, eu sunt mama lui. l-am găsit la Panteon azi-noapte.

- Ce e? Nu-ţi plac pisicile? - Nu ştiu... da.

Eu sunt nebună după pisici.

De ce?

Pentru că sunt libere, independente, şi nu se gudură pe lângă oameni.

- Aşa eşti şi tu? - Nu.

În drum spre Pisa, treci şi pe la Fontana di Trevi?

Nu e în drum. De ce?

Trebuie să mă opresc acolo, înainte să plecăm.

Ţi-am spus că am o treabă dimineaţa asta.

Da... Ce treabă ai?

Nimic... un spot publicitar. O replică într-o reclamă.

Jennifer a aranjat. Durează cinci minute cel mult!

Bine, mergem.

- Motor! - 93-12, Off Shore!

Acţiune!

Off Shore...

Un after-shave pentru La Dolce Vita.

Tandru ca atingerea unei femei îndrăgostite...

Şi aspru ca palma unui amant gelos.

Stop!

- Îmi pare rău. - 11 duble, după 11 duble.. e ridicol!

Ce naiba ai? Nu întorci capul!

Stai nemişcată şi zâmbeşti fericită.

E o reacţie normală, vrea să mă lovească. Aş vrea să te văd pe tine!

Îţi dăm 200 de dolari să primeşti o palmă!

Vrei banii sau mai stăm aici două ore?

- Bine, să-i dăm drumul! - La locurile voastre!

- Motor! - 93-13, Off Shore!

Acţiune!

Off Shore...

Un after-shave pentru La Dolce Vita.

Tandru ca atingerea unei femei îndrăgostite...

Şi aspru ca palma unui amant gelos.

Stop!

De unde naiba a apărut femeia asta?

Cine naiba a trimis-o? O omor!

Nu m-am mişcat!

Pe cine ne-ai adus?

Eu? Greşeşti. Eu nu lucrez în domeniu.

Voi agenţii nu greşiţi niciodată!

Dar vă luaţi comisionul.

Nu...

- E adevărat? - Da.

Ai peiceput? Motor!

- Acţiune! - 93-14!

Off Shore...

Un after-shave pentru La Dolce Vita.

Tandru ca atingerea unei femei îndrăgostite...

Şi aspru ca...

Luaţi-o de aici înainte s-o omor! Aduceţi-mi pe altcineva!

- Bine, bine... - Afară, afară, afară!

La naiba! Am stricat pelicula.

- Foarte bine, dar daţi-mi banii! - Valea!

Cel mai bine ar fi să dispari!

- Ce se întâmplă? - Potoliţi-vă!

Credeau că mă pot fraiei pe mine!

Ei bine...

Sunt blândă din fire, dar m-au scos din sărite...

Se pare că tu i-ai scos din sărite.

Normal! N-ai văzut?

M-a lovit când nu mă aşteptam!

Uite ce, vrei să fii actriţă...

Asta e... face parte din munca ta.

- Eu, actriţă? - Nu?

A fost prima şi ultima oară.

Ţi-am spus.. Jennifer a aranjat filmarea.

Poartă-te frumos!

Eşti prietenă bună cu Jennifer?

Oarecum, ne-am cunoscut în State. Apoi am venit în Italia.

Eram singură, puţin deprimată...

O să întosc în America pentru că am un bilet

pentru un sejur de 14 zile.

Am sunat-o pe Jennifer, care s-a purtat foare frumos cu mine.

Măcar nu m-am mai simţit singură.

De ce ai venit în Italia?

Ca să mă distrez.

Mai stau cinci zile... Aştept o schimbare.

- Ce faci? - Nimic.

Corect! Parcă ai fi moartă.

Şi ce-ar trebui să fac?

De unde să ştiu eu?

Poate ar trebui să participi.

Să faci ceva. Nu ştiu...

Nu-ţi place să faci dragoste?

Ba da, foarte mult.

Dar nu-ţi place s-o faci cu mine.

Aşa, nu.

N-ai spus că vrei să te distrezi... Nu?

Ba da, dar nu e momentul acum.

Dacă, totuşi, asta vrei, nu mă lăsa să te întreup.

Nici mie nu-mi place aşa.

Vezi? Suntem de acord.

De ce conduci aşa de repede?

Încerc să recuperez timpul pierdut.

De ce?

Îmi place să conduc repede, e clar?

Dacă nu conduc repede, fac urticarie.

Şi nu vreau.

Bună ziua, doamnelor şi domnilor.

"Mesdames et messieurs, bonjour. "

În cadrul acestei lecţii vom vorbi despre mâncare.

"Aujourd'hui, dans notre leçon, nous parlerons de I'ali...

I'alimentation. "

"On mange du riz en Chine. "

"Pomme de terre en Allemagne. "

- Ce-i tâmpenia asta? - "Spaghetti en... "

Învăţ franceză, nu vezi?

Nu altceva mai bun de făcut.

Ba ar fi ceva, dar...

Din păcate, nu-ţi place.

- Cine a spus asta? - Tu ai spus.

- N-am spus aşa ceva! - Nu-ai spus? Atunci, ce-ai spus?

Am spus că îmi place s-o fac, dar nu aşa, fără implicare...

Cine a spus că nu simt ceva pentru tine?

De unde ştii că nu m-am îndrăgostit de tine la prima vedere?

Dacă vrei să te cred, încearcă să te porţi ceva mai frumos.

Condu mai încet, te rog.

Dumnezeule!

Trebuia să ajung la şapte, şi uite ce-am făcut cu prostiile tale!

Uite!

Ce faci?

Ce s-a întâmplat? Unde sunt?

Uite ce-ai făcut!

Idioato!

Frumos! Dă-mi-le!

Să nu spui nimic!

Mă ocup eu! Stai aici şi ascultă-ţi casetofonul!

Nu te uiţi pe unde mergi? N-ai ochi?

N-ai văzut că am frânat să nu calc câinele?

Cine a fost criminalul ce-a făcut asta?

El a frânat, maşina a derapat, şi ca să nu mă lovească...

- A fost un câine care... - "Sorry!"

