Original subtitles

Bazat pe fapte reale...

Doamne, sunt Lyndal.

Sunt pregătită.

Fă să plouă.

Jodie, stai pe locul meu, lângă Henry.

Fă să pară că totul merge bine.

Da, du-te.

Rachel !

- Andrew ! - Nu...

Nu.

- Nu. - Andrew !

Nu face zgomot. O să plece.

Nu !

- Nu ! - La naiba !

Îmi pare rău.

Ticăloasă nebună !

Andrew ! Te aud, dobitocule !

Lyndal, tu eşti ?

Deschide uşa aia.

Andrew !

Deschide uşa !

Nu te duce.

Unde ai de gând să te duci ? Asta...

La naiba !

E în regulă. Calmează-te.

Te rog ! Calmează-te.

E în regulă.

E în regulă.

Cum ai putut să-mi faci una ca asta ?

Te-am luat la mine !

Rachel, îţi aud telefonul. Ştiu că eşti acolo.

Rachel, intru.

Victimă a Bisericii, acuzată că a minţit sub jurământ.

Acest abuz a început cu mult timp în urmă

şi a fost raportat după un număr de ani.

Îmi dau seama că reclamanta e în timpul interogării încrucişate,

dar acest articol de ziar de dimineaţă se referă la sinucidere.

Dle Carter ?

Nu !

- Nu ! - Tu ai făcut asta.

Trebuia s-o laşi în pace !

Tu !

Dle Carter...

Onorată instanţă, a apărut ceva. Din nefericire...

reclamanta, clienta mea...

s-a sinucis în această dimineaţă.

Îmi pare foarte rău să aud asta. Cum doriţi să continuaţi ?

Avem nevoie de timp să discutăm cu familia ei.

Pot amâna această chestiune în aşteptarea cererii tale de a continua.

Dle Myers ?

Pare a fi prudent, în situaţia dată.

Totuşi, clienta mea a fost supusă unor neplăceri şi unor cheltuieli însemnate,

aşa că am să semnalez că Biserica

va solicita plata cheltuielilor de judecată,

care să fie plătite de către firma reclamantei.

Puteţi contesta asta când va fi momentul, dle Myers.

Cazul se amână.

Ridicaţi-vă în picioare.

- Mă duc să vorbesc cu familia ei. - Te rog !

Îmi pare foarte rău, Steve.

Încă o victorie pentru papă ?

Nimeni nu câştigă aici, Steve.

Te-am invitat să ajungem la o înţelegere.

Cred că ţi-am făcut o ofertă corectă.

I-ai spus lui tata ?

- Taci. - Cineva e în toane rele.

Ajunge.

Ce s-a întâmplat ?

- Profesoara mea de engleză e o vacă. - O vacă ?

Tom a luat C-minus la test săptămâna trecută.

Nu a luat în considerare două dintre pagini !

Da, pentru că erau identice cu cele ale lui Cameron Bruce.

- Ai copiat ? - Nu am copiat.

Cameron e un idiot. El a copiat după mine.

- Şi l-ai lăsat ? - Nu, el stă lângă mine.

Vorbeşte cu el. Spune-i că e inacceptabil.

- Îmi place că te cunosc, Tom. - Eşti mort.

Voi două.

În regulă, aţi terminat. Puteţi pleca.

Farfuriile în chiuvetă.

Ia-o şi pe a mea.

O să fie bine ?

N-am mai pierdut un caz ca ăsta.

O să fie în regulă pentru noi ?

Da, o să fie bine.

Bună, aţi sunat la Tony şi Sue.

Vă rog să lăsaţi un mesaj după semnal.

Tata ?

Sunt eu.

Răspunde.

Te rog !

Lyndal !

Stai departe de mine !

Lyndal !

- Stai departe de mine ! - Lyndal ?

Lyndal !

Lyndal !

Bună !

Nu ne-am văzut de mult.

N-am avut pe cine să sun.

Mă bucur că ai făcut-o.

Îl văd peste tot, Joy.

Kevin Guy s-a sinucis acum 10 ani. Ştii asta.

Sigur ?

Dar dacă ne-au minţit ?

Nu. N-au minţit.

Dar, dacă ai nevoie de dovezi, le putem obţine.

Joy. Mulţumesc.

Ea e încă foarte supărată.

Cel puţin e acasă.

Lyndal, iubire...

O să te sun mâine.

Mulţumesc.

Parcă doarme.

Nu doarme.

E mort.

Aş vrea să se fi împuşcat.

Ce e asta ?

În buzunarul lui ?

Trebuie să fie biletul lui scris de mână, biletul de adio.

A fost găsit cu cadavrul.

Putem să-l vedem ?

Iisuse, sunt atâtea nume !

"De la distanţă, Dumnezeu ne vede."

"Raiul e un loc numit iubire."

"De ce trebuie să-mi justific iubirea ?"

Nu te mai poate controla.

Atunci, de ce îi simt respiraţia ?

Ar fi trebuit să spun ceva.

Ar fi trebuit să mă lupt cu el.

Erai un copil.

Dar poţi riposta acum, dacă te simţi suficient de puternică.

Deci Katherine m-a recomandat ?

Da. E plecată în concediu de maternitate.

Am avut şi eu parte de acest gen de cazuri, cu rezultate limitate.

Da. Am auzit de cazul ăla. Mi-a părut rău.

Atunci, înţelegi de ce nu sunt interesat să mai iau altul.

Ai o fetiţă. E adevărat, Steve ?

11 ani ?

Da, Hannah. Am patru copii.

- Dnă Connolly... - Hannah.

În 1990, pacienta mea, Lyndal,

era doar cu un an mai mare decât Hannah a ta.

Ea a fost agresată sexual în repetate rânduri

de către pedagogul ei de la Toowoomba Prep.

Dacă a fost în 1990, din nefericire, e tardiv.

Nu. Scuze, n-am explicat clar.

Katherine a depus plângere înainte ca Lyndal să împlinească 21 de ani.

Deci nu e tardiv.

Avem programată o mediere şi un avocat a fost deja pus la curent.

Nu avem nevoie decât de tine.

- Poţi... - Să-ţi las asta ?

- Mulţumesc. - Ce a spus mai exact Kat ?

A spus că ai putea fi destul de nebun să iei cazul ăsta.

Şi să nu-ţi spun cine era avocatul până nu ai citit dosarul.

Doamne sfinte !

Mă îmbrăţişa din spate.

M-a atins pe păr.

Pe faţă.

M-a întrebat dacă vreau să mă întind.

Am spus că nu ştiu. Şi m-a sărutat.

A spus că sărută bine.

Doamne, Steve ! Unul dintre copii ar putea să intre.

- Dorm. - De ce nu stingi lumina ?

Da, am înţeles.

Apoi m-a atins.

Cine e ?

O fată de 12 ani a fost abuzată de administratorul internatului.

De 12 ani.

"Toowoomba Prep."

Jumătate dintre cei pe care îi ştim au copii acolo.

Exact.

Parcă ai zis că nu mai vrei cazuri ca ăsta.

Ăsta e diferit.

Eu fac numai mediere şi îi obţin o înţelegere.

- Mami ? - Hannah ?

- Te-a trezit tati ? - Nu el, tu.

- Da ? - Ai ţipat.

Nu am ţipat.

În pat, micuţo. Haide !

Te-am prins. Gata.

Acum închide ochii.

Poftim.

Detest ouăle.

Întotdeauna am detestat ouăle.

M-aş descurca cu puţin ajutor.

Ar trebui să le vinzi acum. Reduci pierderile.

Seceta continuă în Queensland,

afectând statul în proporţie de 84%.

Al patrulea sezon secetos la rând a dus la...

Declaraţia oficială de secetă...

- Lyndal. Steve Roche. - Ai găsit-o ?

Da. Am crescut nu departe de aici. O fermă.

Mama nu ne lasă să fumăm în casă.

Mi se pare corect. Trebuie să vorbesc cu ea.

Cât mai e până mergem în instanţă ?

Dacă... Şi nu sunt încă avocatul tău.

Ai venit drum lung ca să-mi spui că nu eşti interesat.

