Original subtitles

Spune-mi o poveste.

Stai! Aud ceva!

Văd un luminiş! Aud o maşină!

Isuse! Opreşte!

- Opreşte! - Jill!

- Ajutor! - Te rugăm!

Opreşte! Ajutor!

Opreşte!

Ajutor!

Am pierdut pe cineva.

Aţi văzut-o?

- Bree, doamne! - Alice!

- Alice a scăpat? E aici? - Trebuie să mergem la spital.

Sora mea a fost muşcată de un păianjen.

- Trebuie s-o ducem la spital. - Hai s-o ducem în maşină!

Alice!

FORŢA NATURII 2: SECETA

- Alo! - Aaron?

- Alice? - Aaron?

Alice, mă auzi?

- Alo! - Slavă Domnului!

- Mă auzi? - Eşti bine?

- A aflat Daniel. - Poftim?

- Au aflat. - Poţi vorbi mai tare?

- E grav. - Alo! Alice?

Rahat!

Bună, Alice! Aaron, la telefon. N-am înţeles nimic.

Te rog să mă suni cât de repede poţi sau să-mi un mesaj.

Mersi.

Ce mai ascunzi acolo?

Ai vrea tu să ştii.

Giralang.

E o zonă cam izolată pentru o excursie cu firma, nu?

Asta-i toată ideea când faci asta, nu?

Vrei să scoţi oamenii din zona lor de confort.

Dar e şi o bună ocazie să faci pe cineva să dispară.

Alice părea speriată, Carmen.

E posibil să se fi prostit, să fi dat bir cu fugiţii?

Nu. Ştii cât de mult îşi iubeşte fiica.

Am fost prea dur cu Alice.

E în firea noastră. Doar aşa putem obţine rezultate.

Ştiu că aşa facem noi, dar, când forţezi omul prea tare,

apar greşelile.

Aaron, ce părere ai?

Pe drumul ăsta.

- Bravo! - Stă să plouă?

Da.

Dar nu se compară cu furtuna care vine dinspre vest.

Când începe?

Peste 2-3 zile cel mult.

Dacă zona e inundată, n-o să aibă nicio şansă.

Am luat declaraţii de la femei. Nimic folositor.

Puteţi să mergeţi la hotel.

Puteţi face un duş cald, vă puteţi verifica e-mailurile.

Estimează c-au mers 8-9 ore în ritm alert spre nord, până la drum.

Înseamnă că Alice e singură de mai bine de 30 de ore.

De ce te-a sunat?

Eu aş fi sunat la poliţie.

Alice Russell ne ajută.

Credeam că Bailey Tennants este de neatins.

Prea multe relaţii cu mai-marii ţării.

Presupun că nu ştiu că sunt anchetaţi.

- Aşa credem. - Vor afla acum.

Federalii au ieşit din habitatul lor natural.

Urmaţi-mă!

Aaron, nu pot face rost de dosarele pe care le vrei.

- Alice... - Sunt clienţii lui Daniel.

El se ocupă de toţi 12.

Cei 12 corupţi, îi ştim.

Dacă ne mai ajuţi cu asta, o să scapi definitiv de noi.

Chiar vrei să te cred?

Judecătorul ţi-a aprobat imunitatea, dar tre' să ne ajuţi.

Sunt dosare fizice. Sunt în inima arhivei.

O să atrag atenţie dacă încep să le scanez.

Vorbim de oameni importanţi. Nu ştiu de ce sunt în stare.

Banii pe care Bailey Tennants îi ascunde anual în străinătate...

Ai idee la ce pun ei umărul?

La ignorarea sancţiunilor internaţionale,

la spălat bani, la trafic de carne vie sau de arme.

15 trilioane de dolari dispar anual din cauza unor asemenea oameni.

- Chiar... - Nu pot!

De data asta, nu pot!

Au urmat o vale spre nord, pe aici.

- Încercăm să aflăm care. - De cât timp aveţi nevoie?

Un kilometru pătrat, cu vegetaţie medie, durează cam patru ore.

Dacă vegetaţia e foarte densă, durează mult mai mult.

Nu putem folosi elicopterul. Încercăm să găsim o cabană.

Femeile s-au refugiat în acea cabană.

Acolo au văzut-o ultima dată pe Alice. Femeile erau terifiate.

De ce erau terifiate?

- Îl mai ştiţi pe Kovac? - Criminalul în serie?

- Mai trăieşte? - Oarecum.

Toate crimele lui au fost comise în zona asta.

Şi unele cadavre n-au fost găsite.

De ce sunt convinşi că e baza lui Kovac?

Fix lângă uşă era un mormânt. Al unui câine.

Şi Kovac îşi iubea câinele.

Femeia a dispărut în Giralang Ranges.

- Poliţia o caută... - Să mergem!

- Poftim. - Mersi.

Atenţie la cap!

- Carmen. - Ian Chase.

- Aaron Falk. - Salut!

Tu eşti şeful pe aici. Ne poţi da mai multe detalii?

Două grupuri au ieşit pe teren. Unul de bărbaţi, unul de femei.

I-am luat eu din oraş. Era clar că vremea avea să fie o problemă.

Dar erau hotărâţi, mai ales femeile.

Am ajuns! Primii întorşi pot alege camerele pentru duminică seară.

Atenţie!

- Rahat! - Scuze.

- A trecut? - Nu.

Haideţi!

- Am ajuns! - E frumos.

Dă-mi voie să te ajut. Trebuie strâns cum trebuie.

- Mersi. - Cred că e suficient.

Fumatul e interzis.

E ţigară electronică.

Nu se fumează aici, nu contează ce fel de ţigară este.

- Lauren, mă poţi ajuta? - Scuze. Am fost chemată.

Bună!

E al meu. Mersi.

- Permiteţi-mi să vă ajut. - Mă descurc.

Începeţi sau vă aşteptaţi soţul?

Daniel e băiat mare. Putem începe fără el.

Îmi place entuziasmul tău, Alice.

Să începem! Nu-l aşteptăm pe Daniel.

- Daniel Bailey când a sosit? - Foarte târziu.

Bărbaţii au pierdut câteva ore. Dar au ajuns în tabără la timp.

Fetelor, să mergem! Revin eu după băieţi.

- Vă duc la cascadă. - Succes, băieţi!

Lăsăm mâncare, apă şi corturi în cutii încuiate în toate taberele,

ca grupurile să nu care prea multe.

Cum fetele nu mai veneau, am fost în taberele doi şi trei.

Nicio urmă c-ar fi trecut pe acolo.

Atunci am sunat la poliţie.

Dumnezeule!

- Frumos, nu? - E incredibilă!

Dumnezeule!

Încă un lucru înainte să vă las.

Fără telefoane mobile. E un weekend fără reţele de socializare, doamnelor.

Haideţi! Puneţi-le aici!

Oricum n-aţi fi avut semnal aici.

Îmi pare rău, dar cum o să facem poze?

- O să supravieţuieşti. - Aşa.

Ultimul.

- Cascada Mirror. - E splendidă.

Poteca începe la baza cascadei.

- Cât de înaltă este? - E mică.

Are vreo 15 m.

Dar apa de la bază are cel puţin aceeaşi adâncime.

Presiunea apei e ridicolă. De cazi acolo, nu mai ieşi.

Femeile au plecat de aici?

