Original subtitles

Recep…

Recep…

Recep?

Recep?

Ce se întâmplă?

Sună mama.

Nevzat? Ce faci la ora asta?

Tatăl meu… Tatăl meu a murit, Cavidan…

DESTINUL

Recep Öteyüz tocmai a încetat din viață în cartierul Nasuh.

Înmormântarea va avea loc la casa sa din cartierul Nasuh,

la moscheea centrală, la ora 12:00 astăzi.

Ne vom ruga pentru el după-amiază.

Unde te duci?

Dacă ai nevoie de ceva, mă pot ocupa eu.

- Condoleanțe, Nevzat. - Mulțumesc.

Mulțumesc, băieți.

Miraç?

Ia-l.

Ia-l, fiule. Bravo.

- Condoleanțe. - Mulțumesc.

Nevzat? Sunt suficiente scaunele? Să mai aducem?

- Sunt destule. Mulțumesc. - Bine. Vino aici.

Du-te sus.

- Condoleanțe. - Mulțumesc.

- Nevzat? - Cine mă strigă? Mama?

Nu sta în drum.

- Nevzat? - Da, mamă? Ce s-a întâmplat?

- Ai aranjat locul de veci? - Da.

- E un loc bun? - Da.

- E bine. Ai postat online? - Da, am postat pe toate rețelele sociale.

- Bine. Să afle lumea despre înmormântare. - Au aflat.

Ai căutat aici? De ce nu ai făcut-o?

Poate e pe balcon. Caută acolo.

- Dar fratele meu… - De ce ar face-o el?

- Ne jucam cu ea. - Verifică dacă e acolo.

Ia niște farfurii și hrănește pisicile. Trebuie să le fie foame.

Acum e momentul, mamă? Mâncarea aia nu a venit pentru animale.

- E mâncare de pomană, ar fi păcat. - Fă cum îți spun și hrănește animalele.

Sultan, ești bine?

Sunt bine, mulțumesc.

Sultan, draga mea! Sultan!

Condoleanțe pentru pierderea noastră. Recep s-a stins.

Condoleanțe pentru pierderea noastră. Ce ne vom face? Ce te vei face fără el?

Ce ne vom face fără el? S-a dus… Draga mea…

Haide, vino cu mine acum.

Hai să urcăm.

- Condoleanțe. - Mulțumesc.

Poftiți înăuntru.

Bine ați venit. Condoleanțe.

Bine ai venit, draga mea.

Vino și ajută. Ai stat toată ziua.

- Adu-o la masă. - Pot s-o fac eu.

- Cavidan, pot s-o fac eu. - Pot eu.

Cavidan!

Ai vărsat-o!

Sudenaz, oprește-l.

- Mă duc la culcare. - Vrei să vin cu tine?

Aruncă-le.

E curat. Nu o arunca.

Ia-o.

Pătrunjelul e din grădina noastră. Încearcă-l.

- Și ardeii? - Da.

Gustoși.

Trebuie să trecem pe la biroul avocatului, să vedem dacă a mai rămas ceva de la tata.

O să trecem, dar nu avea nimic.

Nu e adevărat. Nu era terenul ăla viran al tatălui meu? Acum a devenit valoros.

Mereu construiesc clădiri noi lângă el.

Îl poți da unui antreprenor sau ceva de genul.

De ce să-l dăm unui antreprenor, putem construi o casă de vacanță sau altceva.

Desigur, și asta, dar casele de acolo s-au vândut mereu cu două milioane.

Două milioane nu sunt mulți bani acum.

Nici măcar un loc de parcare nu poți cumpăra la prețul ăsta în Istanbul.

Viața e scumpă. Dacă îl dăm antreprenorului…

Putem cere o părere.

Corect, dar…

Uită de antreprenor. Kemal, de ce te bagi?

De ce să nu se bage?

Vreau să mă mărit.

- Am auzit bine? - Da, asta am spus.

Mamă, glumești cu mine?

Nu, nu glumesc. Nu pot. Pur și simplu nu pot.

Mamă, ce nu poți face? Tata a murit ieri.

Da, a murit.

N-am dormit deloc noaptea trecută, casa s-a simțit singuratică.

Nu pot face asta singură în patul acela mare.

Mamă, ieri a fost prima zi și azi e a doua,

nu te poți obișnui imediat. Nu-ți face griji, ne vom obișnui cu toții.

Nu e ușor să-ți pierzi soțul după 45 de ani…

Măcar îi auzeam horcăitul,

puteam vorbi cu el chiar dacă nu răspundea…

- Cu cine o să vorbesc acum? - Vorbești cu pisicile tale, mamă…

Cavidan.

Mami, ai atâta dreptate. Dar nu ești singură…

Uite, mă ai pe mine, pe fratele meu, și pe nepoții tăi…

Am vorbit deja despre asta cu fratele meu,

că dacă se întâmplă ceva cu tata,

mama va sta cu mine în Istanbul o vreme.

Ați negociat cu tatăl vostru înainte să moară?

Pentru numele lui Dumnezeu, mamă, ce spui! Casa noastră este și casa ta.

O să stea cu noi, nu cu voi.

Nu, nu vreau. Nu pot suporta fața soției tale acrituri.

Nu vin la Istanbul.

Nu pot sta în casa voastră ca o străină la vârsta asta.

Găsiți-mi un soț și gata.

- O să ne facem de râs! - Mamă, de ce un soț la vârsta asta?

- Ce o să zică lumea? - Să zică ce vor.

- Dacă muream eu și nu tatăl vostru? - Doamne ferește, mamă, de ce spui asta?

Nu mă întrerupe.

Dacă muream eu, nu-i găseați o soție să-l „ajute” pe tatăl vostru?

- Nu-l însurați? - E același lucru?

- Da, este. - Cum?

Ați cere ajutor chiar și de la oamenii pe care îi numiți „lumea”.

„Hanife, este vreo femeie din satul tău care ar putea fi cu tatăl meu?”

L-ați însura.

Nici eu nu vreau să fiu singură, am nevoie de un bărbat care să aibă grijă de mine.

Mă enervez! Nu te gândești niciodată ce o să-mi spună la cafenea?

Vor spune că fiul lui Gırık Ercep și-a măritat mama. Ce altceva?

E bine să lași oamenii să vorbească așa?

Nu pot sta singură într-un pat mare. Am așteptat doi ani.

Ai așteptat doi ani ca tatăl meu să moară?

Nu-mi răstălmăci cuvintele. I-am ascultat respirația.

Mă întrebam ce aș face dacă ar muri. Aseară, temerile mele s-au adeverit.