Cred că de asta sunt aici,

să aflu dacă poţi sau nu să faci faţă.

Am venit la tine.

Pot să fac faţă.

- Frumos ţinut... - Urăsc locul ăsta.

Nu le-ai spus părinţilor întreaga poveste.

Cum poţi să o spui unei săli întregi de judecată ?

Dacă ajungem în instanţă.

Continui să spui "dacă".

Avocatul tău nu crede că e o idee bună să mergi în instanţă.

El crede că Biserica o să vrea să soluţioneze pe calea medierii.

Să soluţioneze ?

Te plătesc să...

îţi închidă gura.

Deci ei spun la toată lumea că sunt o mincinoasă şi îmi dau nişte bani ?

Lyndal, o să fiu sincer cu tine.

Nu prea ai dovezi.

Nu sunt probe fizice, nu sunt martori.

Kevin Guy e mort şi, pe deasupra, apărarea va face tot ce poate

să convingă judecătorul că ai inventat toată povestea asta.

Nu e nimic ce n-am mai auzit înainte.

Cred că e corect din partea mea să te sfătuiesc să...

- Am avut recent o clientă... - S-a sinucis.

Ştiu.

Dacă mergem în instanţă,

o să apară în presă.

Foarte mediatizată.

Fiecare detaliu sordid cu tot ce ţi s-a întâmplat în şcoala aia

va fi târât prin ziare.

Vrei să o faci sau nu ?

Eu vreau ce e mai bine pentru tine pe termen lung.

El cum e ?

Avocatul pledant.

E...

... inteligent şi viclean.

Abil.

E unul dintre cei mai buni.

Nu-l suport pe nemernic.

"Micuţii au fost aduşi la el"

"ca să-i binecuvânteze şi să se roage."

"Dar ucenicii l-au certat."

"Şi Iisus a spus: Lăsaţi copiii să vină la mine."

"Nu-i împiedicaţi,"

"pentru că Împărăţia Cerurilor e a unora ca aceştia.'"

Mulţumesc, dle Brewster.

Şi îţi mulţumesc că ai venit alături de noi astăzi.

O mare parte din renovarea acestei şcoli

a început când erai director.

Acest centru magnific îţi datorează existenţa.

Declar deschis Centrul Noului Mileniu al şcolii Toowoomba Prep.

Poţi să fii foarte mândru de această şcoală, Bob.

Mulţumesc, dle arhiepiscop. Sau să spun guvernator general ?

Nu e nicio diferenţă. Sunt încă servitorul umil al lui Dumnezeu.

Eşti sigur că nu te putem tenta cu un ceai de dimineaţă ?

Trebuie să merg mai departe, mă tem. Nu mai sunt stăpân pe timpul meu.

Acest caz a fost intentat împotriva şcolii şi a Bisericii.

- Ne ocupăm de asta. - Asiguraţi-vă să nu-mi apară numele.

Avocaţii sunt foarte încrezători că o putem rezolva ieftin.

Foarte bine.

- Felicitări încă o dată, Bob ! - Mulţumesc, Peter.

Nu uitaţi, trebuie să fie exact până la genunchi, doamnă.

Era atât de inteligentă...

Noi am vrut să-i oferim cea mai mare şansă.

Am trimis-o la Toowoomba. Era cea mai bună şcoală.

Avea 11 ani.

Făcea parte din echipa de sport. Foarte rapidă în bazin.

Directorul ne-a făcut un tur al şcolii.

Au venit toţi.

Ne-au prezentat dnei A, dnei Aderman...

Lui Brewster şi lui Kevin Guy.

Era tot un zâmbet.

I-a luat geanta lui Lyndal şi noi i-am încredinţat-o.

Toţi păreau foarte drăguţi.

Când s-a schimbat totul ?

În vacanţa din iunie, ea era...

... o persoană complet diferită.

Era agresivă. Petrecea mult timp în camera ei.

A spus că nu vrea să se întoarcă la şcoală.

A spus de ce ?

A spus că îi era dor de casă.

Nu avea prieteni.

Dar am făcut-o să rămână acolo.

Vreau să-i fie mai bine, nu mai rău.

Poţi să-mi promiţi ?

Povesteşte-mi despre arestarea ei în New South Wales.

Când avea 15 ani, a furat maşina lui Tony.

Era scăpată de sub control. Era rebelă. Aşa că am sunat la poliţie.

Nu s-a adaptat.

Aş vrea să vorbesc şi cu soţul tău.

Ce face acolo, afară ?

Aşteaptă să pleci.

- Copiii dorm ? - Da.

- Deci o faci ? - Da

Banca a trimis astea prin curier azi, aşa că trebuie să le semnăm.

Casa ?

Şi biroul.

E ceva temporar.

Lyndal.

Vino, stai jos aici, lângă mine.

Ai crezut că abuza de fetele astea ?

Nu.

Kevin era foarte popular cu fetele.

Din nefericire, unele dintre ele au avut o imaginaţie foarte bogată.

Reclamanta susţine

că aveaţi indici despre comportamentul lui Guy, şi nu aţi făcut nimic.

Eu am investigat chestiunea asta la momentul respectiv

şi nu a fost nicio dovadă că ar fi avut loc vreo agresiune, niciuna.

Dar s-a oferit să demisioneze.

E integritatea unui bărbat.

Eu n-aş fi acceptat-o.

Cum rămâne cu biletul de adio ?

Toate fetele alea pe care le-a iubit ?

Singura crimă de care Kevin Guy s-ar fi făcut vinovat

era că a ales prost cuvintele.

Nu, Kevin şi-a iubit munca. Era foarte bun.

Dacă se ajunge în instanţă, dle Brewster,

o să puteţi depune mărturie despre tot ce ne-aţi spus astăzi ?

Absolut.

Mulţumesc.

Cred că totul e o prostie.

Dar, indiferent de rezultat,

şcoala va ajunge în presă din motive cu totul greşite.

Noul arhiepiscop şi guvernator general îmi suflă în ceafă.

Rezolvă la preţul corect. O să fie mai ieftin oricum.

Sunt autorizat să rezolv pentru o sumă de până la 40 000.

Sunt sigur că o să accepte bucuroşi.

Bob. Frumos costum !

Am plătit pentru el ?

Nu cred că ţi-ai permite, Steve.

Cum e clienta ta ?

E agresivă, dar fragilă. Rănită.

La aceste trei puncte e destul de consecventă.

- Cât vrea ? - Nu am vorbit despre bani.

Deci nu i-ai explicat situaţia cum trebuie.

E deschisă la o înţelegere. Dar poate lucrul de care are ea nevoie

e să îi privească în ochi, să-şi spună povestea în instanţă şi să fie crezută.

Amândoi ştim că niciunul dintre voi nu-şi permite asta.

După cum stau lucrurile, niciun judecător nu se va pronunţa în favoarea noastră.

Ăsta e crudul adevăr.

Lyndal. Bob Myers, avocatul nostru.

Mă bucur că te cunosc, în sfârşit, Lyndal.

Cred că ce ţi s-a întâmplat e deplorabil.

Şi sunt mândru că pot să acţionez în numele tău.

Mulţumesc.

Cazul va fi simplu, pentru că nu există nicio dovadă

că ceva necuvenit i s-ar fi întâmplat reclamantei

în timp ce era la Toowoomba Prep.

Această pretenţie ar fi putut fi privită

ca o cruciadă înşelătoare a unei femei instabile

care, când era fetiţă, a făcut acuzaţii false şi periculoase

care au dus la moartea unui om nevinovat.

- Să te ia naiba ! - Lyndal.

Aşa că putem pune la îndoială fiabilitatea mărturiei reclamantei.

Dar mai presus de asta nu e nimic.

Cazul reclamantei se rezumă la nişte bani câştigaţi uşor

în detrimentul bunului renume al şcolii şi al Bisericii.

Lucru care nu ne convine.

Cazul nostru este cât se poate... de simplu.

A fost o muşamalizare.

A fost un pedofil în şcoală.

Şcoala ştia, şi nu a făcut nimic.

În ciuda sfatului nostru,

dl Yorke e pregătit să ofere 40 000 de dolari ca să rezolvăm problema.

