Original subtitles

TREI BĂRBAȚI ȘI UN BEBELUȘ

- Bună seara! - La apartament?

- Da, doamnă. - Pe acoperiș!

Bun venit la "Stilul de viață al oamenilor obișnuiți și neliniștiți"!

Iată apartamentul lui Peter Mitchell, un tânăr arhitect din oraș.

Nu știm dacă a schimbat prefixul sau nu, dar azi e ziua lui!

Extaziați și destinși, acești oameni strălucitori radiază!

Cred că-l spionez chiar pe sărbătorit!

Peter! Ce faci, prietene? Arăți atât de bine...

Iar aici e feblețea lui Peter, Rebecca Davidson!

Publicul vrea să știe ce vede o femeie atrăgătoare,

spirituală și prosperă la un nătărău precum colegul meu de cameră!

E fermecător și dulce...

E foarte atent... Și are o frumusețe copilărească.

Dar are cea mai spectaculoasă...

- Mulțumesc, Rebecca! - Cu plăcere, Michael.

Peter, spune-mi, tu și Rebecca sunteți tot "în exclusivitate"?

- Eu și Rebecca? - Da.

Nu, amândoi ieșim și cu alții.

- Zău?! - Da, mult.

E bine de știut.

- Pa, Vanessa! - Pa!

- Sărbătoritule! - Salut, Adam!

- Rebecca e mai sexy ca oricând. - Da.

Mai sunteți împreună?

Da! Am împlinit deja cinci ani.

- Ne iubim ca la început. Scuze! - Tare!

- James! - Da, puiule!

Ce s-a întâmplat cu tinerii ștrengari?

- Au îmbătrânit. - Nu spune asta!

- Cred că unul dintre ei e senator. - Doamne, nu!

- Un senator bătrân! - Jack, pot să-ți vorbesc o clipă?

Paul, serios, nu mai fac reclame!

Gata cu fripturile vorbitoare sau cu cowboy-i cu arsuri!

- Salut! Ce mai faci? - Jack!

Angela, arăți diferit! Ce s-a întâmplat?

- Sunt îmbrăcată! - Asta e!

Domnilor, m-am îndrăgostit!

- Tu? - Într-un sens larg.

- Da... - Doamne!

- Atâtea femei! - Și atât de puțin timp!

- Jack... - Ce e?

N-o să faci faci filmul ăla în Turcia, nu?

Ba da. De fapt, plec în câteva ore. Aici!

Cum se cheamă, "Zalmon, esteticianul"?

"Zalmon, barbarul". Știam că o să spui asta!

Cum rămâne cu piesa din Soho, cea pe care ți-o doreai?

Spuneai că e o șansă de a...

Spuneai că e o ocazie unică!

Ce vrei, cronicile mele geniale sau chiria pentru luna viitoare?

Mă ocup eu de chirie! Tu ocupă-te de piesă!

Ce drăguț din partea ta! Ești un om de calitate, Peter.

- Al dracu' înger ce sunt! - "Înger" e cam mult, dar...

Salut! Ce faci, scumpete? Mă cheamă Johnny. Bate palma!

De fapt, doar trei degete! Da!

Nu pot să cred că l-ai desenat pe Johnny Cool! Cea mai tare pisică!

Nimeni nu e mai tare!

Nu pot să cred! Sunt atât de fericită...

- Ce s-a întâmplat? - E vorba de David.

Tipul de care te-ai despărțit?

Cel arătos! Incredibil de frumos!

Îi citeam Johnny Cool dimineața, în timpul micului dejun!

Sărmană copilă! Știi cum uiți un iubit?

Dansezi cu un străin.

David e un dansator incredibil.

A studiat trei ani cu Baletul Joffrey!

Trei ani? Baletul Joffrey?

Cred că o să vă împăcați.

Cred că aș putea să-l sun și să-l invit la petrecere?

Da...

Gemene!

Uite aici!

O consider una dintre cele mai bune lovituri din toate timpurile!

Nimeni n-a jucat mai bine decât Reed, West, Chamberlain, Baylor.

O să vă arăt din nou, cu încetinitorul.

Oamenii vor să te vadă! Hai să socializăm!

Urăsc cuvântul! Parcă asta fac focile înainte să se împerecheze.

Ești oaspetele de onoare!

Știu, dar băieții ăștia au nevoie de mine aici. Nu-i așa?

- Cară-te de aici! - Lasă-ne banii!

- Uite acum! - Da!

Fără îndoială, cea mai bună aruncare din istoria baschetului!

- Fără discuție! - Cu încetinitorul!

Cea mai bună!

Paul, ascultă-mă, omule! Ești prietenul meu și un mare regizor.

Dar nu mai fac niciodată reclame! Pe bune!

Nu vreau să faci o reclamă, vreau să-mi faci un serviciu.

În ordine, spune!

Mâine primesc un pachet, dar n-o să fiu acasă.

Filmez toată săptămâna la San Francisco.

- Filmezi la San Francisco?! - Da.

- Pe cine folosești? - Pe Len Peters.

Lenny! Nu ți-a plăcut ultima mea reclamă la mâncare de câini?

Jack, a fost senzațională!

Dar n-aș putea să le spun să-mi livreze pachetul aici?

Sigur, nicio problemă. Dar vreau să te întreb ceva...

- Crezi că sunt expus excesiv? - Nu, Jack, nici vorbă!

Pachetul va fi adus mâine, iar joi îl vor ridica doi tipi.

Bine. Mâine, ridicat joi.

E o chestiune foarte delicată, Jack. Să nu spui nimănui!

Bine, da! Delicată...

E foarte timid.

În primul rând, le mulțumesc lui Jack, lui Michael și Rebeccăi

pentru nesfârșirea de sentimente care m-au făcut să mă jenez.

- Mulțumesc că ați venit! - În ordine!

Cred că toți s-au distrat de minune. Tu, nu?

Cu siguranță.

De ce nu mai rămâi puțin?

Credeam că sentimentele te fac să te simți prost.

Mă descurc, cât timp sunt deghizate în sex!

Rămâi în seara asta!

Nu pot. Trebuie să mă trezesc la 7:00, pentru o ședință înainte de proces.

- Da? - Da!

La mulți ani, Peter!

Da, bine!

A fost o petrecere grozavă!

În lumina asta ești cam urât! Da...

E nasoală cuta aia din mijlocul frunții.

- Cum de ți se întâmplă mereu? - Ce?

Cum îți intră o femeie în cameră,

devii fratele ei mai mare și începi să-i rezolvi problemele.

Față de tine și de colegul nostru de cameră, nepotolit sexual,

sunt un tip sensibil,

care nu se gândește doar la cum să reguleze gagici.

Băieți, care e un an bun pentru regulat gagici?

Bordeaux din '82 funcționează mereu.

Mulțumesc foarte mult.

- Ce e? A murit cineva? - Rebecca a plecat devreme.

Michael a mai salvat o relație blestemată.

Depresie postpetrecere! Fraților, mâine plec pentru zece săptămâni.

Ce ați zice să scap de Cherise...

Să deschidem o sticlă de vin și să jucăm un biliard...

Am o idee mai bună!

Ce-ar fi să jucați voi un biliard, iar eu să...

Nu!

