Original subtitles

PE VIAţĂ ŞI PE MOARTE

prezentatoarea buletinului meteo...

este posibil suspectă...

"Prezentatoare buletinului meteo de la WWEN arestată pentru crimă."

"Suzanne Maretto - ispita blondă"

"L-am iubit pe Larry Maretto, soţul meu, din tot sufletul."

Am mai aflat un lucru :.

Că toată viaţa mai înveţi câte ceva.

Totul face parte dintr-un mare,

universal plan.

Dar, cu toate astea... uneori e greu de înţeles.

E ca atunci când dacă te apropii mult de ecran,

vezi numai puncte negre.

Vezi imaginea corectă numai când te îndepărtezi de ecran.

But when you do...

everything comes into focus.

Numele meu este Suzanne Maretto.

Nu... Îmi cer scuze.

Suzanne Maretto e numele meu de după căsătorie.

Înainte mă chema...

Suzanne Stone.

E numele meu de scenă.

Să nu credeţi că nu mi-ar place numele de Maretto.

Maretto era numele...

răposatului meu soţ...

Pe care l-am iubit...

foarte, foarte mult.

Scuzaţi-mă...

E şi numele părinţilor lui, Joe şi Angela Maretto...

şi al frumoasei şi talentatei sale surori, Janice Maretto.

Ei au fost a doua mea familie

şi îi consider foarte apropiaţi mie

mai ales după recenta tragedie prin care am trecut.

Numai pentru că i-am cunoscut

şi am înţeles mai bine

diversele tipuri de relaţii interetnice.

Relaţii care fac parte din ceea ce doresc să explorez

ca membră a lumii media.

Într-un cuvânt, prima impresie ? Chiar vă doriţi să aflaţi ?

Patru litere care încep cu "C."

Larry, ce fată.

N-ai mai văzut femei până acum ?

"Cold."

Cold. C-O-L-D.

Da.

Ce impresie v-a lăsat Suzanne, de la început ?

Nu înţelegeam ce a văzut la Suzanne.

Toate fetele din oraş ăl considerau pe Larry un tip cu adevărat drăguţ.

Larry stătea, de obicei, mult la restaurant...

mai ales nopţile când tata

îi dădea voie să cânte acolo cu trupa lui de aiuriţi.

Înţelegeţi ?

Laura Risley, îmi amintesc.

Peggy Holden. Era cam uşurică...

Trebuie să înţelegeţi că ar fi putut avea orice fată.

Nu ştiu, Suzanne... era blondă.

Nu ştiu ce să zic.

Da, desigur. Aş fi putut să-i spun ceva.

Bine, i-am şi zis câte ceva.

Doar era fratele meu.

Dar cred că am ales o cale prea subtilă.

Ce părere ai de Angela Raguzzo ?

Drăguţă.

- Arată foarte bine. - De ce ?

Şi-ar dori s-o inviţi.

Ascultă, nu mai încerca să-mi găseşti o iubită. Mă deranjează !

Bine.

Ce părere ai de Dana Defalco ?

Vrei să ies cu o fată care are tatăl mafiot ?

- Cine spune că e mafiot ? - Toţi.

Şi ce ? Nu vrei şi tu să te distrezi puţin ?

- Îmi ajunge atât. - Cu cine ? Cu "regina gheţurilor". ?

Nu ştii despre ce vorbeşti.

- Nu ştiu ? - Nu.

Atunci, spune-mi tu.

Nu-i treaba ta.

Dar că Suzanne pare

foarte fragilă şi delicată, ştii ?

Dar când suntem...

Vreau să spun... Dar de ce-ţi spun ţie toate astea ?

Amănuntele sunt prea personale.

Dar dacă vrei totuşi să ştii

Izbucneşte ca un vulcan.

Vrei să spui că oamenii vin de departe s-o vadă cum explodează ?

- Asta vrei să spui ? - Foarte nostim.

Îţi place Mount Saint Helen ?

Bărbat ! Şi când mi-a spus...

O să mă însor cu ea.

Stai puţin... Poftim ?

Pe urmă îmi spune...

Gata surioară, am găsit-o.

- E fata de aur a visurilor mele. - Dumnezeule...

Şi eu am făcut gestul ăsta...

Pe care imediat l-am regretat...

Pentru că s-a uitat la mine cu privirea aia de câine bătut a bărbaţilor.

Glumeam. A fost o glumă !

Nici popice nu ştie să joace !

Da... da !

- Mă asculţi puţin ? - Da.

Îmi place... E la fel ca o delicată păpuşă chinezească.

Ai încercat vreodată să săruţi o păpuşă ? Nu răspunde la sărut.

E la fel ca una din figurinele de porţelan din colecţia mamei.

E atât de pură, delicată...

şi inocentă.

Te uiţi numai o dată la ea şi ţi-ai dori să ai grijă de ea...

pentru tot restul vieţii.

Da, mi-am dat seama.

Oricum,

atunci când Suzanne mi-a spus...

Dacă vrei să faci carieră în patinaj

adică în lumina reflectoarelor, atunci,

trebuie să-ţi scoţi în evidenţă la maximum însuşirile.

Desigur.

Un chirurg plastic ar putea

să te scape de toate aluniţele astea

sau cum vrei tu să le spui şi te vei simţi mai încrezătoare în tine.

Ştiam eu ce ascund toate comentariile astea despre faţa mea.

"Domnişoara-perfecţiune".

Cred că Mr. Gorbaciov... Tipul care a condus Rusia mult timp, ştiţi ?

Eu cred că ar mai fi fost şi acum la putere,

dacă ar fi ţinut cont de sfatul multora şi ar fi scăpat de semnul ăla de pe frunte.

Sunt convinsă de asta.

Cândva, speram să-i iau un interviu şi să discutăm despre asta

pe lângă celelalte chestiuni importante despre situaţia internaţională.

Ascultă-mă pe mine, surioară, o să fie o a doua Barbara Walters.

Chiar aşa ?

Bine, Barbara are calităţi indiscutabile

o profundă cunoaştere a evenimentelor

şi o deplină înţelegere a sentimentelor altora,

însuşiri frecvent întâlnite la oamenii de credinţă iudaică.

Nu e grozavă ?

Şi de atunci, gata.

Nu se mai putea face nimic.

A fost dus...

Punctual, de exemplu,

Connie Chung, care e măritată

cu jurnalistul Maury Povich,

nu va spune "Bună, Connie Povich vă prezintă ştirile."

Şi nu cred că s-ar simţi jenată,

fiindcă şi ea aparţine unei anume etnii.

Sau un alt exemplu

cineva care nu are nici o reminiscenţă a altei etnii în corpul ei,

Jane Pauley,

cu care mă şi identific,

deoarece avem multe trăsături fizice similare.

Cu toate că, slavă Domnului, eu nu lupt cu probleme de greutate

aşa cum face ea.

Şi nici ea, din câte ştiu eu,

nu s-a prezentat vreodată publicului

ca Jane Trudeau,

deşi soţul ei, Mr. Trudeau,

e un caricaturist celebru, de un anumit fel

şi nu, cum mai cred unii, fostul preşedinte al Canadei.

Ce vreau eu să vă spun :

Unii oameni nu ştiu cine sunt.

Sau ce vor să devină, până când e prea târziu

şi asta e o mare tragedie, în cartea mea.

Eu am ştiut dintotdeauna ce sunt şi ce vreau să devin. Întotdeauna !

Cine vrea să apară la tv ?

- Fii atent, se uită la imaginea ei. - Uite-te în cameră...

Suzanne, priveşte acolo.

Vino aici. Uită-te la cameră.

- Vezi ? - Uite ce dulce e.

Dulceaţă mică.

Nu poţi să faci imaginea mai clară ?