ĄLa culpa es suya!

Da, "sorry, sorry"!

"If you keep the right distance"... Nu s-ar fi întâmplat masacrul ăsta.

Am oprit că mi-a sărit un câine în faţa.

Dezastrul ăsta!

Da, "sorry"! ĄA Alta!

Fă ceva, pune un indicator! Şi în partea asta!

Altfel se face totul praf! Uite!

Mai bine adu un dizinfectant! Avem un rănit!

E cineva rănit?!

Unde fugi? Unde naibii te duci?

Poliţia n-a venit! - Dă-mi drumul! Unde e?

- Circulaţi! - Aşteaptă...

Bună ziua. Ce s-a întâmplat?

De unde să ştiu eu? Tipul ăsta m-a tamponat din spate.

N-am avut timp. A frânat prea brusc.

"Sorry"... Am frânat pentru că şi el a frânat.

Eu am frânat? El a frânat.

Am frânat ca să nu calc un câine!

Unde e criminalul? M-a ruinat!

Cine i-a dat permisul auto? O să plătească!

Unde e? Îl omor! Unde-i criminalul?

- Duceţi-l la spital, ne vedem acolo. - Mulţumesc pentru înţelegere.

Dumnezeule, capul meu! Capul...

- I-aţi pantofii jegoşi de pe banchetă! - Ce?

Întoarce capul!

Uite ce harababură ai provocat!

- Cine, eu? - Nu, eu!

Cu trucul ăla idiot cu ceasul meu!

Şi cine ţi-a dat voie să-l bagi pe şarlatanul ăsta în maşina mea?

- Ce? - Era problema ta?

Şi ce voiai să fac? Să-l las să moară?

Auzi, să moară! Nu se moare dintr-atâta, crede-mă!

Şi apoi, cui îi pasă de el?!

Nu are în cap decât banii de la asigurări.

- E vina ta că s-a accidentat! - A mea Ş! E a ta!

- E vina ta! - Ba e vina ta!

E vina ta!

Ce faci acum?

- Unde te duci? - La spital!

Am suferit o comoţie!

- La spital! - Vino înapoi!

Piciorul!

M-ai băgat în belele de la început!

Pisici, reclame, ceasuri, poliţişti, accidente şi nici sex-ul nu-ţi place!

- Iar începi? - Da, iar încep!

Iar acum vrei s-o fac pe milosul cu mincinosul ăsta jegos!

Gura! Ce dracu' vrei?

Vreau la spital!

O să te duc la spital când am eu chef! Dacă nu-ţi convine, dă-te jos! Clar?

Nu! Dacă nu mă duci la spital, te denunţ!

Sunt rănit şi trebuie să mă duci, nu mă interesează problemele cu "putana" ta!

- Ce înseamnă "putana"? - Târfă!

Nu ştiu ce-a fost în capul meu când te-am luat cu mine!

Nu fii aşa de disperat! Trebuie să fie o gară în drum.

- Normal că e... - Atunci, du-mă acolo.

O să iau trenul înapoi spre Roma. Va fi mai bine pentru amândoi.

Pentru mine, sigur!

- Avem un rănit. - O targă!

Dle ofiţer, un rănit!

Un accident pe autostradă.

- Dumneata l-ai accidentat? - Eu?

- Actele, vă rog. - Nu eu am fost de vină.

Puteţi să întrebaţi ce s-a petrecut pe autostradă.

Hei, explică-i dlui poliţist că nu eu te-am accidentat!

Nu ştiu nimic, nu-mi pot aminti nimic!

Jigodia!

Aşteaptă...

Nu te-am cules eu dintre camioane şi motociclete?

Nu ştiu nimic, nu-mi amintesc nimic!

Nu se poate...

Vă rog, actele dumneavoastră Şi ale dumneavoastră, domnişoară.

Permisul... nu am nici o legătură cu asta. M-am oferit doar să-l aduc aici.

Poftim toate actele mele, dar... am o problemă.

Trebuie să ajung la Rosignano, să-l văd pe tatăl meu. E foarte bolnav.

E pe moarte. Ne grăbim, nu-i aşa?

- Da, aşa e. - Vezi?

Regret, dar nu puteţi pleca până nu ajung colegii mei.

- Ei pot confirma... - V-am spus că tata e pe moarte.

Puţină înţelegere... Cât trebuie să aştept?

Depinde, martori, fotografii, mărturii... Îmi pare rău.

Vă rog să eliberaţi aleea.

Vezi ce păţeşti când faci o faptă bună?

Ce i-ai spus?

Aţi auzit... Că tata e pe moarte.

Cum?!

Tatăl tău e pe moarte? De ce nu mi-ai spus?

- De ce m-ai lăsat să cred că... - Am glumit.

Tata e bine.

Am spus asta ca să putem pleca.

Povestea asta merge întotdeauna.

Nu-ţi vace griji

Stai aici. O să prinzi trenul, nici o grijă.

Aveţi legătura cu Roma... Cabina e acolo.

Alo? Tu eşti, Elisa?

Ce s-a întâmplat? Suni de la spitalul din Orbetello!

Nu s-a întâmplat nimic. Sunt la spital, dar sunt bine.

A fost un accident pe autostradă. Am adus un rănit la spital.

- Familia ştie? - Nu, eu am cerut legătura.

Vreo veste din Rosignano. Ce-ai spus?

Am sunat. Încearcă să te grăbeşti.

Ce ţi-au spus? Cum se simte?

Cum crezi? Starea lui e gravă, dar staţilă.

Gravă sau stabilă?

E acelaşi lucru, Guido.

Bine că nu s-a agravat.

Sună-i şi explică-le...

că mai întârzii puţin.

Cu rănitul, mai sunt nişte formalităţi.

Explică-le totul, bine? Pa!

- Cât vă datorez, domnişoară? 1.200.

Când pleacă primul tren spre Roma?

La 1:40. Peste un sfert de oră.

- Şi altul nu mai e? - În seara aste, nu.

- La revedere. Mulţumesc. - Pentru puţin.

E grav. Trebuie să mă grăbesc.

Nu stm degeaba. Dl Wilheln a fost martor, e olandez...

