Original subtitles

Hei, domnișoară !

Fată !

Hei, unde te grăbești așa ?

Nu cumva ai fost tu și prietenii tăi cei ce mi-ați furat ieri ciocolatele din magazin ?

Nu, nu am furat nimic de la tine sau de la magazinul tău prost.

Mă confunzi cu altcineva.

Nu vreau nimic din prostiile tale.

Trebuie să plătiți pentru ce mi-ați furat.

Lasă-mă în pace !

Nu scapi de mine, știu unde locuiești !

Lasă-mă în pace !

Lasă-mă în pace !

Ce veste îmi aduci, soldat ?

Am găsit-o, Stăpâne,

și chiar la timp pentru luna Melpomenei.

Atunci ora e curând a mea, și chiar Bibliotecarul

nu va putea împiedica revenirea lui Gregor.

Traducere cu A.I.(gemini-2.5), Sincronizat şi corectat: Mannix

B I B L I O T E C A R I I - CAPITOLUL URMĂTOR - " şi graffiti-ul Zeilor "

Domnule, va trebui să semnați aici,

aici, aici, amprentă aici, și o picătură de sânge acolo.

- Și asta e ? - Un contract jurat și obligatoriu

care stipulează că nu veți mai încerca să călătoriți în timp

fără permisiunea expresă a Bibliotecii.

Acum, iată pixul dumneavoastră, tamburul cu cerneală,

ac ascuțit pentru picătura de sânge.

Acum, să curgă sângele, domnule.

Doamna A le vrea triplu.

Ok, unde merge Relicvariul lui Urd ?

Acolo, lângă Arca lui Skuld și Feretoria lui Vahoosh.

- Ce ? - Cutia verde și cutia roșie.

Ok. E uimitor că acest morman de călătorii în timp

ar putea cauza atâtea probleme.

Într-adevăr, dar tot nu a fost pe măsura echipei mele extraordinare.

- Extraordinară ? - Te referi la noi ?

Păi, desigur, la voi.

Sunteți magnifici. Sunteți superbi.

Sunteți cei mai buni dintre cei mai buni dintre cei mai buni dintre cei mai buni

dintre cei mai buni dintre cei mai buni.

Poate când a călătorit înapoi în timp,

s-a lovit la cap în anii 1920 ?

Sunt limpede în mintea mea. În mod declarat.

- Asta... asta e un nou eu. - Îmi place Vikram Majoreta.

Va face misiunile mai distractive.

Da, misiuni.

Mi-e teamă, Connor, nu vor mai fi.

- Ce ? - Ce ?

- Misiuni, nu mai. - Și nu va fi o problemă.

Asta e alarmant de ascuțit.

Pot să fac partea cu sângerarea mai târziu ?

Vikram, tocmai ai spus că suntem cea mai grozavă echipă.

Și sunteți. Nu doar grozavi, ci extrem de prețioși pentru mine.

De aceea am decis că de acum înainte voi

executa toate misiunile singur,

eliminând astfel orice risc de pericol pentru voi.

Domnule, am dovedit mai mult decât că ne putem descurca singuri.

Și eu am dovedit mai mult decât că sunt un pericol de care să te apropii.

Ai uitat prima noastră

întâlnire când aproape ai fost mâncat de un Drekavac ?

Ai uitat-o pe ea ?

Sau vrăjitoarea de balet în ale cărei gheare crude

te-am încolăcit săptămâna următoare ?

Sau trenul fantomă care aproape l-a ucis pe Connor ?

Sau ai uitat Parisul, unde sub influența

uneia dintre săgețile lui Cupidon, mi-am trădat întreaga echipă ?

Și apoi, în final, ce e mai rău,

v-am lăsat blocați cu secole înainte de timpul vostru.

Așa că mi-am dat seama că a sta alături de mine

este un loc extrem de periculos.

- Vine. - Buh-buh-buh-buh !

Nu băgați în seamă pendulul.

Voi răspunde chemării singur.

Mâinile sus. Cine merge cu Vik ?

Asta e un lucru care s-a schimbat de pe vremea ta, Vikram.

Democrație.

Vikram: Se pare că magia e la lucru în districtul artelor.

Connor: Cunoscut și ca partea cealaltă a orașului.

- Bunico ? Bunico ? - Hermione ? Ți-e foame ?

Hermione ? Ce s-a întâmplat ?