Fără recunoaşterea vinovăţiei. În deplină confidenţialitate.

Apreciem oferta voastră, dle Bowers.

Şi noi am avut timp să analizăm situaţia

şi aş sfătui clienta noastră

să accepte o ofertă de 300 000 de dolari.

- Nici pe departe. - Nu, nu e.

Pentru că eu nu vreau banii voştri nenorociţi.

Şi trebuie să vă intre asta în capetele voastre de lemn.

Cred că am terminat aici.

Ce faci ?

Nu mă aştept să primim 300. Dar o să ridice oferta.

Dar n-ai auzit ce a spus ?

Nu erai acolo ? Ea un vrea asta.

- Ea n-o să facă compromisuri. - Ea n-o să câştige.

Biletul de adio e cheia.

Pe el e numele a încă 18 fetiţe...

- Nu contează câte sunt... - O să le găsim.

Fetiţele pe care le găseşti...

Deaton versus Flew.

Dacă nu putem dovedi că şcoala ştia ce făcea el,

ei nu sunt răspunzători.

40 000 e avansul pentru un apartament, Lyndal.

E bine de ştiut.

Nu o să găseşti nimic. Nu există nicio picătură în casă.

Deaton versus Flew.

O barmaniţă a aruncat un pahar în proprietar, şi n-a mai văzut cu un ochi.

Hotelul nu a angajat-o ca să arunce pahare,

deci ei nu erau responsabili.

Da, am auzit. Ce-s toate astea ?

Profiluri şi hotărâri recente ale potenţialilor noştri patru judecători,

dacă mergem în instanţă.

- Un cadou de la Bob. - Ce drăguţ din partea lui !

"Monday night's Chinese."

Da, am supus-o la vot.

Chinezesc versus pizza. Juriul a fost unanim.

Ce ?

Unde sunt cheile mele ?

Genial.

Bob, ascultă.

Te-aş invita înăuntru, dar nu vreau.

Tu ai spus-o.

Judecătorii îşi vând sufletul pentru robe.

Juraţii, nu.

Un caz civil în acest stat poate fi audiat de un juriu de patru

la cererea oricărei părţi. Cerem un juriu !

Ei ştiau despre el, Bob, şi, cu un juriu,

putem să-i acuzăm că au provocat daune mari.

Uite cât e ceasul. Ai fi putut vorbi despre asta la o oră decentă,

dar nu atât de pătimaş, Steve.

E jocul tău, Bob. Asta vrea ea.

Şi de câte ori l-ai vizitat în sala comună ?

De 30.

- În jur de 30. - Exact 30.

În regulă. Termină.

Cum poţi fi sigură ?

Pentru că am însemnat zilele în carnetul meu de teme.

A sunat clopoţelul. Înapoi la ore.

- La revedere, dle Guy ! - Lyndal !

Vino aici, te rog !

La clasă, Sophie.

Aruncă asta la gunoi după ce o citeşti.

Şi ce scrie în primul bilet ?

"Trebuie să ne vedem în sala principală diseară, la ora 10:00."

Îl mai ai ?

Nu, l-am ars.

N-ai păstrat niciun bilet ?

Nu, mi-a spus să le arunc la gunoi şi aşa am făcut.

- Cred că trebuie să luăm o pauză. - Lyndal.

Celălalt avocat o să încerce să te facă să-ţi pierzi cumpătul,

aşa cum tocmai ai făcut-o,

ca să arate juriului

partea ta irascibilă, rebelă, mânioasă,

partea care lor n-o să le placă.

Mânia e singura care mă reţine aici.

Lyndal, să mergem să luăm o gură de aer curat.

Da. Bună ideea !

Ea e prea imprevizibilă ca să meargă în instanţă, Steve.

Face terapie, pentru Dumnezeu, Bob !

Las-o baltă !

În afară de noaptea în care Lyndal a dispărut,

v-a preocupat vreodată comportamentul lui Guy ?

Am crezut că le permitea fetelor din internat

să fie prea familiare cu el, da.

I-am spus asta lui Brewster.

"Prea familiar" ?

El era foarte popular.

Fetele mergeau şi se aruncau în poala lui

sau se atârnau de gâtul lui.

Putea fi asta... doar o distracţie nevinovată ?

Asta e problema, ar fi putut să fie în momentul ăla.

N-am văzut niciodată ceva mai alarmant.

Dar colegele tale ? Ele au văzut ceva ?

Dnă Aderman...

Lorraine Dobson, asistenta şcolii, a fost deranjată de ceva.

Deranjată de ce ?

Trebuie să o întrebi pe ea.

- Jodie la telefon. - Jodie, am să-ţi cer o favoare.

Fosta asistentă a şcolii... Poţi să dai de ea ?

Se numeşte Lorraine Dobson.

- O să văd ce pot să aflu. - Bine.

- Şi Karen ? - Da, am ajuns.

- Bună, Karen ? - Da.

Numele meu e Steve Roche.

Sunt avocat şi reprezint o colegă a ta de clasă,

de la Toowoomba Prep.

Mă întrebam dacă...

Vrei să... aştepţi o secundă ?

Da, sigur.

Nu are să-ţi spună nimic.

Nu ştiu cum ne-ai găsit, dar nu te mai întoarce.

Dacă aş putea vorbi cu voi un moment, sunt sigur că...

Ar trebui să-ţi fie ruşine de tine,

să dezgropi iar toate chestiile astea.

Pleacă de pe proprietatea mea.

În timp ce o ploaie torenţială i-a înveselit pe fermierii

din ţinutul Queensland's Channel la începutul acestei săptămâni,

majoritatea precipitaţiilor în partea de vest a ţinutului Queensland în acest an

au fost cel mult răzleţe.

Sunt mulţi oameni buni la şcoala aia.

Nu cred că e corect să le fie pătată reputaţia pentru câteva mere stricate.

Câteva ?

Te-aş invita să intri, dar îmi pare rău, trebuie să plec în oraş.

Nu, înţeleg...

Doar că dna Aderman...

Mi-a spus ceva.

Şi-a amintit că te îngrijora

ceva ce s-a întâmplat în 1990.

Nu-mi amintesc. Îmi pare rău, dle Roche. Nu vă pot ajuta.

Vă amintiţi de o studentă care a trecut pe acolo, pe care o chema Lyndal ?

E clienta ta ?

Da.

Era dulce.

Cu greu ai recunoaşte-o acum,

dat fiind prin ce a trecut.

Îmi pare foarte rău, dle Roche. Nu-mi amintesc...

Dar dacă e ceva ce vă puteţi aminti,

ceva ieşit din comun, vă rog să ne sunaţi.

Aveţi cartea mea de vizită.

Procesul începe în trei zile.

Biletul de adio este ambiguu.

N-a recunoscut că a avut un comportament nepotrivit.

Este doar mărturia unei fete.

Fata a fost un model în şcoală înainte de abuz.

Avem abuz de droguri,

un şir de relaţii nepotrivite de la 15 ani.

Propriii ei părinţi au depus plângere împotriva ei.

Trebuie să protejăm şcoala.

Subminarea credibilităţii ei face parte din asta.

Ai destule cu care să lucrezi.

În locul tău, aş păstra deschise canalele de negociere cu Bob Myers.

- Îmi scapă ceva ? - Juriul. Avem un juriu aici.

Nu doar un judecător, ci oameni obişnuiţi.

Aşa-numitul bilet de adio "ambiguu" e dinamită.

Dacă îl vede juriul, şi după aia mă iau de reclamantă,

o să fie ca şi cum aş pune paie pe foc.

- Are dreptate. - Nu sunt de acord.

Pe riscul tău.

Doamne !

Ron, care e cifra reală pe care compania de asigurări o va acoperi ?

Şi nu uita, ei mizează pe daune morale,

aşa că e o situaţie dificilă.

Cineva să-mi explice asta din nou.

În afară de compensaţiile pentru că a suferit,

juriul poate impune sume suplimentare

pentru conduită necorespunzătoare intenţionată.

- Cât ? - Ar putea fi dublu.

- Şi asigurarea ta nu acoperă asta. - La naiba !