Ne întoarcem în studio

cu familiile lui Suzanne aşi Larry Maretto.

Mr. Stone.

La început, recunosc,

nu prea ne-a convenit relaţia lor.

Fata noastră era absolventă de facultate.

De colegiu, de fapt, dar

avea o diplomă în...

Jurnalism electronic.

Exact.

Iar tânărul era...

Un băiat de treabă, evident...

Dar, educaţia lui...

Se limita la liceu.

Îmi amintesc că i-am spus : "Scumpo..."

Scumpo, îmi e frică că nu ştii în ce o să intri cu puştiul ăsta.

- Tati, nu mai sunt de mult o fetiţă. - Ştiu asta.

Îţi spun numai că...

Proveniţi din medii diferite.

"De unde ştii că tatăl lui nu are legături cu Mafia."

- Îmi pare rău, Joe... - Nici o problemă, Earl.

- Ştii... - Înţeleg.

Te înţeleg perfect.

Ea a râs de mine.

- Tati, nu-ţi face griji. - Îmi fac.

Asta e soarta taţilor.

Asta cred eu, Larry i-a stârnit o latură ascunsă...

O latură pe care eu n-o bănuiam.

O latură... Cum să spun ?

Latură sălbatică...

Nu sălbatică, dar...

Da, sălbatică.

Credeam că o să se însoare... Nu ştiu.

Cu o italiancă drăguţă.

Dar aşa cum zice tipul din "Godfather" :

"Asta e America, okay ?

Un creuzet."

Într-o zi, Larry vine şi-mi spune :

Îţi spun eu tată. O să ajungă departe.

Are un ţel, învaţă o grămadă de chestii.

Îşi trimite CD-ul în toate părţile.

Ţi-am arătat cadoul ei de ziua mea ?

"Şi tu poţi ajunge acolo."

Unde, adică ?

Nu contează unde. Contează ideea !

Te motivează.

E scrisă de milionarul ăla de Tv,

ăla cu case şi maşini.

Îl ştii ?

Pari serios.

Serios ? Tată, mi-am vândut tobele.

- Ţi-ai vândut tobele ? - Da.

Şi aşa a făcut. Şi-a vândut tobele...

Chiar aşa. Şi-a vândut tobele...

şi s-a schimbat total...

numai pentru ea.

Voalul purtat de Suzanne

a fost copiat de ea dintr-o revistă.

Era exact la fel cu cel purtat de Maria Shriver la nunta ei.

Larry, era foarte mândru

că chiar Suzanne desenase modelul verighetelor.

Totul era făcut de ea.

Vreţi să vi le descriu ?

Erau rotunde şi din aur.

Ce mare chestie !

Vino, Suze, să mergem !

Fii sigur că n-o să găsesc niciodată un bărbat ca tine, tati.

Cum ?

Am primit vederi de la Suzanne

din fiecare zi a lunii ei de miere.

Şi am rămas foarte surprinşi că s-au dus în Florida,

pentru că ştiam că Suzannei nu-i place să stea la plajă.

Dar lui Larry îi plăcea foarte mult să pescuiască

şi de aceea cred că a vrut să-l facă pe el fericit.

- Soţia ta e foarte frumuşică. - Da, domnule.

Suntem căsătoriţi de patru zile şi 18 ore.

În locul tău, nu aş lăsa-o mult timp singură.

Nu poate să stea la soare.

Bronzul nu se vede bine la TV.

La ce emisiune ? E deja cunoscută ?

Nu încă, dar în curând va fi.

- Bună, dragule. - Suzanne ?

Ţi-a fost dor de mine ?

M-ai visat numai pe mine, dragule ?

Trebuie să fi fost...

o lună de miere excelentă, pentru că atunci când s-au întors

- Radiau. - Exact, radiau.

Larry a luat toţi banii pe care-i adunase pentru facultate

şi a plătit un avans pentru casa din Heights.

Şi i-a mai cumpărat un frumuşel Mustang...

- Bună. Ce mai faci ? - Intraţi !

Bine. Venim.

Credeţi că Larry s-a schimbat după căsătoria cu Suzanne ?

În totalitate. Peste noapte din Van Halen

a devenit Jerry Vale.

Ea era...

Credeam că are gust, dar...

Tartine cu cremă de praz.

Acestea i se servesc

lui Johnny Carson în restaurantul lui preferat din Hollywood.

Bine, dacă sunt bune pentru Johnny...

O masa grozavă, nu ?

Julia Childs ar trebui să aibă mare grijă...

Căci în curând va rămâne fără slujbă.

Nu o să fac asta în fiecare seară.

Am hotărât să mă apuc de exerciţii. Trebuie să scap de câteva kilograme.

De unde ? De pe picioare ?

- La televizor pari cu două kg mai gras. - Adevărat ?

N-am ştiut. Tu ştiai asta, Joe ?

Apropo de exerciţii, trebuie eu să plec.

Am repetiţie...

Repetăm in Norwalk la o oră groaznică.

- Ce repeţi, dragă ? - Janice participă la Ice Follies.

În septembrie pleacă în turneu.

- E nemaipomenit. - Mulţumesc.

Apar numai în ansamblu, dar...

Acum, am şi un moment solo.

Într-un omagiu adus vedetelor de televiziune.

Joc rolul lui Peggy Lipton în "Mod Squad".

Peggy Lipton ?

Da. Şi mai şi port o perucă blondă.

Foarte interesant.

Anul ăsta s-ar putea să se facă o emisiune specială la Tv...

Staţi puţin.

Avem şi noi...

de făcut un anunţ foarte important...

Şi cred că ar trebui să primim felicitări.

Dragă...

Gata, gata ! Liniştiţi-vă...

Nu e vorba despre ce credeţi.

- Nu eşti... - Nu, nu sunt însărcinată, Doamne fereşte.

- Suzy a primit o slujbă - Unde ?

La postul de televiziune WWEN.

E prima femeie angajată acolo. Aşa-i Suzy ?

Aşa-i.

Suzy a pornit pe calea ei...

şi nimic n-o mai poate opri.

O dragă, suntem mândri de tine.

Grozav...

Ne bucurăm pentru tine.

Grozav...

- Ce mai fac tinerii căsătoriţi ? - Foarte bine.

- Mulţumesc, Sal. - Da, sunt nişte copii frumoşi.

- V-au plăcut tartinele ? - Poftim ?

Tartinele cu cremă de praz. Au fost bune ?

Nu mai făcusem niciodată,

dar avea ea o reţetă dintr-o carte.

Nu contează.

Nu i-am spus nimic

nici lui Joe.

Ce dacă nu ştie să gătească ? Sunt şi crime mai mari...

După cum ştim.

În America eşti un nimeni dacă nu apari la Tv.

La Tv afli cu adevărat cine eşti.

Ce rost are să faci ceva chiar dacă e important

dacă nimeni nu se uită la tine ?

Şi când oamenii se uită la tine devii mai bun.

Mărită-te cu mine. Spune da.

O vedeam ca pe o zeiţă.

La fel ca Lady Di înainte să se despartă de prinţ

şi să facă nudism.

Suzanne mi-a cumpărat rochia asta, în care poate o să intru odată.

Suzanne Maretto era o fiinţă minunată,

cu visuri şi aspiraţii.

Suzanne spunea mereu : "Şansa îţi bate la uşă,

dar dacă n-o auzi, oboseşte

şi se mută la altă casă."

Avea dreptate.

Şi în luna de miere l-a rugat pe Larry

să o ducă la un hotel din Florida unde aflase ea

că se ţinea o reuniune a oamenilor de televiziune...

despre care ea citise într-o revistă.

Însă, bineînţeles că nu i-a spus lui Larry,

ca să nu-l jignească pentru că

ea se gândea la cariera ei, în timp ce "comunicau sexual",

dacă pot să spun aşa.