- Nimic, bunico. Sunt bine. - Nu, nu ești bine.

Mâinile îți tremură. Spune-mi, te rog.

Nu mă vei crede.

Știu că ești o fată bună. Știu că nu vei minți.

Am văzut niște graffiti mișcându-se.

Katherine: Hermione, când a început asta ?

Ai mai văzut vreodată artă mișcându-se înainte de azi ?

Nu. Nu cred. De ce ?

Stai jos. Hermione, stai jos.

Hermione, coboară.

Vikram: Așa e. Fugiți, ticăloșilor.

Bună. A avut cineva probleme cu arta lui ?

Cred, poate, că graffiti-ul din oraș prinde viață.

- Știu cât de nebunesc sună asta, dar... - Poftiți.

De fapt, asta nu sună deloc nebun.

Pentru noi, asta sună ca o zi de marți.

Și apoi arta te-a atacat în casă ?

Arta a ieșit pe furiș și s-au adunat grămadă

pe holul de acolo.

Dar înainte să se poată întoarce și să ne găsească, voi toți...

Dar cum ați ajuns aici și cine sunteți ?

Ei bine, eu sunt Bibliotecarul.

Asta nu e un răspuns la întrebarea pe care am pus-o.

Ei bine, avem un fel de detector de pericol

și ne-a condus aici.

Am ajuns printr-un...

portal care îndoaie spațiul, comprimă distanța.

- Ea înseamnă o ușă magică. - Da, ușă magică. Asta vreau să spun.

În sfârșit a zis-o.

Și când am ajuns prin ea,

am văzut această mică armată de huligani.

Toată această artă nebună care era pe cale să atace.

Și așa am terminat lupta. Bibliotecari, unu. Artă, zero.

Stai. Ai venit printr-o ușă magică ?

Imposibil, știu.

Dar astfel de lucruri sunt destul de obișnuite

când ești în compania Bibliotecarului.

De ce continuă să spună așa ?

Ok, deci văd armura. Nori de furtună.

- Deci unde sunt huliganii ? - I-am văzut fugind pe alee.

Trebuie să-i fi speriat

Ți-aș putea arăta unde sunt pictați, dacă vrei.

Ceva ce bunica mea nu știe, eu am pictat huliganii.

Tu ai fost artistul graffiti.

Eram doar supărată.

Locuind pe aici, totul se destramă.

Am vrut să transmit un mesaj, cred.

Dar nu s-a mișcat niciodată înainte.

Fugeam de acest om oribil

când am văzut graffiti-ul uitându-se la mine.

Omul, poți descrie cum arată ?

Da, arăta ca...

ca... ca așa !

Doamnă A, am nevoie de o ușă.

Stai, ne întoarcem la Bibliotecă ?

Nu, voi vă întoarceți. Miza este prea mare acum.

Voi gestiona situația singur.

- Dar, Vik... - Niciun dar.

Ai putea rămâne blocat în artă,

la fel ca acel biet negustor afectat de vopsea.

Și dacă rămâi, ai putea rămâne blocat în...

Asta nu mi se va întâmpla, căci eu sunt Bibliotecarul.

Da. Nu, asta nu merge nici la noi, Vik.

- Doamnă A, coboară ușa magică. - Ai un punct.

De ce nu a funcționat nici la bunica Hermioniei ?

Poate îți pierzi din abilități, Domnule.

Această eroare m-a afectat înainte,

dar numai când am înfruntat adversari puternici.

Ea nu e o adversară. E doar bunica Hermioniei.

- Ei bine, ați găsit ceva ? - Mulți oameni cu glugă.

- Huligani. Mai mulți huligani cu glugă. - Erau toți statici.

Bunica Hermioniei, spune-mi, ai văzut vreodată...

- Am un nume. Katherine. - Iartă-mă.

Katherine, ai mai văzut arta mișcându-se înainte ?

Nu, niciodată.

- Poate Hermione a folosit vopsea magică pentru huligani ?

Hermione, tu i-ai pictat ?

E doar că... voiam să spun ceva

despre cum e să locuiești aici.

Vreau să am o voce.

Ai vandalizat proprietate publică.

Ce ți-am zis eu despre asumarea riscurilor ?

Dacă erai prinsă, puteai să ajungi la închisoare. Sau mai rău.

Un dar ca al tău, oamenii ar observa.