Chiar dacă vă opuneți, voi găsi un bărbat decent care nu bea și nu joacă la jocuri de noroc.

- Ce naiba mai e și asta? - Calmează-te. Ia-o ușor.

Bine, nu voi spune nimic. Nu voi spune.

- Îl știi pe Rüstem al lui Salih Șchiopul? - Da.

Era îndrăgostit de mine în tinerețe, dar tatăl meu nu m-a lăsat.

Soția lui a murit acum mai bine de un an. Nu s-a recăsătorit. Mă duc să-l întreb.

Mamă!

Ies pe balcon. Nu mai am aer.

Destul! Nu mă face să-mi vărs nervii pe tine. Adu-mi un ceai.

De ce stai acolo?

Stai jos! Ne asculți?

Mănâncă ce ai acolo!

Bunică, arăți foarte frumos!

Taci din gură, obraznico!

- Încă o dată condoleanțe, Sultan! - Mulțumesc.

Condoleanțe, Nevzat. Nu am putut veni la înmormântare.

Mulțumesc. Servește un ceai.

- Nevzat? - Da, unchiule İlyas?

Unde se duce mama ta așa aranjată?

- Sultan, bine ai venit, condoleanțe. - Mulțumesc.

Ce pot să-ți dau? Băieții mei au adus niște lucruri, dar ai nevoie de ceva?

Nu, mulțumesc.

- Păi… - Ce?

Am luat o gumă de mestecat. Tata o să plătească.

Bine.

Rüstem, te-ai obișnuit?

Cu ce?

Cu singurătatea. După ce a murit Esma, nu am mai putut vorbi cum trebuie.

Poți dormi noaptea?

Adică, nu a fost ușor, desigur, dar te obișnuiești…

Și mulțumită copiilor. Muncă și alte chestii.

- Deci ești fericit? - Sunt fericit?

Nu știu. Pe tine te întreb.

Te-ai gândit vreodată să te recăsătorești?

De ce aș face-o?

Ești singur. Îmbătrânești de tot. Nu ți-e frică să mori singur?

Sultan, pentru numele lui Dumnezeu, sunt sănătos tun.

Cât timp ești sănătos, de ce nu te însori cu cineva?

- Eu? - Tu?

- Da. - Nu, nu pentru mine la vârsta asta.

Ce e în neregulă cu vârsta noastră?

Sultan, ai înnebunit, nu-i așa?

Ești o femeie bătrână, soțul tău tocmai a murit, ești în călduri sau ce?

Eu? În călduri?

N-aș fi aici dacă aș fi! Caut un prieten care să-mi fie de folos.

Nici folos, nici prieten, Sultan!

Nu mă scoate din sărite, lumea o să înțeleagă greșit. La revedere! Pa!

Pa.

Pa.

Ai uitat că plângeai

pentru că tatăl meu nu mă lăsa să mă mărit cu tine.

Vremurile alea s-au dus, Sultan. Suntem prea bătrâni pentru asta.

Ești o femeie cu nepoți.

Mai ai zece ani de trăit, așa că ai răbdare… Pa!

Să ai tu răbdare! Imbecilule!

La ce te uiți? Cară-te de aici!

Condoleanțe. Aveți nevoie de ceva?

Da, am nevoie. Caut un soț. Îmi găsești tu unul?

Există o marjă de profit în asta. Crede-mă!

De exemplu…

Sunt unii care se pricep la asta. Îți trimit link-urile.

Cumpăr monede AI în zilele astea.

Mi-e foarte frică să cumpăr chestii de-astea.

Haide, mamă! Unde ești?

- S-o sun din nou, soro? - Nu, am sunat-o de multe ori.

S-ar enerva. Și în plus, nu-mi mai spune „soro”!

Scuze.

Există un truc în asta…

Am încercat, dar nu știu. Nu m-am priceput.

Ascultă-mă. Nu trebuie să fii tensionat din cauza asta.

Va crește mult. Asta cred! Serios!

A venit!

Mamă, bine ai venit. Erai toată aranjată azi dimineață.

Unde ai fost?

Haide, Zeki, spune ce ai de spus.

Apoi voi deschide plicul.

Cavidan, tu așteaptă afară. Nu se cade între frați.

De ce nu? Kemal e încă aici.

Așa e. Vom ieși cu Cavidan, tu…

Care e marea problemă? Stai jos.

Știm totul unii despre alții. Tata nu avea nimic să ne lase.

Stai jos.

Mamă, tata avea altceva în afară de terenul viran? Știi?

Nu știu. Tatăl vostru era numit „Gırık Ercep”.

Îl durea inima când i se cereau bani.

Poate a pus niște bani undeva.

În fine, spune-ne, Zeki, în loc să ne faci să vorbim aici.

Bine, atunci o să citesc.

Scriu acest testament de bunăvoie. Numele meu este Recep Öteyüz.

După ce voi muri, vreau ca bunurile mele să fie împărțite după cum urmează.

Las 2/3 din terenul viran

fiului meu Nevzat de pe strada Fatihbey, Cide, Kastamonu,

și restul de 1/3 lui Reyhan Öteyüz Kalın.

Am 50.000 de lire turcești în contul meu bancar.

Las 25.000 de lire turcești, soției mele Sultan Öteyüz

cu condiția să nu se recăsătorească

și cealaltă jumătate nepoților mei

Miraç Öteyüz, Sudenaz Öteyüz și Ecem Kalın.

Trebuie să fi simțit el ceva. Îți lasă banii dacă nu te recăsătorești.

La naiba cu rahatul ăsta.

Ce pot face cu ei? De parcă ar fi lăsat o avere.

Mamă, nu spune asta. Putem închiria un magazin pe plajă.

Poți să-l închiriezi cu banii copiilor tăi.

- Asta e tot? - Asta e tot. Atât.

- Atunci eu plec. - Unde te duci?

Hai să mergem, Kemal.

Zeki, mulțumesc.

- Reyhan? Iubito, ești bine? - Nu sunt, Kemal, deloc.

- Ce s-a întâmplat, soro? - Gata! Nu-mi mai spune soro!

Cum ar trebui să-ți spună?

- Poftim? - Nu mai spune nimic.

Ce am făcut acum?

Două treimi din terenul viran i-au fost date fratelui meu.

Și o treime mi-a fost lăsată mie.

Acum că ești în Istanbul, mă gândeam că mi-l va da tot mie.

A fost corect totuși.

Ce legătură are asta cu faptul că sunt în Istanbul? Suntem frați!