Reporterul german îi spune editorului ungur :

"Bineînţeles că zâmbeşte."

E "faxed" de zece ori pe zi."

Boom.

Mulţumesc.

Ştiu că e o glumă stupidă,

dar ilustrează tema noastră de azi

şi anume "Here and Now in the...

Fast-Moving Computer Age."

În era computerului

televiziunea

întăreşte comunitatea globală.

Şi

Iar jurnalistul de televiziune este cel

care aduce lumea în casa noastră

şi ne trimite pe noi în lume.

Vă mulţumesc.

Vă mulţumesc mult.

Mulţumesc mult.

- Ideea este că, domnişoară... - Stone.

E un nume bun.

Un nume uşor de reţinut.

Ideea este, Suzanne...

că dacă îţi doreşti destul de mult, vei ajunge acolo.

Însă trebuie să-ţi doreşti asta cu adevărat.

Trebuie să faci unele lucruri pe care oamenii obişnuiţi nu le-ar face.

Înţelegi ce-ţi spun ?

Cred că da.

Mai vrei un pahar ?

- Nu ştiu ce să spun... - Scumpo ?

Mai adune un rând.

Când lucram în sistem,

a apărut, într-o zi, o fată venită de la un post local din Midwest,

unde prezentase buletinul meteo.

Buletinul meteo.

Venise în New York...

cu rochiţa ei cea mai bună,

cu părul blond aranjat a French twist

şi o casetă de probă în geanta ei de imitaţie de piele.

Avea la ea şi o scrisoare de recomandare de la directorul postului local.

Care spunea...

"Vă rog să-i acordaţi multă atenţie

purtătoarei acestei scrisori..."

Domnişoara Ixsulescu...

"Este o persoană inteligentă

şi cu experienţă în televiziune."

"Şi foarte important,

vă poate oferi cea mai bună partidă de sex oral din viaţă."

Şi ştii cine este fata aia azi ?

Cine ?

E adevărat ?

Foarte adevărat.

Şi acum ascultă partea cea mai tare.

- Da ? - E chiar partea cea mai tare.

Acum vreo zece ani, la o conferinţă,

dau de fostul ei şef

şi îl felicit pentru talentul lui la scris scrisori.

Şi tipul nu ştia nimic despre ce-i spuneam.

Cum adică ?

Fiindcă nu scrisese el scrisoarea, scumpo.

Oh. Dar cine ?

Ea. Chiar ea o scrisese.

Oh, înţeleg.

E bună, nu ?

- Mă uit mereu la show-ul ei. - Toată lumea se uită.

Deci...

Ce părere ai, Suzanne ?

Părere ? Despre ce ?

Ei bine...

Bună, dragule.

Unde ai fost ?

N-am putut să dorm.

Când am dat anunţul pentru postul de secretară, într-o vineri,

am crezut că or să vină câteva fete care au renunţat la şcoală

şi care nu vor fi deranjate să aducă gogoşi

şi să golească scrumiere.

Atunci am cunoscut-o pe dra "Trece-peste-tot".

Aşa o poreclisem, George şi eu, pe Suzanne.

Fără ca ea să ştie, bineînţeles.

Mr. Grant, sunt fata pe care o căutaţi.

Mă numesc Suzanne Stone Maretto,

Dar Suzanne Stone este numele pe care-l voi folosi în profesie.

Vă rog să-mi citiţi CD-ul,

care conţine detalii despre educaţia mea

şi legăturile cu domeniul dumneavoastră.

Dle Grant, vă promit solemn

că voi fi dedicată total acestei slujbe.

Numai puţin !

Noi căutăm pe cineva care să răspundă la mesaje, să facă cumpărături.

Pentru salariu minim şi fără alte beneficii.

Nu banii mă interesează cel mai mult.

Vreau o şansă să arăt ce pot.

O să vedeţi că am idei bune despre programare şi am studiat...

Stai, nu !

Nu ai auzit ce am spus. Uită-te în jurul tău.

Suzanne, noi suntem un post local care emite prin cablu.

Vreau doar o uşă de intrare.

Toată lumea a început de undeva.

Ştii cum a început Edward R. Murrow ?

Nu, nu ştiu.

Între noi, nici eu nu ştiu.

Dar nu cred că a fost de la început în top, nu ?

Locuiesc la cinci minute de aici.

Voi fi pregătită să acţionez

în orice situaţie de urgenţă, dacă mă chemaţi.

Mr. Grant, ăsta e visul meu de o viaţă.

Aş face orice pentru slujba asta.

El e asociatul meu, George.

Mă bucur că te-am cunoscut, George.

Bine, o să ne gândim.

Dle Grant, cred că calităţile mele...

Ajunge ! Am spus că ne mai gândim !

Şi o să vedem.

Mulţumesc.

Cred că în era computerului

televiziunea întăreşte comunitatea globală.

Iar jurnalistul de televiziune este cel

aduce lumea în casele noastre şi pe noi în lume.

Dintotdeauna am visat să fiu un asemenea om.

Sper că dumneavoastră, domnilor,

veţi transforma acest vis

în realitate.

Jesus Christ.

"Trece-peste-tot".

N-am mai întâlnit aşa ceva.

- Întoarce-te în pat. - Trebuie să plec la lucru.

- Zece minute. - Trebuie să plec.

- Cinci minute. - Trebuie să mă aranjez.

- Te aranjezi după. Două minute. - Ia-ţi mâna de pe mine.

Vino, Walter.

Căţelul ăla ! Era frumuşel, nu ?

Era nebună după el.

Era drăguţ.

Bună !

I-a pus numele de Walter...

după Walter..

Cred că "Cronkite", nu ? Tipul care apărea la TV.

Cred că era unchiul lui Dan Rather.

Era ca un ghemotoc de păr adus de un diavol din iad.

Nu trebuia să facă cine ştie ce.

De regulă ea se ocupa de...

Dosarul cu idei.

Avea tot felul de idei.

Asta e ideea de proiect în care eu merg la cinematografe

şi discut cu oamenii care ies de la film.

Un fel de...

"vox populi", dacă cunoaşteţi termenul.

Ăsta e proiectul emisiunii pentru copii

în care vom aduce animale în studio.

Uită-te la el astă seară şi să-mi spui mâine ce părere ai.

Aici ai câteva pagini despre interviurile cu oameni obişnuiţi :

poştaşi, paznici,

pentru a-i ajuta pe oameni să înţeleagă ce importante sunt serviciile pe care le oferim.

În câteva luni m-a terminat.

Am lăsat-o să prezinte buletinul meteo, unde chiar s-a descurcat.

Însă se pregătea atât de intens

de parca subiectul ar fi fost ziua Z.

Şase, cinci

Şase, cinci...

patru, trei...

doi, unu.

Eşti în direct !

Bună seara de la centrul meteo WWEN.

Centru meteo ?

Atmosfera încărcată

ce urma să coboare dinspre nord nu ne va mai afecta,

fiindcă zona de presiune

se pare că se deplasează spre nord.

Temperaturile din noaptea aceasta vor rămâne neobişnuit de scăzute,

iar dimineaţă vom avea parte de ceaţă şi precipitaţii.

Hei, faceţi puţină linişte.

Vântul va bate cu zece kilometri pe oră,

iar soarele va răsări la ora 6:12.

Aici se termină buletinul meteo.

De aici, de la WWEN

vă promit că voi fi şi mâine alături de dumneavoastră, fie soare, fie nori.

Niciodată nu m-a interesat vremea

până când am cunoscut-o pe dna Maretto.

Acum iau vremea foarte în serios.

Poate să plouă,

să fulgere sau să tune,

ori chiar să ningă,

eu trebuie să mă masturbez.