- Oameni răi. - E doar vopsea, bunico.

Ca toți pereții de aici, e doar vopsea.

Ai făcut tu toată arta din apartamentul ăsta ?

Da, ca să-l mai înveselesc un pic.

Ești destul de talentată.

Stai, deci doar arta Hermioniei prinde viață, nu și a altora ?

Sugerez ceva în vopsea, cum am zis, sau pensula.

Sau pereții.

Dar de ce ar ataca arta artistul ?

Hermione, putem să vedem materialele tale de artă ?

Sigur. Am un studio sus.

- Hai. - E cam înghesuit.

Am fost în locuri mai strâmte, crede-mă.

Acesta e studioul meu.

Era o magazie pentru clădire.

Dar acum câțiva ani, toată lumea a început să se mute.

Nimeni nu-l mai folosea, așa că...

Tablourile astea sunt excepționale.

Atâta culoare, atâta viață.

Chiar par că ar putea ieși din ramă oricând.

- Ceea ce ar putea face oricând. - Într-adevăr.

De aceea sugerez să creăm un spațiu sigur

în casa asta pictată.

Connor, Lysa, Charlie, luați o cameră și goliți-o de artă.

- Idee bună. - Și apoi încuiați-vă în ea.

O idee proastă.

Ne dați un job fals ca să ne țineți departe de misiunea reală.

Deloc. Dimpotrivă, a voastră e sarcina mai periculoasă.

În ciuda faptului că este dureros de transparent

ce plănuiește Vikram, el are un punct de vedere bun.

Crearea unei camere sigure ar putea fi utilă dacă petrecem ceva timp aici.

Dacă voi doi vreți să vă ocupați de asta, eu rămân aici cu el.

Charlie, nu.

Așa cum este datoria unui Gardian față de Bibliotecarul nostru.

- Nu-i așa, domnule ? - Bine.

Ne vom ocupa de spațiul sigur, fără artă.

Voi aveți cea mai ciudată dinamică de lucru.

Ce este asta ?

Acesta e un lichid sensibil la magie, derivat

din saliva unui minotaur.

În prezența artefactelor magice, sclipește.

Ai luat asta din Bibliotecă ?

Am împrumutat-o de la Bibliotecă.

Se presupune că împrumuți lucruri de la o bibliotecă.

- Ai obținut permisiunea ? - Da.

Îmi amintesc clar că mi-am spus că e în regulă.

Hai acum, Charlie.

Să descoperim ce aparat artistic este

artefactul nostru de artă magică,

Apartamentul ăsta era trei apartamente.

Inițial, locuiam doar într-unul.

Dar pe măsură ce oamenii începeau să se mute, am dărâmat pereții.

După ce Hermione a venit să locuiască cu mine, aveam nevoie de spațiu suplimentar.

E cam un labirint.

Te rog, nu clipi.

Deci, părinții Hermioniei ?

Au plecat în America când Hermione era bebeluș.

De-aia are accentul ăsta. A crescut în Portland, Oregon.

Apoi părinții ei...

A fost un accident de mașină acum doi ani,

și așa Hermione a venit să locuiască cu mine.

Îmi pare rău. Părinții mei, i-am pierdut în același mod,

deci pot înțelege cât de greu trebuie să fi fost.

Îmi pare foarte rău pentru pierderea ta.

Deci înțelegi de ce sunt atât de protectoare cu ea.

Știu că o înnebunesc jumătate din timp.

Trebuie să fie frustrant să ai pe cineva pe umăr

îngrijorându-se mereu pentru tine.

- Ei bine. - Da.

- Cu siguranță poate fi. - Va fi de ajuns ?

Este o magazie.

Am încercat să-l folosesc ca cămară,

dar arta lui Hermione ajunge peste tot.

- Cu siguranță e prolifică. - E unică.

- Niciun luciu. Deloc. - Ce vrei să spui ?

Că niciunul dintre aceste obiecte nu este artefactul magic.

Dacă vreodată o pictură a fost bântuită, trebuie să fie asta.

Nu e nici bântuită, nici magică.

Ești sigur ? Testează-l din nou.

- Nu-ți plac clovnii ? - Nimănui nu-i plac clovnii.

Mie-mi plac clovnii.

- Da, dar tu ești PSK. - Îmi pare rău.

Pre-Stephen King.

Încă fără luciu.

E păcat.