Ce-ar fi să vă duceți și să vă distrați?

- Da, distracție plăcută! - Băieți...

E greu, dar trebuie s-o fac!

- E incredibil! - Tipul e un organ uriaș!

- Jack! - A plecat deja, Cherise. 80!

- Grozav! Cred că mi-a luat spuma. - Așa e el! 82!

- Mersi, Peter. Pe curând! - Da. 84!

Salut! Sunt eu, Jack. O să mă sui imediat în avion.

Am uitat să vă spun ceva. Azi o să fie livrat un pachet.

Niște tipi o să-l ridice joi, până în prânz.

Puneți-l deoparte, nu vă faceți griji. Încă ceva!

E o chestiune foarte delicată, așa că nu spuneți nimic nimănui!

O să vă aduc ceva din Turcia. Poate un băț de tobă.

- Pe curând! Pa! -90!

- Salut, Harry! - Bună dimineața, domnule.

Michael, treci aici!

- Ce e? - Treci aici!

Ce e?

- Ce se întâmplă? - Nu știu. Ce se întâmplă?

Bine! Uită-te pe hol!

- Da! - Uită-te pe hol!

Bine...

- E un bebeluș! - Știu că e un bebeluș!

- Ce caută acolo? - Doarme!

Bine... Și cui crezi că-i aparține?

Peter, e un bilețel!

Așa, ia să mă aplec... Acum mă prefac...

"Dragă Jack, iată-l pe copilul nostru..." Nu se poate!

- Nu știi nimic despre asta? - Știam eu!

Știam că i se va întâmpla mai devreme sau mai târziu!

"Acum nu mă pot ocupa de asta. Nu știu la cine să apelez."

- Cândva, sper să mă puteți ierta! - Incredibil!

O cheamă Mary. "Cu iubire, Sylvia" Cine e Sylvia?

De unde să știu? Nu poți să ții socoteala tuturor femeilor lui!

A trimis un mesaj despre un pachet. A zis că o să fie livrat azi!

- A zis să-l lăsăm deoparte! - A zis asta despre un copil?!

Aș zice că ia în râs faza cu procrearea.

- Și ce ar trebui să facem? - Îl luăm.

- Îl iei tu! - Nu-l iau eu!

Tu l-ai găsit!

- Unul dintre noi trebuie să-l ia! - Dar nu voi fi eu acela!

- Nu știu să am grijă de copii! - Nici eu!

- Trebuie să facem ceva! - Chiar te rog!

- Nu e responsabilitatea mea. - Nici a mea!

- Nu țipa la mine, Peter! - Nu poate fi atât de dificil!

Dacă-i dăm de mâncare, o să tacă!

- Nu știu ce mănâncă bebelușii. - Chestii moi!

Și noi am fost copii cândva! Ce mâncam?

Nu știu, nu cred că era foarte bun! Nu-mi amintesc!

Stai puțin! Unde te duci?

Să iau mâncare de bebeluși! Nu-i putem da tort și brânză de capră!

- Și eu ce să fac? - Distrează-l!

"Distrează-l"!

Cum se distrează un bebeluș?

Puștoaico! Fii atentă! Uită-te la mâinile mele! Uite!

E o prismă! Ia uite ce de culori!

E o chestie drăguță, scumpă! Nu-ți place, nu-i așa?

Ce zici de... Ia uite! Seamănă cu...

Origami făcut cu mâinile!

E o pasăre! Nu?

Mă apucă durerea de cap! Îmi dai dureri de cap!

Ce zici de asta? Uite-aici!

Un piept păros! Îți place? Vrei și tu unul?

Scuze! Unde pot găsi un borcan cu mâncare pentru copil?

- Al treilea culoar pe dreapta. - Bine!

Asta e o glumă!

Ce faci, copilă? Care-i treaba azi?

Mă cheamă Johnny! Exact!

Dar poți să-mi spui dl Cool! Știi ce zic?

Pe tine cum te cheamă? Nu te-am mai văzut prin cartier!

Ce s-a întâmplat? Ți-a mâncat pisica limba?

De ce nu vorbești?

Hai, copilă, râzi și tu! Fac tot ce pot!

Scuzați-mă! E o mâncare bună pentru copil?

- E pentru țânci care umblă. - Ce înseamnă "țânc"?

- Copil de un an și jumătate, doi. - Nu, vreau ceva pentru un bebeluș.

- E primul! - Primul ce?

- Bebeluș! - Da, primul și ultimul.

Oricât te-ai pregăti, nu ești pregătit pentru ei, nu?

Nu ești!

Știai că hrana din primele 12 luni

e totul pentru viitorul psihic și fizic al copilului?

E fascinant, dar îmi trebuie doar niște mâncare.

Nimic mai mult, Edna.

- Care e marca cea mai vândută? - Cutia aia albă.

Grozav! Înseamnă că e cea mai bună?

Nu, e cea mai ieftină, de-aia se vinde cel mai mult.

- Atunci, ce zici de asta? - E bună!

- Bine! - Dar conține fier.

- Și e rău? - Da, dacă bebelușul e alergic.

- Și cum știi asta? - Vomită pe tine!

Sigur, vomită pe tine și dacă nu e alergic.

Unii copii nu țin mâncarea în stomac mai mult de un minut.

- Ce zici de asta? - E pentru copii mai mari.

Cât are bebelușul tău?

- Cam atât. - Nu știi vârsta copilului?!

Ba știu ce vârstă are copilul meu!

- Îi dau dinții? - Unde să-i dea?

Plânge toată noaptea? Își morfolește degetul și salivează mult?

Bine! Iau trei de-astea, mai iau și câteva din astea...

Și mulțumesc mult pentru timpul acordat, Edna.

Ai fost o sursă de mare stres.

Dacă bebelușul are mai puțin de trei luni,

trebuie să sterilizezi sfârcurile!

Sosesc!

Îți dau 10 dolari, dacă nu mai plângi. 10 dolari! Îți place?

Acum o să te ridic! Așa, puștoaico! Perfect!

E mai bine? Nu prea, nu-i așa? Ce zici de o mică plimbare?

Stai puțin, lasă-mă să... Așa!

Bine! Ce zici de asta?

Așa... Nu! Nu mai trebuie să plângem!

Nu! Stai puțin! Uite!

Haide! Unde dracu' este? Mulge vaca?

Nu plânge! Te rog!

Stai puțin! Poți să bagi omul în patima alcoolului!

Nu tu! Tu ești o drăgălășenie mică!

Să încercăm altceva!

Ia uite! Am ajuns în camera mea!

Ia uite pe-aici! E drăguț, nu?

Ai putea să... O să ne așezăm aici și o să...

O să ne uităm puțin la televizor!

Da, o să ne uităm la televizor! Numai noi doi!

Poftim! Distrează-te!

Femeile se întreabă... "Oare au orgasm? "

Iar bărbații se tem că penisul lor nu e...

Nu vrei să auzi asta! Nici vorbă!

Bine! O să stăm de vorbă cu unchiul Peter,

ca să se distreze și el puțin!

Da, e o idee bună! Unde dracu' ai fost?

- Bună ziua, dnă Hathaway. - Dle Kellam, pachetul...

- Ce copilaș drăguț! - Da.

- E al dv.? - Nu e al meu!