Bine, scuze...

Invitata noastră, dna Maretto,

este reprezentanta postului local WWEN.

- Reporter-corespondent. - Poftim ?

Acum, sunt reporter-corespondent.

Foarte bine.

Dna Maretto doreşte să stea de vorbă cu voi.

Ştiu că o veţi asculta cu atenţie.

Cu multă atenţie.

Ai spus ceva, Russell ?

Nu, dle Finlaysson, nu.

Nu am spus nimic !

Bine, pentru început, vreu să vă mulţumesc că m-aţi primit aici

şi nu vreau să extind expunerea prea mult.

Am şi altceva de întins.

De asemenea aper că veţi fi la fel de încântaţi ca şi mine

de proiectul nostru, pe care vi-l voi prezenta.

Mai întâi aş vrea să vă întreb :

Aţi apărut vreodată la televizor ?

Nu puneţi la socoteală casetele filmate acasă.

Nimeni ?

Termină !

- Cum te cheamă ? - Lydia Mertz.

Şi cum s-a întâmplat ?

Eram la magazinul Benson's Electronics.

Acolo au o cameră video la vitrină

care te filmează când treci pe acolo.

Lydia, poate o să te mire,

dar aşa au debutat multe dintre personalităţile de astăzi.

Au remarcat cum arată pe ecran pur accidental.

- Adevărat ? - Absolut.

Acum, eu produc un documentar

despre tineri ca voi

Pentru că tinerii ca voi

sunt viitorul naţiunii noastre.

Şi apoi şi eu am fost adolescentă

odată, demult.

Aş vrea să vă aud vorbind despre viaţa voastră,

să-mi spuneţi părerea voastră despre educaţie,

despre presiunile ca care sunteţi supuşi,

despre droguri,

despre rap music...

Despre "pisicuţe" ?

Este nevoie de acordul scris al părinţilor ?

Nu, acesta nu este necesar.

De când au învăţat ai tăi să scrie ?

Ia asta, mutră de rahat.

Ajunge.

La avizier voi pune un tabel.

Şi dacă acest proiect

vi se pare interesant,

vă rog să vă înscrieţi.

Acum, vă mulţumesc tuturor...

pentru atenţie.

- Aţi fixat totul ? - Da.

Atunci, să-i mulţumim dnei Maretto

şi s-o aplaudăm.

Mulţumesc.

Şi înscrieţi-vă.

Până atunci nu mă mai înscrisesem în nici un proiect

cu excepţia unui program de slăbit.

Iar acolo am fost sfătuită să renunţ, fiindcă nu eram suficient de motivată.

Mă îngrăşasem 11 pounds în cinci săptămâni.

Dar asta a fost ceva diferit.

A fost cea mai importantă chestie pe care am făcut-o vreodată.

Îţi dau un sfat, Russell, dragă.

Drăguţa dnă Maretto e măritată cu un tip

al cărui tată e unul din stâlpii comunităţii italo-americane.

Dacă ar şti cum ai insultat-o,

pe nora lui,

ar pune mâna pe telefon

şi ar trimite un cuţitar care, până la miezul nopţii,

te-ar transforma într-un eunuc.

Ştii ce e aia un eunuc, Russell ? Bineînţeles că nu ştii.

Însă poţi găsi cuvântul în dicţionar.

O să afli că te vei încadra la categoria "fără biluţe."

Mă gândeam, chiar, că ar fi un mod

prin care să-i ceri scuze dnei Maretto...

pentru obrăznicia ta.

Ce părere ai ?

Eunuc ?

Trebuie să spun ca WWEN,

întreaga conducere de la WWEN,

a primit cu entuziasm acest proiect,

asigurând un excelent suport

atât editorial cât şi tehnic.

Cred că şi-au dat seama imediat

că era un proiect important

sociologic vorbind.

Am înregistrat sute de ore

cu acei trei puşti tâmpiţi,

care, după cum am observat, nu ştiau

nici măcar zilele săptămânii.

Ce să mai vorbim despre proiecte sociologice.

Uite, să vă arăt.

"Tinerii vorbesc liber", caseta unu, dubla unu.

Eu sunt Suzanne Stone şi ei sunt...

Aş vrea câteva chestii generale despre voi.

De exemplu ?

Ce planuri de viitor ai ?

Nu prea am nici un plan.

Bine, dar ar trebui să aspiri către ceva.

Adică ?

Un vis, un scop în viaţă.

Să-ţi spun eu care e idealul Lydiei.

Să şi-o tragă cu New Kids On The Block.

Asta e o minciună ordinară !

Nu vreau să aud un asemenea limbaj. Este insultător

şi contravine regulilor FCC pentru audio-vizual.

- Aţi înţeles ? - Da.

Oricum vorbeam despre Motley Crue.

Bine, Lydia.

Tu ce spui, James ?

V-aţi dat seama, nu ?

Nu e chiar aşa Mike Wallace, ţi-a mâncat sufletul.

Dar recunosc, în viaţa mea n-am văzut atâta perseverenţă.

I-am spus...

Ce-ai spune să închidem astă seară ?

Doar să montez caseta asta.

Mai durează o oră, două. Poţi să te duci acasă. Încui eu.

Pe tine nu te aşteaptă soţul ?

Ştie cât de importantă e munca mea.

Şi oricum e mereu la restaurantul lui taică-său. Vine târziu.

Ştii, Suzanne, mi-e milă de omul care îţi refuză ceva.

Nu mă refuză nimeni.

De ce ai legat-o iar ?

Ce-a mai făcut ?

Las-o aşa.

Dezleagă-te.

Las-o aşa, altfel fuge...

Scriptura spune : Dumnezeu e viu.

Pe naiba.

Această viaţă, prieteni, e raiul.

Rai pentru tine.

James !

Nimeni nu mi-a mai spus aşa până la ea.

Mi se spunea în toate felurile,

Jimmy, Jimbo...

sau oricum altfel.

Mama m-a botezat Jimmy...

după un vechi star de cinema pe care-l plăcea,

Jimmy Dean.

Dar...

când mă întreba cineva pe mine, spuneam că mă cheamă Jim...

după Jim Morrison de la The Doors...

Din cauză, că ştiţi...

a avut o viaţă grozavă...

călătorea mult şi compunea cântece...

şi femeile îl rugau să se culce cu ele.

Şi apoi tipul îşi scotea afară

"organul" pe scenă.

Dintotdeauna mi-am dorit o astfel de viaţă.

Cred că sare pe ea tot timpul.

După cină, pe masa din bucătărie, sau chiar în timp ce mănâncă.

I-o trage mereu.

Da. Poate.

Tipele astea slabe nu se satură niciodată.

O vor mereu. E un adevăr constatat medical.

Toţi nervii din picioarele lor se adună între picioare.

Vreau să spun că

sunt încolăciţi acolo.

Eu nu cred că e adevărat.

De când eşti doctor ?

E de treabă.

Tu crezi că o să te facă star de cinema ?

Mi-ar place să apar la Tv.

Ar fi ceva diferit.

Am eu ceva diferit pentru tine.

Eşti un porc dezgustător.

Da.

Ştiţi ce-ar trebui să facem ? S-o stoarcem de ceva bani.

- De ce crezi că ar avea bani ? - Îţi baţi joc de mine ?

Soţul ei, Marele Mascul ce i-o trage

are un restaurant pentru macaronari. Nu-i aşa ?

Uită-te la maşina ei. Uită-te la unghiile ei.

Mari, roşii, lucioase.

E clar că-i plină de bani. O târfă bogată !

Da, poate...

Ţi s-a pus pe ea.

- Îmi place că e... - Cum ?

Curată.

Come on. They're ready.

Copii, ajunge.