- Hai să ridicăm oferta. - 80 000 ?

Să fie 100 000.

O să-i spun lui Myers.

Dacă ne scoatem amândoi hainele

va fi corect.

Dar nu spune nimănui. E micul nostru secret.

Te visez în fiecare noapte.

Azi-dimineaţă, m-am trezit îmbrăţişând perna...

gândindu-mă la tine.

În regulă, Jean, o să le spun.

Dar, fără o recunoaştere,

nu cred că o să obţii nimic.

Dar ştii că e o ofertă bună !

Juriul poate foarte uşor să se întoarcă împotriva ta.

Ăştia sunt cei de la Toowoomba.

- Clienta ta nu e un înger. - Mulţumită clientului tău.

Dar juriul o s-o vadă ca pe o reprezentantă a tuturor fetiţelor

din biletul de sinucigaş în care se confesează Kevin Guy.

Nimeni nu vrea să ajungă asta în instanţă, Bob.

Dle Staniforth, nu mai eşti în consiliul şcolii.

Noi încercăm să-i facem răspunzători

pentru durerea pe care au cauzat-o victimei.

Bob tocmai a sunat. Vrea să vorbească cu tine.

Altă ofertă ?

- Crezi că ar trebui s-o acceptăm. - Absolut.

E mai mult decât dublu faţă de ultima lor ofertă.

Steve, juriul a fost o idee inteligentă.

Şi a mers.

- Ea vrea să vadă că s-a făcut dreptate. - Vrea ea ?

- Sau vrei tu ? - Bob.

Fii serios, frate.

Biserica nu se va opri de la nimic ca să-şi apere reputaţia.

Ar putea de asemenea să te ruineze.

Atunci, începem cu biletul de adio.

Înainte s-o aducem pe Lyndal acolo,

arătăm juriului ce prădător în serie a fost Kevin Guy.

Şi nenorociţii ăia ştiau !

Unde e dreptatea,

dacă ea pierde, Steve ?

100 000 de dolari, prietene.

O să-i spun. Dar amândoi ştim ce o să zică.

Categoric nu.

Myers a refuzat 100 000 de dolari. Dacă pot aduce juriul de partea lor,

invocând daune morale...

Avem nevoie de o strategie pentru proces, şi ăsta e modul

în care putem scoate din discuţie proba lor cea mai importantă.

- E destul de îndrăzneţ. - Dar e inteligent.

E chiar inteligent.

Bernie, cred că trebuie să procedăm aşa.

La naiba !

Trebuie să-i cer părerea şi arhiepiscopului.

Alo, Tony ! Steve Roche.

- Steve. - Cum a fost călătoria ?

Mă bucur că sunteţi aici.

Avem două camere.

Una pentru tine şi Sue, e 17, cred.

Şi una pentru Lyndal. Dar faceţi-vă comozi.

Eu şi Lyndal trebuie să repetăm înainte de înfăţişarea la tribunal de mâine.

S-ar putea să fie nişte reporteri dimineaţă.

Probabil, cel mai bine e să nu vorbeşti cu ei.

Dar vreau să apară în ziar.

Da, dar nu putem controla contextul.

O să fie timp destul după ce câştigăm.

De ce îţi faci griji ?

Pentru tine.

Nu mi-e teamă de ei.

Eu ştiu adevărul.

Lor trebuie să le fie teamă de mine.

Haide... Te duc înapoi.

Eu cred că mai stau puţin.

Cineva mi-a rezervat o cameră pentru nefumători.

E în regulă. Du-te.

Ne întâlnim în faţa tribunalului dimineaţă.

O să intrăm împreună.

Să nu întârzii.

Încă unul.

Fost elev dă în judecată Biserica pentru abuz.

Ce naiba e asta ?

- Ar putea să fie o binecuvântare. - N-ai avut dreptul.

- Nu te enerva. - Nu, nu ne permitem asta.

Dacă cer o amânare sau spun că juriul e compromis ?

Poate că juriul nostru s-a mărit puţin.

Cum a apărut asta în ziare ?

Rezolvă cât se poate de repede. Trebuie să lămurim asta.

Da, Excelenţă.

Ăsta a fost Hollingworth. Planul tău ar fi bine să funcţioneze.

Ne scuzi că am întârziat.

Dl Myers.

Dl Roche. Bob.

Nu o să comentăm până după proces.

Bine...

Sue, nu poţi să intri până nu te chemăm ca martor.

Dar, Tony, tu poţi.

Nu, eu...

- O să stau cu Sue. - În regulă.

- Eşti pregătită ? - Da.

Toată lumea în picioare.

Membri ai juriului, dl Myers, reprezentând reclamanta,

o să ţină primul discurs.

Pot să depun o cerere înainte să mergem mai departe ?

Una dintre acuzaţii, doamnelor şi domnilor,

adusă de reclamantă este abuzul sexual.

La mijlocul anului 1990,

reclamanta afirmă că a fost în repetate rânduri obiectul

abuzurilor de natură sexuală săvârşite de Kevin George Guy.

Inculpatul a recunoscut că acestea s-au întâmplat.

Doamnelor şi domnilor din juriu, luaţi o mică pauză

în timp ce eu vorbesc cu consiliul.

Ce se întâmplă ?

Au recunoscut că ai fost abuzată de către Kevin Guy.

- Dar de ce acum ? Ce se întâmplă ? - Trebuie să ascultăm.

Dna Dalton ?

Am două probleme pe care vreau să le ridic, onorată instanţă.

În primul rând, a fost un articol despre caz în Courier-Mail astăzi.

Ar putea influenţa juriul.

Dnă judecător, acesta e un caz în atenţia publicului.

Nu putem să ne aşteptăm ca media să-l ignore.

Dar articolul se referă la biletul de adio,

care spune detaliat despre abuzarea de către dl Guy a altor fete din şcoală.

Asta nu e o interpretare corectă a biletului în niciun fel.

Distinsa mea colegă ştie foarte bine

că noi nu controlăm media, dle judecător.

În orice caz, juriul a fost intoxicat.

Acesta e un proces cu juraţi, dnă judecător.

Apărării nu ar trebui să i se permită să dicteze termeni.

În al doilea rând, acum, că am recunoscut abuzul,

biletul de adio nu mai este probatoriu.

Nu are legătură cu ce a ştiut sau nu a ştiut şcoala

şi ar trebui să fie declarat ca inadmisibil.

Onorată instanţă, biletul de adio este dovada

că şcoala ar fi trebuit să aibă cunoştinţă de ce se întâmplă.

Juriului ar trebui să i se permită să-l vadă şi să ia propria decizie.

Căutaţi o amânare a procesului ?

Vă întoarceţi cu un juriu nou când publicitatea a încetat ?

Nu, onorată instanţă.

În ce priveşte a doua problemă, sunt de acord.

Biletul de adio nu mai este probatoriu şi de aceea este inadmisibil.

Juriul nu va putea să vadă biletul.

- Onorată instanţă... - Am hotărât, dle Myers.

Am nevoie de timp ca să modific declaraţia noastră de revendicare.

Vom suspenda pentru a doua zi.

Ne vedem aici mâine-dimineaţă la ora 10.

Început remarcabil.

Plecăm.

Lyndal.

O să fie mult mai greu pentru ea acum.

Nu-mi permit o amânare, Bob.

Mai bine decât să piardă.

Pierd tot oricum o iei.

Ar fi fost mult mai uşor cu biletul de adio.

Avem nevoie de mai multe arme.

Ceva nou apărut la probe ?

Minutele consiliului şcolii, dar nu e nimic în ele.

Întregul incident abia dacă a fost menţionat.

Serios ? Dar membrii consiliului ?

Erau cinci.

Trei dintre ei încă lucrează. Nu o să vorbească cu noi.

Unul dintre ei e mort. N-o să vorbească cu noi.

- Şi ultimul... - Staniforth.

E Staniforth. Nici el nu o să ne spună nimic.

Diagnosticul lui Lyndal este sindrom posttraumatic.

Ea suferă foarte tare de lipsă de încredere.

Se răneşte singură.

Are de asemenea halucinaţii.