Uite, mai avem vreun frate? Nu.

Deci suntem doi. Ar fi trebuit să-l împartă la jumătate. Asta e corect.

Iubito, uită. Chiar dacă ți-l dă tot,

de parcă o să ne ocupăm noi de fermă?

Are dreptate. Rar vii aici, doar când moare cineva.

- Ce legătură are asta? - Nu e evident?

Este despre nedreptate! Nu e corect. Spune ceva, mamă.

Lăsați-mă în pace. Nu mi l-a lăsat mie.

Ar fi trebuit să mi-l dea tot mie,

și după moartea mea să-l împărțiți între voi.

Sunt pe punctul de a-mi pierde mințile! Eu sunt cea care l-a dus pe tata la mulți doctori în Istanbul,

eu sunt cea care l-a operat în cele mai bune și mai scumpe spitale,

eu sunt cea care i-a cumpărat toate medicamentele, i-a făcut controalele,

- am angajat asistente private. - Dacă am fi avut bani, am fi putut și noi.

Pe naiba ai fi putut!

Adică, încerc să nu vorbesc urât, dar mereu aduceți oamenii la exasperare.

I-ai luat toți banii omului, i-ai risipit,

ai datorii la toată lumea și tot vorbești.

Am plătit chiar și datoriile cafenelei.

De aceea mi-a lăsat mie mai mulți bani. Ca să nu fiu dependent de tine.

Ar fi trebuit să se gândească la datoriile tale când a murit.

Nu trebuia să spună, „Am și eu o fiică!”

Desigur că nu trebuia.

Uite, bunicii noștri au avut o astfel de problemă? Nu!

De ce strici tu ordinea? Of, tată.

Așa ești tu. Toată lumea vrea să meargă înainte, tu mergi înapoi!

Ești atât de învechit. Maturizează-te, omule! Doar puțin!

Dar nu ești tu ăla!

Dacă tații și strămoșii noștri nu au găsit ce e corect, o vei face tu?

De ce să vorbesc, nu? Este destinul meu.

Dacă ești femeie, nu poți vorbi, doar te supui!

- Trage pe dreapta, cobor! - Ce?

Am zis trage pe dreapta.

- Bine, mamă. Nu vom spune nimic. - Trage pe dreapta, cobor!

Mamă, oprește-te!

- A deschis ușa! - Haide, trage pe dreapta!

- A coborât din mașină. - Kemal, ieși.

Dă-mi papucii. S-au blocat acolo.

Ia-i.

Stai acolo ca un prost. Nici măcar nu-ți aperi soția!

Mamă!

Mamă!

Mamă!

Ești supărată pe mine acum

dar am greșit? Spune ceva. Bine, o să las baltă.

Mamă, nu fi încăpățânată! Haide!

Vă certați pentru niște mărunțiș!

Hai să ne întoarcem la mașină. Promit că o las baltă.

Așa nu va merge. Cel mai bine e să nu mergem.

Unde ați merge?

Reyhan și-a luat câteva zile libere de la bancă

și trebuia să ne întoarcem astăzi.

Când cer un soț în câteva zile, sunt „nerăbdătoare”.

De fapt, voi erați nerăbdători să vă întoarceți la muncă.

Nici măcar n-ați așteptat o vreme după înmormântarea tatălui vostru?

N-ați spus, aveți de lucru, să nu vă mai întoarceți și să rămâneți?

- A fost un mod de a spune. - Toată lumea din familia asta e nebună!

Tu ești deșteptul, nu-i așa?

Ești deștept doar pentru că ai fost la un liceu anatolian

- și noi suntem proștii. - Nevzat, ești nepoliticos.

Nu, nu sunt!

Da, eu sunt deșteapta.

Dacă ar fi fost după voi, ne-ați fi vândut.

Du-te naibii!

- Distrug familia! - Gata, destul! Eu plec.

Nu accept ce scrie în acest plic.

Și oriunde trebuie să contest, o voi face acum. O să vedeți!

- Haide, fă-o! - Prostule!

- Plângăcioaso! - Imbecilule!

- Acritură! - Ce s-a întâmplat? N-am înțeles nimic.

- Plecăm sau ce? - Eu rămân. Puteți pleca dacă vreți.

Ai făcut ce trebuie. De fapt, avem nevoie de bani. El știa asta.

Ne-a lăsat banii nouă. Care-i marea problemă?

Și Kemal ne susține. Toată lumea e conștientă de tot.

Nevzat?

Dacă am vinde acest teren viran și l-am da unui antreprenor?

Ar fi bine, dar acum avem nevoie de acordul lui Reyhan pentru asta.

Ai dreptate.

Dacă nu ar fi valuri, am înota acum.

Copiii sunt acasă. Haide!

- Ce ai făcut, Sultan? - Ce am făcut?

I-ai spus unui om în centrul orașului că îți cauți un soț.

Și ce dacă?

Ce vrei să spui?

Ai vorbit cu Rüstem al lui Salih Șchiopul? Toată lumea vorbea despre tine.

Nu puteai să spui, ce vă pasă vouă? E greșit să te recăsătorești la 65 de ani?

Chiar și actrița Nilgün Belgün se recăsătorește.

Ești tu la fel ca Nilgün Belgün?

- Probabil are 60 sau 65 de ani. - Las-o baltă! Lumea va vorbi!

La naiba, oamenii ăștia nu vor muri!

Să mor de singurătate îngrijorându-mă de ce vor spune nenorociții ăia?

A cui respirație o voi asculta? Pentru cine voi face platouri cu fructe?

Pentru cine voi face ouă sau micul dejun? Nu vă gândiți deloc la mine?

Caut un bărbat care să-mi asculte respirația.

Dacă mai vorbești vreodată despre oamenii ăia, nu mai veni la mine!

Bine! Nu-ți face griji, prietena mea.

Am auzit zvonurile, de aceea a trebuit să vorbesc cu tine.

Sunt de partea ta.

Jur că nu voi muri fără să-ți găsesc un soț.

Nu spune asta acum!

Așa stau lucrurile. Nimeni nu e mai important decât prietena mea.

În fine, ar trebui să plec acum.

Așteaptă, lasă-mă să-ți pun niște ardei în sacoșă. Sunt proaspeți.

- Și niște castraveți. - Bine.

Sunt delicioși.

Când îți găsesc un soț, te sun.

- Ești sigură că nu vii? - Da, sunt.

N-ar fi trebuit să pornești la drum noaptea așa.

- Nu vreau să se întâmple ceva rău. - Nu, nu-ți face griji, sunt obișnuit.