E destul de drăguț când strălucește.

Orice ar fi artefactul, nu e aici sus.

Omule, știu că în orice moment chestia asta o să-mi clipească.

Ai văzut prea multe "Scooby-Doo".

Hei, ce părere ai despre ea ?

Crezi că e un pic suspectă ?

Te înțeleg.

Felul în care chestia aia hipnotică a lui Vik n-a funcționat

și felul în care se comportă, ca și cum ar ascunde ceva ?

- Poate păzește un secret ? - Da, asta e.

Ok. Trebuie doar să fim cu ochii în patru și să ne păzim spatele.

- Doamne. - Hei, scuze.

Vikram a zis că ai nevoie de ajutor. Ești bine ?

Da, e bine. Doar că a văzut prea multe „Scooby-Doo”.

Hai, deci cred că dacă mai eliberăm câteva lucruri aici în spate...

Ce e asta ?

Încuietoarea pare destul de solidă.

Ar trebui să fim destul de în siguranță dacă noi...

Unde e Lysa ?

Rămâi aici. Încuie ușa.

Lysa !

Lysa ?

Lysa !

Slavă Domnului.

Lysa ?

- Lysa, uite că ai apărut. - Ce faci...

Connor, Lysa, mă auziți ?

Mă ascultați ?

- Ascultăm. - Bine.

Fata, Hermione, are încredere în tine ?

Are.

Atunci adu-o la mine acum.

Unde m-ai adus, slujitorul meu ?

Suntem în afara casei fetei, Stăpâne.

Curând ea va fi a noastră, și atunci...

Și atunci voi fi liber.

- Nu, Connor a zis să rămâi aici. - Dar dacă el e în pericol ?

- Dar dacă ți se întâmplă ceva ție ? - Mi se întâmplă ceva.

Și nu pot doar să mă ascund de asta, bunico.

Nu pot. Trebuie să plec.

Nici aici nu e luciu.

- -Ce ? - Deci nimic de aici nu e artefactul magic ?

Nu. Practic, cazul e închis.

Sugerez să-i aduni pe ceilalți și să vă întoarceți la anexe.

Eu voi rămâne pe aici și voi vedea ce altceva pot găsi.

Nu. Serios, Vikram, nu. Ce e asta ?

- De ce ești așa... - Ce ?

De când ne-am întors din trecut,

ai devenit foarte protectoare.

Foarte bine.

Ai văzut dincolo de fațada mea atent construită.

Văd că a venit timpul să vă spun adevărul.

De când am ajuns în acest timp, nu l-am privit niciodată ca pe timpul meu.

Niciodată ca prezentul meu, doar ca viitor.

O oprire temporară în drumul meu înapoi acasă, în timpul meu,

la oamenii pe care i-am iubit.

Acest an nu mi s-a părut deloc real.

Și oamenii din el, oricât de mult mi-ați fi păsat,

nici voi nu mi s-ați părut complet reali.

Îmi pare rău, dar acesta este adevărul.

Până când ne-am întors din trecut.

Și alegând să mă întorc în prezent,

am făcut din acest timp, timpul meu.

Nu mai doar un viitor, ci prezentul meu. Casa mea.

Un loc prin care nu mai

doar trec.

Și voi, prietenii mei,

coechipierii mei, ați făcut asta real.

Și asta e ceea ce mă înfricoșează atât de tare acum.

- Îți e frică că ne vei pierde. - Tocmai când v-am găsit în sfârșit.

- Am pierdut atât de mult, Charlie. - Atât, atât de mult.

Și nu aș putea suporta gândul să pierd pe oricare dintre voi acum.

Connor, Lysa, mă auziți ?

- Hermione. - Lysa, așteaptă. Vin.

Slavă Domnului că sunteți bine. Mergem.

Unde e Connor ?

E bine, hai. Mergem.

E în regulă. Vino cu mine.

Vei fi în siguranță, promit. Repede.

- Hai, repede. - Bunico ?

Hermione, ce s-a întâmplat ?

Bunica mea, era făcută din vopsea.

Și clovnul trist...

l-au luat pe Connor și Lysa sus.

Vikram: Clovnul în plus, e Lysa.

Charlie: Și cu Katherine, ăla e Connor.

Dar pata aia, Connor a făcut-o.

Bunica pe care am văzut-o jos, nu era ea de fapt.

Era pictura asta prinsă de viață.