Fetelor, aveţi apă, mâncare şi căldură la 10 km într-acolo.

Succes!

- Am eu busola. - Bree, harta e la tine?

Da.

Bree, ia-o înainte!

Să mergem!

- Ce crezi că s-a întâmplat? - Nu sunt prost.

- O porţie dublă. - Ştii cât de umilitor a fost?

Daniel Bailey. Începe distracţia.

Dacă sunt ridicolă, pleacă naibii la Melbourne.

Numai puţin.

- Veşti noi? - Încă nu. Îmi pare rău.

Am înţeles. Ai spus că va fi găsită azi.

- Aşa speram. - Ai nevoie de mai mulţi bani?

Pot suplini cu drag orice minus.

Aici nu e vorba de bani. Totul ţine de timp.

Se apropie furtuna.

Aţi căutat-o pe creasta sud-vestică?

E inaccesibilă în perioada asta, din cauza vremii.

Asta nu înseamnă că trebuie să mergeţi acolo?

Serg. King face o treabă bună. Are un plan bine pus la punct.

Verifică zona bucată cu bucată,

dar o să dureze mult. O cunoaşteţi bine pe Alice?

Scuze, dar cine eşti?

E poliţist. Ne ajută s-o căutăm.

Bine. Mă bucur.

Da, o cunosc foarte bine pe Alice. Avem mulţi angajaţi,

dar ea este un membru foarte important al echipei.

Aţi avut... Scuze. Eu sunt Carmen. Şi eu le dau o mână de ajutor.

- Aţi avut probleme cu ea? - În ce sens?

Mă refer la starea ei fizică, psihică, la capacitatea de a termina traseul.

Dacă aş fi avut asemenea dubii în legătură cu vreun participant,

nu mi-aş fi permis să le risc viaţa.

M-aţi înţeles? Trebuie să plec.

Vreau să particip la şedinţa de seară a lui King.

Presupun că ne vedem acolo. Mulţumim pentru ajutor.

Tipic lui.

I-ai văzut vânătaia de pe faţă?

Da.

- Mergem? - Da.

Dacă are legătură cu procesul, discutaţi cu avocaţii.

- Poftim? - Lucraţi pentru Executive Adventures?

Nu, suntem poliţişti. Îl ajutăm pe serg. King.

Luaţi loc.

Daţi în judecată Executive Adventures?

Da. Aventura de anul ăsta a fost ideea mea,

aşa că mă simt răspunzătoare pentru echipa mea.

Şi o să mă asigur că vinovaţii vor fi traşi la răspundere.

Lucraţi cu Alice?

Da. Eu am angajat-o. Este impresionantă.

- Mersi. - Cu drag.

Aveţi foarte mulţi angajaţi. Cum organizaţi evenimentele?

Cum alegeţi angajaţii pe care-i luaţi în aşa aventuri?

E o decizie aleatorie. Combinăm angajaţi de tot felul,

ca dinamica din companie să fie îmbunătăţită.

Şi care-i motivul real?

Să zicem că alegem angajaţii

care par să aibă nevoie de un plus pe plan personal sau profesional.

Alice a ajuns pe listă din cauza reclamaţiilor recente.

De fapt, era în capul listei.

- Ce fel de reclamaţii? - Pentru intimidare.

Cu toţii ne-am gândit că i-ar fi prins bine

să înveţe valoarea muncii în echipă.

A funcţionat?

Ei bine, nu este alături de restul echipei, corect?

Eşti bine?

- Inspiraţi aerul curat! - Ce frumos e aici!

Am găsit primul steag.

- Are logoul Executive Adventures. - Stai să te ajut!

Serios, fetelor?

Lăsaţi-l. Nu merită să vă rupeţi gâtul pentru el.

Ce primiţi pentru toate şase? 100 de dolari?

240 de dolari. De fiecare.

Jill, e o pierdere de timp.

Lasă-le să încerce. Nu deranjează pe nimeni.

Câteva sute de dolari contează mult când eşti tânăr.

Dacă mai stăm, o să ridicăm corturile în beznă şi pe ploaie.

Ai uitat c-am făcut acelaşi lucru în tabăra şcolară?

Endeavor încă mai oferă aventuri în natură pentru elevi?

- Da. - Margot a participat?

Şi fiica ta, Lauren?

Rebecca.

Sunt prietene, nu?

Da!

- Am făcut spectacol! - Bravo, fetelor!

- Sunt tare fericită. - Bravo!

- Bravo! - Bravo, Bree!

- Bravo! - Să mergem!

Bun, acolo e Alfa.

Asta de aici e Beta.

- Iar asta? - Epsilon?

Da. Aia ce este?

- De acolo. - Delta.

Corect.

Iubitorilor de stele, cum găsiţi sudul folosind Crucea Sudului ?

- Ce mare e! - Am ajuns!

Deci acolo e cutia.

Presupun că acolo au lăsat mâncarea şi corturile.

Şi corturile sunt aici.

- Rahat! - Ce e?

Jill? Jill, eşti bine?

Am avut şi zile mai bine. Sunt OK.

- Sunt bine. - Te-ai împiedicat de pietre.

Mi-am scăpat lanterna.

- Ia-o pe a mea. - Mersi.

Pentru puţin.

- Ce avem acolo? - Doar alimente uscate?

- Lauren! Ce faci? - Aţi auzit?

E cineva în preajmă.

- Bună! - Scuze. Nu voiam să te sperii.

- Tu eşti Lauren? - Da.

Eu sunt Aaron, de la poliţie. Eşti bine?

Da, sunt bine, dar sunt în stare de şoc.

- De ce erai afară? - Am aşteptat-o pe Alice.

Ştiu că sună ridicol. Am trecut pe lângă cascadă în prima zi.

Dacă urmează cursul râului în amonte, poate o găseşte.

E clar că te descurci în natură. Tu le-ai ghidat pe fete în ultima zi.

Oarecum.

Încep să cred că e mai grav să ai un gram de pricepere decât deloc.

Mintea îţi joacă feste în natură.

E uşor să devii paranoic,

să simţi că eşti urmărit, că nu eşti singur.

Bună seara, doamnelor!

- Doamne! - Serios?

Daniel! Ce cauţi aici?

Nu mai puteam fără tine, iubire.

Da, sunt convinsă.

Ţi-am adus o sticlă de pinot.

Pinot? Mersi şi du-te dracului!

Ai acolo un shiraz cam dulce, Laura.

Mă cheamă Lauren.

- Scuze. - Avem butelii?

Haideţi să facem foc pentru fete! Nici nu şi-au ridicat corturile.

- Hai să ridicăm corturile! - Să se facă lumină!

De ce a durat aşa mult? V-aţi rătăcit?

- Nu. - Vrei să te ajut, Lauren?

Putem discuta între patru ochi?

Da, sigur.

Dar ai zis că nu vorbim de muncă weekendul ăsta.

Nu te-am mai găsit la birou dimineaţă.

Ai auzit discuţia lor?

Nu. Alice a revenit puţin mai târziu

şi s-a băgat direct în cort. Părea foarte speriată.

Numai puţin. N-ai împărţit cortul cu Alice?

Nu. Ea a dormit cu Bree.

Le-au despărţit pe surori.

Jill, fireşte, a dormit în cortul luxos, de o persoană.

Trezeşte-o pe mama, amice.

