Original subtitles

P R E Z E N Ț A

La naiba. Cred că glumești...

La naiba.

Bună!

Bună. Scuze. Ai ajuns de mult timp?

Întotdeauna ajung devreme. Poftim, poți să te uiți la broșura asta.

Mulțumesc. Vreau doar să-mi confirmi zona unde este școala.

Zona de Nord. Nu ți-aș fi arătat-o altfel.

Scuze pentru că atât de goală în acest moment...

N-am avut timp s-o aranjez puțin...

- Nici măcar nu e pe piață. - Grozav.

Sunteți prima familie care o vede,

iar zona asta e foarte căutată.

Uitați-vă în jur. Anunțați-mă dacă aveți vreo întrebare.

Grozav. Mulțumesc.

Desigur. Faceți-vă comozi.

E frumoasă, nu-i așa? Are 100 de ani.

E de când s-a inaugurat casa.

Este sticlă cu nitrat de argint.

Nici măcar nu se mai fabrică așa ceva.

Reflexia luminii are o calitate total diferită.

Este antică. Adică, este spectaculoasă.

Este inima casei, după părerea mea.

- Ofertă e făcută, nu? - Încă nu știu asta.

Suntem primii oameni care o văd.

Următorul client o va cumpăra.

E imposibil să găsești așa ceva în această zonă.

- Da, știu. - El trebuie să meargă în Nord.

- Sunt conștient. - Ar putea să înoate la patru probe.

Va fi în capul listei de calificări.

Cred că pe alee e o stație de pompieri.

Dacă va câștiga campionatul, își poate stabili propriile lui reguli.

Da, e o stație de pompieri.

Vom primi cel puțin 600 pentru celălalt loc.

Stațiile de pompieri înseamnă sirene.

Nu e în avantajul nostru, dar îl putem refinanța în 12 luni.

Nu e prea curând?

Ce, pentru Tyler?

Sezonul de înot nici măcar nu începe până în noiembrie.

Pentru Chloe.

Adică, asta este viața.

- De fapt, e despre moarte. - Dragă, va fi bine.

Schimbarea este bună.

8.25, fond activ 30 de zile, fond de reparații de 25,000, putere de decizie liberă...

- Soția ta este o doamnă inteligentă. - Da.

Raport de împrumut de 30 de zile, dar îl pot prelungi dacă va fi nevoie.

Sunt sigură că mai putem lucra la asta.

- Mai votează cineva? - Las-o să-și facă treaba.

Știi cum e.

Frate, s-a terminat. Obișnuiește-te.

Aici ce ar trebui să fie? Un fel de sufragerie?

Du-te și aruncă o privire în jur.

Îl văd mai degrabă ca pe un birou, o camera de zi.

Poate fi orice vrei tu.

Casa are pur și simplu mult potențial.

Adică, uite câtă lumină este aici.

Are mult din farmecul original.

Simt că renovările ar fi minime.

V-ați putea muta chiar de azi.

- N-are nevoie de renovare. E perfectă. - Chiar este.

Nu se va întâmpla niciodată cu Dutton, omule.

- Îți promit. - Te caci pe tine.

Doamne. Bine. Spune-mi când. Arată-mi încă o dată.

Meciul de fotbal.

Meciul de fotbal.

Începeți de la etaj.

- Asta a fost acum trei ani. - Încă mai contează.

Doamne.

Este culoarea albastru deschis. E prima cameră din capătul holului.

Bine, bine.

E un vagabond!

Da, înțeleg.

Am crezut c-ai terminat aici.

Și eu am crezut c-am terminat, dar n-am crezut c-o fac de unul singur.

Unde este Roberto?

Prin zonă.

De ce dracu' nu e aici să te ajute?

N-o să vină.

Cum adică n-o să vină?

Mi-a zis: „Nu intru în camera aia." Așa mi-a zis.

E o porcărie.

- Salut. - Salut, cum a fost?

Bine.

Nu vreau să știu asta.

Dave, ideea e că nu știu asta.

Am extins la maxim primele două și jumătate...

fără să știu. De ce ai...

Spune-i lui Carlos. Spune-i lui. Nu-mi pasă. Sunt prea...

focusată pe asta. Dorm bine noaptea, da?

Chiar dorm bine noaptea.

Nu bate moneda în acest sens. Ar fi o idee proastă.

Bine, trebuie să închid.

Da, trebuie să închid.

Ce fel de probleme?

Este complicat. Voi ieși din asta. Întotdeauna o fac.

De ce mi-ai spus?

Nu ar trebui să știu prostiile astea.

Vreau doar să știi că tot ce am făcut,

fiecare lucru a fost pentru tine.

Mamă, ce...

Nu, nu. Nimeni n-a însemnat vreodată ceva pentru mine așa cum însemni tu.

Bine.

Din momentul în care am aflat că sunt însărcinată cu tine...

Mi-am aflat scopul vieții.

- Că trebuie să protejez acest copil. - Ce?

Nu, nu. Nu, serios.

Nu, nu m-am simțit niciodată...

atât de aproape de altă ființă umană vreodată.