Retrăieşte abuzul prin frânturi de amintiri,

ca şi cum a fost real.

Şi asta are impact asupra capacităţii ei de a învăţa şi de a lucra ?

Da.

Se tratează singură, foloseşte droguri şi alcool.

Se autodistruge în mod constant.

Există un moment de importanţă crucială,

legat de dezvăluire,

pentru a permite copiilor să meargă mai departe după abuzul sexual ?

Da, imediat.

Dar nu a existat deloc sprijin din partea şcolii Toowoomba Prep.

Dacă ar fi existat scuze sau preocupare,

care s-o fi făcut pe Lyndal să ştie că n-a făcut nimic rău...

Dar, în lipsă de ceva din partea şcolii,

a fost lăsată să creadă ce i-a spus Kevin Guy,

că ea a greşit şi că nimeni nu o va crede.

Aţi făcut ceva pentru a cunoaşte adevărul

sau a primit sprijin din partea şcolii ?

Da. L-am sunat pe director, dl Brewster.

Mi-am exprimat îngrijorarea pentru Lyndal,

pentru că am simţit că era în mare pericol.

N-a fost recunoscut niciun abuz

şi părea mai preocupat de propria lui durere

pentru sinuciderea dlui Kevin Guy.

Să mergem mai departe la arhiepiscopul Peter Hollingworth.

I-aţi dat telefon pe 12 ianuarie ?

Obiectez ! Convorbirile telefonice nu se admit.

Nu e relevant pentru caz.

Este vorba despre prejudiciu.

El era şeful diocezei.

Dna Connolly a acţionat în afara limitelor psihologilor profesionişti

când l-a contactat pe arhiepiscop.

Onorata instanţă nu ar trebui să se pronunţe deloc cu privire la acest lucru.

Eu voi decide asta, dnă Dalton,

şi o să permit martorului să răspundă.

De ce l-aţi sunat pe arhiepiscop ?

Am vrut ca arhiepiscopul să-i sune pe părinţii lui Lyndal.

Părinţii erau distruşi. Aveau nevoie de ajutor.

Puţină încurajare, un cuvânt.

I-ai spus asta lui ?

Da.

Aveţi grijă...

V-a spus...

Cât de exact vă puteţi aminti ?

A spus că era foarte obosit

şi că avea nevoie de o vacanţă pentru că nu putea face nimic.

Mai am o întrebare despre Lyndal.

Procedând aşa...

cum s-ar fi schimbat viaţa ei ?

N-ar fi putut să moară...

Obiectez, onorată instanţă.

Dna Connolly a fost prezentată instanţei ca martor expert.

Răspunsurile ei sunt speculative şi emoţionale.

Da. Dnă Connolly, încercaţi să fiţi mai la obiect cu mărturia dv.

Nu mai am întrebări.

Dnă Dalton ?

Dnă Connolly, sunteţi foarte implicată afectiv în acest caz, nu-i aşa ?

Am o relaţie caldă, de susţinere, cu Lyndal.

V-aţi prezentat ca expert

sau ca avocat pentru Lyndal în această cauză ?

Sunt expert.

Dar, de asemenea, sunt expert în ce i s-a întâmplat lui Lyndal.

Lyndal şi părinţii ei nu au primit niciun sprijin de la Toowoomba Prep.

Şi cred că asta a avut un impact extrem de negativ

în ce o priveşte pe Lyndal.

Aţi ales să ţineţi acel discurs fără să vi se pună nicio întrebare,

deci vă asigur că aţi pierdut rolul de terapeut

sau orice cu acreditare independentă

şi aţi devenit avocat pentru Lyndal.

Aşa văd eu lucrurile.

Dnă Aderman, aş vrea să spuneţi juriului

ce s-a întâmplat pe 8 noiembrie,

când aţi lucrat la internatul Brewster House.

Cei mai mulţi dintre interni erau plecaţi.

Urcaţi în pat, fetelor.

Sting lumina.

Nu mai vorbiţi.

Noapte bună !

Margaret...

Bună ! Du-te şi stai jos pe perne.

Margaret s-a trezit şi a văzut că Lyndal nu era în patul ei,

aşa că a fugit la mine în cameră să-mi spună.

Lyndal !

Lyndal ?

Lyndal ?

Lyndal !

Să nu spui nimic. O să ai probleme mari.

Uite, e dna A.

Am găsit-o pe Lyndal plângând înăuntru pe trepte.

- Care trepte ? - Lângă sala comună.

M-am uitat acolo.

- Eşti bine, Lyndal ? - Da.

De ce eşti supărată ?

Că nu merge la plimbare.

- Este adevărat ? - Da.

M-ai speriat.

Dnă Aderman, ai discutat

vreodată acest incident cu directorul Brewster ?

Da.

A vorbit cu dl Guy şi cu consiliul şcolar despre asta

şi au acceptat explicaţia lui.

Şi aţi luat mai departe măsuri ?

Nu.

Am lăsat asta dlui Brewster.

Pentru că a părut o explicaţie rezonabilă, nu-i aşa ?

Dnă Aderman ?

Poate.

M-am ras pe picioare şi cineva m-a pârât.

Dl Guy m-a luat deoparte şi a spus:

"Fetele nu trebuie să se radă pe picioare mai sus de genunchi,"

"pentru că atunci când bărbaţi vor să le simtă picioarele,"

"le place să le simtă catifelate, nu ţepoase."

În timp ce îmi spunea asta,

mi-a ridicat uniforma...

şi mi-a pipăit picioarele până sus la chiloţi.

Mi-a fost teamă să-i spun mamei mele.

Dar când am văzut-o data viitoare, i-am spus.

M-a luat de mână

şi m-a dus la biroul directorului Brewster.

Mama i-a spus: "Dl Guy a atins-o pe Grace."

Şi ce a spus Brewster ?

A spus: "Grace are o imaginaţie bogată."

"Nu aş crede tot ce spune ea."

Ai fost trimisă la şcoală pentru că părinţii tăi s-au despărţit ?

- Da. - Ţi-a fost dor de tatăl tău ?

Da, ca oricărui copil.

Eşti de acord că ai căutat compania dlui Guy din cauza asta ?

Nu i-am căutat compania.

El era acolo ca un tată.

Era acolo ca să aibă grijă de noi. Asta era slujba lui.

Ce ţi-a spus dl Brewster că va face

după ce tu şi mama ta v-aţi dus la el ?

I-a spus mamei că o să vorbească cu dl Guy

şi o să investigheze în continuare.

Nu mai am întrebări, onorată instanţă.

- Dl Roche ? - Da ?

Ai trecut pe la mine pe acasă săptămâna trecută.

- Karen ! - Putem vorbi un minut ?

Da, sigur.

Bob Myers. El e avocatul care o reprezintă pe Lyndal în acest caz.

Bob !

E în regulă.

Te rog, continuă !

I-am spus directorului Brewster ce mi-a făcut dl Guy.

Da ?

I-am spus că dl Guy...

mi-a pus mâinile pe sâni.

Dl Brewster a spus că, probabil, accidental...

Poate că dl Guy mi-a atins sânii din greşeală.

Dar i-am spus că nu a fost din întâmplare.

Mâna dlui Guy a rămas acolo.

Când a fost asta ?

Înainte de Paşte.

Eşti sigură că a fost înainte de Paşte ?

Da.

Îmi amintesc că mi-a dat un ou de Paşte.

Asta a fost înainte să înceapă să o abuzeze pe Lyndal.

Dacă Brewster ar fi acţionat atunci...

O să depui mărturie mâine ?

- Am avut o zi mai bună. - Bravo ţie !

Am probleme, nu-i aşa ?

Tom s-a luat la bătaie cu copilul ăla, Cameron Bruce.

S-au îmbrâncit.

Da. Te-a numit trădător nenorocit.

E părerea tatălui său după ce a citit ziarul.

Ei au câţiva copii la Toowoomba Prep.

O rezolv eu.

Când ?

Îmi pare rău pentru ce ţi s-a întâmplat.

Tom, te rog, vorbeşte cu mine !

Nu.

O să fiu bine mâine, tată.