Isuse! Coboară!

Nu. Ţi-am zis că-i prea periculos.

Cum îndrăzneşti să-mi implici fiica?

Tu ai implicat-o, nu eu.

I-ai garantat admiterea aici cu o donaţie.

100 de miare luate de la Bailey Tennants.

- O să le dau banii înapoi. - Toată lumea spune asta.

E uşor să spui asta când nu te vede nimeni.

Dar noi te-am văzut.

A meritat?

Nu vă putem proteja de Daniel Bailey dacă nu ne ajuţi.

O să ajungi după gratii, Alice.

Trebuie să aştepţi. Mâine plecăm într-o excursie cu cei de la muncă.

- Unde? - În Giralang Ranges.

- Coboară! - Ia dosarele înainte să pleci.

Cum te cheamă?

Stai liniştit.

Mama nu se osteneşte să mi-i prezinte pe iubiţii ei.

Dar mie-mi place să mă prezint.

- Eu sunt Margot. - Urcă imediat!

E simpatic, mamă.

Mulţumesc.

Hai să ieşim prin faţă.

Bună, fetelor! Suntem din Melbourne. Ajutăm poliţia locală.

Breeanna şi Bethany, corect?

Da. Beth şi Bree.

Deci are legătură cu Alice.

Aţi găsit-o? E teafără?

N-am găsit-o. Îmi pare rău.

Bree, ai fost muşcată de un păianjen-cu-pânză-pâlnie.

Cum s-a întâmplat?

M-am împiedicat de un buştean.

Credeam c-am căzut pe ceva ascuţit,

sticlă.

Când am văzut păianjenul, mi-am dat seama.

Vine cineva după voi?

Ar fi venit mama, dar are scleroză multiplă.

Îmi pare rău.

E în regulă.

Vrem să vă punem câteva întrebări despre prima zi petrecută acolo.

V-au vizitat bărbaţii?

- Nu trebuia să se întâmple. - Nu ne-au făcut nimic.

A fost o seară distractivă.

Daniel a fost de faţă, nu? A vorbit cu Alice,

care a părut supărată după acea discuţie.

Ştiţi despre ce au vorbit?

Întrebaţi-l pe el. Sau pe Jill, care era foarte nervoasă.

Daniel şi Alice vorbesc mai mereu.

Sunt colegi şi prieteni.

Alice are o funcţie importantă la Bailey Tennants.

Frâiele companiei ar putea ajunge la ea.

Au dispărut în beznă şi s-au întors mult mai târziu,

rând pe rând.

Totul s-a schimbat după acea interacţiune.

Alice voia musai să plece.

La dracu'!

Serios? Ai telefon?

- N-am semnal. - Atunci, nu-ţi foloseşte la nimic.

Ascunde-l, Alice. Ştii regulile.

Jill, cred că trebuie să mă întorc. Am uitat să semnez ceva.

Nu te las să te întorci singură.

Trebuie să-ţi asigurăm binele.

Dacă pleci, trebuie să plecăm cu toţii.

Pot pleca cu Bree şi voi trei continuaţi.

De crezi că vei fi menajată datorită prieteniei speciale cu soţul meu,

te înşeli amarnic.

- Fii serioasă, Jill! - Hai să ne înţelegem.

Eşti angajata mea, aşa că rămâi. Bine?

- Dacă nu avem semnal... - Alice, încetează!

Isuse! Serios?

Eşti prea leneşă ca să mai faci doi paşi?

Scuze. Credeam că ăsta-i locul.

Ăla e copacul pe care l-am ales cu toţii!

Scuze.

E în regulă, Beth. Mersi, Alice. Putem să depăşim momentul.

- Am nevoie de analgezice. - E prea devreme.

- Vorbeşte cu asistenta. - E prea devreme.

- N-o să-ţi dea nimic. - Întreab-o, te rog.

Scuze.

Nu vă supăraţi.

Deşi erai mahmură, ţi s-a cerut să fii ghid?

Jill nu trebuia să-mi ceară asta. Eram pierdută.

Am făcut un traseu de jumătate de zi la grădina botanică.

Cu pauză de cafea la fiecare 20 de minute.

Voiau să devin expertă peste noapte.

Ai nevoie de ajutor, Bree?

Nu. Mersi.

Încotro?

- La stânga. - Sigur? Nu arată prea bine.

Da, la stânga. Haideţi!

Ne mişcăm foarte bine.

Chiar nu ştiam că o decizie,

o mică greşeală, poate schimba totul într-o clipă.

Bea, amice! Revin imediat.

- Un câine! - Aaron.

Aaron!

Aaron! Aaron, stai!

Nu există câini aici.

Haide!

Jen?

Jen?

Jenny?

Trebuia să se fi întors.

Mamă?

- Jenny! - Mamă!

Jen!

Jenny?!

Bree?

- Sigur e drumul cel bun? - Da, ar trebui să fie.

- Este sau ar trebui să fie? - Este. Trebuie să fie.

N-am văzut niciun steag. Câte ar trebui să fie, cinci?

Şase.

Avem un singur steag, cel de ieri.

Cred c-am greşit la bifurcaţia de după prânz.

Mă pot uita? Te-am şi întrebat, Bree.

Tot nu cred că...

Dacă am fi luat-o pe drumul bun, ar fi trebuit să fim aici.

Dar cel mai probabil suntem pe aici.

Lauren, ce zici?

Da. Cred c-ai ales drumul greşit, Bree.

- Îmi pare rău. - Nu-i bai.

Ce variante avem?

Putem să ne întoarcem pe unde am venit.

De câte ori am schimbat direcţia de atunci, de zece ori?

E o variantă bună. E cea mai sigură.

Auziţi apa? Pare să fie un râu.

Cred că e râul ăsta.

Dacă-l urmăm, măcar ne putem orienta după hartă.

Cred c-ar trebui să ne întoarcem, Alice.

Am rătăci prin întuneric, ştii prea bine.

Haideţi să găsim pârâul, râul sau ce-o fi.

Excelent.

Să mergem!

- Îmi pare rău. - E în regulă.

- M-am oferit să te ajut. - Haide!

Nu mi-am dat seama...

- O să te omoare. - Încerc să mă las.

Am înţeles.

Alice a greşit cu ceva?

- Cu ce? - Ce-ar fi să-mi spuneţi voi?

Voi sunteţi poliţişti, nu eu. De ce aţi venit aici?

Ai interacţionat cu Alice Russell la muncă?

Nu chiar. Lucrez acolo de doar câteva luni.

O mai văd ocazional în arhivă.

Caută informaţii de tot felul.

Îi plăcea să le caute singură, ceea ce-i foarte ciudat.

Informaţii interzise.

Acum c-a dispărut, m-am gândit că...

O ajutai? Vă înţelegeaţi bine?

Nu. Alice nu mă suporta.

- Şi nu ascundea asta. - Cu ce i-ai greşit?

Nu mă plăcea fiindcă nu trebuia să mă placă.

Spre deosebire de mine, ea face totul ca să iasă cum vrea ea.

Văd râul. L-am găsit!

- Putem bea apa, nu? - Da, e apă dulce.

Doamne, e foarte rece!

Dă-mi să văd!

Mă pot uita pe hartă? Soră-ta ne-a distrus data trecută.

- Nu! - Harta!

- Prindeţi-o! - Nu!