- Eşti foarte elegantă, dragă. - Mulţumesc.

- Suzie, vrei unul de-ăsta ? - Nu, mulţumesc.

Dar unul de-ăsta ?

Nu. Mulţumesc.

Se poartă foarte frumos cu copiii.

Nu ar trebui să mai mănânce porcării. Nu i se mai vede talia.

O să fie un tată minunat.

Spune că dragostea îi prieşte. Eu spun că s-a îngrăşat.

- Dar tu ? - Eu ? Crezi că m-am îngrăşat ?

Nu ! Cum ţi se par copiii ?

De fapt asta voiam să te întreb.

Iubesc copiii. Îi ador, dar...

În meseria mea un copil m-ar dezavantaja.

- Să presupunem că sunt în New York... - New York ?

De exemplu.

Şi că am un reportaj în străinătate,

o nuntă regală sau o revoluţie în Sud America.

Cum crezi că să mă pot mişca dintr-un loc în altul

pentru un interviu, ci o burtă aşa mare ?

Sau după ce nasc, cu sânii

atârnând până în talie.

E dezgustător.

Aveţi grijă !

- Pardon. - Ce drăguţ.

Te simţi bine ?

Bine. Ar trebui să scap de soarele ăsta.

Trebuie să mă pregătesc pentru emisiune.

Mi-ar plăcea vreo doi copii în jurul casei. Ce părere ai Suzie ?

Ce părere ai ?

Dacă voiai o doică, trebuia să te însori cu Mary Poppins.

Bună Ed, trezirea, George.

La treabă.

Bună tuturor.

Sunt Suzanne Stone şi vă prezint buletinul meteo,

de la Centrul Meteo WWEN.

Nu cred că mai trebuie să vă spun că a fost o zi fierbinte.

Mercurul a urcat până la 33 de grade.

Aceasta e un adevărat record.

Mâine vremea se anunţă la fel

cu temperaturi apropiate de 33 de grade...

umiditate

şi o briză uşoară.

Căldura asta o să ne zăpăcească.

Nu vreau decât să mă duc la piscină cu prietenul meu James...

să-mi scot toate hainele,

inclusiv chiloţeii

şi să-l sărut cu foc

şi să-mi pun mâinile între picioarele lui

şi să-l mângâi până când se rostogoleşte peste mine

şi eu îi strig numele "James".

James, mă scoţi din minţi...

e mare, e tare...

Oh, Jesus.

Ascultă-mă, Larry.

O să-şi termine docu-drama aia,

idioţenia aia.

Apoi o trimite la New York şi cât timp ea aşteaptă răspunsul

tu o laşi borţoasă, scuză-mi expresia.

O laşi borţoasă ! Stai !

Los Angeles ? Care-i legătura cu Los Angeles ?

Ce fel de curs ?

Jurnalism avansat ?

Avansat pe dracu' !

Ascultă, iartă-mă. Eşti fratele meu.

Ştiu că o iubeşti şi că vrei să reuşească,

dar câteodată trebuie să zici nu.

Cum să-i spui ? Simplu : N-U !

Suzanne !?

Da ?

Ce faci ?

Stăteam aici şi te aşteptam pe tine.

Larry, te-am rugat să nu mai pui picioarele pe măsuţa de cafea.

- Trebuie să discutăm, Suzanne. - Despre ce ?

Cred că ştii.

Nu, nu ştiu.

Nu poţi să aştepţi până mâine ? Sunt obosită.

Poftim ?

Nu, nu pot aştepta.

Stai jos. Să discutăm despre chestia asta.

Cred că ne aşteaptă un viitor grozav.

Vreau să fiu convins că amândoi ştim care sunt priorităţile.

Cred că tata o să-mi cedeze mie restaurantul.

Şi am multe idei interesante.

Vreau să măresc meniul,

să aduc muzicieni în week-end

şi poate chiar să organizăm

concursuri pentru cântăreţi şi comici.

Tu, cu experienţa ta de televiziune m-ai putea ajuta.

Poate că unele numere

l-am putea chiar filma

şi să vindem casetele montate de tine.

Am discutat şi cu ai mei şi ideea li s-a părut interesantă.

Serios.

Şi crede-mă, Sizie, ştiu că ceea ce faci e foarte important.

Tu te pricepi să prezinţi vremea.

Chiar foarte bine.

Dar să fim serioşi.

Probabil că n-o să primeşti propuneri

de la nici o televiziune serioasă.

Acum, ar trebui

să lucrăm fiecare pe domeniul lui,

să fim totuşi o adevărată familie.

Despre familie vorbim acum, Suzie.

Ce părere ai ?

O să mă gândesc la asta.

Este adevărat că drumul meu şi al soţului meu

era pavat cu obstacole.

Larry mi-a spus că nu mă va opri orice s-ar întâmpla.

Dar cuvântul "eşec" nu este în vocabularul meu.

Devotamentul meu faţă de carieră, căsnicie sau altceva

are un procent de 110%.

Oricât de rapid aş fi avansat pe plan profesional,

nu l-aş fi uitat niciodată pe Larry.

Cuvântul "divorţ" nu a fost pomenit nici măcar odată.

Cum îţi place ? Culoarea e potrivită ?

- Da. - Crezi că mă face grasă ?

O să-l iau pe ăsta.

Dl Maretto o să fie...

Da, desigur...

Să-ţi spun ceva, Liddy.

- Nu, oricum n-ai înţelege. - Poate aş înţelege.

Bine, ştii când eşti mică,

ţi se pare că totul o să fie ca în poveşti.

Că eşti Frumoasa din Pădurea Adormită şi ca va veni Făt Frumos.

Va veni şi se va uita la tine noaptea,

va zâmbi la tine şi te va săruta...

Da, ştiu povestea.

Şi apoi...

te trezeşti...

se luminează de ziuă...

şi te uiţi la el.

Când munceşti toată ziua, să fii bună

şi să-ţi faci treaba perfect, ai vrea să fii susţinută.

Ştii cum este dacă cineva te întreabă : "Filmarea a fost bună ?"

Sau : "Montajul a fost bun ?"

Cred că nu.

Vezi tu, ideea e că...

Larry este un băiat bun...

dar nu ştie ce înseamnă televiziunea.

Să mergem de aici.

Dl Maretto mi-a cumpărat chestii drăguţe...

Ca lanţul ăsta pentru gleznă, de exemplu...

sau o sticlă cu parfum scump

pe care-l păstrez

pentru ocazii speciale.

Nimeni nu îmi mai făcuse cadouri

în afară de iubitul mamei mele, Chester...

Când am împlinit 12 ani mi-a dat

o sticlă cu ulei de corp, Garden of Eden,

care mi-a spus că face foarte bine la piele.

Mi-a arătat cum se foloseşte...

şi eu l-am lăsat.

A mai făcut şi altele...

Dar când, la 13 ani, m-am îmbolnăvit de T.B.C nu l-am mai interesat..

Ar trebui să-ţi opreşti toate amintirile astea.

La fel ca atunci când la Tv vezi un film de groază şi schimbi canalul...

Şi te prefaci că nu s-a întâmplat nimic.

De parcă totul ar fi fost un vis urât.

Ştii că mama ţine un pistol în sertarul dulapului

de frica obsedaţilor sexuali ?

Odată i-am spus lui Chester că dacă nu mă lasă în pace,

o să-l împuşc.

De atunci m-a lăsat în pace.

Acum aş vrea să nu-i fi povestit asta.

Cred că i-am dat idei.

Nu ştiu...

I-am povestit lucruri pe care nu le-am mai spus nimănui. Era prietena mea.

Singura mea prietenă adevărată.

Unde te duci ?

Ţi-am spus, dragă.

Eu şi tata ne ducem la târgul din Freeport.