Și apoi i-a luat și i-a prins aici.

Am eșuat. Am eșuat amândoi.

Domnule.

Ar fi trebuit să-i trimit departe de aici.

Îi vom recupera. Nu ? Există o cale.

Ar trebui să fiu un bibliotecar mai bun !

Atunci fii mai bună.

- Găsește o soluție, cum faci mereu. - Cum ?

Observă lucrul pe care nimeni altcineva nu l-a observat.

Da. Gândește-te.

Gândește-te la lucruri. Lucruri pe care le-am observat.

- Lucruri deplasate. - Lucruri...

- Hermione, câți ani ai ? - 17.

17 ani și poți picta așa ?

Trebuie să fi început de mică.

Nu, nu prea. De fapt, deloc.

Nu am fost niciodată așa de interesată de artă până...

Până când ? Ai primit vopsea nouă ?

Ai făcut o dorință la o stea ? Ai dat bumbac unei zâne ?

Nimic de genul ăsta. Nu.

Acum cam șase luni,

am devenit, să zic așa, foarte bună la artă peste noapte.

Acum șase luni am eliberat magia înapoi în lume.

Ar putea fi ?

Hermione, care e numele tău de familie pe linia mamei ?

- Pavlis. - Pavlis !

Pavlis ! Asta nu sună deloc sârbesc.

Nu. De fapt, sună grecesc.

Grecia. Desigur. Asta explică.

Rezistența bunicii tale la farmecul meu.

Prezența magiei fără un artefact magic.

Și moștenirea ta grecească !

Hermione, totul se reduce la tine.

Doar tu ne poți elibera prietenii din picturi.

Dar cum ? Nu eu i-am pus acolo.

Da, draga mea, mi-e teamă că da.

Destul cu subterfugiile !

Găsiți fata și aduceți-o la mine acum.

Repede ! Acoperiți fața și spatele clădirii.

Ușa asta e extrem de solidă.

Știu. Am fost atentă în caz că...

În caz că ce ?

În caz că oameni ca aceștia ar veni vreodată pentru Hermione în seara asta.

- În seara asta ? Ce e în seara asta ? - Luna lui Melpomene.

- Luna lui Melpomene ! - Desigur !

Poți să nu mai știi atâtea despre lucruri despre care eu nu știu ?

Luna lui Melpomene este luna Muzei.

În sfârșit, cEnglisheva de care am mai auzit.

Muzel_e_ erau mari zeițe al_e artelor

care se presupunea că inspirau mari artiști și scriitori.

Dar stai. Erau reale ?

Poate că asta e o întrebare pe care ar trebui s-o pui descendenților lor.

- Au amuțit. - Cred că se regrupează.

- Bunico, noi suntem... - Prin sângele feminin, da.

Noi suntem descendenții Muzelor.

Puterea lor a murit demult în linia noastră familială,

și nu a prins viață niciodată pentru mine.

Dar știam că exista o șansă ca, pentru tine...

Când magia a fost eliberată în lume, ți-a activat darul.

Nu numai că poți crea artă, ci o poți aduce la viață.

Charlie: De aceea nu a existat niciun artefact magic.

- Hermione este magia. - Toată acea putere.

Și, desigur, nu a putut să o controleze.

Așa că s-a întors împotriva ei.

Stai. Ce este luna lui Melpomene ?

Un eveniment ceresc. Se întâmplă o dată la 17 ani.

Dacă cineva ar vrea să fure puterea Muzei,

atunci ar trebui să sacrifice Muza

în lumina lunii lui Melpomene în seara asta.

- Să mă sacrifici ? - Katherine: Da, draga mea.

De asta am încercat să te protejez.

Tot acest timp, am crezut că ești doar severă.

Dar de ce ar vrea cineva power să aducă la viață picturi ?

Să ridice o armată.

O armată invincibilă de eroi și zei

luați din picturile mistologiei clasice.

Și bogății nelimitate din picturi cu comori.

O copie a oricui a avut vreodată portretul pictat

sub controlul unui singur minte malefică.

- Dar cine ? - Cine face toate astea ?

Lynch: Vikram Chamberlain, știu că ești acolo.

Winslow Lynch.

Deci, Ciocanul lui Gregor, ei sunt forța din spatele asta.

Ciocanul lui Gregor ? Nu sunt, gen, o glumă ?