- Al dlui Mitchell? - Nu. Ni l-a împrumutat cineva.

- Avem grijă de el o vreme. - Cum îl cheamă?

O cheamă Sylvia. Nu, Mary. Da!

Am avut o dimineață grea și suntem istoviți!

Am salivat, așa că ne vom lua rămas-bun!

Pa, dnă Hathaway! La revedere! Da...

Apropo, tocmai a venit pachetul ăsta pentru dv.

Bine, grozav! Mulțumesc, dnă Hathaway.

- Pot s-o țin și eu un pic? - Nu cred, nu...

Iubesc copiii! Da!

Iubesc copiii!

Din păcate, dl Hathaway și cu mine nu am putut avea un copil.

- Dl Hathaway e steril. - Unii bărbați sunt norocoși.

Ești un ghemotoc drăgălaș, nu-i așa?

Îți dai seama că a făcut pe ea. Așa este!

Vreți să vă ajut s-o schimbați?

Nu. Mă descurc! Sunt obișnuit.

Mulțumesc mult, dnă Hathaway. Acum trebuie să plecăm, da?

O să ne luăm rămas-bun!

- Da? Pa! - Pa, Mary!

Pa!

Dacă vă trebuie cineva care să stea cu ea...

Bine! Da? În ordine! Mulțumesc foarte mult!

- Dle Mitchell, e un copil minunat! - Da, adorabil!

Unde dracu' ai fost? A plâns încontinuu și a făcut pe ea.

Ce dracu' a făcut? Nu-mi spune, nu vreau să știu!

O să știi, fiindcă a făcut! Ce-i cu pungile alea?

M-am dus în trei locuri, să iau patru formule diferite,

două feluri de scutece, biberoane, prosoape, tetine...

Habar n-ai de câte tâmpenii au nevoie copiii ăștia!

- Apropo, ce vârstă are? - Să mă uit pe permisul de conducere?

Pipăie-i dinții!

Farmacistul a spus că-ți dai seama de vârstă pipăindu-i dinții.

Pipăie tu ce vrei! Eu m-am săturat s-o țin în brațe!

Nu pot s-o țin în brațe în timp ce-i pregătesc biberonul!

Bine, o țin eu, dar tu verifică-i dinții!

- Haide! - Bine.

- Nu simt nimic. - Oare ce înseamnă?

Înseamnă că n-are dinți!

Nici Gabby Hayes, dar avea 90 de ani. Și ce?

Să sperăm că nu e alergică la mâncarea pentru nou-născuți.

Știi la câte chestii pot fi alergici? Ce-i cu putoarea asta?

Michael, ține-o! Așa! Foarte bine!

E fată! Ar trebui să facem asta?

Michael, te rog s-o ții, ca să-i pot scoate pampersul.

Cum poate ceva atât de mic să scoată ceva atât de mare și de dezgustător?

Doamne! Mă depășește!

Dă-mi celălalt scutec! Ia-l pe ăsta!

- N-ar trebui s-o spălăm mai întâi? - Mai târziu.

Dă-mi vata!

Pe bune! Vreau doar puțin...

Nu tot pachetul! Un pic. Dă-mi lavetele alea moi!

Poftim!

E dezgustător! E peste tot, e lipicios...

Ne va trebui o substanță de curățat.

Niște aftershave?

Termină, Michael! Dă-mi un scutec!

Așa. Benzile astea cu lipici se pun în față sau în spate?

- De unde să știu? - Bine, așa...

Sunt mult prea mari!

- Ai luat pentru adulți? - Sunt ultraabsorbante!

Să absoarbă cât mai mult!

Vrei s-o ții puțin? Nu vezi că o ia razna?

- Nu vreau. - Haide, Michael!

Nu trage așa de tare! O să se rupă.

- N-o să-l rup! - Ba da.

Bine, dă-mi un alt pampers! O să folosesc banda adezivă!

Banda pampersului! Sunt arhitect, pentru Dumnezeu!

Construiesc zgârie-nori de 50 de etaje, orașe ale viitorului...

Cu siguranță pot să pun un pampers!

Stai ușor, copilă! Da?

Așa! Vezi? Merge! O bagatelă! Foarte bine! Da!

Bravo, Pete!

Micuța insectă a așteptat să cadă scutecul.

Cred că am dat de necaz.

O să-l omor pe Jack.

O să-l omor!

- Așa se face! - Michael!

Ce este?

Trebuie să speli acolo unde a fost rahatul.

Așa...

- Haide! - Acum m-am prins.

În felul ăsta, nu obții niciun rezultat.

Așa...

- E curat. Nu-i așa? - Da, bine.

- Și zona intimă. - O clătesc.

- Bine. Clătește-o un pic. - Uite-așa!

Aici scrie: "Pentru hidratarea și..."

Nu folosi acum loțiunea de copii! E loțiune!

- Scrie că previne uscarea pielii. - Spală copilul!

Oricum, ar trebui să pun un pic, ca să fiu sigur că nu...

Ne trebuie ajutor.

Jack a spus că e o treabă delicată și că n-ar trebui să spunem nimănui.

Adică ne chinuiește doar ca să-și salveze reputația?

Nu mai vreau să fac asta!

Care se duce?

O să te doară capul. Încearcă să dormi noaptea, Peter!

Mary, dă-mi pixul!

Haide! Săptămâna asta am întârziat cu predarea materialului.

Vino! Așa...

Sam, se pare că nu le am aici. Cred că le-am lăsat la birou.

O să le iau mâine-dimineață, la prima oră. Da...

Tatăl tău e un om mort.

Rebecca, ai...

Da, imediat ce am primit mesajele tale.

- Tu cine ești? - Jan.

El e Jan Clopatz. El e Peter Mitchell.

- Îmi pare bine! - Și mie! Intră!

Jan e un violoncelist din Ungaria.

Cântă la Carnegie Hall, cu Brauslau Baroque Ensemble.

- Simt fiori. - Peter, care e urgența?

Vino cu mine!

Asta e marea urgență!

E un copil!

De ce toată lumea începe prin a spune asta? Sigur că e un copil.

- E copilul tău? - Nu! Nu e copilul meu!

- E copilul lui Jack. - Jack are un copil?!

Știu că asta ne știrbește credința într-un Dumnezeu binevoitor, dar are.

Nu seamănă deloc cu Jack. El are mai mult păr...

Mă bucur că-ți arde de glumă! Trebuie s-o iau în brațe.

Copiilor le place asta!

- Unde e? - Jack?

În Turcia, unde aș fi și eu, dacă bebelușul meu ar fi în New York.

Rebecca, suntem pe moarte!

Michael nu știe nimic despre copii! Nici eu nu știu nimic!

În plus, trebuie să predau o groază de lucrări!

Am citit cărți despre copii...

Nu-mi dau seama. De exemplu, aici scrie... Uite!

"Hrăniți la două ore"! Îmi ia două ore s-o fac să mănânce ceva!

Înseamnă s-o hrănesc la două ore de când încep?

Sau la două ore de când termin?

O hrănesc la două ore de când încep...

Și o hrănesc tot timpul! Deci ce vrea să zică?

- De ce mă întrebi pe mine? - Fiindcă ești femeie.