Dar Chloe?

Da. Nu. Adică, sigur. Este doar...

Este cu totul altceva.

Eu... Ascultă, Ty, vreau doar să știi că, în cele din urmă...

totul a fost pentru tine.

Adică?

Tot ce spun este că e în regulă să te îndepărtezi de oamenii...

pe care îi iubești. Asta e tot.

Mamă.

Fă doar ceea ce crezi că trebuie să faci.

Nu contează cât de mare este greșeala. Dacă o faci...

din motivul corect, poți trăi cu tine însuți. Asta e tot.

Du-te la somn, mamă.

Nadia?

Chloe, ești bine? Îmi pare rău.

- A fost... - A fost un țipăt?

Am crezut că am văzut ceva. Un șoarece.

Super.

- Îmi pare rău. - Vrei să mă uit?

Nu, nu. M-am înșelat.

- Bine, sigur? - Sunt sigură. Îmi pare rău.

Da. Bine.

Ai văzut-o cum tresare la zgomotele puternice din stradă?

Cine nu tresare?

E diferit.

E anxioasă.

Chloe a fost întotdeauna un copil agitat.

Poate c-ar fi mai bine s-o testăm.

Da, sigur, dar îi spui tu.

Nu, nu trebuie să știe.

Îi luăm niște fire de păr din perie.

O iei pe arătură.

Uite, ea cunoaste aceiași oameni pe care i-a cunoscut Nadia...

Problemele sunt încă acolo...

Nadia a fumat iarbă de când avea, cât, 11 ani?

Chloe nu e ca ea. E mai deșteaptă de atât.

E suficient doar o dată. Doar o dată.

Sunt două tinere moarte în 2 luni, da?

Trebuie să termin asta.

Doar a încetat să respire. Moartă în patul ei.

Îți poți imagina cum s-au simțit părinții când au găsit-o?

Chris, te rog. Trebuie să termin asta. Am un termen limită.

Chloe a încetat să mai vorbească. S-a închis în ea.

Bine, vrei să încercăm un medicament diferit?

Poate.

Ce zici de un terapeut nou?

Da. Vreau doar să repar asta.

Scumpule, nu ai ce să repari.

Și nu ne poate trage pe toți în jos cu ea.

Uită-te la tine. Ești un dezastru.

Timpul. Este singurul lucru care va ajuta.

Ai observat că sfatul tău coincide exact cu faptul că noi nu facem absolut nimic?

- Absolut nimic? - Eu...

Absolut nimic.

Am înţeles.

Absolut nimic.

Hei, Howard. Sunt Christopher Payne.

Nu am mai vorbit de mult.

Am o întrebare juridică ciudată legata de...

Nu știu pe cine altcineva să întreb.

Așa că mi-ar plăcea să te întreb pe tine. Oricând ai timp pentru mine.

Mulţumesc. Sper că ești bine.

Sora mea este și ea aici, dar ei îi place să stea înn locul ăsta.

- Ai o soră? - Da. E liniștită.

Asta e camera ei?

Da. Vrei s-o saluți?

Sigur.

El e Ryan.

Bună.

Bună.

Tipule.

Nici măcar nu încerca.

Nu, dar totuși.

Serios.

În regulă. Fără fum, fără fum. Spun doar.

Da.

Săptămâna viitoare putem da o petrecere aici.

Mă gândeam să-i invităm pe Max cu Eric.

Da, sunt de acord. Petrecere în toată regula sau doar așa o întâlnire?

Cred că dăm o petrecere nebună.

Care-i opusul ăsteia?

Una care să facă furori.

Deci asta vreau să facem, furori.

Ce poți să aduci?

Ce iau dependenții.

Tatăl meu este pediatru, nu e niciodată acasă.

Dar așa obțin eu orice drog...

Asta a fost nasol.

Nu se poate. Nu e gata?

Nu, sunt distruse. Sunt ca un nerv mort.

Este atât de enervant.

Și nu știu care e următorul pas.

Îmi pare rău.

Cred că așteptăm să se confrunte.

Ce altceva ai mai găsit?

Am niște viruși ciudați. Am primit...

E gol totul.

Ce fel de virus?

Nu știu. Probabil am dat click pe unul din anunțurile alea gen...

„Contul dvs. Amazon a fost închis."

Îmi place gramatica proastă din chestiile alea.

Da, vin și eu imediat.

"Ne pare rău să vă anunțăm că conturile dvs. sunt o fraudă."

Oh! Um, Tyler a câștigat cursa de 400 m. Și pe cele două la individual.

Lasă-l să -ți spună el.

Eu...

Azi am primit un alt nume pentru Chloe.

Da, terapeutul lui Tommy, cunoaște pe cineva.

O femeie. Poate ca de ea are nevoie

pentru a se deschide mai mult.

Are nevoie de timp.

Doi copii. Ai doi copii.

Da, am o amintire foarte clară despre ei doi ieșind din corpul meu.

Da, mulțumesc că mi-ai amintit.

Bună, bună.

- Bună. - Cum ți-a fost ziua?

Așa și așa.