Eu ce vreţi să vă declar? Pot să plec, nu?

Da, o clipă! Actele...

Unde-i fata care era cu mine?

A intrat acolo.

Mulţumesc.

Ce-aţi spus?

- "Mai aşteptăm mult?" - Nu ştiu, nu înţeleg.

Anita!

- Ce faci aici? - Ne era foame.

E...

Îmi cer scuze, domnişoară...

Vino, trebuie să ne grăbin. Trenul tău pleacă în 15 minute.

Unde e Tricky? Unde s-a dus?

S-a speriat de zgomotul farfuriilor.

- Acum pisica... - Tricky!

Tricky.

Tricky!

L-am găsit.

- Ah. - Nu mergem?

Ce facem?

- Prea târziu, nu-l mai prindem. - Mai avem zece minute!

Mi s-a spus că gara nu e departe.

Nu, eu ţi-am spus asta.

Nu, stai puţin. Unde vrei să te duci?

La Roma... mă întorc.

Nu, aşteaptă.

Hai să mai încercăm odată.

Poate va merge... mai bine.

Ştiu şi eu?

Acum ceva timp în urmă, nu ştiai cum să scapi de mine.

Cum de te-ai răzgândit aşa brusc?

- Eşti nebun? - Da, sunt nebun... poate.

De ce nu?

Hai s-o luăm de la început.

Abia ne-am cunoscut.

Uităm de maşină, poliţie, accident...

Mergem la mare...

Soarele, briza...

Pe Isola del Giglio (Insula Crinilor). Ce spui de asta?

Îţi place numele?

E o insulă splendidă.

La doar o oră de aici.

În mijlocul mării...

E refugiul străvechi...

al pescarilor, al piraţilor...

şi al îndrăgostiţilor.

Ai talent!

E Tricky.

Nu-ţi place?

Ce s-a întâmplat?

Asta mă întrebam şi eu... "Ce s-a întâmplat?"

Ce?

Cu noi doi.

Cred că ne înţelegem acum.

Ţi-am acuns ceva.

Ştii care e problema?

Ai vrut ca Jennifer să fie cu tine şi eu, nu.

Eu am vrut pe altcineva...

Lucrez la Universitatea din Chicago.

Acolo am cunoscut un italian.

Un arhitect care predă acolo în fiecare an.

Despărţirea a fost grea pentru amândoi.

După două săptămâni m-a sunat...

şi mi-a cerut să vin la el, la Roma.

Aşa că am cumpărat în rate un sejur de 14 zile...

Pe care habar n-am cum îl voi plăti.

Deci, am venit la Roma...

În prima zi m-sunat...

a doua zi am luat masa împreună...

A treia zi mi-a spus că are soţie şi trei copii.

şi mi-a cerut să aştept să-i trimită într-o staţiune, ca să poată sta cu mine.

I-am zis să se ducă dracului!

- Ţi se pare amuzant? - Da.

Vechea poveste... Dar totdeauna te face să râzi.

Cel mai grav e că m-a minţit.

Prostuţo!

Prostuţo...

Ascultă... Ascultă-mă.

De acord. Suntem amândoi înlocuitori.

Eu înlocuiesc evident un cretin.

Iar tu, o fată pe care nu dau doi bani. Bine?

Nu e bine?

Bine!

Nu uita că mergem pe o insulă aproape pustie.

Prin urmare o să fim obligaţi să fim împreună zi şi noapte.

Fie că-ţi place sau nu.

Mie îmi place ideea.

Dacă vrei să ştii...

cu cât mă uit la tine, cu atât îmi placi mai mult.

Dacă nu simţi la fel, nu-i nimic...

Amici ca înainte, bine?

Bine.

Pământ!

Insula noastră!

Un crin, în mijlocul mării!

Scuze...

Unde putem mânca aici? În hotel?

Să mâncaţi? Bucătăria e închisă.

- Sezonul s-a încheiat. - S-a încheiat sezonul?

Sezonul s-a terminat. Nu servesc mâncare în hotel.

Nu-i mai bine aşa? Putem pleca să mâncăm în altă parte.

Chiar mai bine.

Scuzaţi-mă. Nu e apă caldă în cameră.

Apă caldă în cameră? S-a terminat sezonul, "miss".

E din ce în ce mai bine! Apa rece te înviorează.

Haide.

Scuze... De unde putem lua un taxi?

- Vrem să vizităm insula. - Un taxi în afara sezonului?!

Ce prost sunt!

Nu-i nimic... mai bine. Mergem pe jos.

Chiar mai bine!

Vezi, Anita... Cine are nevoie de taxi?

Anumite locuri trebuie vizitate pe jos.

Locurile sunt ca oamenii...

Trebuie cunoscute, înţelese... Iubite.

Înţelegi?

Există locuri bune şi rele,

prietenoase sau simpatice,

sincere sau false,

locuri joase sau înalte...

Acesta e un loc jos, la nivelul mării, cu casele...

- Îţi place? - Nu prea...

Mi-ar plăcea vara. Soare, marea albastră, bărci, umbrele pe plajă...

Nu, nu... Acum trebuie să-ţi placă.

Acum e momentul să-ţi placă, la naiba!

Hai, vino aici. Stai jos!

Hai să ne uităm la oameni.

- Care oameni? - Care oameni? Uite...

Bătrânica aceea...

- De ce? Ce face? - Cum ce face, nu vezi?

- Pune o scrisoare la cutie. - Şi ce?

Uite cum se mişcă.

E un ritual. Cât de solemnă e.

Uită-te bine... noi nu mai scriem scrisori, vorbim doar la telefon,

Mai întâi, s-a gândit ce să spună,

apoi a scris scrisoarea, a venit cu ea aici,

a pus-o în plic, a scris adresa, a lipit timbrul...

şi în sfârşit...

Scrisoare asta i-a ocupat toată ziua.

Asta numim noi să trăieşti în mod firesc.

Ce n-aş da să ştiu ce a scris!

"Draga mea soră...