Se pare că nu mai amuză.

Sunt forța noastră de intervenție de elită,

absolut loiali lui Gregor și complet fără frică.

Nu sunt ăia cu arta adusă la viață.

Sunt doar tocilari deveniți emo.

Katherine, Hermione, dați-vă înapoi, vă rog.

Ați observat ? Am recrutat.

Lasă-mă să ghicesc.

Un cântec magic care vă hipnotizează fanii

suprapus peste muzica pe care o cântați la unul din numerele voastre.

E... e gig, domnule.

Da.

La unul din concertele voastre.

Și voi înșivă, muzicienii,

Văd că Gregor și-a reîncarnat

brigada sa de vrăjitori în voi.

Așa știți vechile incantații.

Nu subestimați niciodată puterea unui cântec antrenant.

- E puțin cam insistent. - Totul are sens !

Ca descendenți ai Muzelor,

magia muzicală nu ar avea efect asupra lui Katherine și Hermione,

forțându-vă să recrutați alții pentru a le răpi.

- Ce vrei, Lynch ? - E foarte simplu, Bibliotecar.

Îmi dai fata, și plecăm.

Ei bine, asta nu pare foarte probabil acum, nu ?

Poate ați crescut în încredere în număr, dar nu în inteligență.

E sub protecția noastră, Lynch.

- Întoarceți-vă și plecați. - Vă rog, ascultați-ne.

Unu, doi, unu, doi, trei, patru !

Acoperiți-vă urechile.

Lynch: Mă auzi, Bibliotecar ?

Aud. Ascult.

Eu ascult și eu.

Vei reuși acolo unde colegii tăi au eșuat.

Connor și Lysa au fost luați de arta prinsă în picturi.

Cum credeam.

Această artă va face orice pentru a-și proteja Muza.

Adu-mi fata.

Picturile o protejau ?

Dar noi credeam că o atacă.

Mulțumesc, băieți. Această informație ne schimbă jocul.

Cu plăcere. Stai. Nu, oprește-te !

- Te-am fermecat. - Da, n-ai făcut-o.

Un mic truc de magie anti-muzică

Îmi place să numesc introducerea degetelor în urechi.

Fraților, reagrupați-vă.

Suntem niște idioți.

Ratăm constant cea mai evidentă explicație.

Ce se întâmplă ?

Există două tipuri de hanorace, cele pe care le-ai animat

și noii acoliți ai Ciocanului lui Gregor.

Doar hanoracele acoliților îți doresc răul.

Hermione, când hanoracele cu graffiti l-au prins pe negustor.

- Te urmărea, nu-i așa ? - Da.

Și când clovnul și bătrâna cealaltă i-au răpit pe Connor și Lysa.

- E pentru că voiau să te răpească. - -Chiar voiau ?

Charlie: Da, Lynch îi controla.

Și când am ajuns aici, acele hanorace Gregor Hammer

încercau să te răpească și pe tine, până când arta i-a oprit.

Pentru că asta face, nu-i așa ?

Arta te protejează întotdeauna.

Nu a încercat niciodată să te atace.

Ataca oamenii care încercau să-ți facă rău.

Hermione, tot acest timp ai controlat-o

cu mintea ta subconștientă.

Deci, dacă am fost întotdeauna la control,

atunci asta înseamnă că pot lupta.

Nu, Hermione, e prea periculos.

- Poți să te rănești. - -Katherine, știu cum te simți.

Lucrurile pe care le iubim, vrem să le învelim în vată de zahăr.

Dar când facem asta, îi oprim să devină

cea mai bună versiune a lor.

Dacă aș fi avut încredere în echipa mea,

poate că ar fi aici acum, salvând ziua.

Și poate, dacă avem încredere în Hermione acum,

ea ar putea fi cea care să ne salveze pe toți.

Bunico, nu pot permite ca oamenii să fie răniți din cauza mea.

Înainte să moară mama ta, i-am făcut o promisiune

și mie că te voi proteja mereu.

Și ai făcut-o. Ai făcut-o.

Toată viața m-ai protejat.

Acum, te rog, bunico, lasă-mă să te protejez.

Când te încrunti așa,

îmi amintești atât de mult de mama ta.

Arată-le iadul.

Mergem ?

Înainte !

Nu-mi vine să cred că am făcut asta, bunico.

M-am simțit atât de... atît de natural, ca și cum asta m-am născut să fac.