Da. Și a mea la fel. Vrei un burrito?

Aș vrea unul.

O să comand. În regulă.

Hei, amice. Vrei un burrito?

Voi lua asta ca pe un da.

Howard. Salut. Da.

Îți mulțumesc mult pentru că m-ai sunat înapoi.

Dă-mi doar o secundă, bine?

Hei. Da.

Da, bine. Bine, bine. Nu, nu.

Revenirea a fost grozavă. Da, foarte bine.

Da, nu, asta a fost doar chestia legală. Nu știu cum să...

o formulez, cred. Un prieten a venit la mine...

cu această problemă legală și îmi tot băteam capul

și nu știam pe cine să mai întreb.

Bine, da.

Dacă cineva căsătorit face ceva care nu e neapărat legal

care sunt implicațiile pentru celălalt soț?

Soțul neimplicat.

Da.

Da, nu, cred că este ipotetic...

o chestie gen, „Ce ar fi dacă”.

Da, nu a vrut să dea prea multe detalii.

Bine. Și...

Și dacă ar fi separați legal?

Da.

Eu?

Sincer, nu fac prea bine.

Încep să mă rup în bucăți...

Da, totul, toată lumea se dezintegrează.

Da.

Bine, mulțumesc.

Da.

Este adevărat.

Ai un frate. Tyler.

Ești sigură?

Pentru câteva ore nu e nimeni.

- Ți-e sete? - Nu, mulțumesc.

Fricosule.

Ești mișto rău.

Dovedește-mi.

Vrei să-mi vezi camera?

Am văzut-o.

Ești ciudat.

O fată încearcă să te îmbete și să-ți arate camera ei și tu spui...

„Am văzut-o”? Doamne.

Deci s-ar putea să nu știi, și poate că asta nu e ceva

ce vrei să auzi, dar fratele tău are o latură rea.

Tyler are o latură rea? Cum așa?

Vrea să-i joace o farsă lui Simone.

Una destul de dură.

De ce Simone? A făcut ceva?

Timpul trece...

Bine. Arată-mi camera ta urâtă.

E puternic tare rahatul ăsta.

Da. Nebunie.

Lovește repede, dar se înmoaie la fel de repede dacă o folosești continuu.

Tu chiar printezi poze?

Sunt a naibii de modă veche.

Ai cunoscut-o. Corect?

Da.

A fost prietena ta.

Cea mai bună prietenă.

Cred c-am întâlnit-o odată.

Undeva la o petrecere.

Cum e?

Cum e ce?

Nu mi-a murit nimeni niciodată.

E înfricoșător.

Și continuă să fie.

Ce vrei să spui?

Ca și cum lumea se prăbușește.

Și cazi în această prăpastie.

Iar marginile sunt mânjite cu noroi. Și nu poți să ieși.

Și te întrebi unde sunt ei.

Și te întrebi cum ar fi dacă ai fi și tu acolo.

Îmi pare rău.

Ca și cum ai vrea să fii în cameră cu ei când s-a întâmplat.

Nu ca să o oprești, ci ca să mori și tu.

Cred că poate am murit puțin.

Sau poate că ea a rămas.

Sau că ea vrea să se întoarcă.

Asta e al naibii de aiurea. N-are niciun sens ce zic.

Nu, îmi pare rău c-am întrebat.

Nimeni altcineva nu întreabă.

Cum a fost? Ce crezi?

Pentru ea?

Da.

Nu știu.

Că a făcut-o intenționat, poate?

Nu.

Nu, cred c-a luat droguri nasoale.

Uneori mă gândesc la asta.

Cred că ea este aici.

Ce?

Nadia. Este aici.

Unde?

Nimic. Nicăieri. Nu știu.

Îmi pare rău.

Nu, este în regulă.

Hei, e în regulă.

E-n regulă, totul e în regulă.

Vom face cum vrei tu. Bine? Bine?

Ascultă.

Toată viața mea, toți ceilalți au luat decizii în locul meu.

Știi, nu am fost niciodată responsabil de propriul meu rahat.

Nici măcar o dată.

Și mama mea?

E ca Beth Jarrett.

N-o știi? Vei citi despre ea în ultimul an.

Nu știi.

Nu decid nimic.

Sunt responsabil de nimic. Sunt al dracului Ryanbot 9000.

Și totul devine atât de întunecat.

Am ținut o lamă de ras în mănușă timp de șase luni.

Sunt un nimeni.

Nu decid nimic.

Hei, dar asta?

Cu noi? Asta ești tu.

Totul va fi despre tine.

Bine? Tu decizi.

Ce naiba a fost asta?

Bara a căzut de pe perete.

Carton ieftin.

La naiba.

- Ce? Ce s-a întâmplat? - Nimic.

- Ce s-a întâmplat? - Nimic, nimic, nimic.

Ce s-a întâmplat?

E de la iarbă.

Bine.

Ce vrei să spui prin „Ai văzut ceva”?

Cam ce am spus.

Precum ce?

Sau simțit ceva. Ca și cum ai simțit-o.

Tyler...

Adică, nu poate... Pur și simplu nu pot...