Nu înseamnă și că trebuie să știu ceva despre copii.

Rebecca, te rog! Stai cu mine și ajută-mă să am grijă de ea!

- Vrei să am grijă de ea! - Da!

Acum?

Nu, când termină facultatea. Da, acum.

Nu pot să fac asta, Peter.

Un copil înseamnă foarte multă muncă! Da.

Mersi că-mi spui, Jan. Nu știam.

- E un savant idiot sau ce? - Rebecca, întârziem.

Rebecca, nu... Rebecca, te rog! Rămâi cu mine!

Am o întâlnire!

Îmi pare rău că-ți stric întâlnirile romantice!

- Rebecca, întârziem! - Glumești cu individul ăsta!

Am fost de acord că fiecare dintre noi poate ieși cu altcineva!

Poți să ieși cu majoritatea orchestrei!

- Dar acum am nevoie de tine aici! - Acum nu pot fi aici!

- A făcut caca! - Caca!

Da, caca! Care-i treaba? În Ungaria copiii nu fac caca?

- Plecăm! - Rebecca! Nu, așteaptă!

Rebecca! Te rog! Nu pleca!

Peter, ești un băiat mare, ești foarte capabil

și o să te descurci cum nu se poate mai bine.

- Urăsc violoncelul! - Nu!

Mă tot aștept să intre cei de la Camera Ascunsă.

- Ce ai anulat pentru astă-seară? - Niște locuri bune. Tu?

Cina cu Cheryl.

Încă două zile!

- Unde ai pus pudra de talc? - O aduc imediat.

De ce ai pus-o acolo?

Trebuia s-o aduci cu lucrurile de baie.

- E pe hol! - Dar nu-i facem baie pe hol.

- Poate că ar trebui să începem! - O să faci curat.

- Când trebuia să vină tipii ăia? - Jack zicea că înainte de prânz.

Bine! Mă întâlnesc cu editorul pe la unu.

Michael, mi-ai mutat planurile? Îmi trebuie la întâlnirea de azi.

Iartă-mă!

Cred că a făcut caca. E rândul tău să o schimbi.

Dacă o faci tu, îți dau 1 000 de dolari.

Ia fii atent!

Vin acum!

- Jack Holden locuiește aici? - Da.

Cineva ne-a rugat să ridicăm un colet.

Colet?! Ador să văd pe toată lumea spunându-i "colet"!

Spuneți-i Sylviei că are tupeu să ne arunce în brațe problemele ei!

Cine e Sylvia?

Când a sosit aici, am vrut să chemăm poliția!

Dar am suportat, deși ne-a întors viața pe dos!

Nu am putut merge la muncă, nu ne-am putut odihni...

- Și a fost plin de rahat zile întregi! - Rahat?

- Ce? - Adică s-a rupt coletul?

Da, se poate spune și așa!

Ați băgat rahatul la loc?

Nu, l-am păstrat pentru posteritate! Ce crezi că am făcut?

Următoarea masă, în 45 de minute. Am pus biberonul în coș.

- E un copil! - Ești inteligent! Tare, nu?

Obosește la 20 de minute după masă. Trebuie culcată.

Vă aduc o cutie de lapte praf.

Așa, da!

- Da! - Lapte praf...

Da, lapte praf!

O să luăm "laptele praf" și o să ne cărăm de aici.

- Ce e, vreți să luăm copilul? - Ăsta a fost aranjamentul.

- Ești sigur că ăsta e planul? - Absolut!

Dacă spuneți voi! Să mergem!

- Nu uitați ce v-am zis? - Nu.

Și îi place să adoarmă legănată. Încet!

Încet! Absolut! Delicat! Mă descurc!

Poate ar trebui să lași un număr, în cazul în care ai nelămuriri.

Te sun eu!

Auzi, Peter? Ascultă! Nu e minunat?

- Ce să fie minunat? - Liniște. Pace și liniște!

Se întâmplă ceva aiurea. Am un sentiment ciudat.

Ai fost tensionat în ultimele cinci zile.

- Poate că ți se liniștesc nervii. - Poate că ai dreptate.

Michael!

- Michael, ce-i asta? - Un pachet.

- Când a ajuns aici? - Duminică. Dna Hathaway l-a...

Vezi dacă-i poți opri! Trebuie să încerc să-i prind din urmă!

Salut!

Da, ești o frumusețe! Vrei să faci o plimbare?

Mă auziți?

- Unde o să pun bebelușul? - Îl ții în brațe.

Cred că ne trebuie un scaun special.

Bag-o în portbagaj!

Da? Vrei să te plimbi cu mașina în portbagaj?

Vrei în portbagaj?

Nu se poate! Doamne!

Vrei să încerci asta? E o aventură!

De ce te ascult? E absurd! Nu pot să bag un copil în portbagaj!

- Ascultă! - E-n ordine!

Dl Minunat!

- Da! - Ți-am dat "coletul" greșit.

Despre ce tot vorbești?

Am făcut o greșeală cumplită. Am... Mai întâi, dă-mi copilul!

- Nu! Ușurel! - Dă-mi copilul.

- Dă-mi copilul! - Încet! Deranjezi copilul!

- Ești nebun? - Dă-mi copilul!

Satch! Tipu' ăsta e un animal!

Îl țin legat! Îi dau carne crudă!

- Ce se întâmplă? - Doamne, Roy și Trigger!

- Am întrebat ce se întâmplă! - Nimic, domnule ofițer.

- Voiai să duci copilul în portbagaj? - Normal că nu! E absurd!

Îi face rău copilului, și e ilegal, înțeleg perfect.

- Nu voia să facă asta! Dă-mi-l! - Permisul și talonul!

De ce?

- De ce? - Da, de ce?

Pentru cum ai parcat, deșteptule!

De ce... Bine. Stai puțin! Te rog să fii delicat!

- Stai acolo! - Mă întorc imediat.

Întoarce-te! Stai pe loc!

Nu am intenția să mă mișc! Nu sunt infractor, sunt arhitect!

- Cu un copil. Vedeți? - Vreau un act de indentitate!

Da, sigur!

- Nu am actele la mine. - La mașină, picioarele depărtate!

Am portofelul în apartament!

E chiar acolo! Sunteți bine-venit să veniți cu mine!

O să vă arăt actul de identitate, dar n-o să depărtez picioarele,

fiindcă am un copil în coș, după cum vedeți!

Să mergem, arhitectule!

Am ajuns! Intrați! Să vă servesc cu o cafea?

Nu, mersi! Aștept la ușă!

Michael! Vin imediat!

Vino cu mine, Michael! Așa... Vin imediat!

Pachetul după care au venit tipii ăia e plin de droguri.

- Ce?! - Droguri! Ține copilul!

- Vin! Fă ceva cu ăsta! - De exemplu?

Ascunde-l! Trebuie să-i arăt actul de identitate. Vin acum!

Scuze că v-am făcut să așteptați.

Vreți să-l scoateți din plastic?

- Sigur că da! - Mulțumesc.

Mulțumesc că ați urcat. Sper că nu v-am deranjat foarte tare.

Dacă vă mai pot ajuta cu ceva, anunțați-mă!

Îmi făceam meseria.

Salut! Sunt detectivul Melkowitz, de la Narcotice.

Puteți merge jos.