îţi scriu câteva rânduri, ca să-ţi spun că...

a) nu te pot suna pentru că sezonul s-a terminat,

b) aş fi vrut să te sun ca să bat drumul până la poştă."

Nu prea se întâmplă multe pe aici,

pentru că avem norocul

să trăim într-un ritm firesc, la dracu'-n praznic."

"M-aş fi aruncat pe geam demult, dar n-am putut

pentru că clădirile nu eu etaj."

Îţi baţi joc de mine?

Fetiţo! Stai să văd!

Vino aici! Uite!

Uite!

Vine din "20.000 de leghe sub mare".

Uite... uite cum se uită la mine!

Încearcă să-şi amintească unde ne-am cunoscut.

Nu mă mai ţii minte?

Cine sunt? Eu sunt căpitanul Nemo!

- Priveşte-mă! - Atenţie!

De ce râzi?

Dă-mi o batistă, ceva...

Chiar a fost de acord cu tine. Te-a recunoscut.

Unde, unde e canalia?

Stai!

Vreau să cumpăr bestia.

S-o cumpăr şi s-o mănânc! N-a să mă uite niciodată.

Nu, o cumperi şi o arunci înapoi în mare. Sărăcuţa... s-a apărat.

Sărăcuţa? M-a lăsat aproape orb şi s-a apărat?

Nu, o s-o cumpăr eu. Cât costă?

- Cinci mii. - Cinci mii?

Cinci mii.

Poftim.

- A omorât-o! - Da.

Unde putem s-o preparăm? Unde găsim un restaurant?

Glumiţi? Un restaurant în extrasezon?

Nu se mai mănâncă în extrasezon?

Nu mai sunt turişti să mănânce. Au închis.

Dar mergeţi la castel. Acolo sus.

Acolo sunt turişti şi vara şi iarna.

E uşor! Seamănă cu bridge-ul.

Uşor? Poftim!

Cărţile!

Vreau să văd popa! Hai, Teo!

Regele e aici! Am câştigat!

- Tu n-ai avut popa? - Când?

Înainte de a juca ea. Ăsta e popa, nu?

Atunci, am vrut să spun.

"Doamne, cum pot juca cu un prost".

Să te ia naiba, Teo!

- Să mai joci cu tine vreodată! - Guido, mai facem una?

Numai dacă schimbăm partenerii! Altfel nu mai joc.

El nu-mi place!

- E aproape gata. - Caracatiţa sta...

Doamne, caracatiţa asta! Era tare vie, dar moartă...

e şi mai tare.

- Facem echipă, da? - Da.

- Să-i facem praf! - Da!

- Vrei o ţigară? - Nu fumez.

Nu uita că semnalele sun permise.

Să ni le amintim... Valetul, aşa... dama...

Popa...

- Asul... ai înţeles? - Da.

E rândul tău. Joacă.

Ce-i cu semnul ăsta?

N-aveţi voie să vorbiţi. Numai semnele sunt permise.

Dar nu înţele! Puţină răbdare, nu?

Ce înseamnă asta?

Parcă nu ai avea nimic.

Sau se pare că ai de toate. Damă, as, valet...

Încă o damă?

Îmi faci cu ochiul şi dai din cap... Ce înseamnă asta?

Înseamnă, "Vreau să plecăm."

- "Când?" - Nu vorbiţi în engleză!

Scuze, e o problemă personală. Nu are legătură cu jocul.

"Acum?"

"Bine, să mergem!"

Scuzaţi-ne, dar a apărut o urgenţă. Nu mai putem sta.

- Sper că nu e nimic grav. - Nu, nu...

- Aveţi nevoie de ceva? - Nu, nu-ţi face griji pentru noi.

- Când pleacă autobuzul? - Chiar acum, poate-l prindeţi.

Am plătit tot, Teo, mulţumim. Mă bucur că v-am cunoscut.

- Şi caracatiţa? - E tare, mâncaţi-o voi.

Stai!

Hei...

La ce oră pleacă ultimul autobuz?

- La şapte. - Peste două ore şi jumătate, da?

- Ce-aţi vra? E rxtrasezon... - Dar un taxi?

Un taxi?! În extrasezon?

Crezi că mai rezişti trei ore?

Sau îţi trece...

- Nu ştiu... - Bine, hai să ne lămurim.

Vinul e de vină sau te-ai îndrăgostit brusc de mine?

Nu ştiu.

Dacă e vinul, într-o jumătate de oră îţi trece.

Cred că rezist.

E riscant. Şi cred că nici eu nu mai rezist.

Acolo... Anita!

Când ajungem în Pisa?

Nu ştiu, depinde de trafic. De ce?

Pentru că fac pe mine.

Putem opri undeva până la Pisa?

Unde mergem?

Să faci pipi.

Parcă am fi pe Lună.

Da, uzina e de vină.

Lucrează cu sodă.

Rezidurile sunt deversate în mare.

Uite acolo! Decolorează totul.

- Cum ai aflat de locul ăsta? - M-am născut în apropiere.

Veneam aici vara.

Fratele meu, Omero, era să se înece. Chiar acolo.

Vreu să-ţi arăt...

Unde eşti? Unde ai dispărut?

Scuză-mă...

Apa pare numai bună pentru o baie.

Da.

Se vede fundul mării.

Ştii...

Am doi fraţi şi o soră, Oriana.

Noi suntem patru la părinţi, dar numai fete.

Nu ţi-e dor de ai tăi?

Uneori, când mă gândesc la ei.

Eu... mă gândesc mereu la ei.

Cine ar spune? Dacă nu făceam pe mine, n-am fi trecut pe aici.

Aşa crezi tu. Sunt foarte apropiat de ai mei.

În special de tata. Îi datorez mult.

Familia mea duce o viaţă simplă... Toţi muncesc din greu.

Iar eu...

Dacă nu erau ei, acum, munceam în fabrica aia de acolo.

Am avut noroc.

- Noroc? - Da.

Am avut noroc pentru că ştii...

Tata nu avea bani să ne trimită pe toţi trei la şcoală.

Aşa că tata a decis să lase destinul să hotărască.

Mama a pus într-o pălărie bileţele cu numele noastre într-o pălărie.