Viața ta acum va fi foarte diferită.

- Hermione, am nevoie să faci ceva pentru mine.

Am nevoie să eliberezi

prietenii noștri din picturi. Poți face asta ?

Adu-i înapoi la mine, te rog.

Dar dacă fac greșit ? Dar dacă îi rănesc ?

Îți amintești poveștile pe care mama ta ți le spunea seara, înainte de culcare ?

Povești din Grecia antică, zei și monștri, eroi și răufăcători ?

Da.

- Ei bine, eu îi spuneam aceleași povești,

așa cum mama mea mi le-a spus mie și bunicii mele,

transmise de-a lungul a o mie de generații

înainte să ți se spună ție.

Pentru că nu erau doar povești, draga mea.

Erau antrenament.

Antrenament în puterea liniei tale de sânge

și istoria ta și inima ta.

Imaginează-ți mama ta spunându-ți povestea Musei mari

care și-a eliberat prietenele din picturile

în care fuseseră încarcerate.

Las-o pe Muza ei să te inspire.

O văd.

Îmi spune... ea...

Poți să o faci.

Poți să o faci.

Pot să o fac.

Hermione, ai reușit !

Prietenii mei !

- Dragi prieteni, îmi pare foarte rău. - Nu am crezut în voi.

Mă veți ierta vreodată ?

Vik, desigur.

- Promiti ? - Nu ești supărată ?

- De ce ? Arăt supărată ? - Nu.

Nu, nu arată.

Mama ta ar fi atât de mândră de tine.

Ei bine, aș spune că asta cere...

Stai. Ce e asta ?

- Hermione, ce faci ? - Nu fac nimic.

Când Hermione și-a folosit puterea să-i elibereze pe Connor și Lysa,

a eliberat ceva din tabloul ăsta.

Eu sunt...

Eu sunt... Eu sunt...

... o operă de artă.

- Direct din tablou. - Întoarce-te, domnule.

Ăsta a fost planul lui de la început.

Să te prindă în artă.

Să pună tabloul ăsta în camera asta.

Să folosească puterea Muzelor.

Sugerând exact cât să se elibereze dintr-o bulă de timp.

Da, vechi prieten. Am fost înaintea ta la fiecare pas.

Dacă nu aș fi fost atât- de distras, îngrijorându-mă

cu privire la sigu- ranța echipei mele...

Mi-a plăcut să văd cu- m dragostea ta pentru ei

te-a orbit.

Acum, cu puterea Muzelor, voi construi un batalion

de soldați căzuți și mari generali,

oricine și-a avut vreodată imaginea încuiată într-un tablou.

Teritoriul meu de recrutare vor fi galeriile de artă ale lumii.

Voi fi de neoprit.

Și voi lua fata.

Tu și cu cine ?

Oprește-te chiar acum.

Nu-i face nimic ! Hermione, fă ce spune.

Bine lucrat, Lynch. Ia-o pe ea.

Da, stăpâne.

Dacă îi atingi măcar un fir de păr de pe cap.

Mi-ar plăcea să rămân și să discutăm asta, Vikram,

dar am de prins o lună.

E blocat. Există vreun alt mod de ieșire ?

Fereastra. Dar ai grijă. Nu cădea !

Stăpâne, aici luna este la unghiul perfect.

Acesta va fi locul nostru de sacrificiu.

Pumnalul Uraniei, stăpâne.

Nu. Te rog, te rog !

Connor: Nu există grafitti pe care Hermione să-l folosească.

Se pare că orașul a făcut o curățenie.

Mare moment pentru mândria civică.

Ei bine, dacă nu există artă, ne vom face propria noastră.

Am adus materiale de la studio.

Acum, stăpâne. Momentul este acum.

Fă-o, stăpâne. Fă-o !

Gregor: Cu această lamă sfântă,

îmi însușesc puterea Muzelor

în această lumină argintie plină a lunii Melpomene.

Nori.

Luați-o pe ea !

Bibliotecari.

Hermione, puțin ajutor ?

- Aduceți-mi craniile lor ! - Hermione, aici !

Hermione.

Luna lui Melpomene a trecut, Gregor.

Ai rămas în urmă.

Deci sacrificiul devine un ostat.

Nu vă apropiați, vă previne.

Mamă.

Spre Bibliotecă.

Și este foarte depășită.