Este o întrebare simplă. Da sau nu.

- „Nu” este bine. - Ascultă-mă...

Nu, nu am simțit nimic neobișnuit aici.

Vrei să spui ceva ca...

O prezență.

Nu. Tu ai simțit?

Da.

Poți dezvolta?

Nu sunt sigură că vreau.

Bine, poate vom vorbi mai târziu.

La început am simțit-o, apoi lucrurile au început sa se miște.

- Să se miște? - Da.

- Ce lucruri? - O grămadă de lucruri.

- Iisuse Hristoase. - Am văzut.

Ai văzut? Ai văzut lucrurile mișcându-se?

Am văzut urmările de după.

Și e un sentiment pe care îl simt care uneori este foarte puternic.

- Ce sentiment? - Athazagoraphobia.

Nu cred că știu acest cuvânt. Ce înseamnă?

Este frica de a fi uitat sau ignorat și eu o pot simți.

Este aici. În casă.

Pentru numele lui D-zeu! Serios! Ce dracu'?

- Hei! - Înțeleg că voi...

trebuie să ascultați acest rahat, dar eu nu trebuie.

Vezi ce? Pe bune acum?

- Termină. - Nu, este al naibii de ridicol!

Este doar un alt mod în care ea o să mă facă...

să arăt ca un idiot nenorocit.

Ești deja asta, tâmpitule.

Terminați, haideți să rezolvăm cumva asta.

Anul trecut ți-a mers, dar acum n-o să-ti mai meargă. Ce este?

Zi?

Zi-mi ce e.

Crezi că drogata aia moartă de prietenă a ta

- te bântuie? - Prea de tot, Tyler.

Asta e? Ajung undeva, da?

Tipul ăla Ryan? E tare în școală.

Și a venit la mine să fim prieteni.

Știi ce mult contează asta?

Nimeni nu încearcă să te ridiculizeze.

Nu asta e intenția cuiva.

- E prea târziu! - Te urăsc!

- Te urăsc atât de mult! - Ești un nenorocită...

psihopată! Asta ești!

Hei, n-o să conviețuim în halul ăsta! Nu o voi face. Refuz asta.

Înțelegeți? Acum lăsați-o baltă.

Nicio șansă.

Mergi să vorbești cu el, te rog?

Hei. Putem vorbi?

Sigur.

Este posibil să fi fost un tâmpit.

Nu mie trebuie să-mi spui asta.

Am făcut-o.

Și ce a spus?

"Ieși din camera mea."

Poate încerci din nou mai târziu.

În fine.

O să aștepți mult timp ca să repari relația asta dacă nu o faci acum.

Nu am vorbit cu sora mea șase ani după ce am terminat liceul.

Am înţeles.

Hei. A trecut prin multe, Tyler.

Vai, te rog.

Realitatea nu a fost niciodată ceva cu care să începi în privința ei.

Știi ce spun?

Acum face pe ciudata dacă nu-i acordați atenția necesară.

Caută chestii ciudate, și crede că le și vede.

Despre asta este vorba.

Le-a cunoscut pe amândouă fetele.

Fetele care au murit.

Am crezut că doar pe Nadia.

Și pe cealaltă. Mai puțin, dar o știa si pe ea.

Nemernici care droghează fete.

- Bine. - Fără prafuri, fără pastile.

- Dacă crește din pământ e bun. - Bine.

- Dar dacă provine dintr-un laborator... - Ar trebui să merg să dorm.

Puneți-o să vă dea un sumar de urină.

- Hei, știu cum să-mi fac treaba. - Păi, atunci fă-o, tată.

Îți spun. E dusă cu pluta...

Și nu e despre chestia cu morții.

Acolo, în interiorul tău, e un om excelent, Tyler.

Mi-ar plăcea să-l văd curând.

Ți-am călcat bluza albastră.

Mulțumesc.

Să ai o zi plăcută.

Dar asta este important, nu?

Trebuie să știi că Simone

e un coșmar, așa că ea a meritat-o.

Adică, modul în care s-a luat de Derek, prietenul meu.

Și știi că Derek nu tolerează asta.

- Nu. - Adică, el e nebun...

Tipul ăsta. Un nebun isteric.

Știm ce vrei să spui fără să accentuezi.

Dar continuă.

Așa că ea primește un mesaj și scrie: "Cine ești?"

Și el răspunde, "Jimmy, pe bune."

Și ea probabil i-a verificat numărul cu ajutorul altcuiva,

și bineînțeles că a părut real pentru că Derek i-a clonat...

- telefonul lui Jimbo... da. - Clonat? Cum a făcut asta?

- Cu o tehnologie wireless și un router. - Ce?

Adică, tipul e un geniu. E nebun.

Nici măcar nu mai accentuează cuvântul.

Remarcabilă generația voastră.

Știu! Deci se întoarce la mesaje și e cu totul implicată în asta...

Pentru că, știi, e mult peste nivelul ei.

Dar o excită și el e fermecător ca naiba.

Și ea îi trimite poza...

Păi, nu-mi place asta.

Stai, n-am terminat. Nu e deloc interesat de poză.