Numai băieţii? Şi sora ta?

Nu ştiu... Aşa era pe atunci.

Tata a tres din pălărie numele meu.

- Şi poate nu erai cel mai deştept! - De unde ştii?

Î-ai cunoscut pe fraţii mei?

De atunci însă...

chiar dacă a trecut atâta timp, am...

am un sentiment de vină.

Un fel de... remuşcări.

De aceea, nu le scriu, nu mă văd cu ei,

ca şi cum n-ar exista.

Tocmai mi-ai spus că te gândeşti mereu la ei.

Da, mă gândesc, dar nu mă văd cu ei.

Acum, că am ajuns aici, aş vrea să-i văd.

Şi eu?

Putem lua o cameră de hotel la Cecina. E lângă Rosignano, următorul oraş.

Şi Pisa?

Da... Pisa. Mâine, mâine-dimineaţă.

Acum e prea târziu. Hotelul e bun.

Mănânci ceva, te odihneşti, faci un duş. Mă întorc în două ore.

- Hai, sunt doar două ore, bine? - Bine.

Oricum nu pot să trec pe aici după atâţi ani şi să nu trec pe la tata

câteva minute ca să-l salut. Scuză-mă...

Au trecut atâţia ani... Noi, italienii, suntem foarte apropiaţi de părinţii noştri.

- Pisicul! - Ce e?

Unde e Tricky?

Mă întorc cât de repede pot!

- Hop! - Atenţie, domnule, să nu cădeţi!

Tu eşti Renato şi tu Antonietta.

- Şi dumneavoastră cine sunteţi? - Sunt unchiul Guido, de la Roma.

Atunci, de ce nu ştiţi cum mă cheamă? Eu sunt Donato.

- E maşina dumneavoastră? - Da, e maşina mea.

Unde sunt tata şi mama?

În casă. Nu ne lasă să intrăm.

- Aduc eu restul. - Omero?

Guido, ai venit? Vino să ne ajuţi.

Ai venit!

Bună.

Dă-mi cămaşa.

- Când a murit? - Acum o jumătate de oră.

- A suferit? - Cine ar putea spune!

În ultimele două zile n-a vorbit.

Doar se uita la noi...

Ajută-ne să-l ridicăm, Guido.

Dă-mi pantalonii. Pantalonii!

Şi mama?

Putea fi şi mai rău.

Staţi, mai întâi să-i punem chiloţii.

Te rog, Guido. Dă-ne o mână de ajutor.

Hai, ridică-le!

- Alo? - Pot vorbi cu Don Armando...

Oriana, e pentru tata.

Şi?

- Cine sunteţi? - Sunt Gambutti. Pot vorbi cu Don Armando?

Nu, tata nu mai e...

Cum nu nau e? Nu s-a întors pentru cină?

Nu, nu se mai întoarce.

- S-a dus la ambasadă? - A murit, înţelegi? A murit!

Să îmbrac rochia albastră sau pe cea gri?

Albastră, mamă, albastră.

- Îţi fac o cafea. Lasă, mamă, o fac eu.

Nu.

Te-am aşteptat ieri.

De ce a durat atâta?

Nu e vina mea.

Nu ţi-a spus Elisa ce mi s-a întâmplat?

Tot felul de încurcături.

Şi apoi, nici nu eram prea îngrijorat.

N-ai vrut să mă îngrijotezi şi mi-ai spus că starea tatei e stabilă...

Stabilă, da, dar în agonie.

Mă duc să bag copiii în casă.

I-au pus cravata bordo?

- Cravata? - Guido! E pisoiul tău?

Ah, pisoiul! Nu, mamă, nu ştiu nimic de cravată.

- Ce pisoi? - Ăsta.

Era în maşina ta.

Era sub scaun.

Nu ştiu cum a ajuns acolo! Am umblat prin...

Putem să-l păstrăm noi, mamă?

Nu, e prea multă bătaie de cap.

Daţi-l afară! Aruncaţi-l în grădina vecinilor!

Dacă vecinii au scabie?

Lasă copii să se joace cu el! Jucaţi-vă, copii!

Bine, bine...

Hai, du-te şi fă-ţi lecţiile pentru mâine!

Când le moare o rudă, copii nu se mai duc la şcoală.

- Sunt scutiţi numai dacă e vreo sărbătoare. - Să nu-l scăpaţi!

Bine, unchiule!

Guido? Tricky e la tine?

Tricky? Da.

Era în maşină.

E bine, nu-ţi face griji.

Eu sunt gata.

Cât mai stai? Întârzii?

De aceea te-am sunat. Nu pot veni chiar acum.

Ai mei se bucură mult că mă văd. A trecut atâta timp...

Toţi sunt foarte emoţionaţi.

În special mama, înţelegi?

S-a strâns toată familia, toţi prietenii... o mulţime de oameni.

Va fi o masă mare. Nu pot să plec chiar acum.

Anita...

Mă auzi? Anita!

- Da, te aud. - Atunci, răspunde-mi!

Şi ce vrei să-ţi spun? Înţeleg că nu vii.

Nu, n-am spus că nu vin. Am spus că întârzii.

Nu ştiu cum va fi...

Dar te sun mai târziu.

Bine, foarte bine.

Îmi pare rău, Anita. Dacă-mi imaginam...

nu aş mai fi venit. Ciao!

Alo?

Îmi daţi recepţia, vă rog?

- "Imediat, miss." - Aşteptaţi!

Nu mai e nevoie.

Mai bine vorbesc cu tine. E vreun cinema pe aproape?

E unul lângă gară. Rulează "Pe aripile vântului".

Nu, l-am văzut de zece ori.

Mai e unul ceva mai departe, Cristal.

Rulează "Nopţi porno 2". Nu ştiu dacă vă interesează.

Mult de tot! Am pierdut prima parte şi sunt disperată.

Şi apoi, n-am nimic de făcut. E mai bine decât nimic...

- Vreţi să vă duceţi singură? - Da, de ce?

- Câţi ani aveţi? - 26, de ce?

Singură, 26 de ani, străină...

Te-ai trezi cu o mână pe fund, înainte să te aşezi.