La revedere, ai grijă. Sună-mă dacă ai nevoie de ceva.

Pe curând.

Toate cele bune lui.

Sudenaz, hai înăuntru.

- Unde ai fost azi? - La Ahmet.

- Ți-e foame? - Da, ce mâncăm?

Niște pită.

Pot s-o încălzesc.

Poftim.

E gratis!

- Nu puteai găsi ceva mai bun, nu? - Întâlnește-l mai întâi.

Nu trebuie să te măriți imediat.

Muharrem e un om foarte amabil. Are o slujbă bună și e înstărit.

Vei fi pe mâini bune.

E un vânzător la bazar.

Mama lui e ca ceapa, tatăl lui e ca usturoiul.

- Care? Cel tânăr? - Nu, cel cu părul cărunt.

- El? - Da.

Veniți! Toate sunt proaspete! Veniți!

- Baftă, Muharrem! - Mulțumesc, Hanife. Bine ați venit!

Am vrut doar să salut.

Ea este Sultan, cea de care ți-am povestit.

- Din cartierul Nasuh. - Bine ați venit.

- Sper că sunteți bine. - Da, sunt bine. Am ieșit la cumpărături.

Bine.

- Condoleanțe, apropo. - Mulțumesc.

- Afacerea merge bine, mașallah. - Câștigă bine.

Slavă Domnului.

Vă aduc cele mai bune. Puteți mânca acasă.

Adu cele mai bune, Muharrem!

- Sunt puțin stricate? - Nici vorbă, nu vând fructe stricate.

Sunt niște vânătăi. Dacă vreți, le schimb oricum.

- Dați-mi din cele de jos. - Bine.

Uitați de ele. Uitați-vă la cele de sus.

- Poftiți. - Nu sunt bune.

Cum puteți spune asta? Nu vând fructe rele.

- E o neînțelegere. - Nu, uitați-vă la asta.

Vinde fructe rele, și nimeni nu spune nimic.

Nu spuneți lucruri de genul ăsta! Nu vând fructe stricate.

Cât costă?

Jumătate de kilogram e 30 de lire.

Uau! Și un jepcar!

Nu spuneți asta! Sunteți nepoliticoasă!

- O jumătate de kilogram de caise, vă rog. - Imediat.

Sunt complet proaspete! Direct din copac! Organice!

- Poftiți. - Mulțumesc.

Dați-mi punga.

- Uitați-vă la asta. - Ce e în neregulă cu ele?

- Nu le cumpăr. - Nu sunt stricate.

Încercați să-mi luați pâinea de la gură?

Fă-ți treaba cum trebuie atunci!

Tu… Sunt supărat pe tine, Hanife! Pleacă de aici cu prietena ta!

Ce s-a întâmplat aici?

Acum, noi suntem cei răi? Tu vinzi fructe stricate, și noi suntem răi?

Sunt unele cu vânătăi. Mi le-au vândut așa.

Nu minți când e vorba de mâncare!

Nu e treaba ta să livrezi intact ceea ce ai cumpărat?

Nu e păcat de toată munca depusă pentru a le crește?

Și eu am o grădină.

Nu ar fi păcat dacă aș da fructe stricate vecinilor mei?

- A spus-o frumos. Vorbește bine. - Evident! Știe multe.

- Mai bine decât știi tu! - Fă-o dacă poți!

- Pot! - Pe naiba poți!

- Cară-te de aici! - Hai să mergem.

- Haide, Sultan. - Nu cumpărați de la el. Vinde fructe rele.

Încă vorbește!

Veniți aici! Toate sunt proaspete!

Hanife, e atât de nepoliticos!

Mă doare. Mai ușor.

Mamă, ar fi trebuit să iei o pastilă. Umerii tăi sunt atât de încordați…

Am băut un ceai de turmeric.

- Mamă? - Da?

- Mamă, o știi pe Elif de la bancă… - Așa?

I s-a întâmplat ceva asemănător.

Cunoștea un avocat care se ocupa de cazuri de moștenire.

Pot s-o întreb despre asta.

Eh?

Mă doare capul din nou. Mă culc devreme.

Reyhan?

Cine e?

Vine Nurcan să-și prezinte omagiile.

Nu vreau s-o văd acum.

Să vorbesc cu avocatul?

Unchiul Recep te-a iubit foarte mult.

Ți-a lăsat chiar și o parte din moștenirea sa.

E adevărat. Ultima dată când am vorbit despre tine, puteai vedea mândria în ochii lui.

Te-a dat mereu ca exemplu.

De când te-ai mutat la Istanbul, a vorbit mereu despre tine.

Sigur! Îți menționa numele adolescenților.

- „Învățați ca Reyhan”, spunea el. - Adevărat.

- Din nou, condoleanțe. - Mulțumesc.

Oricât de bolnav a fost, fiecare moarte este bruscă.

Da.

E destinul.

Fiul meu a luat 82 la examen. Nu a reușit să se angajeze.

- Îl poți ajuta? - Poate.

Sora cumnatei mele vrea să lucreze la banca ta. Ți-a trimis un CD.

- Nu un CD, ci un CV. - Ce-o fi!

Fratele meu l-a văzut pe soțul tău azi. Studiază dezvoltarea copilului.

- De ce ne plimbăm la ora asta? - Grăbește-te!

Mai încet. Nu pot merge cu papucii ăștia.

Dacă mergi ca o broască țestoasă, nu e bine.

O să vorbesc ceva cu tine.

- Nu te mai uita așa la oameni. - E și asta greșit?

- O știi pe Hayriye, nu? - Hayriye Aluna?

Are o rudă în vizită din Germania. Numele lui e Refik.

A fost muncitor, dar s-a pensionat. A divorțat de soția lui.

Și-a lăsat soția și copiii acolo, și a venit aici. Va locui în Cide.

A spus: „Toți anii ăștia am trăit în străinătate”,

acum voi trăi în orașul meu natal.” Va fi pescar aici.

- Bea sau joacă la jocuri de noroc? - Nu. E un gentleman desăvârșit.

Da, am cunoscut pe cineva despre care ai spus „gentleman”.

Sper că nu e ca imbecilul din bazar?

Nu, acesta e diferit. E un om de elită.

Bea chiar și ceai cu lapte. A fost în Europa, la urma urmei.

Sultan, unde te duci?

Mă duc să-l găsesc pe acest Refik. Tu poți merge ca o broască țestoasă.

- O zi bună. - Mulțumesc.

- Poftă bună. - Mulțumesc.

- Vreau să vă întreb ceva. - Sigur.