Asta-i tot, ea se aștepta la asta, știi?

Așa că spune: „Doamne, ești foarte sexy.

Vrei să ne întâlnim mâine?”

Și ea e toată emoționată la culme. Așa că el spune...

"Grozav. Ce zici de teatru din mansardă după 7 seara?

„Hei, de ce nu porți tricoul ăla cu cățelușul?

Arăți atât de sexy în el.” Și ea e atât de încântată. Omule, ea...

Nu a păstrat poza, nu?

Ce? Nu, nu. Nu cred. Probabil că nu. Dar stai.

Deci, asta-i partea cea mai bună.

Așa că mergem toți sus la teatru.

Ai fost vreodată acolo sus?

- Nu. - Bineînțeles că nu.

În fine, suntem acolo sus, opt dintre noi.

- Opt dintre voi? - Opt dintre noi...

în spatele rafturilor și ne abținem

să nu ne audă, facem tot posibilul

pentru că o putem auzi urcând scările și...

Ea zice, "Derek, ești aici? Derek, port tricoul."

Ce a fost zgomotul ăsta?

Și toți o auzim, "Derek! Port tricoul!"

Doamne, voi sunteți atât de răi.

Hei, fata asta, Simone, chiar o meritase. Deci cumva...

- Toată lumea a auzit despre asta. - Da, într-un fel sau altul.

Și toată ziua azi pe hol, toată lumea zicea gen...

„Hei, ce tricou drăguț. Hei, Simone, ai purtat tricoul?”

„Hei, ce tricou drăguț cu cățeluș, Simone."

Și cum de a apărut poza?

Ce? Ăsta-i mesajul?

Eu... nu eu am fost.

Stai. stai. De ce ai asta?

Pentru că a postat-o pe internet.

Nu am văzut niciodată poza asta. Vorbesc serios.

Nici măcar nu încerca să minți acum.

Niciunul dintre voi nu ar trebui să aibă asta pe telefoanele voastre.

Cu siguranță nu eu am fost.

De ce intru eu în bucluc pentru asta?

Niciunul dintre voi nu ar trebui să aibă așa ceva în telefon.

Ce dracu'?

Ce e asta, Chris? E cineva sus?

Hei!

- Ce este asta? - Stai!

Ce dracu'?

Iisuse Hristoase!

- La naiba! - Hei. Nu, dați-vă înapoi!

- Doamne! - Trofeele mele!

Chloe! Chloe!

Ea e.

E Nadia.

- Ce vom face... - Lasă-mă puțin.

- Nu mă întorc acolo. - Lasă-mă puțin să mă gândesc.

Serios acum?

La naiba, am nevoie de asta.

- De cât timp fumezi? - Din 2003.

Țigara aia nu ajută la nimic.

Cum poți să fii atât de calmă în legătură cu asta?

Am încercat să vă spun.

Doamne, chiar ești nebună...

Hei, știi ce? Dacă te mai iei de sora ta

- ... încă o dată și... - Hei, calmează-te.

... o să mă iau și eu de tine. Nu.

Vorbesc serios. Las-o-n pace!

Și nu cred c-ar fi atât de greu s-o aperi măcar o dată.

În regulă? O dată!

Bine, deci s-a întâmplat.

Ce facem acum?

Cu cine vorbim despre asta? Adică, pe bune.

Putem să spunem cuiva?

Cum putem pur și simplu să ne întoarcem acolo? Serios.

Cum ne întoarcem în casă?

- Nu vrea să facă rău. - Ce?

Cine? Cine nu vrea să facă rău?

Știm cu toții cine.

- De unde ştii? - Mi-a distrus camera.

Dar de unde știi?

Pur și simplu știu. Mă uit la ea și...

- Și ce vezi? - O văd.

Ei bine, nu, nu chiar. O simt.

Și de obicei se întâmplă când sunt singură, dar acum

e prima oară când s-a întâmplat cu oameni.

Nu vrea să rănească pe nimeni.

Este opusul. Cred că vrea să ajute.

- Asta e o conversație nebună. - Foarte nebună.

Există mister, Tyler. Există mister în această lume.

- Nu suntem în siguranță aici. - În sfârșit. Nu, nu suntem.

Pleacă dacă vrei. Cu toții vă puteți muta.

Eu nu mă duc nicăieri.

- O să rămân. - E nebunie.

Nu voi fi parte din nebunia asta.

- Nu sunt. - Hei, ți-am spus o dată!

Nu ești interesat câtuși de puțin?

Nu e o parte din tine care crede...

Poate, doar poate, că asta este cel mai...

uimitor lucru care ți s-a întâmplat în...

în întreaga ta viață nenorocită?

Adică, hai.

Nu poți ignora asta.

Nu îți e teamă?

O să fii bine, Tyler. Îți promit.

Aşa...

Bine.

Da? Bine, Ar fi uimitor.

Super.

Da, mulțumesc. La revedere.

Bine. În primul rând, Cece spune că nu au existat...

rapoarte despre astfel de incidente în casa asta înainte. Niciodată.

Și este obligată prin lege să ne spună dacă au existat.