N-ar fi prea rău.

Ce mă fac? Nu vreu să-mi petrec noaptea în magherniţa asta.

Eu mai am puţin până termin aici. Dacă vrei, mergem împreună.

Două femei ar bate mai uşor un bărbat.

- Ar fi frumos... Ce zici? - "Okay."

Guido...

N-ai mâncat nimic. Vezi dacă mai e ceva în bucătărie.

- Nu, milţumesc, nu mi-e foame. - S-a aerisit destul?

- Vrei să-ţi aduc ceva? - Nu, mulţumesc.

- Nici o cafea? - Nu.

- Şi mama? - E sus.

- Doarme? - Nu te aşteaptă.

Dle Attilio, vreţi o cafeluţă?

Ah, Guido... Îl mai ştii pe Attilio?

A fost prieten cu tata.

Cu plăcere.

40 de ani împreună! La uzină...

Am sunat la toate rudele.

Chiar şi la cele din Volterra.

Am aranjat şi la registrul civil.

Pompele funebre vin mâine.

- Ah... preotul? - L-am chemat eu.

Am uitat s-o sun pe Alisa.

Nu, a sunat ea.

- Voiai să vorbeşti cu ea? - Nu.

Nu în mod deosebit.

Dacă nu vă supăraţi, mă duc iar la el.

Mă duc acasă.

A fost puşca preferată a bietului tău tată.

Vreau s-o iei tu, ca să-ţi amintească de el.

Puşca e alui Omero. Tata i-a promis-o lui.

Când?

Nu mai ştiu exact, dar...

Ştiu eu.

Acum doi ani, de Paşte. Când au vânat în Capalbio.

Şi apoi, mamă, e o prostie să-i dai puşca unuia care n-a vânat în viaţa lui.

Dacă vrea o amintire de la tata, dă-i trompeta, de exemplu.

Tata cânta des la ea...

În plus, puşca face mai bine de 2,5 miloane...

Guido, a studiat pe banii noştri, printr-un noroc chior,

aşa că fraţii lui nu trebuie uitaţi.

Termină, Cora!

Nu e cazul să ne certăm.

Du-te acasă şi te culcă. Acuéstate.

Copii sunt singuri. Du-te...

Lasă, mamă...

Şi tu trebuie să te odihneşti un pic. Mâine va fi o zi obositoare.

Da, dar tata e încă sus.

- Nu-l lăsaţi singur. - Nu-ţi face griji, mamă.

Dl Attilio este cu el. Şi mai suntem şi noi...

- Vin cu tine, mamă. - Nu!

Vreau să vină Guido.

Da.

- Unde? - În camera mea.

Te rog...

Noapte bună, mamă.

Arma e ta, Guido. Nu se atinge nimeni de ea.

Arma, mamă? De ce?

De aia.

Şi apoi, nu e adevărat că ai studiat fiindcă ai avur noroc.

Ai studiat pentru că eşti mai bun şi pentru că asta am vrut eu.

Ce vrei să spui?

Nimeni n-a ştiut. Nici măcar bietul tău tată.

Acum, că a murit, pot să-ţi spun.

Îţi aduci aminte?

Am scris numele voastre pe bileţele, şi le-am pus într-o pălărie

Pe fiecare am scris "Guido".

Dumnezeule, mamă! De ce?

Pentru că tu erai cel mai inteligent, mai cizelat, cel ami elegant.

- Noapte bună, mamă. - Noapte bună.

Cum crezi că aleg actorii pentru filmele astea?

- În nici un caz după talent. - Sigur nu.

După mărime. Îi plătesc la centimetru.

Întotdeauna mi-am dorit să ştiu cum îi găsesc pe băieţii ăştia.

Dau anunţuri prin ziare.

"Căutăm ajutoare" sau...

"Superdotate"... Există agenţii pentru asta.

Ăsta loc de muncă!

Vii să mănânci ceva la mine?

- Mie mi-e foame. - Şi mie.

Park Hotel, bună ziua.

Da... Cu dra Watson...

Cu cine? Vorbiţi mai tare.

Nu pot, sunt răguşit. Cu dra Watson...

Sunteţi dl Massacesi!

Anita doarme. A stat până târziu azi-noapte.

Nu, o sun imediat. Nu închideţi.

Nu, nu, n-o treziţi...

Mi-a spus că dacă o sunaţi...

Ştiu, dar nu e important.

Când se trezeşte, spuneţi-i că eu întârzii puţin, dar vin repede.

Şi îi aduc şi pisoiul. Mulţumesc.

- Domnule! - Da?

- O doamnă vrea să vă vorbească. - O doamnă?

Da, e acolo.

Pe mine mă căutaţi?

Da.

Scuzaţi-mă...

Eşti Guido, nu? Băiatul de la Roma.

Da.

Mi-am luat inima-n dinţi ca să-ţi vorbesc.

Pentru că cu ceilalţi... mi-e ruşine.

M-am gândit că tu ai facultate, eşti mai deschis la minte...

Ai înţelege mai uşor.

Armando...

tatăl tău...

îmi vorbea mereu despre tine.

Relaţia noastră a fost serioasă. 18 ani...

18 ani, o viaţă de om...

Aş vrea să-l mai văd odată.

Te rog, du-mă la el.

Fraţii mei ştiu?

- Ştiu. - Bine.

Aşteptaţi aici... Mă duc să văd ce pot face.

Vino, amamă, hai să-ţi aranjez părul. Nu suport să te văd în halul ăsta.

Mama, n-a ştiut niciodată?

Se întâmplă! Dar s-a ţinut tare.

18 ani! Cum au reuşit?

Cred că spunea că se duce la vânătoare.

Se trezea la patru dimineaţa,

îşi lua puşca şi ateriza direct în patul ei.

- Dar cine e? - Una, Noemi.

- E măritată? - Nu, nu.

Nu, a rămas fată bătrână. N-a vrut să se mărite din cauza tatei.

Când era tânără, era foarte frumoasă.

Şi eu m-aş fi dus cu ea.

- Mulţumesc. - Pentru puţin.

- Tot nici o veste? - Nu.