- Repede, repede! - Ai grijă!

- Luaţi un băţ! - Beth, prinde-o!

- Beth, ai grijă, te rog! - O iau eu.

- Ajungi la ea? - Lauren, ajungi la ea?

La dracu'!

- Am ajuns la ea. - O poţi lua?

Încă puţin.

Repede!

Te rog să ai grijă!

- Lauren, ai grijă! - Eşti foarte aproape.

- Lauren... - Încă puţin...

- Las-o acolo! - Avem nevoie de hartă!

Doamne!

- Rahat! - Lauren!

- Lauren! - Faceţi ceva!

Lauren!

S-a lovit la cap. Sângerează!

Ia-mă de mână! Doamne!

Ai prins-o?

Uşurel!

Nu-i de bine

dacă până şi asistenta de la arhivă a sesizat că Alice se purta ciudat.

Nu trebuia s-o trimitem atât de des acolo.

Soţii Bailey au mirosit ceva.

Am respectat protocoalele, ca întotdeauna.

Nu trebuia s-o forţez aşa. Am presat-o mult prea tare.

E informatoare, e o resursă.

A furat mulţi bani. Nu trebuia menajată.

Trei zile.

Totul s-a dus naibii repede.

Trei zile înseamnă mult în natură.

În prima zi cred că erau încrezătoare că se pot descurca.

S-a instalat uşor panica în acea noapte.

În a doua zi au gestionat hrana şi apa mai atent.

Apoi s-au rătăcit.

Orice grup e dezbinat în a treia zi.

Era greu pentru o fată de oraş să supravieţuiască acolo.

Dar e în viaţă.

Sigur trăieşte.

Aaron, vezi ceva?

- Lucrurile mamei. - De ce le-a lăsat aici?

- Ca rucsacul să fie mai uşor. - Bravo!

A căzut aici. E în mişcare.

E trează.

Auzi sunetul apei?

- Jenny! - Mamă!

O să fie atentă.

Are nevoie de apă. Ştie ce face.

Lauren?

Lauren?

Mă auzi?

- Lauren? - Eşti bine?

- Aţi recuperat harta? - Nu, am pierdut-o. Nu e vina nimănui.

- Cred că are nevoie de copci. - Respiră.

O să te pansez.

- Putem urma râul până la cascadă? - E imposibil.

Avem un labirint de râuri şi pâraie de aici şi până la cascadă.

Ţine bandajul.

În tabără o să fie mai multe provizii, nu?

- Te poţi ridica? - Nu cred că se poate deplasa.

Ar trebui să mergem spre nord.

Eu şi Bree putem căuta un drum de serviciu.

Hai să mergem spre est, spre tabără.

Te rog să suni pe cineva.

Nu am semnal, Lauren.

Hai să mergem într-un loc mai înalt, ca să ai semnal.

Ar trebui să mergem spre nord.

Ar trebui să mergem spre est, spre tabără.

Acolo avem mâncare, adăpost şi staţie radio.

Şi Lauren trebuie să se schimbe.

Alice, ghidează-ne!

Lauren.

Lauren. Eşti bine?

Ce tăietură urâtă!

Te-ai ales cu ea când aţi pierdut harta?

Da.

Am observat că şi Jill avea o vânătaie pe faţă.

Întreab-o pe ea cum s-a ales cu vânătaia.

Alice avea o busolă. Corect?

V-a putut ghida de acolo, nu?

Nu ştiu ce ţi-au spus că s-a întâmplat,

dar Alice a fost implicată.

Nu sunt mândră de asta, dar a fost vina tuturor.

Şi a lui Alice.

De aia nu m-am mirat să aflu că ne-a minţit.

Ca să facem cum vrea ea.

- Culmea ar trebui să fie aproape. - Bine.

Lauren, cum te simţi?

- Mai avem apă? - Nu, s-a terminat.

Ce privelişte incredibilă!

Scuze, dar în ce direcţie am mers?

Spre est. Asta era intenţia.

- Eşti sigură? - Da.

Mergem spre creasta unde este tabăra.

Nu, Alice? Mergem spre est.

Da, spre est.

Dar...

Scuze, dar, dacă estul e într-acolo,

de ce apune soarele în sud?

Ce ai făcut, Alice?

Înţelegi că nu mai putem ajunge în tabără în seara asta?

Jill, era imposibil să găsim tabăra.

Te-ai asigurat de asta, nu?

Poţi măcar să verifici dacă ai semnal la telefon?

- Nu am. - Excelent!

Pleci?

Da.

- O să mă opreşti? - Sigur că nu.

Falk, corect?

Din ce departament faci parte?

Serios, amice?

Sunt detectiv. King Street.

Agent federal. Eşti departe de casă.

Nu ştiu dacă poţi contribui la operaţiunea asta de căutare.

Cunosc zona asta foarte bine.

- Chiar aşa? - Da.

Fetele sunt dispuse să aştepte până e găsită Alice.

- Asta ţi-e de mare ajutor, nu? - Ce vrei să spui?

Poţi discuta cu angajaţii mei.

Să nu uiţi un lucru. Dacă mai discuţi cu soţia mea,

se cuvine să-i permiţi să aibă un avocat cu ea, nu crezi?

Dacă ajungem în punctul în care are nevoie de avocat,

o să-i respect dreptul.

Bine. Mă bucur că suntem pe aceeaşi lungime de undă.

Aşa. E bine.

Ce sunt liniile astea?

- E linia de creastă. - Ce este la baza crestei?

Un râu.

Trebuie să înaintăm în vale, ca s-o găsim.

Acolo s-ar duce ca să găsească apă.

Haideţi, fetelor, trezirea!

Bună dimineaţa!

Chiar e bună?

Bun. Vedeţi valea aia?

Când o ia spre est, trebuie s-o traversăm.

O să fie greu. Dar, dacă mergem spre nord,

o să ajungem pe drumul de legătură cu Melbourne.

Bine. Să mergem!

Bună dimineaţa!

- 'Neaţa, Jill! - Noutăţi?

Se pare că nu pot vorbi cu tine fără un avocat de faţă.

Soţul tău m-a luat la rost.

Atunci, rămâne între noi, bine?

Ia loc!

Ce vrei să ştii?

Aş vrea să ştiu cum a reuşit Alice să te păcălească pe teren

fiindcă nu pari genul de persoană uşor de păcălit.

Ce era să fac? Nu ne-a dat de ales.

Am făcut cum a vrut Alice. Am luat-o spre nord.

Haide!

Doamne, apă!

- O putem bea? - Da.

Fetelor!

Dumnezeule!

- Ce scârbos! - Trebuie să continuăm.

- Doar o seară. - Scuză-mă.

Poţi rămâne. Comanzi room-service.

Dacă ai nevoie de ceva, dă-mi de veste.

Bree, cum te simţi?

- Sunt bine. - Da?

N-am aflat nimic. Le las pe mâna ta.

Bree, se poate să discutăm puţin cu sora ta?

Beth, nu poţi fuma.

Regulile hotelului.

Serios? Ţi-ai găsit să faci asta acum?

Scuze.

Fetelor! Ce-i aia?

E ceva acolo.

E un adăpost.

- Beth, n-are importanţă. - Ar trebui să intrăm.

- Jill! - Haideţi să aruncăm un ochi!