Dar interesant este că...

cumnata ei,

Știe lucruri. Simte lucruri.

Stai, stai, e medium?

Nu. Nu, are... are o...

o altă perspectivă, așa a numit-o Cece.

Și a spus că poate o chemăm aici...

Să vedem dacă ne poate ajuta.

Deci, ea este un medium profesionist.

Nu, este o doamnă obișnuită cu un loc de muncă obișnuit. Ea doar...

Face lucruri de genul ăsta, pentru prieteni și familie.

Prieteni și familie.

- Da. - Într-adevăr.

Cece a spus că ar putea s-o aducă aici mâine la 12:30 și am spus că e bine.

Bine. E aici.

Bună, ce mai faci? Mulțumesc că ai venit. Eu sunt Chris.

Eu sunt Carl. Ea e soția mea, Lisa.

Te rog, intră. Da.

Ea e soția mea, Rebecca. Și aceștia sunt Tyler și Chloe.

Este ora prânzului ei, așa c-ar trebui să începem.

Bine. Da, absolut. De ce ai nevoie?

I-ar plăcea să se așeze, va avea nevoie de un pahar cu apă.

Tyler, poți să aduci un pahar cu apă?

Poți să vii pe aici? Mulțumesc.

Mulțumesc.

- Ești în stare să... - Tu.

Te înșeli.

Blu.

Acesta este al doilea ei prenume, Chloe Blu. Cum...

Cum ai știut asta?

I-am spus eu asta.

Carl a spus că are nevoie de toate numele noastre complete.

Suferă.

La fel ca și tine, Chloe.

Ți-ai pierdut prietena?

Asta nu i-am spus eu.

Cum o chema?

Nadia.

Îmi pare atât de rău că suferi, Blue.

Știu ce înseamnă să suferi.

Moartea Nadiei, trauma asta. Ea...

Ți-a adus și mai multă durere.

Ești mai vie pe planeta asta decât a fost ea vreodată.

Ești sensibilă în moduri în care alții nu sunt.

Deci, gânditi-vă la asta ca la o ușă.

Și pentru majoritatea oamenilor ușa asta este mai mereu închisă.

Uneori se deschide doar o crăpătură.

Ca atunci când visezi.

Sau când îl experimentăm pe D-zeu.

Dar, pentru unii oameni...

doar pentru puțini oameni, ușa aia este puțin deschisă.

Ca și cum ar fi deschisă prin traumă sau o boală mintală.

Și pentru și mai puțini oameni, ușa este întotdeauna deschisă.

Și unii nu pot suporta asta.

Unii aleg să pună capăt la toate decât să îndure.

Pentru Lisa a fost deschisă tot timpul.

Da.

Aveți o prezență aici. Este conectată cu voi.

Știi cine e? Este Nadia?

Eu... Este, confuză.

Nu știe de ce este aici. I s-a întâmplat ceva.

Probabil chiar aici în această casă.

Încearcă să vă descopere.

Încearcă să se descopere pe sine.

Timpul nu trece la fel pentru ea.

Trecut, prezentul pot fi în același plan.

Nu știe nici măcar când se întâmplă.

Este ceva ce trebuie să facă.

Dar nu știe ce.

Oglinzile vechi sunt adesea mai bune decât cele noi.

Sunt ca oamenii în vârstă.

Au văzut multe.

Ajut-o.

Iisuse.

Ești... Ești bine? E bine?

Sunt bine. Îmi pare rău.

Bine, ai vrea...

Scuzați-mă.

Acest dar pe care soția mea îl are, nu se simte întotdeauna ca un dar.

- Da. - Și o afectează.

- Da. - O afectează fizic.

Sigur.

Uneori are nevoie de o zi sau două pentru a reveni la muncă.

Nu se poate întoarce la muncă după...

Da, înțeleg, înțeleg.

Să vedem...

- Nu? Ești bine? - Da.

- Ciudaților! - Tyler.

Chris, ai plătit-o? Ai făcut-o, nu-i așa? Cât?

Nu voia să vină. Cece a convins-o să vină și să facă asta.

Femeia aia nu mai pune niciodată piciorul în casa asta.

Ești bine?

Cred că am înrăutățit lucrurile.

Ți-e sete?

Să-ți aduc ceva de băut?

Da, sigur. Fără alcool.

Suc poate?

Am înțeles, frumoaso.

Deci, dacă ți-aș spune ceva ciudat, m-ai asculta?

Da, sigur.

La ce oră se întorc ai tăi?

Nu până după șapte.

Super.

Ce vrei să-mi spui?

Când te întorci.

Ce era chestia aia ciudată pe care voiai să mi-o spui?

Poate mai târziu.

- E o nebunie, dar aș putea s-o fac din nou. - Nu, mulțumesc.

Ți-am adus niște suc.

Stai! Ryan! Doamne!

Ce naiba a fost asta? La naiba!

Aduc un prosop.

Nu ar fi trebuit să-l pun prea aproape de margine.

Este lipicios.

Da. Îmi pare rău.

Nu a fost vina ta.