- Plecăm de la restaurant. - Da, bine.

- Te descurci singură ? - Desigur.

O să te mai gândeşti la discuţia aia ?

M-am şi gândit.

Foarte bine iubito, pentru că eu cred...

Cred că treaba o să meargă foarte bine.

Şi ştii pe cine vreau lângă mine ?

- Pe cine ? - "Pe cine ?" Pe iubita mea !

Pe frumoasa mea doamnă.

Am lăsat telefonul pe frigider. Şi nu uita să încui garajul.

Pa.

Ştii la ce mă gândeam, Larry ?

Să luăm flori artificiale pentru restaurant.

Bună idee.

- Nu o să mai fie nevoie să le udăm. - Exact.

Hai, Liddy.

Nu pot, dnă Maretto.

Sigur că poţi.

Trebuie numai să te laşi purtată de ritm.

Nu cred că am simţul ăsta.

- Sigur nu-l are. - Aşa-i.

Uită-te la mine.

Uită-te la şoldurile mele.

Fă aşa.

Poţi şi tu.

- Nu pot. - Sunt sigură că poţi !

Nu trebuie decât să-ţi mişti corpul.

Vino.

Vino. Relaxează-te.

Relaxează-te ! Eşti la fel ca un băţ.

- Nu pot. - Ba poţi.

Nu, trebuie să mă aşez. Simt că am ameţit.

Vino, James.

Vino.

Hai, James.

Dansez.

- Îmi faci un mare serviciu ? - Desigur. Ce ?

Walter nu a mai ieşit de câteva ore.

Vrei tu să-l plimbi puţin ?

- Da, desigur. - Mă duc până sus.

Trebuie să-mi scot pulovărul.

E foarte cald aici.

Când te întorci, o să fac ceva de mâncare.

Şi, Liddy...

Nu-l aduce acasă, până nu-şi face treburile.

Ca un băieţel cuminte.

M-am întors.

Trebuie să mă duc la baie.

Era ca într-un...

Ştiţi filmele alea în care morţii ies din groapă,

fără o jumătate din faţă,

cu ochii şi buzele atârnând ?

Le Ştiţi ?

Şi merg toţi odată,

se mişcă foarte încet, aşa.

Merg ciudat şi mormăie.

Şi toţi caută acelaşi lucru.

Oameni vii, să le mănânce carnea

şi să le bea sângele.

Zâmbeşte. Zâmbeşte, James.

Şi nu se pot abţine,

cu toate că sunt morţi,

dar ei nu-şi dau seama.

Aşa eram şi eu.

Spune-mi ce ai păţit, te rog.

James, te gândeşti la mine când nu suntem împreună ?

Tot timpul mă gândesc la tine.

Când nu sunt cu tine, parcă sunt mort.

Dnă Maretto,

tu eşti cel mai frumos lucru care mi s-a întâmplat vreodată.

- Nu mai pot face asta. - Ce ?

Nu mai pot suporta să mă atingă seara când mă duc acasă.

Tot timpul mă gândesc la tine.

La noi...

Când îl refuz, se enervează.

Cum adică ?

Te loveşte ?

Femeile acelea, ştii tu,

de la emisiunea lui Sally Jesse Raphael, de acum câteva zile,

erau deghizate, pentru a nu fi recunoscute de soţii lor.

Stăteau în nişte adăposturi şi mă gândeam că acolo ar trebui să mă duc şi eu.

Dacă m-ar lăsa să-l iau pe Walter cu mine, aş putea sta şi eu acolo.

În alt stat, ca să nu mă recunoască nimeni.

Nu ai putea să divorţezi ?

- Şi apoi... - Dar mi-ar lua apartamentul.

Ar lua şi maşina. Şi mi l-ar lua şi pe Walter !

Bietul Walter.

Ştiu că tu mă consideri un puşti,

dar nu ţi-aş putea face vreodată un rău

să te lovesc vreodată.

Un bărbat care te loveşte

nu merită să mai trăiască.

Ăsta-i adevărul, nu merită să mai trăiască.

Cred că ai dreptate.

Nu trebuie.

La naiba ! Iubesc cântecul ăsta !

Ţie nu-ţi place ?

Nu ştiu...

Dna Maretto mă lăsa să-i conduc maşina,

deşi nu aveam permis.

Spunea că, atunci când o să aibă emisiunea ei, în California,

o să fiu asistenta ei, o să-i conduc maşina

şi o s-o ajut să răspundă la scrisorile primite de la fanii ei.

Cred că a fost cea mai frumoasă perioadă din viaţa mea.

Parcă trăiam într-o superproducţie

cu scenele de sex cenzurate.

Nu te opri.

Nu mi-ai răspuns la întrebare.

Ce întrebare ?

Ai vorbit cu Russell ?

Da, am vorbit.

Şi ce-a spus ?

Vrea 1.000 de dolari.

- Atât ? - Şi nişte CD-uri.

- Ai făcut rost de pistol ? - Nu, nu încă.

- De ce nu ? - Nu ştiu.

Credeam că i-l ceri tu Lydiei...

Nu pot să-l cer eu. Nu înţelegi ?

Ba da, dar am crezut...

Vrei să continui ce făceam ?

- Da, te rog. - Bine.

Atunci, trebuie să-ţi faci şi tu treaba.

- Când o să se întâmple ? - Te rog...

Vreau să ştiu când.

Nu ştiu, cândva...

Dacă tu nu ştii, trebuie să caut pe cineva care să ştie.

Dnă Maretto, trebuie să înţelegi că...

Nu, cred că am înţeles deja.

Nu eşti un tip matur, aşa cum te credeam eu.

Acum, am o altă variantă.

- Poate chiar mai bună. - Care ?

- Russell. - Ce-i cu el ?

Russell, cred că e destul de puternic să se ocupe de problema asta.

- Atunci... - Se uită la mine într-un anume fel...

Probabil că ar şti să mă aprecieze.

Tu ce crezi ?

Cred că am s-o facem săptămâna viitoare.

E bine ?

Chiar ai face asta pentru mine, James ?

Orice.

După aceea o să putem fi împreună.

O să poţi dormi la mine.

O să putem face orice avem chef.

- Orice ? - Da.

Orice.

Ai prins-o ?

Am prins-o.

Spune-mi dacă e dreaptă.

Arată grozav.

Walter !

Cinci.

Patru.

Vino, băiete. Hai la plimbare.

Trei.

Doi.

Unu.

Bună, la toată lumea.

- Sunt Suzanne Stone, în direct...

Nu mişca.

Luaţi ce vreţi şi plecaţi.

Hai, Jimmy. Acum !

Staţi puţin...

Staţi.

Ia ceasul. E un Rolex.

Ştiu că e un Rolex. Crezi că n-am mai văzut un Rolex ?

Dă-mi lanţul, nenorocitule. Dă-mi lanţul !

Cred că aţi remarcat că a fost o seară frumoasă,

puţin cam răcoroasă,

iar temperaturile sunt cele normale pentru toamnă.

Acum, Jim. Fă-o !

- Nu, te rog. - Dă-mi verigheta.

- Verigheta ? - Dă-mi-o.

Nu pot să-ţi dau verigheta.

Nevastă-mea m-ar omorî.

Te-ar omorî ? Suzanne te-ar omorî !?

O cunoşti pe soţia mea ?

Jimmy, acum !

La naiba, idiotule ! Fă-o !

Doamne, iartă-mă.

Următoarele zile

vor fi perfecte pentru pescuit.

Atât pentru seara asta. Sunt Suzanne Stone...

Şi dacă-mi permiteţi o remarcă personală.

Îl salut pe soţul meu, Larry,

la prima noastră aniversare.

Noapte bună, iubitule.