- Da, domnule. - Mă ocup eu.

Nu mă inviți înăuntru?

Vă servesc cu o cafea, cu apă sau cu bere?

Nu, mulțumesc.

Te deranjează să-mi răspunzi la niște întrebări?

Nu, deloc.

Te-am văzut cu un copil. E al tău?

Nu, e al colegului meu, Jack.

Cine erau cei doi cu care te-am văzut vorbind?

Amici. De-ai mamei copilului. Voiau să iasă la o plimbare.

Cu copilul! Nu cu mama.

Dar nu s-a putut, fiindcă au cumpărat o mașină fără scaun pentru copil.

Pot să-l văd și eu pe micuț? Îmi plac mult copilașii.

Doarme.

Mi se pare că e trează. Pot s-o văd?

Nu știu. Nu prea agreează persoanele străine.

- Poate nu e îmbrăcată... - N-o să se supere.

Uite-o! Și are un prieten.

Da, e celălalt coleg de apartament.

Detectiv Melkowitz, el e Michael Kellam.

- Salutare! - Ce scumpete!

Pot s-o țin și eu în brațe? Ador copiii.

- Mai bine, nu. Ea e... - Nu-i face nimic, Michael.

Știi cum se comportă în preajma străinilor, Peter.

Lasă-l s-o ia în brațe! Nu-i face nimic. Doar e ofițer de poliție.

- Bine. - Da.

Ești cam grăsună, nu-i așa?

Da, chiar e grea, nu?

- Mănâncă foarte bine. - Ăsta-i un semn bun.

Înseamnă că nu va deveni un adult stresat.

N-ai de ce să fii agitată, nu-i așa, scumpo?

Se pare că are nevoie să fie schimbată.

Da. Așa sunt copiii. Toată ziua mănâncă și fac caca.

- Ia-o, Michael. - Da, o duc eu.

Ce copilaș drăguț!

Se întâmplă să știi unde se află tatăl ei?

Nu. Da, e pe platouri, filmează un serial TV.

- Dar nu prea știu unde. - Pe tipu' ăsta îl știi?

Nu foarte bine. E prieten cu Jack. Nu-mi amintesc numele lui.

Îl cheamă Paul Milner. Regizează reclame pentru TV.

Pe lângă asta, se mai ocupă puțin și cu traficul de heroină.

- Serios? - Da.

Nu-l cunosc...

Aș dori paharul ăla cu apă acum, dle Mitchell.

- Sigur că da. Nicio problemă. - Mulțumesc.

Vă aduc acum.

Salut! Suntem Peter, Michael și Jack.

Suntem pe-afară și nu putem răspunde...

Rahat!

- Stai! Oricine ai fi, sunt aici. - Peter! Jack!

Ce mai faci?

Am înțeles că încerci să dai de mine. Ce s-a întâmplat?

Jack, eu și Michael trebuie să vorbim cu tine,

dar ai sunat într-un moment prost, te sunăm mai târziu.

Stai! Nu închide! Sunt tocmai din Turcia.

A durat o oră să mi se facă legătura.

Nu e prea ușor să suni de-aici, să știi.

Peter, locul ăsta e grozav.

N-o să-ți vină să crezi ce chestii am luat pentru voi.

- Jack! - Chestiile sunt ieftine rău aici.

Poate c-am luat prea mult,

dar asta nu e o problemă, vindem noi pe undeva.

- Glumesc! - Jack, mersi c-ai sunat.

Ne vedem când te întorci.

Trebuie să-i duc un pahar cu apă,

să nu i se usuce gura când îmi citește drepturile.

- Poftim, domnule sergent. - Mersi.

La revedere! Mi-a făcut plăcere să vorbim. M-am lămurit.

- A auzit convorbirea. - Suntem morți.

- Crezi că Jack e implicat în asta? - Nu știu.

Trebuie să vorbim cu Paul Milner.

- De ce? - Fiindcă el e implicat.

Nu puteai ascunde drogurile în alt loc?

Era bine, dar ai vrut să ia copilul în brațe.

Ai dreptate, Michael. Scuză-mă. Unde le-ai pus acum?

În gunoi, sub scutecele murdare.

Nimeni n-o să caute acolo.

Avem probleme cu polițistul ăsta.

Și-ți dai seama că nimeni nu mai vine să ia copilul ăsta!

Ai dreptate! Am rămas cu ea pe cap până se întoarce Jack.

E deconectat.

- Am întârziat. - Stai puțin! Și eu.

- La dracu'! - Dle Kellam?

Dle Mitchell?

- Bună ziua, dnă Hathaway. - Dle Mitchell...

Se pare că un cal a murdărit trotuarul din față.

Știți ceva despre asta?

- Doamnă, ce plăcere să vă văd! - Ne bucurăm mult.

- Poate sta până la 5:00. - Mă grăbesc.

Și eu. Sunt îngrijorat.

Îl iau pe ăla cu mustață.

Îl sun pe sergentul Melkowitz și-i spun că-i urmărim.

Acolo!

Poftim, amice. Cu ce vă pot ajuta?

Aș dori "Sports Illustrated", "Popular Science", gumă

și girafa aia de sus.

- Care dintre ele e girafa? - Cea de cauciuc.

Aia nu e girafă. E dinozaur.

Mă rog...

Vă referiți la cea care are pete pe ea?

E un dinozaur. Girafa are urechi mari.

Nu-mi pasă dacă are urechi sau nu. Dă-mi odată drăcia aia!

- Nu vă luați restul? - Lasă așa!

Nu-ți iei restul, amice?

Dnă Hathaway, am venit.

Dnă Hathaway, unde e Mary?

- Nu știu. - Unde e Mary?

Mary! Doamne...

Mary!

Slavă Domnului!

Totul e-n regulă, scumpo. Totul e bine. Liniștește-te!

Nimeni n-o să-ți facă rău. E-n ordine...

Peter!

E bine. N-a pățit nimic.

- Tu cum ești? - Sunt bine. Doar...

Vezi ce-au făcut nenorociții cu casetele mele video?

Am primit un mesaj.

- Ce scrie? - "Data viitoare luăm copilul."

- E-n ordine... - Dle Kellam. Dle Mitchell!

"Campionul l-a prins pe Smith cu un croșeu de stânga,"

"care l-a trimis pe adversar direct în corzi."

"Smith, cu ochiul stâng umflat"

"și cu tăietura de deasupra ochiului drept mustind de sânge,"

"a reușit să contracareze cu o serie de lovituri la corp."

- Ce-i citești? - Nu contează ce-i citesc.

Important e tonul folosit.

Oricum, nu înțelege cuvintele. Unde rămăsesem?

"Campionul a început runda a cincea în forță,"

"trimițând lovituri puternice spre corpul adversarului."

Gata, scumpo.

Fața mea! Atenție la față! Peter, sunt eu, Jack!

- Jack! - Doamne, Jack!

- Ridică-te! - Nu, stai...

- Ridică-l! - Ești un iresponsabil...

- Ce-ați pățit? - Noi ar trebui să te întrebăm asta!

De ce? Ce-am făcut?

De ce dracu' te-ai întors așa de repede?

- Mi-au scos rolul. - Bine.

Ce-i cu el? Uite cum arată casa asta!