- Hai să vedem ce găsim. - Haideţi!

Ai grijă, Beth.

Jill, nu cred c-ar trebui să ne oprim.

E uscat înăuntru. Haideţi!

E mult mai cald înăuntru.

Eşti bine?

Nu-mi place situaţia. Ar trebui să continuăm.

Staţi! Gândiţi-vă puţin.

- Aici e uscat, e cald. - Oare?

Oamenii pot muri de frig, Alice. Trebuie să ne uscăm hainele.

Lauren e rănită. Avem nevoie de adăpost.

- Nu ştim cine mai ştie de locul ăsta. - Doamne!

Nu-mi pasă! Avem nevoie de un loc în care să stăm până când...

Până când ce? Pot trece câteva săptămâni până ne găseşte cineva.

Ar trebui să mergem spre nord, până la drum.

Deci vrei să mergem până găsim centrul de cinci stele

cu jacuzzi şi maseuză? Serios?

E clar că nu stă nimeni aici. Haideţi să înnoptăm aici!

Zice bine.

Bree, nici tu nu vrei să stai aici.

E aproape întuneric. Şi noaptea trecută a fost grea.

De aia nu trebuie să ne oprim. Lauren?

Ştii că putem pleca cu toate.

Fetelor, fie ascultăm văicărelile lui Alice, fie votăm.

Cine vrea să rămână?

Ar trebui să stăm aici o noapte.

- Mersi. - Rămânem.

Excelent!

La dracu'!

Alice?

- Alice, eşti bine? - Da, sunt bine, dar...

Dar cred că e ceva aici.

Ce?

Alea sunt oase?

Spune-mi că nu e un copil.

Nu.

Cred că este un câine.

Eşti sigură că e câine?

Ţi-ai numi copilul Butch?

Poate c-ai face-o.

- Butch? - Da.

- Aşa cred. - Era un câine?

Da.

- Jen! - Mamă!

Jen!

Haide!

Ăla-i un alt mormânt?

Nu, n-are cum.

- E la fel, doar mai mare. - Nu e nimic acolo.

Un mormânt mai mare?

- Eşti sigură? Aţi verificat? - Nu. Am păstrat distanţa.

Încă nu eram sigure că Butch fusese câine.

Mormântul mai mare avea cruce, ca cel al câinelui?

Era vreun nume pe cruce?

E posibil, dar nu ne-am apropiat de el.

I-aţi spus sergentului King c-aţi văzut un mormânt de mărimea unui om?

Da.

- Desigur. - I-aţi spus?

- Sigur? - Da.

Nu vreau să pun paie pe foc,

dar mai ştiţi cum se numea câinele lui Martin Kovac?

- Lasă glumele! - Nu glumesc.

Avea un câine, cu care ademenea femeile.

- Alice. - Vă mai amintiţi?

- Termină! - Când eram eleve...

Se tot vorbea de asta la televizor. Cred că-l chema Butch.

Poate că avea câine. Nu sunt sigură.

Vreau să ştiu dacă-ţi mai aminteşti numele câinelui!

Doamne, vorbeşti serios? Încerci s-o manipulezi!

- Ce? - Ce vrei să faci?

Vrei să ne sperii fiindcă ţi-am ţinut piept?

- Nu. - Ba da!

Vrei să rămâi aici?

Dacă a fost baza lui? Vă puteţi imagina ce le-a făcut femeilor aici?

Ce contează? Au trecut zeci de ani!

Probabil e mort sau după gratii!

E clar că n-a mai stat nimeni aici de ani buni.

- Ar trebui să rămânem. - Nu ţi-am cerut părerea, Lauren.

Ne-ai putea ajuta să scăpăm, dar eşti prea speriată.

Nu te băga!

- Alice! - Ce?

Termină cu vrăjeala! Ştim că nu vrei să rămânem.

Dar rămâi în banca ta!

M-am săturat de plângerile tale!

Să facă cineva un foc!

Sergent. Mai era un mormânt.

Au spus că era un morman de pământ, un posibil mormânt.

Era de mărimea unui adult.

- Unde vrei să ajungi? - M-ai minţit!

- Sunteţi prea înceţi! - Respectăm protocoalele!

Căutaţi cabana lui Kovac sau o căutaţi pe Alice Russell?

O căutăm pe Alice Russell. De găsim cabana lui Kovac

şi reuşim să oferim un gram de linişte familiilor victimelor,

ce-i atât de grav?

Trebuie s-o găsiţi cât încă este în viaţă!

Tu lucrezi la birou, amice. Lasă-ne să ne facem treaba.

Ce-ar fi să ne ajuţi şi să analizezi documentele astea?

- Aceeaşi mizerie! - Nu-ţi bate capul cu el.

A fost instruit în altă eră.

Nu pun preţ pe fărădelegile financiare, dar avem o femeie dispărută!

Nu ştiu ce să mai cred. Lucrurile astea mai contează?

- Ce? - Numerele.

Banii.

Ascultă... Folosim programe, algoritmi,

le luăm urma ghidându-ne după tranzacţii.

Nu-ţi bate capul cu Bailey Tennants. O să-i înfundăm.

Fiindcă suntem mai deştepţi.

Lauren. Iau eu alea. Discută cu ea.

- E clar că te pricepi. - Oarecum.

- A fost mai greu în natură. - Sunt convins.

Totul era ud în pădure.

Totul putrezea sub ochii noştri.

Îmi pare rău pentru mai devreme.

E în regulă. Toate suntem epuizate.

Rebecca ce mai face?

Poftim?

Întrebam cum se mai simte.

E bine.

O să rămână şi-n ultimul an? Noua clădire arată fantastic.

De ce mă întrebi acum?

Aici?

Trebuia să te întreb acum multă vreme.

Ştiu că Margot...

Ştiu că-i pare rău c-a fost dură cu ea, dar adolescenţii...

Da, trebuia să mă întrebi acum mult timp.

Dar n-ai făcut-o.

Ţi-o iau înainte, ştiu că n-ar trebui s-o fac.

Ce anume? Să fumezi?

N-am voie să beau, sunt eliberată condiţionat.

Dar au fost câteva zile grele.

Ce ai acolo? Bere cu puţin alcool? O alegere excelentă.

N-o să spun nimănui.

O să te întrebe când te întorci?

"Cum se descurcă toxicomana? E cuminte?"

Nu mă vor întreba.

Ai fost la dezintoxicare,

ai făcut 100 de ore de muncă în folosul comunităţii la un azil.

- Te-ai documentat. - Oarecum. Mi s-a părut ciudat.

Adderall, dextroamfetamină, lisdexamfetamină,

xanax şi valium ca să-ţi revii.

Ce-a fost în capul tău?

M-am drogat ca să fac faţă la şcoală şi, apoi, ca să fac faţă în viaţă.

Şi intrarea prin efracţie?

E un viciu costisitor.

Am furat lucrurile lui Bree,

bijuterii pe care le primise de la bunica înainte să moară.

Când a venit acasă, m-a prins în fapt.

A încercat să mă oprească şi am lovit-o.

S-a supărat tare?

A fost grav rănită?

A fost lovită în plină stradă de sora ei,

care încerca să-i fure bunurile pentru a cumpăra droguri.

Da, a fost grav rănită.

Unul dintre vecini a sunat la poliţie.

Dacă nu făcea asta, am fi căzut la pace.