Hai, vino !

Ai găsit ceva ?

Nişte noroi.

- Şi asta. - Ce ?

Nu ştiu ce este.

Parcă ar fi fragmente de cartuş.

- Janice Maretto ? - Da, eu sunt.

Sunteţi chemată la telefon.

Alo.

Cum ?

Mulţumesc.

Treziţi-vă !

Am deschis !

Ţinem deschis toată sâmbăta.

S-a enervat la restaurant ?

A băut prea mult, sau altceva ?

Cinci piese de sufragerie în stil colonial, din lemn de stejar...

Dormitor complet pat dublu cu saltea...

- Suntem Tom Peterson... - Şi Gloria Stewart.

Aici încheiem ziua de emisie la WWEN.

Postul de televiziune al comunităţii din Little Hope

şi al districtului Hope County.

Nu e nevoie să discutaţi cu ei, dacă nu doriţi.

A fost o surpriză pentru mine.

Nu s-a luptat prea mult,

pentru un tip atât de violent.

Când stăteam pe hol,

cu pistolul în mână...

Încercam să nu fiu nervos,

gândindu-mă la dna Maretto

şi la cum va fi tot restul vieţii noastre, împreună.

Urma să ne mutăm în California, sau în Florida,

să facem plajă dezbrăcaţi

şi să lucrăm la emisiunea ei.

Dragostea lui Hristos este atotputernică,

înfrânge chiar şi moartea.

Am ştiut.

Nu ştiu cum, dar mi-am dat seama.

A fost ca o iluminare, dar am ştiut că ea...

Am ştiut că ea scăpase de el.

Îi stătea în cale.

În orice caz...

Atunci a fost ultima dată când am văzut-o pe...

Suzanne.

Iertaţi-mă. Am putea...

Putem face o scurtă pauză ?

- Ce vrei, Liddy ? - Numai să stăm de vorbă.

Acum sunt ocupată. Despre ce vrei să vorbim ?

- Ce-o să facem acum !? - Cine ?

Eu, tu şi Jimmy.

- Mi-e frică. - Nu are de ce să-ţi fie frică.

Eu, tu şi Jimmy o să stăm ceva timp departe unii de alţii.

Dar el e aici.

Aici ? La naiba ! Unde ?

Pe stradă, vis-a-vis.

Dumnezeule ! Intră.

Mai repede !

Ascultă-mă cu atenţie. Spune-i lui James să nu mai vină aici, da ?

Nu gândiţi de loc ? N-aţi văzut nici un film poliţist ?

Spune că trebuie să te vadă, altfel o să moară de dragoste.

Să se ducă la doctor.

Şi Russell, vrea banii şi CD-urile.

Serios ? Spunei lui Russell să-şi ţină gura,

altfel o să-şi asculte CD-urile în camera de gazare !

Ce e ? Ce mai vrei ?

Vreau ca totul să fie ca înainte.

Lydia, nimic nu mai poate fi ca înainte.

Trebuie să uităm până şi faptul că ne cunoaştem.

Pleacă, pleacă de aici !

Dar emisiunea din California ?

Doamne, Liddy. Revino-ţi.

Doamne !

- I-ai spus că o iubesc ? - Da, i-am spus.

Dar nu vrea să te mai vadă şi mi-a spus să te duci la doctor.

Bună, Suzanne.

Ce mai faci ?

Îmi pare rău că nu am putut să-ţi dau exclusivitate asupra evenimentului.

- Pardon ? - E aşa o mare competiţie între posturile

care luptă între ele pentru audienţă. Şi apoi mă gândesc şi la viitor.

- Bineînţeles, înţeleg foarte bine. - Ce bine.

Am nevoie de casete.

Am hotărât să termin documentarul...

- E o mică problemă aici. - Ce problemă ?

- Le-a luat poliţia. - Cum adică ?

- Au venit şi le-au luat. - Pentru ce ?

- Au spus că asta e procedura standard. - Dar sunt casetele mele !

Teoretic vorbind, sunt ale postului nostru.

Până când...

Să vă arăt partea care a stârnit interesul poliţiştilor, ca să spun aşa.

Astăzi vom discuta despre bolile cu transmitere sexuală

şi atitudinea adolescenţilor faţă de ele.

Cine vrea să înceapă ?

Eu personal, sunt împotriva lor.

Să luăm un exemplu.

La ce vă gândiţi când eu spun "AIDS" ?

- Poponari. - Perversiuni.

The Hershey Highway.

Linişte, copii.

Tu, Liddy ? Dacă ai avea o relaţie cu un coleg ?

Ai prefera să poarte un prezervativ ?

Nu ştiu.

Cred că ar depinde de ce fel de om este.

Da, un orb.

Dar tu, James ? Te-a preocupat problema AIDS ?

In privinţa relaţiei de acum...

In privinţa relaţiei care o am acum nu-mi fac nici o grijă.

Nu e genul acela de persoană.

E foarte curată.

Este secvenţa difuzată la Geraldo, cu mici modificări de montaj.

A fost dată şi la First Edition şi la American Justice.

Am câştigat bani buni cu ea şi ne-a făcut şi reclamă.

În numele Sfântului Dhuh, ne rugăm.

Implorându-l cu braţele ridicate.

Mulţumesc, Jesus. Îţi mulţumesc pentru viaţa mea.

Gândeşte-te puţin la viaţa ta. Cât poţi dărui din viaţa ta ?

Un dolar ? Zece dolari ? O sută de dolari ?

Cât de important e Jesus în viaţa ta ?

După cum vă imaginaţi...

Am fost extrem de şocată.

Când mă gândesc la tinerii ăştia inadaptaţi

pe care am încercat să-i aduc pe calea bună

şi care ar fi avut mult de câştigat de pe urma carierei mele viitoare,

sunt responsabili de crima asta îngrozitoare !

Nu poţi concepe aşa ceva !

Bineînţeles, am realizat şi nu cred că sunt prea dură,

că, din fericire, s-a făcut dreptate,

iar documentarul realizat de mine, va fi apreciat la adevărata sa valoare.

S-ar putea să fie difuzat la PBS unde va beneficia

de o audienţă mai mică, dar va căpăta o reputaţie de invidiat.

- Vrei să ne dai detalii ? - Nu am nimic de spus.

- Prietenul tău, Russell, ne-a spus multe. - Ce anume ?

Ne-a spus că ai "cocoşelul" mai mare decât creierul.

Da ? Chiar a spus asta ?

Nu cred că a spus-o ca un compliment.

- Amatori idioţi. - Cine ?

Ascultă-mă : Cariera voastră de criminali,

a capotat la nivelul grădiniţei.

Aţi lăsat amprente pe pistol.

Şi o grămadă de cartuşe la locul crimei.

Mai trebuia să lăsaţi şi o carte de vizită.

Ai sângele lui Larry Maretto pe pantofi.

Şi fragmente din creierul lui Larry.

El o bătea mereu.

- O ameninţa mereu c-o omoară. - Te şi cred.

Urma să plecăm în California...

Mi-a spus că vocea mea e bună pentru Tv.

- Ce să faci cu vocea la Tv ? - Comentariu sportiv.

Crainic de ştiri sportive.

Când ai început să ţi-o tragi cu ea ?

- N-a fost aşa. - Dar cum a fost ?

Eram...

Noi eram...

Cum eraţi ?

Ne iubeam.

Eram îndrăgostiţi.

De câte ori ? De câte ori ai făcut amor cu dna Maretto ?

Nu ştiu...

- De multe ori. - Unde ?

În patul ei ? În patul soţului ei mort ?

Da, câteodată.

În altă parte ?

În maşina ei.

- În maşina ei ? - Da.

Şi odată la şcoală.

Dumnezeule, la şcoală ?