Îmi spune și mie cineva ce dracu' se petrece aici?

Rahat!

Ce-a fost asta?

Nu mă mișc până nu aflu ce se întâmplă.

- Îți spunem imediat. - Chiar m-a durut, Peter.

Duminică dimineață mă întorc de la jogging

și găsesc acest bebeluș în coș, în vestibul.

Înăuntru era un bilet de la o Sylvia, cum că bebelușul e al tău

și că ea îl lasă aici, ca să te descurci singur.

După care primim un alt pachețel, cu numele tău scris pe el,

dar, de data asta, pachetul era cu heroină,

iar cei de la Antidrog, care sunt mereu în fața casei, știu totul.

Poliția? Nu pot să cred!

Nu știu nimic despre droguri sau despre poliție.

Îi făceam un serviciu lui Paul. Nu știam ce-i în pachet.

Și nu știu nimic nici despre acel copil.

Cineva lasă un copil pe treptele casei,

iar voi presupuneți imediat că e al meu?

Copilul ăla nici măcar nu seamănă cu mine.

Eu sunt mai mare și mai păros.

"Jack, acesta e copilul nostru."

"Nu pot avea grijă de el. Nu știu la cine să apelez."

Sylvia? Doamne! Stratford.

Acum un an și jumătate.

Jucam în "Îmblânzirea scorpiei". Ea era scorpia.

Acolo am dat tot ce aveam mai bun.

- Cronicile au fost pozitive. - Jack, ești un ticălos!

Te gândești doar la tine. Îmi vine să te omor.

Michael, nu e nevoie.

Jack, vreau să-ți fac cunoștință cu fiica ta, Mary.

Stați puțin! Nu puteți fi siguri că e copilul meu.

Ce dracu' să fac eu cu ea?

Ne-am lăsat pe noi pe planul doi ca să avem grijă de copil,

iar acum e rândul tău.

Bine, fie.

O să am grijă de ea până când lămuresc situația.

De ce nu? Sunt actor. Pot juca rolul tatălui.

Da. Vedeți? Ce poate fi așa de greu?

- Noapte bună, Jack. - Noapte bună.

Să ne așezăm. Stați puțin. Ce problemă are?

Noapte bună, Jack.

Stai locului! Cum se pun drăciile astea pe ea?

Dă-ți singur seama, boule!

- Bine lovit! - Uite ce-i aici! Doamne!

Ce-i dați să mănânce? Nu, te rog!

Nu pe cearșaful de mătase!

Poate ar trebui să-i arăt cum se pune scutecul.

Nu pot să cred! De ce eu? Haide!

Nu. Mai lasă-l jumătate de oră. Lasă-l să sufere!

Da, vreau să vorbesc cu Paul Milner.

Trebuia să fie în San Francisco, dar nu dau de el.

Îi spuneți, vă rog, să-l sune pe Jack Holden de îndată ce ajunge?

- E o urgență? - Da, mai mult decât atât.

Nu știu de ce mă mai obosesc să-ți dau asta. Trece prin tine.

- Ai dat de prietenul tău? - Nu.

- Nu uita să încui ușa! - Nu uit.

Vezi că sub scutecele murdare de heroină de 250 000 de dolari.

Iar șervețelele umede sunt în dulap.

Heroina e în coșul de gunoi. Șervețelele umede, în dulap.

Unde ar putea fi? Nu-mi vine să cred!

Glumiți! Sunt 32 de persoane Bennington în Londra?

Vă sun mai târziu. Doamne!

Știu... Da.

Doamne! Da.

Am căutat-o pe mama ta. Poate ar trebui să încerc la a mea.

Da.

Mamă!

- Unde e? - Stai s-o vezi, mamă...

N-o să-ți vină să crezi. E atât de frumoasă...

Seamănă perfect cu tine.

- Casa asta parcă e o cocină. - Mamă...

Uite-o acolo! Nu e frumoasă?

Aici era! Uite ce copilaș mic!

- O să te iau în brațe. - Sunt impresionat. Uită-te la tine!

- Ai ridicat-o ca o profesionistă. - Am ridicat-o ca o bunică.

Se numește "experiență". Scumpo!

Ia să te vedem... E adorabilă. Cum o cheamă?

- Mary. - Mary!

Ia uite cum mă privește!

- Am făcut-o să râdă un pic. - Da. Ca și mine!

Nu strica momentul, Jack.

Te adoră! Știe că ești bunica ei.

E o chestie biologică, o conexiune instantanee.

Gata cu vrăjeala, Jack! Ce vrei?

Mamă, nu pot avea grijă de ea. Nu știu ce să fac.

Speram s-o poți ține la tine măcar o perioadă.

Nu pentru totdeauna. Doar până la majorat.

Mi-ar plăcea. Știai, Jack? Unii oameni își trăiesc viața

fără să aibă parte de o astfel de minunăție.

Știu, mamă.

Așa că voi face cel mai minunat lucru din lume pentru tine.

- Absolut nimic. - De ce?

Jack, întotdeauna ai fugit de responsabilități.

Acum trebuie să ți le asumi.

Mamă, nu sunt îndemânatic.

Ai fost. Acum ești tată. Și vei fi unul bun.

- Crezi? - Sunt convinsă.

Și tatăl tău, Dumnezeu să-l ierte, era stângaci, dar s-a descurcat.

- Serios? - Nu mai ții minte?

- Ba cred că da. - Dă-mi un pupic.

Mary, pupă-mă!

Și-acum, tu și prietenii tăi curățați locul ăsta!

Dacă nu pentru voi, măcar pentru nepoțica mea.

- Vom face asta. - Pa!

Pa. Mersi oricum, mamă.

Se pare că acum am rămas doar noi doi.

Ce? Mama...

Jack! Patru biberoane sunt deja pregătite.

O să-ți ajungă până mâine-dimineață.

Dacă i se înroșește fundul, dă-i apă.

Face minuni! În trei ore, e ca nouă.

Vom sta pe scaunele D-11, 12, 13 și 14.

Dacă pățești ceva, sună-ne. Plasatorul ne va anunța.

Ăsta e numărul de telefon.

Stați puțin! Plecați chiar acum?

Da, acum.

- Când vă întoarceți? - Pe la 12:00.

Nu vă faceți griji pentru noi. Aici scrie patru?

Da, e patru.

E bun de păstrat.

Ce vrei să facem?

Spectacolul ăsta se joacă dinainte să se nască Mary.

Am convenit să nu pomenim numele ei în seara asta.

Corect. Am greșit.

Pe cine ați păcălit să stea cu fetița?

- Pe Jack. - Jack? E tătic?

Ți-e foame? Avem noroc.

În seara asta, bucătarul a gătit ceva deosebit pentru tine.

A luat "sucul" unei vaci și a făcut un sote excepțional.

Îți este prezentat într-un biberon,

acoperit cu o deliciosă tetină de cauciuc.

Da. O alegere excelentă. Poftim! Da.

Ce? Gata! Haide!

Te rog! Nu-l vrei?

Da, tocmai te-am schimbat.

Și nu ți-e foame. Ce altceva să mai fie?

Mereu mi-am dorit să fiu un star de musical.

- Ai încercat vreodată? - Nu.