Mai spune odată ce-a zis.

Să te las să dormi până vine el.

Dar au trecut câteva ore! Ce naiba face?!

N-ai vrea să-mi cauţi numărul în cartea de telefon?

Sunt 11 Massacesi cu 11 numere.

Dacă vreţi, le încerc pe toate.

Mulţumesc.

L-am văzut, Guidito! Toţi ne ducem odată şi odată.

Curând va veni rândul nostru. Vei veni şi la înmormântarea noastră?

Sigur, desigur...

Guido...

Vino, vreau să vezi asta. Vino!

Uite... Asta ar fi cea mai ieftină.

Nu e luxos, e simplu.

Numai şofer. Costă 148.000 plus TVA.

Da, am văzut... dar funerariile nu sunt petreceri, funerariile sunt triste.

Guido...

- E pentru tine. - Cine e?

- Cineva "Bostson". - Ah...

De la Banca din Roma. Scuzaţi-mă.

Acestea însă...

"Yes"?

Da, cu ce vă pot ajuta? Spuneţi.

Tu să-mi spui, Guido! M-ai lăsat ieri şi ai dispărut!

Te-am sunat, dar dormeai.

Mama nu s-a putut dormi, iar sora mea şi fraţii mei au stat cu copii.

- Vii sau nu? - Nu pot acum, mai târziu...

Uite ce e, iau un taxi, vin să-mi iau pisoiul şi plec la Roma.

No, no... ĄUn momento! ĄMe cagüen...!

- Guido! - Da?

Vii să ne ajuţi să ne hotărâm?

Eu m-am hotărât.

Dric albastru, multe flori, multe anunţuri...

Tot pachetul. Acum...

Trebuie să ies puţin la aer. Îmi crapă capul.

N-are aer!.

Anita!

Repede, mai repede!

Ce face? A înnebunit!

- Coboară! - Unde mi-e pisoiul?

Ţi-am spus, e la mine.

- ĄBaja! - Nu, nu vreau!

Coboară! Coboară îmediat!

- Cum nu?! - Ai înnebunit a?

Ce vrei de la mine? Cine crezi că eşti?

M-ai lăsta două zile singură în hotelul ăla prost!

M-am săturat!

Dă-mi drumul, dă-mi drumul!

Scorpie!

Nu! Ajutor!

- Vino! - Termină! Lasă-mă!

Nebunule! Nenorocitule!

Canalie! Porcule! Nu!

Pentru ce? Ce vrei de la mine?

Ce-am făcut? Ajutor!

- Canalie! - Opreşte-te puţin!

- Nenorocitule! - Taci odată!

- Laşule! _ Ţi-am spus că n-am putut veni!

Nu mă interesează! Nu sut dispusă să te urmez şi te aştept!

Nu sunt marioneta ta!

Am venit aici să mă distrez şi să fiu a naibii dacă n-o să mă distrez!

Ţi-am spus că nu pot veni!

Puteai, dacă voiai!

Aşa, strică totul!

Bună dimineaţa, bună seara, doamnelor şi domnilor. Zâmbiţi?

- Da, bunică, da. - Îţi place "risotto"?

Delicios! trebuie să învăţ să gătesc "risotto" înainte să mă întorc în América.

În América? Când?

Vineri, ţi-am spus.

Peste două zile? Şi ce faci în America?

- Nu-ţi place aici? - Acum, da.

- Mai vrei? - Da?, mor de foame!

Chelner! Mai aveţi "risotto"?

- Sigur. - Mai aduceţi-ne două porţii.

Nu, nu, mă ocup eu. Mulţumesc.

- Ai ţigări? - Fumezi?

Am fumat, apoi m-am lăsat. Acum trei ani.

- Te deranjează? - Da, dar ce contează?

Păstrează dopul. Îţi va aduce noroc.

Suvenirurile mele. Un dop, un pisoi şi o caricatură.

Trebuie să rămâi...

Nu vezi ce bine ne simţim împreună? Nu vreau să pleci. Rămâi...

Putem face atâtea împreună...

Scuză-mă... n-ai vrea să nu mai baţi în masă?

- Cu mine vorbeşti? - Da, cu tine. Mă deranjează.

În toată hărmălaia asta, te deranjează?

Da... Mulţumesc.

Am aproape 40 de ani.

Viaţa mea e o greşeală, munca mea e zero...

Vreau să renunţ la totul pentru tine.

Vreau s-o iau de la început. Dar nu pot, dacă tu...

Guido...

Ce s-a întâmplat?

De ce?

Nu înţeleg.

Nu e nimic.

Totul e bine.

Totul e bine.

Dacă domnişoara de la 28 întreabă de mine când se trezeşte,

indiferent cât e ceasul, spuneţi-i că abia am plecat.

Pentru înţelegere. Mulţumesc.

- Îndiferent de oră, da? - Nici o grijă!

Răspund eu.

- Da? - Scuzaţi-mă, l-aţi văzut pe dl Massacesi?

Da, domnişoară. A fost aici acum o clipă.

- Nu, a plecat de un minut. - Mulţumesc.

Scuzaţi-mă!

Da, domnişoară...

Ce-i cu afişul ăla pe care scrie "Massacesi"?

E un ferpar!

Aşa e tradiţia aici.

Când moare cineva, se pun afişe în tot oraşul.

- Sunteţi amabil să mi-l citiţi? - Sigur.

"Marţi, 11 aprilie, a răposat

după o lungă şi grea suferinţă Armando Massacesi,

în prezenţa iubitei sale soţii Adelina şi a copiilor săi...

Guido şi soţia sa Elisa, Omero şi soţia sa Cora,

Oriana şi Teo. Rugaţi-vă pentru odihna lui."

- Mulţumesc. - Cu plăcere, domnişoară.

- Condoleanţe. - Bună ziua.

- Bună, Guido. - Mulţumesc.

Guido... Guido!

- Ce trist... - Aşa e viaţa...

Guido!

Aici trebuie să fie.

Da, aici e.

Guido!

Pisoi...

Pisoi... Tricky.

Pisoi...

Pisoi...

Urăsc pisicile!