Hei, am un test la chimie joi.

- Ce temă? - Ionizarea.

Da? Drăguț. Vrei să te ajut?

Nu, mulțumesc. Studiez mai bine singură.

Vreau să ne revedem.

- Şi eu. - Nu, vreau să spun mai mult timp.

Ești de acord cu asta? Ține minte că asta va fi cum vrei tu.

Tu alegi. Tu deții controlul.

Aș spune că am fost destul de în control până acum.

Da. Cu siguranță ai fost.

Mi-a plăcut.

Ai mei trebuie să plece undeva legat de serviciul mamei mele.

De vineri într-o săptămână.

Te lasă singură aici?

Da. Poți să rămâi peste noapte.

Și fratele tău Tyler?

Ăsta e singurul dezavantaj.

Bine.

Pot să mă ocup de el.

Cum?

Mă descurc de un sedativ.

Ce ești tu, farmacistul meu?

Se știe că prescriu.

Cred că... sunt îndrăgostit de tine.

Taci din gură.

Doamne.

- Îmi pare rău. - M-ai speriat.

Îmi pare rău.

De cât timp stai acolo?

Tocmai ce am ajuns aici.

Stai, nu face pe ciudatul. Intră dacă vrei.

Bine, bine.

S-a întâmplat ceva?

Nu.

Sunt câteva...

Poți să-mi spui.

Am știut întotdeauna că mama ta a fost mult mai bună decât mine.

Am știut asta de la bun început.

Te rog, nu spune prostii.

Dar eu cred că...

că mi-a plăcut că ea a luat toate deciziile.

Știam că asta o făcea fericită...

Și așa că eram de acord s-o facă.

Bine, ce încerci să-mi spui?

Bine, da, ce încerc să-ți spun...

Ei bine, mama mea.

Bunica ta, era foarte religioasă.

Da, am observat.

Adică, era mult mai mult, chiar mai mult decât știai tu.

Era foarte ușor să râzi de ea pentru toate chestiile alea catolice.

Adică, uită-te la mine.

M-a numit după Hristos, de dragul lui Hristos.

Și de aceea am vrut să-ți pun al doilea nume Blu.

Pentru că Blu este un nume mișto.

Dar nu este numele unui sfânt.

Și asta a fost o mare problemă pentru mama mea.

Și de aceea nu am avut curajul să lupt pentru primul tău prenume.

Ideea e că...

Eu și mama nu ne-am înțeles foarte bine până în ultimii ani înainte să moară.

Și cred că...

din cauză că începeam să îmbătrânesc

am început să mă gândesc...

"Ei bine, ce știu eu despre orice?" Poate că are dreptate.

Știi? Dumnezeu, moartea, Universul.

Nu am... nu am niciun răspuns.

Nici măcar nu știu să pun întrebările corecte.

Ce încerc să spun e că eu te cred.

Ceva este aici. Cu noi.

Și cumva, tu poți... să-l simți.

Și cumva, tu ești diferită de restul.

În mod admirativ.

Și sper...

Sper că nu te vei schimba niciodată.

Bine, bine.

Uite, îmi pare rău. Nu toată lumea de aici este de acord...

că ajutorul tău este necesar. Îmi pare rău.

Nu trebuie să intru în casă. Vreau doar să știi că eu cred că...

am avut acest vis legat de ce este aici,

este pentru ceva ce încă s-a întâmplat.

- Ceva rău. - Asta... nu prea ajută.

E din cauza unei ferestre. O fereastră care nu se deschide.

Îmi pare rău.

Fereastra. Am văzut o fereastră.

Adică, drăguț din partea ta.

Da, câteva zile libere.

Trebuie să profităm când putem.

Da.

Nu prea mai avem multe acum.

Va fi plictisitor ca naiba.

- Voi fi bine. - Sunt în întâlniri toată ziua.

De aceea am împachetat o carte.

O să fie și Alan Doyle?

Sigur. Toți din departamentul legal. De ce?

Sunt doar curios.

Da, e la nivel de companie, așa că...

Poate că ar trebui să ne întâlnim cu el. Noi doi. Împreună.

De ce ne-am întâlni cu Alan Doyle?

Doar pentru un punct de vedere.

Referitor la ce?

La orice care s-ar putea să te amenințe.

- Cum ar fi, Chris? - Haide, haide.

M-am gândit să renunț. Chiar m-am gândit. Dar sunt aici.

Și sunt dispus să trec prin asta cu tine.

Putem să ne dăm seama de asta împreună dacă îmi permiți.

Tu nu... tu nu înțelegi.

Bine, atunci ajută-mă să înțeleg.

Întârziem.

- Adică, dacă vrei și tu. - Am înțeles. Am înțeles.

Plecăm.

Chloe, Tyler, plecăm.

Ne întoarcem duminică, cel târziu la șase.

Am pus bani în conturile voastre. Vă rog să încercați măcar să comandați...

din același loc și economisiți taxele.

Chloe! Tyler!

Plecăm.

Totul e bine.

Bine.

La revedere, scumpo.

Vino aici.

Dă-mi mesaj oricând, bine?