Poate.

Când credeţi că-şi vor da seama că ne-am rătăcit?

Repede. Sunt convinsă că deja ne caută.

N-am ajuns la a doua tabără, sigur au intrat la bănuieli.

Nimeni nu ne caută.

N-am auzit niciun elicopter. Nu ştiu.

Ridicaţi privirea!

Cine ştie constelaţiile?

Aia e Crucea Sudului, evident.

Poţi vedea şi stele din constelaţia Fecioară în perioada asta.

Constelaţia Săgetător e prea jos la orizont ca s-o vedem de aici.

Băieţilor le place să-mi arate stelele.

Li se pare romantic.

E puţin romantic.

Dar nu e un gest original.

- Eu sunt Taur. - Capricorn.

Eu sunt Capricorn. Ce-o mai fi însemnând şi asta...

Eu sunt Rac.

Cică avem multă intuiţie şi citim gândurile oamenilor. Atenţie!

Mi-e clar de ce oamenii credeau că viitorul le era scris în stele.

Unii încă mai cred asta.

Presupun că tu nu crezi asta, Alice.

Nu cred asta. Omul decide pentru el.

De acord. Fiecare cu deciziile lui.

Deşi nu intuim mereu consecinţele acelor alegeri.

Nu-i aşa, Alice?

Deci Jill căuta s-o provoace?

Toată lumea s-a certat cu Alice.

Şi ne-am certat şi între noi.

Cine mă contrazice, minte.

Deci a existat o ceartă cu Alice?

Ia-o pe sora ta. Merg eu după celelalte.

De ce a plecat Alice?

Niciuna dintre voi nu mi-a zis ce s-a întâmplat în ultima seară.

E ultima voastră şansă. Se apropie o imensă furtună.

Va lovi perimetrul căutărilor.

Trebuie să mă ajutaţi acum, cât încă o mai putem găsi vie pe Alice.

Bree?

- Trebuie să economisim bateria. - A mea s-a descărcat.

Eşti surdă?

Avem nevoie de lanterne.

- Ce-i cu tine? Isuse! - Încetează!

Dă-mi-o înapoi! E lanterna mea!

- Ai grijă! - Tu să ai grijă!

- Isuse! - M-am săturat de figurile tale!

E OK. Plec mâine la prima oră.

Am zis că nu pleacă nimeni. Rămânem împreună.

Nu-mi pasă de părerea ta, Jill. Plec la prima oră, cu sau fără voi.

Eşti o jigodie egoistă şi nesăbuită, Alice.

Eu răspund de toată lumea. Dacă pleci,

nu-mi asum răspunderea pentru soarta ta.

Nu iei telefonul cu tine.

E rucsacul meu! Dă-mi-l!

E rucsacul meu!

Nu asta s-a întâmplat.

N-am început eu. Ea m-a lovit prima.

- Fetelor! - Dă-mi telefonul!

- Dă-te de pe mine, Beth! - Puteţi să vă potoliţi?

- Dă-mi drumul! - Dă-mi telefonul!

Era beznă.

Am vrut să iau lanterna.

Când am aprins-o...

Beth, eşti bine?

Ridică-te!

Se poate ca asta să rămână între noi, vă rog?

Beth este eliberată condiţionat. Orice nouă acuzaţie o arde.

Fac ce vreau când ajung acasă.

Doamnelor, haideţi să convenim că nu vorbim despre asta

pentru moment.

- Bine? - Da.

Haideţi, culcaţi-vă!

Îmi pare rău pentru mandibula ta.

Doar pentru atât îţi pare rău?

Am ştiut din start, Alice.

Am ştiut din start, fir-ar să fie!

Alice plângea?

Da.

Jill? Ce ştiai?

Eu am angajat-o. Eu am promovat-o.

Am colaborat îndeaproape.

Ea şi soţul meu erau foarte...

Să spunem că...

Loialitatea nu e punctul ei forte.

Bună, Margot!

Nu mi-ai zis cum te cheamă.

Scuzaţi-mă.

Trebuie să dau un telefon.

Mă numesc Aaron. Det. Falk.

Încercăm s-o găsim pe mama ta. Eşti bine?

De ce e convinsă Jill că aveau o aventură?

Oare ne-a scăpat ceva?

I-ai dat memoria USB.

A promis că face rost de fişiere înainte să plece.

N-a fost sunată de Alice sau de Daniel.

Chase a spus că se prea putea să aibă stick-ul la ea.

- Aici am sunat-o eu. - A urcat în autobuz.

Stick-ul este la ea.

Apeluri către Margot.

Numai puţin.

- Isuse! - Putea să-l găsească cineva.

- Rahat! - De ce nu mi-ai zis?

- Ce? - Ai sunat-o?

În dimineaţa în care a plecat.

De ce nu ştiam de asta?

Am sunat-o fiindcă nu credeam că i-ai zis cum stă treaba.

Am vorbit cu ea lângă şcoala fiicei ei în cu o zi înainte.

Nu crezi c-am presat-o destul?

Cu asta ne ocupăm! Suntem eficienţi!

- De aia este acum în pericol. - M-am săturat!

Stai puţin!

Tu crezi că a murit, nu?

Fii sincer cu mine. Ce naiba se întâmplă?

Asta ne este datoria. Presăm informatorii, facem arestări.

De ce-i diferit cazul ăsta?

Fiindcă ştiu cum este în sălbăticie.

Ştiu că ai puţin timp, ştiu cât de repede se poate duce totul naibii,

ştiu ce se întâmplă când nu eşti suficient de rapid.

De unde ştii?

Din cauza mamei.

Am pierdut-o pe mama în munţii ăştia. De aia ştiu.

Crezi că mama a făcut focul?

Da, desigur.

Poate să facă focul. Maică-ta poate face orice.

King, ce se întâmplă?

Trebuie să retragem oamenii. Furtuna e foarte aproape.

E prea periculos. Trebuie să-i aducem înapoi.

Tre' să aşteptăm să treacă.

Dar ea e încă pierdută. Trebuie să trimitem oameni aici.

Încă n-ai trimis oameni în valea aia!

Timpul s-a scurs. Tre' să aşteptăm să treacă.

Am voluntari şi poliţişti pe teren.

- Nu le pot risca viaţa. - Să aştepţi să treacă?

Vremea ar putea fi aşa o săptămână.

N-ai garanţia asta. Nu-mi risc oamenii.

Chase, hai cu mine!

Ştim că au ajuns la prima tabără, care este aici.

După tabără, cărarea aia are o mie de bifurcaţii.

Puteau ajunge oriunde. Avem un pârâu aici.

La cât a plouat în ultimele 4-5 săptămâni,

un pârâu umflat poate părea râu. Caz în care King se înşală.

Au mers mai mult decât crede el.

Aici e o potecă pentru pompieri.

Ai putea să mergi până aici cu o maşină de teren,

iar apoi mai ai de mers pe jos 4-5 ore.

Mai ai vreo şase văi de verificat.

Au zis c-au văzut lilieci la intrarea în vale.

Mii de megalilieci.

Mă poţi duce acolo?

Jenny!

Haide!

Aaron.

Hai!

Hai, amice!

- Mamă! - Jen!

Tată!

Ştiu c-ai auzit câinele.

- Mai e cineva pe aici? - Mama ta e aici.

Atât contează.