Doamnelor și domnilor, actul II va începe în trei minute.

Michael, tu ai cochetat vreodată cu actoria?

Nu. Ăsta e domeniul lui Jack. Dobitocul...

Poate că a adormit. O fi căzut și s-a lovit la cap.

Probabil că e inconștient.

- Nu veniți? A început. - E groaznic.

- A fost perfect. - Ne vedem la P.J.

Ne puteți cânta o melodie din actul II, da?

Mereu sunt așa de ciudați?

Da, de când au o relație cu o altă femeie.

N-a fost distractiv? Acoperă fundul!

- Jack? - Jack, unde ești?

- Jack! - Sunt aici. Ce e?

- Ce faci? - Ce ți se pare că fac, Peter?

- Totul e-n ordine? - Nicio problemă.

De ce v-ați întors atât de devreme?

Ne-am speriat că am lăsat cuptorul pornit.

Nu. Cuptorul nu e pornit.

Cred că unchii Peter și Michael au o cădere nervoasă.

Am sunat, Jack. Cinci minute am sunat încontinuu.

De ce n-ai răspuns la telefon?

Fiindcă eu și Mary am făcut un duș.

Nu-i așa? Ba da, n-am auzit nimic.

Nu-i așa, domnișoară? Ba da.

Ești drăguță, da.

Până acum n-am mai instalat un telefon în baie.

- Primești multe telefoane aici? - Destul de multe.

- Poftim! - Ce e?

"Regizor de reclame spitalizat după tâlhărie"

- Ce? - Da, ia uită-te!

E amicul tău, Paul Milner.

"Să nu pățești și tu asta! "

Vino la cabina telefonică de pe strada Columbus,

la ora 20:00 fix, diseară.

Încearcă să ne intimideze. Urăsc asta.

- M-am săturat de porcăria asta. - Vreau s-o termin odată!

Alo? Da, am primit mesajul tău.

Nu e bine. O facem cum zicem noi.

Fiindcă noi avem marfa. Dacă n-o faceți ca noi...

- Hai! - Spune-o!

O aruncăm la toaletă! Ascultă-mă cu mare atenție.

E un șantier în lucru...

Hai, Peter!

- La dracu', Joe! I-am pierdut. - Știu unde sunt. La trei străzi.

A fost grozav. Știm toți ce avem de făcut?

Fii serios, Peter. Nu e un plan complicat.

Oi vrea să ne potrivim și ceasurile!

Să facem asta?

Da, mulțumesc. Alo, sergent Melkowitz. Sunt Jack Holden.

Cred că-mi cunoașteți colegii.

Am fost nebun să accept să fac asta. La dracu'!

- Lift portocaliu. Ăsta e. - Corect.

Închide ușa!

- La 15, te rog. -15?

Da. Sunt murdar ca dracu'.

Ce-ai pățit, scumpa mea? Ia vino! Ce e?

Trebuia să-mi fi zis înainte să plecăm.

Nu e un moment potrivit pentru asta. Stai pe loc!

Uite-așa!

Michael! Au venit.

Chestia asta e enervantă. N-am mult timp la dispoziție, dar...

- Stați! - Ce e?

Stați pe loc!

Unde e marfa? Nu vrei să mi-o dai?

- E în lift. - Minți!

E în panoul cu siguranțe. Verificați!

Ce trebuia să fac? Să vin cu trusa de scule?

Îți dai seama că noi n-am avut nicio legătură cu treaba asta.

Habar n-aveam ce conține acel pachet.

Pe bune? Mi-aș fi dat seama de asta în primele patru secunde.

Nu vă comportați ca niște profesioniști.

- Corect. - Da.

- Nu suntem profesioniști. - Nu asta am zis?

Am simțit imediat. De ce complici atât lucrurile?

- N-am mai făcut asta. - Gata!

Perfect. V-am iertat de data asta.

Bine că, în final, ați cooperat.

- Mă bucur că s-a terminat. - Nu mai mult decât mine, crede-mă.

E o mare pacoste să ai de-a face cu amatori.

- La fel e și cu profesioniștii. - Sunt convins.

Ce înseamnă asta? Abuzezi de încrederea mea?

- E cineva înăuntru! - Hai!

Hai, Michael!

- Am căzut. - Ești bine?

Da.

- Ai filmat? - Da, tot!

Cine face așa ceva? Vreau camera aia!

- Sunt șase comutatoare. - Ăștia mi-au stricat seara.

- Jack! - Ce dracu' s-a întâmplat?

- A greșit butonul. - Ce?

- Mai repede nu merge? - E la maximum.

- Hai! Nenorociților! - Jack!

- Jack! - N-aveți unde să vă ascundeți.

Vreau înregistrarea aia. O să vă aștept.

- Nu! - Jack!

- Apasă pe butonul din stânga! - Cel din stânga, Jack!

- Ce? - Apasă pe butonul din stânga!

Nu e nimic în stânga...

Fă-l să meargă mai repede! Asta-i tot?

- De ce ne-am oprit? - Nu înțeleg.

- De ce s-a oprit liftul? - I-am oprit!

- Nu mai merge. - Ce se întâmplă?

- Ai apăsat pe buton? Doamne! - Da, e mort.

Unchii Peter și Michael vor fi tare supărați pe tati.

- Bine că e de partea noastră! - Ce s-a întâmplat?

Să mă așteptați. Știu unde stați!

- Nu, Vince. - De ce se întâmplă asta?

- Nu! - De ce pățim asta? De ce?

Totul e-n ordine, băieți.

Salut! Sunteți sergentul Melkowitz?

- Da. - Ce bine!

- Tu ești tatăl ei? - Da, eu sunt.

- Mersi că m-ai sunat. - A fost ideea lui Peter. Salut, băieți.

- Fata e bine. - Domnule sergent...

- Cei pe care-i căutați sunt în lift. - Și drogurile sunt tot acolo.

Am înregistrat totul.

- E foarte relevant. - Mulțumesc foarte mult.

Dacă am nelămuriri, știu unde să vă găsesc.

Hai să-i prindem, Jimmy.

- Pot s-o țin în brațe? - Nu.

- Nu. - Se pare că nu.

Încă o dată, te rog.

- O să te văd arzând în iad. - Unde o să mă vezi?

În iad. M-ai auzit.

Și tu unde vei fi, în timp ce eu ard în iad?

Îți zic eu unde voi fi, cățea prostuță.

Voi fi la cascada Niagara.

Poți spune "Michael"? Michael. Da. Poți să zici "Michael"?

Un biberon, vă rog!

Biberon, vă rog. Vine!

Știu. Da.

Ce s-a întâmplat?

- Nu se oprește din plâns. - Are ceva.

- Deci? - Hai să încercăm.

Serios? Bine...

- Nu știam cât de bine cânți. - Se pare că o ajută să doarmă.

Are un efect puternic asupra ta. Vrei să mai ai alți copii?

Nu vreau să discut despre asta, Rebecca. Noapte bună.

Peter, nu prea pot să dorm. Vrei să-mi cânți ceva, te rog?

Mulțumesc. Perfect!

- Bună dimineața. - Bună.

Stai aici!

- Da! - Eu sunt Sylvia.

Mama lui Mary. Am venit s-o iau.

- Doar o clipă. - Ce face?