- Acum, dacă mama se mărită - adică, nu o va face -

dar să zicem că o face, nu va primi moștenirea?

- Nu, nu o va primi. - Și ce se întâmplă cu banii aceia?

- Vor rămâne acolo. - La bancă?

Da.

Nici vorbă. Adică banca va pune mâna pe banii tatălui meu?

Să nu spunem pune mâna. Să spunem o reținere.

Dacă mama ia banii mai întâi și apoi se mărită?

- Acolo lucrurile se complică. - Serios?

Nu e mama ta?

Mamă?

Mamă?

- Unde te duci? - Acasă.

Am treabă, nu pot vorbi.

- Nevzat? - Da?

Se spune că mama ta își caută un soț. E adevărat?

Ce spui? Ești un om bătrân.

Nu ți-e rușine să bârfești? Las-o baltă.

Dumnezeu să-l odihnească. A fost un om bun.

Dar se spune că i-a lăsat fiicei sale o parte din proprietate.

N-am auzit așa ceva! Fetele să primească moștenire…

Și Reyhan a spus, „Vreau să împărțim terenul în mod egal.”

- Știți tot! - Sigur că știm.

Nu avem altceva de făcut decât să stăm aici toată ziua.

În fine, dă-mi un ceai.

Vino cu noi, tocmai ne-am așezat la micul dejun.

Nu mi-e foame. Ecem, vino cu mine.

- Servește un ceai. - Am spus că nu vreau.

- Bunică? - Vino aici.

Uită-te la astea. Care e frumoasă?

Uită-te la asta.

- Asta e de prost gust. - Tu ești de prost gust.

N-am purtat-o de multe ori. Ce crezi?

E pentru tineri!

Nu mă face să înjur din nou!

Nilgün poartă fuste mini arătându-și fundul.

Vrei să aleg, dar nu-ți place ce spun.

Nu fi nepoliticoasă cu bunica ta!

- Ce crezi? - E frumoasă.

Am uitat de ea.

De ani de zile… Crezi că e frumoasă?

- Buni? - Da?

- Îți facem un cont pe TrashChat? - Ce e aia?

E un site de întâlniri. Îți arată bărbați din apropiere,

și te potrivești cu cel care îți place.

Cum funcționează? E ca o întâlnire pe nevăzute online?

Nu, asta e mai tare. Uite, îți deschid unul.

Hai să-ți facem o poză.

Așteaptă. Lasă-mă să pozez.

Acum.

Lasă-mă să văd.

- Asta e. - N-o posta. Arăt prea bătrână.

Posteaz-o pe asta.

Posteaz-o.

- N-ar fi trebuit. Mulțumesc. - Din grădina mea. Eu le cresc.

Ești un adevărat gentleman, Refik. Când te-ai mutat în Germania?

Imediat după liceu, unde Rıfat hoca (Ilgaz) preda literatura,

și chiar l-am consultat.

Nu mi-l amintesc pe Rıfat. Atunci ești cu câteva generații înaintea mea.

De ce te-ai întors din Germania?

După o anumită vârstă, vrei să te întorci în orașul natal.

Chiar și vremea e diferită.

- Și fratele meu a fost în Germania. - Da? Unde locuiește exact?

- Fratele meu a murit anul trecut. - Condoleanțe.

Mulțumesc. Și soțul meu a murit recent.

Îmi pare rău pentru pierderea suferită, îmi pare foarte rău.

- Dar văd că vă descurcați bine. - Mă descurc.

Avea cancer la plămâni. Suferea de mult timp.

Soția e acolo? Copiii?

Eu și soția mea suntem divorțați. Ea este în Duisburg cu fiul cel mare

iar cel mic este în Aachen.

Toți și-au început propriile afaceri, le merge bine.

Dar nu ne-am mai văzut de ceva vreme.

- De ce? S-au dovedit a fi nerecunoscători? - Nu, așa a trebuit să fie.

De ce nu vor să știe de binele tatălui lor.

E pentru că tu și mama lor ați divorțat?

Cam așa.

Ai fost violent cu soția ta?

Nu, nici vorbă. Eu nu lovesc nicio femeie.

Evident, nu arăți a fi unul.

Avem o mulțime de nemernici de-ăștia pe aici.

Mă scuzați.

Fără supărare.

Și căsătoria?

Poftim?

Nu vrei să începi o nouă viață?

Trebuie să ne recăsătorim pentru a începe o nouă viață?

Nu trebuie?

Desigur că nu.

Să vă dau un sfat?

Nu ai neapărat nevoie de un bărbat pentru a trăi a doua tinerețe.

Doar pentru că trupul îți îmbătrânește nu înseamnă că și sufletul îmbătrânește.

Cum?

De exemplu, eu am învățat să pescuiesc după 60 de ani.

Pescuitul e a doua ta tinerețe?

Sunteți amuzantă.

Da, a doua mea tinerețe e pescuitul. Poți să-ți găsești propria pasiune.

Ce e de făcut în Cide?

Mamă, încerci să mă omori?

Nu poți fi atât de nesimțită! Jur pe Dumnezeu.

Te săruți cu alți bărbați pe la colțuri de port,

te înscrii pe site-uri de întâlniri…

Și și-a pus propria poză.

Tatăl meu tocmai a murit! Se va răsuci în mormânt.

E în regulă. Ajunge. Nu o mai presa.

Dar cei care ne presează pe noi? Ne facem de râs în fața tuturor.

Nu te-ai făcut de râs când ai fugit cu ea, dar acum da?

Ce nepoliticos, mamă.

- Îți provoci soțul! - Nimeni nu mă provoacă.

Aud ce faci la cafenea.

N-au altceva de făcut decât să vorbească despre mine?

Să aibă și ei a doua tinerețe.

Nu știi cum e toată lumea aici? Da, vorbesc despre tine.

Unde naiba ai auzit de TrashChat?

Fiica ta m-a pus să-mi fac. Altfel n-aș fi știut.

Ce fiică? Ecem?

- Ce faci pe site-ul ăla? - Toată lumea știe de el.

Toată lumea? Câți ani ai? Dă-mi telefonul tău. Dă-mi-l!

Du-te în camera ta! Și tu! Vom vorbi despre asta mai târziu!

Nu țipa la ea. Nu e superficială ca tine.

- Acum suntem superficiali? - Vorbea despre noi.

- E pentru că n-am învățat. - Și dacă ai fi învățat?

Același lucru și aici. Să te confrunți cu asta.

Atunci n-ar fi trebuit să înveți. Ar fi trebuit să ai grijă de ei.