Haide!

Pe aici.

Hai, amice! E aproape.

Pe aici. Haide!

Acolo, jos.

Alice?

Alice?

Câte dintre victimele lui Kovac nu au fost găsite?

Jen. Rahat!

- Jen? - Mamă?

Jen?

- Jen? - Mamă?

- Jenny, eşti bine? - Te rog, deschide ochii.

Jen?

Mamă, te rog.

Mamă...

Jen.

- Ţine ochii deschişi. - Mamă!

Haide! Trebuie să plecăm, iubire!

Haide! Te ţin.

Aaron, haide!

O iau spre nord. Ne vedem aici.

Am ajuns la maşină. Te bag înăuntru.

Aşa!

- Tată! - Rezistă, Jen!

Aaron, vorbeşte cu ea!

- Mamă! - Jenny, ţine ochii deschişi!

Slavă Domnului!

- Ai găsit-o? - Da.

Dar prea târziu.

Ai găsit cabana?

Eşti în goana după faimă?

Nu-i drept să spui asta.

Fiecare a avut o treabă de făcut. Am făcut tot ce se putea.

Oamenii ăia au căutat-o zile întregi.

Nimeni n-a vrut s-o găsească aşa.

Eram la început de drum când Kovac a început să omoare tinere.

M-am întâlnit cu familiile lor.

Ne-au implorat să găsim măcar trupurile copilelor lor.

În sfârşit, după 40 de ani.

Nu suntem atât de diferiţi.

Ai grijă.

- Avea stick-ul la ea? - Nu.

- Eşti bine? - Da.

- Unde sunt fetele? - Te aşteaptă.

Stai, stai!

Ce e?

Lângă cadavru era o cracă ruptă.

Cineva a căzut pe ea.

Lângă cracă era o pânză ruptă.

Pânză de păianjen-cu-pânză-pâlnie. Cum a zis Bree.

Celelalte de ce nu sunt aici?

De ce? Nu înţeleg! Lauren şi Jill de ce nu sunt aici?

- Taci, Beth! - De ce? E o întrebare logică.

Eşti surdă?

Credeam că eşti încă înăuntru.

De ce te-ai trezit aşa devreme?

N-am avut somn, ca tine.

Bine.

În legătură cu seara trecută...

Ştiu că ţi-am făcut multe probleme.

Dar ştiu cum să îndrept lucrurile.

- Alice... - Las-o aşa, te rog.

Nu pot. Deja s-a ajuns prea departe.

Nu-i pot permite să te ameninţe când vrea.

- Beth... - Ai încredere în mine.

Tu m-ai ajutat toată viaţa.

Permite-mi măcar să te ajut şi eu.

Nu agrava situaţia.

Nu poate fi mai gravă de atât.

Totul o să fie bine.

Îţi promit.

Bree!

Du-te după copacul ăla!

- Ai făcut ceva? - Dacă am făcut ceva?

N-am făcut nimic.

- Serios? - Du-te dracu'!

- Mă acuzi cu ei de faţă? - Te acuz?

Nu s-ar fi ajuns aici dacă nu erai tu!

De ce? Ce am făcut?

Fetelor, vă rog să vă opriţi până nu vine un avocat.

Avocat?

- Ce mama naibii? - Ce mizerie!

- Nu pot crede că faci asta. - Ce fac?

Încerci să te speli pe mâini cu ajutorul meu. De ce te-aş ajuta?

De ce n-aş spune adevărul?

- Care adevăr? - Era deja moartă!

Ştii prea bine.

Alice era moartă când am găsit-o.

Alice! Îţi sună telefonul!

Hai, hai!

Alo!

Bună! Scuze, mă auzi?

Haide!

Alice.

Alice?

Rahat! Alice?

Al?

De ce ai făcut asta? De ce ai ascuns-o?

Ştii prea bine de ce.

Nu ştiu.

- De ce? - Am făcut-o pentru tine.

Pentru tine.

Nu mai poţi ajunge după gratii.

Ar distruge-o pe mama.

Mă durea să ştiu că era vina mea...

A fost vina mea.

Nu vecinul le-a zis poliţiştilor că m-ai jefuit.

Eu am făcut-o.

Nu ştiam c-o să se ajungă aici. Îmi pare rău.

Înţeleg.

Înţeleg de ce ai făcut asta. Dar treaba de acum...

E foarte gravă, Bree.

N-ai încredere în mine?

Asta vezi când mă priveşti, un om capabil să omoare?

Nu pot crede că încă minţi.

Alice a zis c-o să depună plângere.

Era o nemernică.

Voia să te distrugă. Ştiu de ce ai făcut-o.

Spune-le adevărul.

- Vor înţelege şi ei, dacă le spui. - Încetează!

Beth, te rog să le spui ce ai făcut.

Isuse! Ea ce naiba caută aici?

Aşteptaţi aici, fetelor.

- Cine e? - De ce plângi?

Nu e mama ta!

Bună! Eu sunt Carmen. El este Aaron.

Eşti bine?

O caut pe mama, Lauren Shaw. Cred că e cazată aici.

Aşa e. Cum te numeşti?

Rebecca.

O s-o găsim noi pe Lauren. Între timp, hai cu mine.

Ia loc. O să-ţi aduc un pahar cu apă.

Det. Falk se va duce după mama ta.

O găseşte el pe mama ta. O să-l aşteptăm aici.

Ai găsit-o?

Chiar e moartă?

Da, e moartă. Îmi pare rău.

Când m-am întors dimineaţă la cărare

şi am văzut că plecase, mi-am zis c-o să se salveze.

Credeam că ea o să ne salveze.

Aaron? Aaron, mă auzi?

Mă auzi? Isuse!

- Alo! Alice? - Slavă Domnului!

Mă auzi!

Ne-am rătăcit. Dar Daniel ştie.

Fir-ar! Mi-a cerut să se uite în bagajele lui Beth...

Poate crede c-a fost mâna ei.

Mergi!

Mă auzi? Rahat!

- Isuse! - Alice, ai semnal?

- Nu, nu am. - Cu cine vorbeai?

Nu vorbeam cu nimeni.

La dracu'!

Pleci?

Da.

Cum o să te descurci singură?

Ei bine, merg spre nord şi încerc să găsesc drumul principal.

Toate ar trebui să facem asta.

Nimeni n-o să vă găsească aici.

- Nu iei telefonul cu tine. - E telefonul meu!

Nu iei nici lanterna.

E a lui Beth. E ultima lanternă cu baterie.

Dumnezeule mare! Ce ai cu mine?

Nu mi-ai cerut scuze pentru ce s-a întâmplat!

Te referi la Rebecca?

S-a rezolvat.

Las-o moartă. Şcoala a derulat o anchetă.

Toţi copiii vinovaţi au fost exmatriculaţi.

- Nu ştiu ce mai vrei. - Mai puţin Margot.

Cât te-a costat ca ea să rămână acolo?

Tre' să fie tare plăcut să rezolvi orice problemă cu bani.

Poţi sta liniştită.

N-am plătit doar bani pentru decizia aia.

Alice...

Ce ai făcut?

De unde ai luat banii?

I-ai furat de la Bailey Tennants?

De aia a venit Daniel în tabără?

Mai ştie cineva?

Da.

Ştiu multe lucruri despre ei.