- Jodes. - Ascultă.

Karen nu a venit şi nici nu răspunde la telefon.

- Cine ne-a mai rămas ? - Dna Aderman, Sue şi Lyndal.

Du-te. Îi spun lui Bob să tragă de timp.

La naiba !

Karen ? Steve Roche.

Dle Atwell, aţi văzut-o pe Karen în dimineaţa asta ?

E aşteptată la tribunal.

Nu o să depună mărturie.

Domnule, are 22 de ani. Legal, n-o poţi opri.

E plecată la Londra.

Londra ?

- Cadou-surpriză de ziua ei. - Pentru cât timp ?

Nu ştiu. Cred că poţi obţine viză pentru doi ani.

Fiica ta a fost probabil abuzată când avea 12 ani.

Nu vrei să rezolvi asta ?

Nu e nimic de rezolvat.

Bună ziua !

Ce se întâmplă ?

Bob a sugerat juriului să viziteze şcoala înainte de alte mărturii.

E ceva inteligent.

O altă întârziere idioată.

Dar una de care aveam nevoie.

Lyndal, cred că e o idee bună să vii cu noi.

- Nici vorbă. - Ştiu că o să fie greu.

Dar va fi bine pentru juriu să vadă cât e de greu.

O să ne ajute. Te rog !

Asta e sala principală a clasei a şaptea.

Lyndal.

Lyndal. Intră !

Lyndal.

E în regulă.

- Doar... - Pleacă !

Sue !

Lyndal !

Lyndal ! Iubito !

- Lyndal. - Nu pot să fac asta !

M-ai trimis înapoi aici, şi eu...

Te-am rugat, eu...

Te-am rugat să nu mă trimiţi înapoi.

Îmi pare foarte rău.

Te rog, du-o înapoi la hotel. Mă ocup eu de asta.

Am vorbit cu Sue.

E în camera ei, dar nu răspunde la uşă.

- Mă duc eu. - E în regulă, Steve.

Ştie că depune mărturie mâine, nu ?

Sue crede că trebuie să doarmă.

Ce faci ?

Minutele consiliului şcolar.

- Eşti sigură că avem setul complet ? - Da.

Consiliul şcolar s-a întâlnit o dată la două săptămâni.

Le-a luat mult timp, dar sunt toţi acolo.

De ce ?

Pe 19 ianuarie a fost prima şedinţă a anului

după sinucidere şi raportul poliţiei.

- Şi abia dacă au discutat despre asta. - Dar redactarea ?

Asta ?

Câteva propoziţii.

Brewster trebuie să fie al naibii de sumar.

"Fete abuzate. Stop. Sun la arhiepiscop. Stop."

O să examinez iar asta.

Nu trebuie să mergi ?

Da.

Ai întârziat !

Iar tu eşti aşa de frumoasă !

Tot sunt supărată.

Mama mi-a arătat articolul din ziar.

Avea vârsta lui Hannah în momentul ăla.

Mă bucur că o faci.

- Ascultă. - Da ?

- Trebuie să plec. - Atunci, du-te.

Lyndal, sunt Steve.

Te rog, sună-mă !

Mergi undeva ?

Ai plecat din camera ta.

Aşa e.

Ei o să câştige, Steve.

Pentru că au mai mulţi bani

şi mai mulţi avocaţi.

Toţi sunt mai deştepţi decât tine.

Ar trebui să acceptăm înţelegerea, cum ai vrut tu.

Să-ţi acoperi cheltuielile, să-ţi salvezi reputaţia.

Cel puţin tu mai ai una.

Deci asta e, nu ?

"Mă pot descurca." Nu ai spus asta ?

E în regulă. Haide, să ne întoarcem.

Nu !

- Nu, ştii ce ? - Ce ?

Tu şi costumele tale largi,

maşina ta de rahat...

Şi obişnuitul: "Vreau ce e mai bun pentru tine pe termen lung..."

Nu.

Nu te cred.

Eşti la fel ca ei.

Dar eu nu sunt ca ei.

Dacă renunţi...

o să ne termine pe amândoi.

Am primit o scrisoare de la Lyndal aşa, din senin,

spunând că a urât şcoala,

nimeni nu a plăcut-o şi că a vrut să se întoarcă acasă.

Aşa că am mers direct la Toowoomba să o văd pe Lyndal.

Nu am putut să înţeleg de ce a vrut să vină acasă.

Am făcut-o să stea acolo.

Şi când ai aflat

ce se întâmplase cu Kevin Guy ?

N-am ştiut până n-a sunat poliţia în vacanţa şcolară.

Au spus că erau îngrijoraţi că ceva s-ar fi întâmplat

cu Lyndal şi cu o altă fată de la şcoală.

Lyndal a spus că are ceva să spună poliţiei,

dar că nouă nu ne spune nimic.

I-am spus: "Dacă fetiţa asta inventează lucruri,"

"o să afecteze îngrozitor numele acestui om."

Poţi să spui instanţei cum ai aflat despre sinuciderea lui Kevin Guy ?

Poliţia a sunat câteva zile mai târziu.

Alo ?

Da.

Da ?

Doamne !

Dumnezeule !

Bine.

Bine, mulţumesc.

Ce este ?

Dl Guy e mort.

I-au găsit corpul în apropiere de barajul Perseverance.

Era în maşina lui. A fost sinucidere.

Dumnezeule, îngrozitor !

Să nu îndrăzneşti să plângi după el !

I-am trimis scrisori lui Brewster, episcopului Charles,

asociaţiei şcolare P&C şi comitetului şcolar.

L-am sunat pe Hollingworth de opt sau nouă ori.

Chiar am recapitulat ce urma să-i spun, dar nu a fost niciodată disponibil.

- Ce ai vrut ? - Am vrut ajutor.

Ce s-a întâmplat ?

Nimic.

Când ţi-ai dus fiica cu maşina pentru prima dată la secţia de poliţie,

i-ai zis să spună adevărul şi să nu inventeze nimic.

- Da ? - Da.

Era fiica ta predispusă să mintă şi să inventeze lucruri ?

Nu.

Atunci, de ce ai simţit nevoia să-i zici să spună adevărul ?

Era poliţia şi era reputaţia unui om în joc.

Să-ţi reamintesc

că ai avut îndoielile tale despre adevărul poveştii,

la fel cum a avut şcoala.

Nu am ştiut adevărul la acea dată.

Mulţumesc.

Dacă aş mai fi atacat credibilitatea mamei,

asta ar fi făcut mai mult rău decât bine.

E prea mult să încerce să respingă.

Lyndal nu a depus încă mărturie.

Cu cât se prelungeşte acest caz,

cu atât mai nefavorabilă va fi publicitatea.

Trebuie să ajungem la o înţelegere.

Consiliul şcolar nu se va clinti. Nu putem merge mai sus !

Adu-ţi aminte că ai spus asta, dacă te găsesc vinovat pentru daune morale.

Trebuie să rămânem calmi.

Cazul nostru e puternic.

Nu uita, încă îl avem pe Brewster alături de noi.

Mărturia mamei a fost emoţională.

Legea nu e emoţională.

Eşti pregătită, Lyndal ?

Merg numai eu.

Mai întâi m-a întrebat dacă vreau să-mi dau jos bluza. Am spus "nu".

Obiectez. Abuzul a fost recunoscut.

Distinsul meu prieten aduce în discuţie nişte fapte

care nu mai sunt contestate.

Motivul pentru care suntem aici

este că ei niciodată nu i s-a permis să-şi spună povestea.

Inculpatul nu a vrut niciodată să o audă, onorată instanţă.

Continuă, Lyndal.

După câteva săptămâni, m-a întrebat...

Dacă el se dezbracă, m-aş dezbrăca şi eu...

A spus că aşa ar fi corect.

Când eram dezbrăcată, mi-a sărutat sânii.

Sfârcurile.

Şi a băgat degetele în vaginul meu.

El mi-a luat mâna şi a pus-o pe penisul lui

şi vorbea despre cât de mare şi de tare era.

A spus: "Să nu-ţi fie teamă dacă e ceva umed."