- Ai făcut-o? - Da, am făcut-o. Tu n-ai fost aici.

- Tu, taci din gură! - Nu te băga, Cavidan!

- Nu poți țipa la soția mea! - Tu poți pentru că ești soțul ei?

- E mai bine să fugi ca a ta? - Du-te naibii!

- Nu face asta! - Idiotule!

Ce faceți?

Destul! Opriți-vă!

M-am săturat de certurile și țipetele voastre!

Refik e prietenul meu, băgați-vă asta în cap.

Nu mă mărit imediat. Am decis să-mi trăiesc viața.

N-ai trăit-o până acum?

Ce vei face?

O să vedeți.

Sultan, nu știu cine ți-a dat ideea asta, dar treaba asta nu e pentru tine.

Chiar ai de gând să lucrezi în bazar?

Da.

Comercianții răi mi-au dat ideea.

Zicala nu e așa, dar în fine…

Las-o baltă, Sadık, nu-i da atenție. Va pleca în două ore.

E doar un moft…

Sunt aici acum, așa că obișnuiți-vă.

Roșii…

Roșii…

Am ardei.

Am ardei și roșii.

- Din grădină… - Sultan?

O zi bună. Le vinzi pe astea?

Da, Ürkiye. Bine ai venit. Ce dorești?

- Sunt din grădina ta? - Tocmai le-am cules azi dimineață.

- Cât e kilogramul? - 30, dar 25 pentru tine.

- Câte kilograme vrei? - Unul e de ajuns.

- Vrei altceva? - Nu, asta e tot.

În loc să râzi cu gura până la urechi, cântărește asta. Haide.

Poți tu.

- Încă un castravete și e un kilogram. - Mulțumesc.

Mulțumesc.

- Cât costă, ardeii? - 80, dar 60 pentru tine. Vrei?

Un kilogram.

Când faci asta, furi banii altcuiva.

Asta e comerț?

Ce naiba fur?

Rahatul tău împuțit e la fel cu al meu?

Le aduc din propria mea grădină.

Ce știi tu? Sunt organice.

- Mulțumesc. - Mulțumesc.

Te voi reclama la primărie. Agiti apele

pentru că ai pus ochii pe locul nostru. Te voi reclama. Să știi de la mine!

- Du-te și spune cui vrei tu! - Du-te tu.

Uită-te la asta!

Veniți, oameni buni! Veniți! Acestea sunt cele organice!

Ardeii sunt proaspeți. Am prune proaspăt culese din copac.

Nevzat, mama ta a început să lucreze în bazar.

Ce?

Nu ți-e rușine să pui o femeie să muncească la vârsta asta?

- În bazar? - Da, în bazar.

Nu te băga! E treaba ei. Ce te interesează pe tine?

Bazarul? Nu înțeleg.

Tulbura liniștea lui Muharrem în bazar

- și lăsa oamenii fără muncă. - Mama mea?

Da.

Mama ta a devenit vânzătoare în bazar, sora ta a pus ochii pe terenul tău.

Trebuie să fie greu pentru tine.

DOUĂ SĂPTĂMÂNI MAI TÂRZIU

Sultan? Sultan?

- Ai ceva rămas? - Da, am.

Mă bucur să te văd.

Ce ai?

- Pătrunjel? - Da.

Ardeii sunt foarte buni.

Bine.

- Și roșiile? - Da, arată foarte bine.

Nu am putut merge la bazar.

- Ce faci? - Sunt bine.

Cât e în total?

- Mulțumesc. Salutări soției. - Sigur, pe curând.

Mama e foarte bună la bazar, nu?

Oamenii ăștia s-au obișnuit cu ea. Ce crezi?

Ne-a făcut de râs!

Aș fi vrut ca Dumnezeu să-mi ia viața, să nu văd asta!

Ești aici azi și mâine plecată, eu aud toate bârfele.

Asta nu e o modalitate de a juca rolul victimei! Dacă ești copilul prețios al tatălui nostru,

va trebui să suferi aceste lucruri. Destinul…

Destinul, da…

Te enervai când numeai totul destin.

Spui asta de când ai venit aici.

Bătrânii noștri spuneau adevărul.

Te bucuri pentru mama mea?

De ce nu stă acasă, să se uite la TV și să-și plângă soțul?

Ce înseamnă să fii vânzătoare la bazar la vârsta asta!

Ești ca mama ta. Se vorbește la cafenea.

Toată lumea a auzit că vrei o parte din terenuri.

Ce?

Ce le pasă lor?

- Unde te duci? - Cine vorbește pe la spatele meu?

Spuneți-mi în față.

Vezi? Au amuțit. Nu știi cum să-i faci să tacă.

Nu voi renunța la dreptul meu! Terenul va fi împărțit la jumătate.

Mama va fi vânzătoare în bazar! Haideți, vorbiți până dimineață.

Voi doar vorbiți despre viețile oamenilor.

Dă-mi o apă minerală rece.

- M-ai făcut de râs! - Nu! Am făcut-o foarte bine!

Nu spui nimic să-i faci să tacă!

Mă gândesc la binele tău. Tu nu te gândești la mamă?

Ce se va întâmpla dacă într-o zi își rupe un braț sau un picior și ajunge la pat?

Nimic.

Scoate-o din bazar. Te va asculta.

Încă îmi spui să renunț la ea.

Mama va face ce vrea și tu nu te vei mai amesteca de acum!

Las-o să trăiască liberă. S-a săturat de tine și de tata în toți anii ăștia.

A stricat ordinea în bazar.

Dacă mâine se întoarce împotriva localnicilor, va fi complet singură aici.

Să nu-i stricăm ordinea pentru că e o femeie liberă.

Lasă-mă să-ți spun ceva.

Ar renunța să mai vină la cafenea din ciudă pentru mama.

Ce s-ar întâmpla cu nepoții tăi atunci?

Cum aș avea grijă de ei?

Nu vrei să facă asemenea lucruri absurde, știu.

- Bine. - Ești cea mai tare!

- Nu mă atinge. Am o condiție! - Care e?

- Îmi vei da jumătate din terenul viran. - Iar cu terenul viran?

Nu mă enerva. Vreau ce e al meu de drept.

O vom face „legal”. Apoi îl poți da antreprenorului cum dorești,

și-l vom împărți în oricâte apartamente vrem.

- Chiar și metrajul va fi egal. - Tu vii aici doar de sărbători.

- Ai pus ochii pe terenul meu! - Traumele copilăriei nu se uită ușor.

Dar acele traume te-au ajutat să termini școala. Ai devenit un om.