- Bine. - Bine.

Te iubesc. Bine. Unde este Tyler?

- La duș. Îi voi spune eu. - Bine, bine.

Niciun musafir. Bine?

Nu sunt convins de asta, dar bine.

Faceți alegeri inteligente. Cele proaste tind să dureze pentru totdeauna.

Așa ai spus.

Da, ei bine, am și dreptate. Te iubesc.

E cineva?

Frate.

Tipule.

- Frate, rahatul ăsta e de acum 3 ani. - E un clasic belea, asta este.

Ai ceva pentru un tip însetat?

Știi că am.

Da, ca și cum aș bea nenorocitul ăla de...

alcool de cereale pe care mama ta îl bea simplu.

Ai niște suc de portocale?

Da, îl ținem pe raftul pentru pizde.

- Urmează-mă. - Nu, am înțeles.

Bine.

Deci, tipa aia Simone?

Da?

De la chestia cu Jimbo?

Ce e cu ea?

Ei bine, a plecat, tipule.

Concediu medical pentru sănătate mintală.

Poate nici nu se mai întoarce.

Pe bune?

Da.

Unele pur și simplu nu pot suporta.

Nu fac față la nenorocirea asta.

Probabil că va ajunge la Sacred Heart. Acolo ajung toate.

Da.

Suntem cei mai puternici, omul meu. Noi supraviețuim.

Ce zici de...

Sigur. Încă unul?

Da.

Noroc.

Tyler.

Tyler!

Intră.

Hei, sexy.

Bună.

Te simți bine?

Da.

- Nu pare. - Unde este Tyler?

Ți-am spus. M-am ocupat de asta.

Unde e?

E ora de culcare pentru Tyler.

Am făcut ceva greșit?

Nu. Nu, eu...

Nu sunt bine cu asta.

La dracu'.

Îmi pare rău.

- Am făcut ceva greșit. - Nu, nu ai făcut. Nu ai făcut.

Bine, am fost eu. Am fost tot timpul.

Nu sunt bine.

Nu sunt... stabilă.

Aşa că...

Nu vreau s-o fac. Cu nimeni.

Este doar ceva prin care trebuie să trec singură. Asta e tot.

Sunt un tâmpit.

Nu.

Nu, sunt. Sunt un tâmpit.

Am trecut prin ceva. Încă trec prin asta.

Înțeleg.

Chiar înțeleg.

Sunt al naibii de singur.

Hei, nu ești.

Nu ești.

Putem doar să vorbim?

Sigur că putem.

Nici măcar nu trebuie să spunem ceva.

Cum ar fi să nu vorbești?

Uneori pur și simplu e doar așa.

Bine.

Da, doar... relaxează-te.

Stai confortabil.

Nu se va întâmpla nimic.

Este decizia ta.

Totul depinde de tine.

Așa e.

- E bine dacă fac așa? - Da.

Poate dacă aș putea vorbi cu tine, până adormi.

Poate.

Este foarte moale.

E o senzație plăcută.

Nu mă simt atât de singur când vorbesc cu tine.

Mă bucur.

Îți place asta?

Îți place când spun că depinde de tine?

Că tu deții controlul?

Sigur.

Îți ofer eu asta.

Pentru că pot.

Bine.

Toată lumea are puterea, dar noi nu.

Nu mă simt prea bine.

Așa că am luat-o.

Am luat-o. Și am dat-o.

Și am luat-o înapoi. Și am luat-o din nou.

Și, pe bune, Chloe...

Am simțit-o din plin.

Uşor. Uşor. Ușor, te țin.

Mă ocup eu de asta.

Este atât de fragil firul, știi?

Atât de subțire.

Ca și cum, într-o secundă cineva este în viață și în următoarea...

Nu mai este.

Și îți spun, e ca și cum nu e nimic, în timpul dintre cele 2 secunde.

Este firul despre care vorbesc, Chloe.

Firul dintre ele.

Mă gândesc la asta tot timpul.

Visez la asta. Constant. Adică...

Uită-te la asta.

Știi cât de subțire este asta?

0.0005 centimetri.

Cinci miimi dintr-un centimetru.

Asta este.

Ai auzit vreodată de ceva atât de subțire?

Adică, poți măcar să-ți dai seama?

Vrei să vezi?

O să-ți arăt.

Îți voi arăta ce le-am arătat și celor două fete.

Vrei să simți ce a simțit Nadia?

Acum uită-te la asta.

Sintetic, omule. Nu o poți face.

Dar mă poți auzi, așa-i?

Așa-i?

Eu dețin controlul.

Știi ce vor spune?

Fată proastă. Încă o supradoză și pur și simplu a încetat să mai respire.

La fel ca celelalte...

fete proaste.

Chloe?

Dă-te naibii de lângă ea!

Hai să mergem, mamă.

- Încă un minut. - Vom fi afară. Ia-ți cât timp ai nevoie.

El e! El e!

Copilul meu!

- Mamă. - Băiatul meu!

Te-a salvat.

Băiatul meu! Băiatul meu.

S-a întors. S-a întors să te salveze.

E în regulă.