Lysa: Bun, trezirea trezirea.

- Sunteți liberi să plecați. - E timp să plecăm.

Poate să-ți iei și un gust mai bun la muzică.

La ce te uiți ? Pleacă.

Poate îmi puteți acorda un moment în singurătate cu vechiul meu prieten.

Deci, victoriosului îi revin prăzile.

Ați câștigat dreptul să-mi puneți capăt zilelor.

Nu azi, Gregor.

Veți fi predat Bibliotecii în custodie

unde veți răspunde pentru crimele dumneavoastră într-un proces echitabil.

Proces ?

Credeți că mă puteți transforma într-o jucărie a legilor voastre imaginare ?

Această epocă modernă v-a înmuiat, Bibliotecar.

Unde vă sunt curajul, avoarea, bărbăția ?

Ești slab, Vikram Chamberlain.

Toți ne putem schimba, Gregor. Chiar și tu.

Dacă ai ști diferența între bunătate și slăbiciune.

Îți cunosc slăbiciunea.

Îi cunosc forma și gustul specific.

Am fost martor la asta.

O slăbiciune care nu te-ar fi încercat niciodată

în vremurile vechi.

Și care e acea slăbiciune ? Spune, te rog.

Pentru prima dată în viața ta,

îți iubești prietenii.

Și asta îți va fi moartea.

Sau a lor.

Connor ?

Vik ! Ajută-mă !

Ajutor !

Așa că îți prezint o alegere.

Capturează-mă și servitorul meu va tăia linia vieții prietenului tău.

Sau eliberează-mă și îmi voi chema servitorul

- Eu sau el. Alege. - Și dacă te las să pleci ?

Atunci el va trăi. Deocamdată.

Deci, îți sacrifici prietenul ca să mă învingi ?

Sau îți salvezi prietenul și mă eliberezi ?

Știu ce cale ar alege vechiul Vikram.

Vik, m-ai prins !

Cea mai ușoară alegere pe care am făcut-o vreodată.

Îmi pare rău.

Cu plăcere ?

Am ceva ce aș vrea să îmi păzești.

E o poză cu mine în timp ce îmi pierd puterea.

- Dacă o aduc la viață, atunci... - Atunci nu vei mai avea puterea.

Nu cred că sunt pregătit pentru asta încă.

Ei bine, bunica are dreptate.

Viața mea ar fi foarte diferită

și foarte periculoasă.

Ei bine, o vom păstra în siguranță pentru tine.

- Promit. - Da, și dacă te răzgândești,

va fi acolo pentru tine la bibliotecă.

De fapt, știu exact locul potrivit pentru ea.

Chiar lângă schitrilele pierdute ale lui Da Vinci.

- Ce zici, Vik ? - Da. Lângă schițe.

Nu am fi putut folosi puterea lui Hermione

pentru a o scoate și pe Anya din tabloul ei, domnule ?

Mi-e teamă că nu.

Puterea acelei Muze nu este cea a călătoriei în timp.

Gregor era deja prins în afara timpului.

Hermione doar l-a eliberat prin tabloul său.

În timp ce Anya este în timpul ei corect.

Dacă Hermione ar fi animat acest portret,

ar produce doar o copie realistă, dar fără viață.

Deci, ce vom face în legătură cu Gregor ?

Hei, l-am învins de data asta. Îl vom învinge și data viitoare.

Dar vom reuși ?

Oare vom reuși, mă întreb ?

- Domnule ? - Îmi pare rău, iartă-mă.

Ne-am descurcat bine azi.

- Dar Gregor a fost deștept. - Adică, incredibil de deștept.

Modul în care a ieșit din tablou a fost...

- Dar a greșit un lucru. - Ce anume ?

- Vikram nu mai este singuratic. - Face parte dintr-o echipă.

Iar sentimentele lui pentru noi, pentru

echipă, nu sunt cea mai mare slăbiciune a sa.

- Sunt puterea lui. - În sfârșit, începe să înțeleagă.

Aș numi asta pro... domnule ?

Bun venit în Belgrad,

capitala și cel mai mare oraș al Serbiei,

cu o populație de peste 1,4 milioane de oameni în perimetrul orașului

și o zonă metropolitană de aproape 1,7 milioane de locuitori.

Putem merge aici.

Și odată cu apariția „bombei atomice”,

războiul modern s-a schimbat pentru totdeauna.