Când şi-a băgat penisul în vaginul meu pentru prima dată,

m-a durut, aşa că l-a scos.

Şi m-a întrebat despre ciclu,

spunând că după ciclu este perioada cea mai bună să faci sex.

Şi m-a sărutat între picioare.

Mi-a spus că eram specială...

şi că s-a îndrăgostit de mine.

Nu mult după ce am făcut sex complet, nu ne-am mai văzut atât de des.

Poate doar o dată pe săptămână.

Asta cum te-a făcut să te simţi ?

Respinsă.

Parcă nu mai eram specială.

Mulţumesc, Lyndal.

Nu mai am alte întrebări, onorată instanţă.

I-ai spus dlui Myers

că erai bună la matematică şi voiai să mergi la facultate.

Da.

Dar abuzul te-a făcut incapabilă să studiezi

şi să mergi la facultate ?

Da.

Facultate ?

Serios ?

Era un ţel realist ?

Am vrut să merg la facultate.

A terminat cineva din familia ta liceul ?

Nu.

Sora ta, Melissa, a fost exmatriculată de la St. Ursula, nu-i aşa ?

Da.

Şi, după ce a fost exmatriculată, nu s-a mai întors la şcoală ?

Nu, nu s-a mai întors la şcoală.

S-a căsătorit devreme şi a avut o familie.

Da.

A muncit vreodată ?

A lucrat ca secretară în Moree.

Probabilitatea nu e mai mare să fi devenit o secretară

sau să fi stat la fermă ?

Nu.

Aş vrea să revin, dacă aş putea, la cazierul tău.

Dnă Dalton, ar putea fi acum momentul să luăm o pauză ?

Aproape am terminat, onorată instanţă.

Lyndal...

De ce n-ai spus nimănui ?

Dna Aderman a întrebat dacă se întâmplă ceva.

Dl Brewster a întrebat dacă se întâmplă ceva.

Chiar şi mama ta a întrebat.

El a spus: "Nu spune."

Ăsta era secretul nostru.

Aş fi avut mari probleme şi nimeni nu m-ar fi crezut.

Eram speriată.

Atunci, cum ar fi putut cineva să ştie ?

Ei n-ar fi putut să ştie.

Poţi să repeţi asta ?

Ei nu ar fi putut să ştie.

Ei nu ar fi putut să ştie.

Nu mai am alte întrebări, onorată instanţă.

Cred că am ceva.

Primul lucru după fiecare adunare şcolară

este să verifice minutele de la adunarea precedentă.

- Asta e ce s-a redactat. - Presupui.

Pentru că minutele anterioare sunt de la adunarea

despre care şcoala nu a vrut să ştim.

O adunare de urgenţă a consiliului şcolar,

înainte de adunarea din 19 ianuarie.

Şi asta ar explica de ce

consiliul şcolar nu a discutat aproape deloc despre abuz.

E prea neconvingător, Steve.

Dalton o să-l pregătească bine pe Brewster.

- Dă-mi-l la telefon pe Staniforth. - Mă ocup.

Dle Staniforth, sunt Steve Roche.

Îmi pare rău că vă deranjez aşa de târziu.

Am crezut că am fost de acord că nu putem cu bună ştiinţă

să vorbim, dle Roche.

Facem puţină ordine de ultim moment pentru mâine

şi am vrut numai să mă asigur că aţi fost prezent

la adunarea extraordinară care s-a ţinut

pentru a discuta despre acuzaţiile de abuz sexual.

Adunarea din decembrie ?

Din câte îmi amintesc, am fost toţi acolo.

Dar toate absenţele au fost trecute în minutele pe care le-am furnizat.

Adunarea din decembrie.

Le-aţi furnizat, desigur.

Mă uit la adunarea din martie.

Mulţumesc. O seară plăcută !

Avem nevoie de minutele alea.

Dna Dalton ? Bob.

Aici sunt minutele pentru adunarea

despre care n-am avut cunoştinţă până seara trecută.

Mulţumesc.

Dar responsabilitatea mea este în continuare faţă de clientul meu.

- Desigur. - Frumoasă cămaşă...

Ce ai găsit ?

Cei din consiliul şcolar s-au împărţit.

Şi asistenta şcolii ? S-a plâns de ceva.

Brewster a vrut ca ea să tacă.

- De ce ? - Nu spune.

Îl faci pe Brewster să se agite. Nu te grăbi.

Poftim, geanta mea !

Ia-mi geanta.

Când un profesor consideră că e necesar

să demonstreze nişte forme de comunicare tactilă,

atunci, contactul trebuie făcut numai pe cap sau pe umeri.

Asta e politica şcolii ?

Da.

E doar o parte a politicii pe care am introdus-o

în 1986, când am început pentru prima dată la Prep.

A fost important pentru mine să rămânem vigilenţi.

Dle Brewster, l-aţi văzut vreodată pe Kevin Guy nerespectând politica voastră ?

Nu, nu l-am văzut.

Aţi primit vreodată plângeri despre comportamentul dlui Guy în 1990 ?

Da. Mi-e puţin neclar momentul exact.

Una dintre fete a acuzat că dl Guy s-a frecat de sânii ei

în timp ce explica regulile şcolii privind bărbieritul.

Fata implicată era predispusă să exagereze foarte mult.

Asistentele medicale...

Au crezut că, probabil, Kevin era prea familiar

cu tinerele fete,

permiţându-le să-i pună mâinile în jurul gâtului.

Asta v-a făcut suspicios faţă de dl Guy ?

Deloc.

Nu, am crezut că el făcea tot posibilul

să-i consoleze pe copii pentru că erau departe de casă,

fără părinţii lor pentru prima dată.

Dl Roche ?

Îmi pare rău că am venit aşa. Dar...

Aşa cum am spus ieri, nu te pot ajuta.

La sfârşitul anului 1990, a fost o adunare convocată de dl Brewster.

Consiliul şcolii trebuia să se reunească...

- Eu nu am participat la alea ! - Nu, înţeleg asta.

Dar la şedinţă Brewster a spus consiliului

că ai vrut să vorbeşti cu Asociaţia Părinţilor şi a Prietenilor

privind comportamentul neadecvat al personalului.

Nu-mi amintesc.

Iar el te-a oprit să mergi şi să spui ceva.

Te rog !

Ascultă, nu ştiu. Nu am fost acolo.

Dar erai acolo,

la şcoală, şi ai văzut tot.

Ceva suficient de serios ca părinţii acestor copii

să vină la tine, în căutarea adevărului.

Erai asistenta lor medicală.

Erai acolo să ai grijă de ei.

Îmi pare rău...

că sunt atât de ticăloasă.

Nu.

Nu, eu sunt cel care ar trebui să-şi ceară scuze.

Uitându-mă la tine cât de curajoasă eşti,

mă face să realizez cât de laş sunt eu.

Cred că o să intru.

Atunci, o să merg cu tine.

"Acum sunteţi cu toţii la curent cu recenta moarte tragică"

"a rezidentului nostru senior, dl Kevin Guy."

"Dl Guy a fost un om minunat"

"şi cel mai bun lucru care i s-a întâmplat acestei şcoli."

"Dragostea şi sacrificiul lui mare pentru şcoală vor fi profund regretate."

Doar pentru a confirma, domnule,

aţi trimis scrisoarea aceea părinţilor, inclusiv părinţilor lui Lyndal,

după ce Kevin Guy a fost acuzat pentru abuzuri sexuale asupra copiilor ?

Da.

E corect să spun că nu e niciun cuvânt de remuşcare în ea.

E corect să spui asta.

Şcoala e o afacere de multe milioane de dolari pentru Biserica Anglicană.

Cu siguranţă.

E de asemenea o şcoală creştină, cu valori creştine.

Deci a recunoaşte că abuzul sexual asupra copiilor

s-a răspândit în şcoala voastră nu ar fi bine pentru afaceri.

- Obiectez. Speculaţie. - Se susţine.

Să reformulez.

De ce i-a luat aşa de mult

şcolii să admită că a avut loc acest abuz ?

Consiliul şcolii a fost unanim

convins că nu erau suficiente probe

că s-au întâmplat fărădelegi.