O femeie!

Ai devenit o femeie, dar cu tupeu.

Ești de acord? E în regulă?

Da, sunt. Am și eu condițiile mele. Va renunța să mai lucreze în bazar.

Nu va mai căuta un soț. Va locui la mine, la tine sau la ea acasă.

Dacă nu le poți îndeplini, uită-te la ce poți lua.

Apa minerală nu e deloc rece.

Nu te mai uita!

O zi bună.

- Bine ai venit, Refik. Ce faci? - Sunt bine. Uite aici.

A fost o zi frumoasă. Ți-am adus niște pește.

N-ar fi trebuit.

Sudenaz! Sudenaz!

- Da, bunică? - Ia-l și pune-l în frigider.

- Bine. - E nepoata ta?

- Da, numărul trei. - Mașallah.

- Ce grădină mare! - Da, așa e.

Am pruni în spate. Niște duzi.

Fac gem și îl dau vecinilor.

- Fasolea arată bine anul ăsta. - Ce conversație profundă.

- Salut, Hanife. - Vino și stai cu noi.

Sunt în drum să culeg niște prune. Te-am văzut și am vrut să te salut.

Drăguț.

- Trebuie să plec acum. - Mai stai puțin.

- Pot să-ți fac ceai cu lapte. - Voi mai trece.

Oricând.

- Pe curând. - O zi bună.

Pa.

- A spus „Voi mai trece”. - Taci din gură!

Ce? Arătați bine împreună.

- Nu se întâmplă nimic. - Vorbeați intim.

E prietenul meu.

Sigur.

Sultan?

Hayriye.

Sultan! Vino aici!

- Ce s-a întâmplat? Sunt aici. - Nu-ți poți imagina ce s-a întâmplat.

- Ce? - Era o familie din Ankara

care deja rezervase pensiunea mea… Urmau să vină din nou.

Au plătit avansul. I-am sunat. Nu au răspuns.

Le-am trimis mesaj. Niciun răspuns. Telefoanele lor erau închise.

- Au murit? - Nu.

Doamne ferește.

- Au avut un accident? - Nu, chiar mai rău.

Am crezut că nu vor veni, așa că i-am înlocuit cu alții,

doi băieți tineri. Au venit și ei. Nu le-am putut spune adevărul.

Vrei să le spun băieților să iasă afară?

- Pot sta la tine? La etaj? - Familia lui Reyhan stă acolo.

Lasă-i să doarmă jos două nopți. Doar două nopți! 950 de lire.

Nu vreau bani. Se descurcă ei.

Poți să faci puțină curățenie, și să schimbi cearșafurile.

Îi aduc aici.

Mulțumesc. Sper să ți se îndeplinească dorințele. Ești cea mai bună! Numărul unu!

Serios? Nu-mi vine să cred. Chiar ai făcut asta?

Crede-o. Hayriye poate s-o facă. De ce n-aș putea și eu?

Apartamentul pe care îl închiriezi e de fapt al meu.

- Măcar ai fi putut întreba. - Vii, dar nu stai niciodată acolo.

Dar nu e bine. Aduci străini în casă.

- Și dacă se întâmplă ceva rău? - Nu s-ar întâmpla nimic.

Nu sunt niște vagabonzi. Sunt o familie.

Voi primi doar familii.

Sultan?

Sunt aici.

Pot câștiga niște bani cu asta. Nu am nevoie de banii lăsați de tatăl tău.

- Bună seara. - Bună seara.

- Mulțumesc. Și o pătură, vă rog. - Sigur.

Bine ați venit. Pe aici.

Ayşe?

Ayşe! Putem merge acum.

A plecat acum.

Poți verifica baia.

Ia-le pe cele murdare…

Puteți sta ca la voi acasă.

E lumină.

Mulțumesc.

Mulțumesc, fiule.

N-ar fi trebuit să blochezi calea. Nu putem căra lucruri.

- Nu puteți trece pe aici? - Nu putem. Uită-te la asta!

- Îmi invadezi spațiul. - Bine-mi faci. Ocupi prea mult.

Suntem în bazar două zile pe săptămână, așa că nu trebuie să-ți văd fața prea des.

Tu sau eu?

- Sultan, o zi bună. - Mulțumesc.

- Te-ai prins cum merge. - Când spun „nu poți”.

N-ai găsit un soț, așa că trebuie să muncești.

E mai bine să te măriți decât să muncești. Soțul tău ar avea grijă de tine.

Poate găsești pe cineva aici. Sunt mulți bărbați în bazar.

Taci din gură! Treci la treabă!

Sultan, nu le da atenție. Stai la taraba ta.

Veniți, oameni buni! E un vaccin al tinereții.

Ce naiba spui? Ce insinuezi?

Nu te considera un moșneag!

Nepoata lui a avut trei soți. Și Sultan cumpără de la taraba asta.

Veniți, oameni buni!

Ce spui?

- Ce faci? - Nu!

Taraba mea! Ce-ai făcut?

Ce-ai făcut?

Cine va plăti pentru asta?

Acum n-o să mai spui niciodată „un moșneag”!

Sultan, ce ai făcut?

A distrus taraba!

Poftiți. Luați unul înainte să se răcească.

Domnule avocat, unul pentru dumneavoastră.

Cine vrea ceai?

PRIMĂRIA CIDE

- Mă scuzați. - Da.

Aș dori să fac o plângere. Unde ar trebui să merg?

Sultan?

Da, Murat?

- Administrezi o pensiune aici? - Da.

- E o plângere împotriva ta. - Cine a făcut asta?

- Ce plângere? - O pensiune fără licență.

- E împotriva legii? - Da, este.

- Altfel toată lumea ar administra pensiuni. - Le știi pe toate, nu-i așa?

Nu fac nimic greșit.

Ne facem datoria. Trebuie să ai o licență.

Altfel o voi închide data viitoare.

- Sultan, unde să le pun? - Nesrin, ce faci aici?

Sultan?

Ayşe?

- Toate femeile din Cide sunt aici. - Da, sunt.

Uită-te la tine.

Ce e în neregulă cu noi? Muncim cu onoare.

Nu puteți. Veți lucra ca vânzătoare, ca femei?

De ce n-am putea? Putem muta lumea din loc dacă vrem!

Au asigurare?

Ce asigurare?

De parcă totul merge legal în orașul ăsta, mă interoghezi pe mine?

Nu e nevoie de anarhie. Data viitoare voi închide acest loc!

Nesrin, vii cu mine. Ayşe, și tu. Haideți!

Sultan, nu-ți face griji. O vom rezolva.