- Am fost abordată de... - Nu vreau să ştiu.

Îmi pare rău.

De asta. De asta eşti jalnică.

Sunt jalnică?

Ne abandonezi aici?

Măcar nu sunt o nemernică şi n-am crescut o nemernică!

Ştii ceva? Sunt foarte mândră de fiica mea.

Şi aş face orice ca s-o protejez, spre deosebire de tine.

Vrei să ştii de ce Rebecca a fost victima, nu Margot?

Fiindcă ea a avut plăcerea să te vadă călcată în picioare toată viaţa ei.

De către tine!

N-o să-mi pară rău

că eşti prea slabă ca să-ţi aperi fiica.

Nu sunt!

Du-te dracu'!

Ce s-a întâmplat? Eşti bine?

Ridică-te!

Te-ai lovit la cap?

Cred că eşti doar ameţită.

Nu te grăbi.

N-o să le spun celorlalte că pleci, bine?

Stai aici şi te odihneşte.

Mă întorc.

Stai liniştită.

Şi mie-mi pare rău.

Chiar credeam că era în viaţă.

M-am culcat cu gândul că-i deja aproape de oraş

sau c-o să mă trezesc cu ea lângă mine.

Ajutor! Ajutaţi-ne!

Arată-mi mâna, Bree! Ridic-o!

- Doamne! - Ce s-a întâmplat?

Cred c-a muşcat-o un păianjen-cu-pânză-pâlnie.

Foloseşte asta!

- Foloseşte-o pe post de garou. - Să-i apăs pe rană?

Nu ştiu. Fă ceva!

Înfăşoară-i rana!

- Bree, respiră! O să fii bine. - Trebuie să plecăm de aici.

Avem nevoie de un doctor.

La dracu'! N-a făcut nimeni cursuri de prim-ajutor?

Nenorocita de Alice.

Lauren, trezeşte-o pe Alice!

- A fost muşcată de păianjen. - A plecat.

Şi-a luat rucsacul.

Ce?

Verifică dacă telefonul mai este în geaca mea.

Îmi pare rău!

- Îmi pare rău. - L-a luat.

Rahat! Ce variante avem?

O aşteptăm pe Alice sau încercăm s-o salvăm pe Bree.

- Mergem spre nord. - Ce?

Mergem spre nord, până la drum. Asta-i cea mai bună variantă.

Trebuie să plecăm!

Bine, plecăm spre nord.

Mă duc s-o caut repede pe Alice. Nu te duce prea departe!

- Alice! - Iau eu rucsacii.

Alice!

Alice?

Alice?

- Poftim, ia astea. - Nordul e într-acolo.

Haideţi!

Haide, Bree!

Întoarce-te cu mine la hotel.

Încercăm să găsim o rezolvare.

Crezi că există rezolvare?

Putem încerca.

Promit.

Fiica ta, Rebecca, e aici. Vrea să te vadă.

- Rebecca e aici? - Te aşteaptă.

Mi-am dat silinţa toată viaţa să-i fiu alătur.

Şi am tot făcut greşeli.

Dar am făcut tot ce-am putut.

Chiar n-am vrut s-o omor.

Înţeleg. Te cred.

Alice a spus că sunt slabă.

- S-a înşelat. - Şi eu cred asta.

M-am schimbat.

Câtă ironie că Alice e cea care m-a forţat să mă regăsesc.

Hai cu mine!

Haide!

Haide!

Lauren!

Aaron!

Continuă să vorbeşti cu mama.

- Tată... - Fii puternică!

- Ţine-o trează! Jen! - Mamă, te rog.

Mişc-o, Aaron!

- Ţine-mă de mână, amice. - Rămâi trează, Jen!

- Vorbeşte cu ea. - Grăbeşte-te!

- Ţine-o trează! - Mamă, fii tare!

Ajutor!

- Mamă... - E rănită.

- Nu ştiu cât e de grav. - Mamă, te rog!

Vă rog s-o ajutaţi.

Vă rog să ne ajutaţi! Aaron, ţine-o de mână.

Ajutor!

Ia-mă de mână!

E bine.

Lauren!

E o veste devastatoare.

Am primit un telefon interesant de la soţia mea.

Pare să fi judecat greşit relaţia mea cu Alice.

Nu cred c-ai făcut aceeaşi greşeală.

Jill mi-a mai zis c-o ştiai pe fiica lui Alice. Aşa e?

Sunt curios cât de tare ai presat-o pe Alice.

Presupun că n-ai exploatat din start faptul că era mamă.

Sau poate c-ai făcut-o. Ştii părerea oamenilor despre poliţie?

Tu crezi că vedem lumea împărţită în bine şi rău,

că vă considerăm campionii noştri morali

şi că suntem recunoscători că ne băgaţi seara în pat?

Nu-i de datoria celor ca tine să distingă între bine şi rău, nu?

Guvernul stabileşte legile, noi le respectăm.

Vrei să ştii cine sunt clienţii mei, detective?

Ai idee cui donează bani?

Nu contează cât de generoşi par dincolo de interesul personal.

Spală bani în Panama, Insulele Cayman, insula Bouvet,

cu a ei populaţie de 10 000 de foci.

Văd oameni ca tine mai mereu.

Jigodii corupte care ajung la tribunal extrem de convinse

că micile lor donaţii justifică toate faptele lor.

Apoi avem de-a face cu avocaţii voştri,

care negociază la sânge pentru libertatea voastră.

Asta era.

De aia eşti aici, de aia ai sacrificat-o pe Alice.

Ca să mă distrugi. Acceptă asta.

Alice e moartă, iar eu trăiesc.

Am venit s-o salvez pe Alice.

Da...

Nici tu nu crezi asta.

Daniel, îmi poţi da cheile, te rog?

Conduc eu.

Nici mie nu mi-e drag.

Am văzut-o pe Alice umblând prin dosare,

scanându-le unul câte unul, în ziua dinainte să plecăm.

N-o mai văzusem atât de agitată.

Când l-am văzut în tabără,

mi-am dat seama că ştia ce se întâmpla.

Dar n-a bănuit-o pe Alice. Mă bănuia pe mine, desigur.

Credea că eu am făcut-o.

Infractorul de ocazie infractor moare. Nu crezi?

Nu cred asta deloc.

Am plătit pentru prostiile mele.

Acum e rândul lui Daniel.

L-a băgat în pământ.

Poate spera să se întoarcă după stick.

Încerca să facă ceea ce trebuia.

Mersi.

Ce-o să se întâmple acum cu noi?

Beth? E timpul să plecăm.

L-am prins.

În sfârşit!

A meritat.

Trebuie să celebrăm victoriile astea.

Pe asta, nu.

Chiar crezi că vreuna dintre femeile alea este vinovată?

Lauren? Bree? Alice?

Dar e mai uşor, nu?

Ce anume?

Să dai vina pe cineva,

să vânezi omul, să-l întemniţezi.

În lumea mare, natura ne trage pe toţi la răspundere.

Ne întoarcem mâine la prima oră.

Avem treabă.

Ai făcut o treabă bună.

Falk?

Falk?

Ce-ar fi să fii tu ghid? Încotro?

Într-acolo.

- Haideţi! - Aşa te vreau!

SubRip & Sync : LEONTIN subs.ro TEAM (c) www.subs.ro

Traducerea şi adaptarea ALEX HANGANU