Da, în sala de sport.

Şi într-o noapte în studioul de unde prezenta vremea.

De două ori la motelul din Piedmont.

Şi pe bancheta din spate a maşinii lui Russell.

Şi la cinematograful din strada Hayworth.

De două ori în casa părinţilor ei,

care erau plecaţi în vacanţă.

Şi...

pe câmpul din spatele benzinăriei.

În locul unde se vând gogoşi şi cafea...

Era închis.

Bună, Liddy.

Mi se pare mie sau dieta dă roade ?

Ai mai slăbit câteva kilograme ?

Nu ştiu. Nu prea am mâncat în ultimul timp.

Ai de gând să vorbeşti cu poliţiştii ?

Cred că Russell o să le spună tot şi...

Nimeni n-o să-i creadă pe Russell sau pe Jimmy.

Sunt doi derbedei.

Dacă şi-ar fi ţinut gura nu erau în rahatul ăsta.

Nu există dovezi împotriva noastră. Eu nu eram acasă.

Şi dacă se află ceva, cred că ştii cine cade drept vinovată ?

- Tu ! - Ce vrei să spui ?

Dacă nu ai fi adus tu pistolul mamei tale, Larry ar fi trăit şi acum.

- Dar tu mi l-ai cerut. - Nu, nu eu.

Nu. Jimmy ţi l-a cerut. Nu-ţi aduci aminte ?

Dar tu l-ai pus pe Jimmy şi pe Russell să facă asta.

Nu cred.

Bagă bine la cap !

Nu i-am dat lui Russell nici un ban. Înţelegi asta ?

Din ce-mi amintesc a fost planul vostru. Al tău şi al lui Jimmy !

Tu ai făcut o manie pentru mine şi asta îţi produce o plăcere perversă.

Ca toţi oamenii cu probleme sexuale fac.

Russell a acceptat pentru că Russell este un nenorocit pervers !

Pot paria că ţi-ai tras-o cu el,

cu toată tendinţa ta către lesbianism.

- Stai puţin ! - De ce să stau ?

Credeam că suntem prietene.

Bine...

Vrei să asculţi sfatul unei prietene ?

Ţine-ţi naibii gura !

E cuvântul lor împotriva cuvântului meu. Şi cine sunt ei ?

Nişte puşti de 16 ani, buni de nimic,

cu părinţi alcoolici şi retardaţi.

Eu am o carieră profesională.

IProvin dintr-o familie bună.

Pe cine crezi că vor crede cei din juriu ?

Mulţumesc lui Dumnezeu că mai există legi în ţara asta.

Tribunalul a hotărât că poliţia a întins o capcană.

În consecinţă, casetele nu sunt admise ca probe.

Clienta mea a plătit o cauţiune de 200.000 de dolari

şi ne va putea asista la pregătirea apărării.

Ai vreo declaraţie de făcut ? Vrei să ne spui ceva ?

- Suzanne, spune-ne ceva. - Vreau să spun numai că...

e bine să trăieşti într-o ţară

în care viaţa şi libertatea

încă mai înseamnă ceva.

- Mulţumesc. - Ce veţi face acum, dnă Moretto ?

Voi merge acasă şi mi voi plimba câinele.

- Care va fi poziţia dumneavoastră ? - O să depuneţi mărturie ?

Chiar i-ai pus pe copii ăia să-ţi omoare soţul ?

L-am iubit pe Larry Maretto,

din totă inima.

Dar de fapt...

soţul meu avea mari probleme cu cocaina.

În sfârşit.

Am spus-o. În sfârşit, am spus-o.

Credeţi-mă, în timp ce filmam la documentarul meu

"Tinerii vorbesc liber"...

James şi Russell, fără ştirea mea, l-au cunoscut pe soţul meu

şi au început să-i aducă droguri,

devenind principalii lui furnizori.

Iar când a încercat să renunţe, sau poate că i-a ameninţat

că-i va denunţa poliţei...

l-au ucis.

Nu intenţionam să dezvălui această parte neagră

a soţului meu,

pentru că am vrut să-i cruţ părinţii.

Dar acum nu mai de ales.

Trebuie să mă apăr, spunând adevărul.

Ştiu ca va veni un timp,

când lupta mea se va sfârşi,

mă voi întâlni cu soţul meu,

în raiul în care credea cu atâta tărie.

Atunci a fost ultima oară...

- Când am văzut-o. - Şi atunci...

Cam astea au fost evenimentele de până acum.

Trebuie să spun că telefonul dumneavoastră nu m-a surprins,

pentru că în ultimele zile, am primit multe oferte pentru povestea mea,

de la mari posturi de televiziune

şi studiouri de film.

Înţeleg că trebuie să păstrăm confidenţialitatea

până la un moment favorabil ambelor părţi.

Şi trebuie să admit

că mi-a plăcut

misterul primului nostru rendezvous, dacă-l pot numi aşa.

Cred că profesia unui reporter de investigaţii

seamănă mult cu cea a unui agent secret.

Sper să vizionaţi cu plăcere acest document,

care ar putea deveni

un proiect hollywoodian de succes.

Cred că aici punem punct.

Vino, Walter.

- Suzanne ? - Da.

În sfârşit. Celebra Suzanne Maretto.

Mă bucur că te cunosc.

Aţi venit tocmai de la Hollywood ?

Am venit de la mare distanţă să te văd.

Cine e el ?

El este Walter.

Walter. Bună, Walter.

Nu ştiu de ce, dar credeam că eşti mai în vârstă,

ca director al unui mare studio...

Chiar sunt în vârstă.

Coboară. Vreau să-ţi arăt ceva.

Am adus caseta.

Vino. Hai să mergem.

Unde mergem ?

Vreau să-ţi arăt.

Ce ?

Are legătură cu povestea ta. Chiar e nostim.

Nu înţeleg de ce a trebuit să venim aici.

- Asta e pentru tine. - Mulţumesc foarte mult.

Chiar e foarte bun. Mulţumesc, dle Maretto.

Maretto.

Înţeleg...

Mulţumesc.

O să stau aici

tot restul vieţii.

Încă 30 de ani, dacă mai trăiesc atât.

Russell a făcut un târg şi a primit doar 16 ani.

Mi-e dor de el.

E prietenul meu.

Şi de Lydia mi-e dor. Ea e bine.

Dar mai ales de dna Maretto.

Cel mai ciudat e

că mi-e greu să-mi amintesc cum arată.

Ştii ?

Cu excepţia nopţilor în care nu visez,

o văd în fiecare noapte.

Visez că sunt la un meci de baseball,

în cabina crainicului.

Şi comentez jocul.

Iar ea stă chiar lângă mine

cu mâna pe piciorul meu şi mă mângâie.

Abia aştept să vină noaptea, să mă culc.

Suzanne spunea că nu poţi să ajungi cineva în America,

dacă nu apari la Tv.

Ce rost are să faci ceva important,

dacă nimeni nu se uită la tine ?

Dacă lumea se uită la tine devii un om mai bun.

Deci dacă toţi am apărea la Tv,

toţi am deveni oameni mai buni.

Dar dacă toată lumea ar apărea la Tv, tot timpul,

cine ar mai sta acasă să se uite.

Aici ceva nu merge.

Oricum sunt invitată la Oprah în weekend-ul următor.

Sper să-mi dea o reţetă de slăbit.

Şi Phil Donahue m-a invitat.

Dar ca să fiu sinceră, cu el am emoţii,

fiindcă de regulă nu înţeleg ce-mi spune.

M-au mai chemat şi alţii, dar acum nu mi-i mai amintesc.

Când te gândeşti că, până la urmă,

eu sunt cea care a ajuns faimoasă...

Dacă ar afla Suzanne, ar muri !

Sfârşit