Timp de 11 ani, aţi pretins că dl Kevin Guy a fost nevinovat.

O persoană are dreptul la prezumţia de nevinovăţie, nu-i aşa, dle Myers ?

Atunci când Guy şi-a prezentat demisia, aţi crezut în continuare că e nevinovat ?

Am crezut că încerca să protejeze şcoala.

- De ce ? - Publicitate negativă.

De asta s-a sinucis ?

- Onorată instanţă ! - Retrag întrebarea.

Dar consiliul şcolii are aceeaşi părere ca dv.

- Da. - Chiar şi după sinuciderea lui ?

Da.

Vă cer să vă uitaţi la aceste minute

de la şedinţa de urgenţă a consiliului şcolii din decembrie 1990.

Minutele consiliului şcolar nu sunt relevante.

Am recunoscut abuzul.

E relevant pentru pagube morale, onorată instanţă !

O să permit asta.

Pagina 6, paragraful al doilea.

Dle Brewster, aţi spus acestei instanţe doar cu câteva momente în urmă

că toţi membrii consiliului şcolii au fost uniţi în credinţa lor

că acuzaţiile împotriva lui Kevin Guy erau false.

Dar aceste minute arată clar că mai mulţi membri ai consiliului

n-au fost convinşi de nevinovăţia dlui Kevin Guy

şi au insistat pentru o investigaţie minuţioasă.

Dar le-aţi închis gura.

Sunteţi de acord sau e nevoie să le citiţi ?

Un moment, eu n-am...

Dle Brewster, nu aţi fost interesat de aflarea adevărului, nu-i aşa ?

Am fost categoric interesat de aflarea adevărului.

I-am ascultat atât pe Lyndal, cât şi pe Dl Guy

în legătură cu noaptea în care Lyndal a dispărut

şi, după părerea mea, Guy nu a abuzat de ea.

Asta a fost convingerea mea la ora aceea.

Aţi ameninţat membrii personalului cu demisia,

dacă vorbesc despre problemele şcolii cu alte persoane ?

Nu.

Nu, eu pur şi simplu... le-am amintit de...

Aţi ascuns informaţii despre Kevin Guy

părinţilor şcolii ?

Obiectez, onorată instanţă !

Am ascuns...

Am ascuns ce am fost instruit să ascund

de către avocaţii şcolii.

V-a fost teamă că orice recunoaştere v-ar costa din punct de vedere financiar.

Aţi fost constrâns de către avocaţi

şi de compania de asigurări să nu spuneţi adevărul ?

Dar adevărul era că în adâncul sufletului nu aţi avut nicio îndoială,

nici cea mai mică îndoială

că Lyndal spunea adevărul.

Nu vă îndoiaţi că Guy era vinovat.

Nu-i aşa ?

Dle Brewster ?

În adâncul sufletului meu...

Da.

Da, era.

Deci aţi făcut-o să sufere

şi continuă să sufere

de 11 ani.

De ce ?

Nu poţi face decât ce...

e bine şi necesar

în momentul acela.

Privind în urmă, cu toate acestea, adesea declară altceva.

Linişte, vă rog.

Dle Myers ?

Dle Myers, dl Brewster e liber ?

Onorată instanţă, o ultimă întrebare.

Dl Brewster, înainte să plecaţi,

a făcut vreodată parte din îndatoririle oricărui membru al personalului masculin

să supravegheze duşurile fetelor ?

Categoric nu.

Am simţit cu tărie că era spaţiul lor privat.

Nu mai am întrebări.

Dar în momentul acesta

am vrea să înştiinţăm instanţa

că încercăm să adăugăm un martor la lista noastră.

Mulţumesc.

Dna Dobson, se pare că a fost o problemă deosebită

cu păduchii la un moment dat.

Fetele au continuat să vină, spunând că le mănâncă capul.

Aşa că am mers la duşuri

să le distribui şampon medicinal pe care să-l folosească.

Am deschis uşa

şi l-am văzut pe dl Brewster.

Era responsabil să ducă şi să aducă fetele de la duş.

Nu mi-a plăcut asta.

Şi ele cum erau, îmbrăcate sau dezbrăcate ?

Erau în pielea goală.

Erau toate în pielea goală, alergând pe lângă el.

Când v-a văzut, care a fost reacţia lui ?

Ca iepurele prins în lumina farurilor.

Mulţumesc. Nu mai am întrebări.

Deşi suntem toţi sensibili la circumstanţele reclamantei.

Când evaluaţi dovezile ei, trebuie să vă amintiţi

că reclamanta avea 12 ani când s-au întâmplat aceste evenimente.

În amintirile ei se puteau strecura erori.

Dna Dalton vrea să credeţi

că nimeni de la Toowoomba Prep nu a ştiut ce făcea Kevin Guy.

Dar adevărul e că Brewster a creat o cultură

unde anumite comportamente erau tolerate.

Trebuie să înţelegeţi că dioceza anglicană

a fost o altă victimă a lui Kevin George Guy.

Şi trebuie să vă amintesc că, deşi apărarea a recunoscut

că dl Kevin George Guy a abuzat reclamanta,

nu a fost şi nu există nicio dovadă.

Guy i-a spus lui Lyndal:

"Nu spune."

"Nimeni n-o să te creadă."

Toowoomba Prep e o şcoală creştină.

Şi aici a fost acel om,

trădând încrederea şcolii.

Trebuie să decideţi dacă dioceza este responsabilă pentru asta.

Când trimiteţi un copil la şcoală, aşteptaţi ca acel copil să se întoarcă.

Copilăria lui Lyndal s-a sfârşit la Toowoomba Prep.

Trebuie să vă gândiţi dacă ce a făcut a avut sau nu

o strânsă legătură cu ceea ce a fost angajat să facă.

Nu a avut.

Deci, membri ai juriului, nu puteţi găsi şcoala

sau Biserica responsabile.

Acest caz nu este despre vinovăţia unei persoane.

Acest caz este despre vinovăţia multor oameni.

Şi dacă noi, astăzi, aici...

justificăm comportamentul lor, atunci...

şi noi trebuie să avem partea noastră de vină.

Doamnelor şi domnilor,

vă rog să vă retrageţi şi să vă gândiţi la răspunsurile voastre.

Membri ai juriului, aţi căzut de acord asupra verdictului ?

Da.

Inculpatul a neglijat să acorde atenţia cuvenită reclamantei

în timp ce era internată la Şcoala Pregătitoare Toowoomba ?

Da.

A suferit ea pierderi sau daune în urma acesteia ?

Da.

E inculpatul direct răspunzător faţă de reclamantă

prin agresarea ei de către Kevin Guy ?

Da.

Cât trebuie să plătească inculpatul daune compensatoare ?

415 000 de dolari.

Linişte, vă rog !

Trebuie ca inculpatul să plătească daune morale

precum şi daune compensatoare ?

Da.

Cât trebuie să plătească inculpatul reclamantei ?

400 000 de dolari.

Mulţumesc, doamnelor şi domnilor din juriu. Vă puteţi retrage.

- Curtea se retrage. - Toată lumea în picioare.

Urările mele cele mai sincere şi cele mai bune, Lyndal.

Sper să poţi profita din plin de asta.

Nu eşti în totalitate nemernic.

Şi tu nu eşti complet nebun.

Cu adânc regret şi după ce am meditat îndelung,

l-am anunţat pe prim-ministru

că doresc să demisionez din funcţia de guvernator general.

În ciuda acuzaţiilor greşite şi nejustificate

care au continuat la adresa mea ca guvernator general,

iar continuarea controverselor publice

poate submina...

Lyndal are o fiică şi acum lucrează în învăţământ.

După verdictul din 2001,

companiile de asigurare au obligat guvernul statal să se asigure

ca niciun proces civil să nu mai fie audiat de un juriu în Queensland.

În 2013, Comisia Regală privind

Reacţiile Instituţionale la Abuzul Sexual asupra Copilului a fost anunţată.

Mii de supravieţuitori au venit acum să-şi spună poveştile lor.

Dacă ai fost abuzat când erai copil, şi cineva îţi spune să nu vorbeşti,

nu-l asculta.