E bine. Îi ies dințișorii. Cred că o doare rău.

- Pot s-o văd? - Sigur că da. Intră!

Nu-mi vine să cred ce bine arată!

Bună, Mary. Bună, draga mea.

E mămica ta. Da, mămica ta.

Ești foarte frumoasă. Îți crește și părul!

Te-ai schimbat mult, și n-am fost lângă tine. Mi-a fost dor de tine.

Nu credeam să-mi fie atât de dor de ea.

Bună!

Unde e bebelușul meu? Jack e aici?

- O să-l chem. - Uite ce mare te-ai făcut!

Michael!

A venit Sylvia. O s-o ia pe Mary.

Pare foarte fericită, Jack. E clar că te-ai ocupat de ea.

Iartă-mă. Nu trebuia s-o fi lăsat așa, aici.

Sper că nu ți-a făcut prea mari probleme.

Nu, nicio problemă.

Sylvia... Trebuie să știu ceva.

- Chiar e fetița mea? - Da, este.

Ce ai de gând să faci acum? Ai vreun plan?

Mă duc acasă.

Nu pot să lucrez și să am grijă de Mary de una singură,

așa că o să mă mut înapoi, cu familia mea.

- Au zis că mă ajută. - Pleci la Londra?

Da.

- Când? - Diseară.

- Sigur vrei să faci asta? - Poftim?

Nu contează...

- Ai pus toate biberoanele? - Da.

Și cutiile de lapte praf?

- Le-ai pus tu în geantă. - Da.

Dar blenderul?

Trebuia să i-l fi dat, să paseze banane și altceva.

Sigur că da.

Și scutece? Ai pus pamperși în plus?

Da.

Cum de o lasă să plece? În locul lui, n-aș fi lăsat-o.

Nici eu, Michael. Dar el e tatăl copilului.

Nu cred că vrea ca ea să plece, dar nu poate să recunoască.

Dacă ai nevoie de ceva, orice, să ne suni, da?

Peste o oră, i se va face foame. Mănâncă foarte bine, așa că...

- Ca tatăl ei. - Sunt câteva chestii fragile aici.

Bine, am eu grijă.

Dacă se trezește noaptea, îi place să-i cânte cineva.

Muzica din anii '50-'60 e preferata ei.

- Mersi. O să țin minte. - Ești gata. Totul e împachetat.

Dacă mai ai nevoie de ceva, să ne suni!

- Orice. Bine? - Vă mulțumesc.

La hotelul Gloucester, vă rog.

O să-ți scriu, să-ți povestesc ce mai facem.

Fă cu mâna, scumpo!

Pa, Mary!

Tipii ca noi n-ar trebui să crească bebeluși. Nu-i așa?

- Ar trebui? - Cred că nu.

Îi e mai bine cu mama ei.

Și noi suntem mai bine, acum, că lucrurile au revenit la normal.

- Corect? - Cum spui tu, Jack.

Așa e.

- Cum de mă simt așa de prost? - Ce-ai spus?

De ce mă simt așa de rău? Am o durere chiar aici.

Nu știu. Ce părere ai, Mike?

- Poate de la vin. - N-are treabă vinul.

Atunci, de la ce?

Nu știu. Mi-aș dori să-mi treacă.

Poate ai mâncat ceva nepotrivit.

- Poate nu dormi cât ar trebui. - Nu e de la asta.

- Atunci, ce dracu' este? - Mi-e dor de Mary.

Da? Mi-e dor de Mary.

Îmi doresc să pot face ceva.

Poate că e ceva.

- Ce? - La ce oră decolează avionul?

Taxi!

- La aeroportul Kennedy! - Da, la Kennedy.

- După cine alergați? - După fetița mea.

- Mama ei o duce la Londra. - Da? Cât are?

- Șapte luni. - Șapte? E greu la vârsta asta.

Dar, în curând, va începe să meargă.

Vă spun, prima oară când zice "tati",

indiferent cine ești, inima ți se topește.

- Poți merge mai repede, te rog? - Da.

- Mersi. - Multă baftă!

Succes, băieți!

Poarta IV!

Opriți-vă, domnule. Stați, băieți. Pe rând!

Vă rog, câte unul! Puneți obiectele metalice aici.

Vă mulțumesc, domnule. Pe rând. Mulțumesc.

Unu, doi, trei, patru. Patru!

- Zborul 176? - Acela.

Mulțumim. Noapte bună!

Sylvia, te simți bine? Ce s-a întâmplat?

- Am crezut că ai plecat. - N-am putut s-o fac, Jack.

Nu vreau să mai fac o greșeală.

Și știam că, dacă plecam cu ea, aș fi făcut încă o greșeală.

Trebuie să lucrez. Nu pot să fac asta și să am grijă de Mary în același timp.

Ai idee cum este?

O garsonieră, în picioare toată ziua, lucrând sau dând probe.

Și, uneori, lucrez până la ora 3:00.

- Mary se trezește la 5:30... - Știu, e groaznic.

Îți dai seama cam cât dorm.

După biberonul de la 5:30 urmează cel de la 9:00.

Până când o schimb și mă joc un pic cu ea, se face 8:00.

Și nu mai poți dormi...

Dădaca stă cu ea până la ora 3:00. Mă costă o avere s-o plătesc.

Iar eu sunt așa de obosită, că n-o mai duc nici în parc.

Mie îmi spui?! E greu să-ți faci timp și de parc.

Îmi iubesc slujba, dar...

Uneori, am impresia că lucrez ca să plătesc dădaca,

alerg toată ziua și nici n-am timp să dorm.

Și, mai rău, nu cred că am grijă de Mary suficient.

- Sigur că ai. - Da? N-ai rezista.

Sylvia, știm cât de greu este.

Da, noi suntem trei, și abia facem față.

Nu vreau să mă duc la Londra. Vreau să lucrez în New York.

Dar nu pot face asta singură. Sper să nu fiu nevoită.

Am nevoie de cineva care să mă ajute.

O să te ajutăm noi.

Da, absolut. O poți lăsa la noi când vrei.

- Ne place s-o avem aici. - Da...

Când te duci la vreo probă, la cumpărături sau altundeva.

- Când vrei să fii singură. - Speram să aud asta.

- Mulțumesc. - Serios?

- Vă mulțumesc mult. Mary... - Sigur că da.

Stați puțin! Nu cred că-mi place acest aranjament.

Nu vreau să fiu doar bona lui Mary.

Vrem s-o putem vedea tot timpul. Îmi dai voie?

De acord. Ce vrei să spui? Care e ideea?

Zic că Mary ar trebui să se mute aici,

iar noi să fim familia ei.

Mi se pare minunat ce spui, Peter, dar n-o pot lăsa pe Mary...

- Nu! - N-ai înțeles.

Ai dreptate, Sylvia. E fiica ta. Are nevoie de mama ei.

De-aia credem că ar fi bine să te muți și tu aici.

E o idee grozavă. Ce părere ai, Sylvia?

Bineînțeles, e mai bine... Patru sunt mai buni decât trei.

Aveți o cameră în plus?

Îți construiesc una. Și lui Mary.

Cu asta se ocupă. Construiește camere.

- Spune "da", te rog. - Da!

Da!

SFÂRȘIT