Ce cauţi aici?

- Ce vrei? - Îmi vreau pisoiul.

Pisoiul? Eşti nebună să vii aici!

- Să suni la uşă... - De ce? De ce să nu sun?

Eşti obsedată de mâţa asta! Ţi-am spus că mă ocup eu de el.

I-aţi blestemata asta de mâţă!

Voiam s-o duc în maşină,

să mai rezolv câteva lucruri, apoi să vin la tine.

Ce lucruri?

Te rog, du-te la hotel şi aşteaptă-mă acolo, bine?

Te rog...

- Bună, Elisa. - Bună.

- A venit Elisa. - Elisa...

Nu, aşteaptă. Aşteaptă o clipă.

Ce e, Guido? Te porţi foarte ciudat.

Eu? Ba mă port perfect normal.

Nu mi-ai ascunde nimic, nu-i aşa?

Ce să-ţi ascund? Mă tem doar că te va găsi cineva aici.

Asta-i tot.

- Bine, atunci plec. - Nu!

Bine! Asta e casa în care ai crescut?

Da.

- Nu vrei să mi-o arăţi? - Nu...

Nu ai ce să vezi.

Sufrageria, bucătăria...

Două dormitoare sus... Unde te duci?

- Anita, vino înapoi. Unde te duci? - Vreau să văd.

E camera părinţilor tăi?

Da... da...

Iar asta e camera pe care o împărţeai cu fraţii tăi.

Da, vezi? Au lăsat-o aşa cum era.

Nici paturile nu şi le-au făcut.

Şi ăsta e patul în care te-ai născut.

Nu, m-am născut la spital. A fost o naştere grea.

Unde sunt toţi?

Mama e la cumărături...

Fraţii mei sunt la muncă...

Şi sora mea s-a dus să facă nişte injecţii. E soră medicală

Dar tatăl tău? - Tata...

La vânătoare, e pasiunea lui.

Uite, o înmormântare.

Da, despre asta vorbeam.

Un vecin apropiat...

Ai fost un copil dulce.

- Să mergem de aici. - Dar eşti mai dulce acum.

Încetează!

Eşti dulce... Mult mai dulce.

Gata! Ce faci?

Ce ai, Guido? Nu mai ai chef acum.

Dacă tu ai chef, am şi eu.

Poate că te voi ajuta să uiţi de moartea tatălui tău.

De asta ai vrut să fii cu mine, nu?

Şi ţi se pare puţin!

Trebuia să-mi spui!

Cine e femeia care iese din casa mea?

Iar bărbatul... E Guido!

- Anita... - Hai, Tonino!

N-ai auzit-o? A spus, "Hai, Tonino".

- Îţi fac praf biluţele! - Valea!

- Să mergem, Tonino. - Doamne, Guido!

- Repede, repede... - Guido...

În ce te-i băgat? Repede!

- Rămâi aici! - De trei zile îţi baţi joc de mine!

- Lasă-mă! - Porneşte, Tonino!

Te fac praf!

- N-ai înţeles nimic, Anita! - Respectă-l pe tata!

Nu poţi s-o ţii cu forţa!

Măscăriciule!

Mergem să-l îngropăm pe tata. A venit şi soţia ta.

Cine era femeia aia?

O târfă! A adus-o de la Roma. Eşti mulţumită?

O târfă?!

E adevărat că ai venit cu o târfă?

Nu.

- Eşti un porc. - Adevărat...

Guido?

- Ce-a zis? Eşti sigură? - A zis că e un porc.

- Ce se întâmplă? - Nimic.

Guido, e adevărat?

- Nu pot să cred. - Ba să crezi.

- Şi nu ţi-e ruşine? - Nu, nu...

Din contră, mă simt liber.

Te porţi ca un porc în casa mea?

Nu, am încercat, dar...

Şi dacă afla tata?

N-ar fi suflat un cuvânt.

Şi el a avut o amantă timp de 18 ani, după cum se aude.

Ce-ai spus?

Vrei s-o vezi?

E în spatele nostru, femeia aia ştersă de lângă Attilio.

Cu ochelari de soare negri. Uită-te, uită-te.

- Nu se poate! - Nu? Întreabă-l pe soţul tău.

El a ştiut întotdeauna.

Nu cred, Omero m-ar fi spus.

Aşa că, Omero te-a minţit timp de 18 ani.

E adevărat că timp de 18 ani a fost amanta tatălui tău?

Ce se întâmplă? Mie nu-mi spune nimeni nimic.

Fiul tău, Omero, e un ticălos! O lepădătură!

Nu, Cora, nu spune asta... N-a spus nimic, ca eu să nu sufăr.

Am ştiut întotdeauna că Armando avea o amantă.

Eşti fericit?! Ai umilit-o pe mama în faţa tuturor!

Acum, şi mama îşi spală rufele murdare în public!

Eu am început? Acum o jumătate de oră voi

m-aţi făcut albie de porci, aşa că nu te supăra.

Oameni buni, terminaţi!

Vii la înmormântarea tatălui tău cu o târfă, şi vrei să închidem ochii!

Cum ai putut să faci una ca asta?

Uşor! Cum faci şi tu avorturi.

Am făcut unul singur! Gratis, pentru o amică!

Treaba ta ce faci. Dar nu-i mai judeca pe alţii!

În loc să te gândeşti la ceilalţi, te ţii de porcării!?

Ai venit la înmormântarea tatei ca în vacanţă.

Şi copii tăi au plecat azi în vacanţă!

Sunt mici, ce dracu'!

Aşa ne răsplăteşti tu, după atâţia ani!

După câte sacrificii am făcut, ca să facă el facultate!

A avut noroc!

Nu... nu norocul m-a ajutat.

M-a ajutat mama.

Mamă, explică-le cum a fost cu bileţelele puse în pălărie şi ce scria pe ele...

Întreab-o, pentru că pe ele scria numai numele meu.

- Guido, o clipă... - E adevărat?

Şi zici că eşti mama noastră?

Tatăl vostru a ajuns acolo sus...

Şi aici au rămas toţi copii dragi lui Dumnezeu.