Refik?

Sultan?

Ia-mă de nevastă!

Oamenii vor să vadă lucrurile așa cum sunt obișnuiți.

O femeie de vârsta ta ar trebui să stea acasă, nu să iubească viața atât de mult…

Acelea sunt cuvintele celor care nu știu cum să trăiască.

Nu asculta astfel de prostii.

Nu ascult, dar nu mai am o pensiune.

Curând, copiii mei nu vor mai veni să mă vadă.

Uite, simt că am început viața de la capăt la vârsta asta.

Timp de ani de zile nu am realizat că pierd propria mea viață

pentru că eram îngrijorat de ce vor spune alții.

Mi-am reprimat mereu „eul”, și apoi a izbucnit undeva.

În sfârșit am făcut ceea ce ar fi trebuit să fac cu ani în urmă, când m-am pensionat…

- Mă bucur că nu m-am mai recăsătorit niciodată. - Spui că nu te vei căsători?

- Sunteți o femeie foarte drăguță, Sultan. - Eu?

Da, tu, dar nu sunt eu cel pe care îl cauți.

Spui că sunt o femeie drăguță și totuși nu mă vrei.

Nici vorbă! Doar că…

Nu mai vreau femei.

- Înțelegi ideea. - Bine.

Ce?

Nu o vom face, dar vom dormi în același pat. Oamenii nu vor mai vorbi.

Am dormit în același pat cu cineva toată viața mea.

Vreau să fiu liberă în ultima primăvară a vieții mele.

Corect.

Nu asculta ce spune lumea! Nu-ți face griji!

Tu știi cel mai bine pentru tine.

Zilele trecute eu și Mehmet am fost în cancelarie.

Ușa s-a blocat. N-am putut ieși până la miezul nopții.

Ia niște apă.

- Niște pâine? - Sunt bine.

Wow, ești foarte fericită!

După toate aceste zile, e prima dată când ne distrăm la cină.

E pentru că nu e nimeni în pensiune?

Niciun zgomot de la etaj.

Blestemat să fie cel care ne-a reclamat.

Nu spune astfel de lucruri.

Ce e în neregulă, Cavidan, de ce ești supărată?

- Mama făcea niște bani… - Mama era singura care făcea bani?

Poți retrage bani din ce ți-a lăsat tata?

Banii pe care i-am câștigat luna asta s-au dus pe tarabele pe care le-ai distrus.

Voi retrage oricum niște bani.

- Dar am nevoie de ei. - Pentru ce?

- Pentru o faptă bună. - Ce faptă?

Te măriți din nou?

PRIMĂRIA CIDE

PENSIUNEA FAMILIALĂ SULTAN

Mulțumesc. O zi bună.

- Felicitări, mamă! - Mulțumesc, fiule.

Arată frumos.

Nu fi tristă.

E mai bine decât un iubit bogat.

Pentru tine e bine.

Nu știi că primești comision pentru că aduci clienți mamei?

Știi că am văzut asta, nu?

Comision? În loc să-l primească Hayriye Aluna,

să rămână în familie.

- Am dreptul la acel comision. - Ce comision?

Eu aduc clientul. Ce te interesează pe tine?

E casa mea! De asta.

Am stat două luni într-un loc unde am venit pentru o săptămână.

Trebuie să mă întorc acum, nu mă pot ocupa de afacerea asta.

Las-o să facă ce vrea puțin. Ce te interesează pe tine?

Curând va începe să spună „ajută-mă la curățenie”.

Și femeile au fugit, dar ea nu va renunța la treaba asta.

Reyhan, un comandant și soția lui vin din Kastamonu.

Ajută-mă să „curățăm” casa asta.

Ai auzit? O cunosc. Dă-mi jumătate din teren și plec.

Zeki a fost prins la mijloc, a spus să rezolvăm între noi.

- Și înțelegerea? - Ce înțelegere?

Încă vinde în bazar. Lumea încă vorbește la cafenea.

Ești de acord să administreze o pensiune, dar nu să vândă.

Mă tot bați la cap cu oamenii de la cafenea. Ce legătură are asta?

Ai și tu o fiică. Vei tăcea dacă va fi tratată așa?

- Nimeni nu-i poate face asta. - Și tata a spus la fel. Uită-te la noi.

- Nici măcar fratele meu nu-mi respectă drepturile. - Te joci cu cuvintele.

- E același lucru? - Da. Da, este.

Într-o zi, fiica ta ar putea fi în această situație. Ai face la fel?

Desigur că voi da ceva, dar… Soțul ei va avea grijă de ea.

- Dacă se ajunge la venitul meu mic… - Aceeași mentalitate.

Vrei să ne supunem fiecărui cuvânt al unui bărbat.

Nu vrei ca ea să stea pe picioarele ei?

Vrei să depindă de soțul ei?

- Nu va avea nevoie de nimeni. - De aceea trebuie să fii corect.

Ca să nu caute ceea ce

nu primește nici măcar de la familia ei în altă parte,

ca să nu creadă că e normal și să tacă…

De asta.

Cu cine vorbesc?

- Ești exact ca tata. - Ce?

- Ești ca tata. - Ce ai spus?

Am spus că ești ca tata.

Exact la fel. A ignorat-o pe mătușa mea, și pe mama.

Am văzut toți asta. Înainte să moară, m-a ignorat pe mine.

Faci același lucru. Vei face la fel cu fiica ta.

- Nu sunt ca tata, și nu voi fi niciodată! - Atunci nu te comporta ca el!

- Crezi că-mi face o favoare. - Da.

- Cu terenul. - M-a mângâiat pe cap măcar o dată?

- Ce legătură are asta? - Multă.

Să lași un teren fiului tău nu te face un tată.

Ai dreptate. E nedrept.

Ai încercat din greu să faci un om ca mine…

N-o să spui „plângi”, nu? Îmi șterg nasul cu mâna.

Dacă află cineva, mă răzgândesc.

Despre ce?

Îți voi da jumătate din teren.

- Serios? - Serios.

Am o condiție.

Nu e o condiție de fapt. O rugăminte.

Fiul meu a obținut un punctaj bun la examenul de admitere.

- Da, am vorbit. - Vrea să studieze în Istanbul.

- Nu mi-a spus asta. - Nici nouă nu ne-a spus.

A spus, pot rămâne și studia aici, dar nu vreau să studieze aici.

Eu am studiat aici, și ce?

Nu am făcut facultate totuși.

Dacă rămâne aici, va vedea aceiași oameni.

Ai spus că eram prieten cu fiii proprietarului de tutungerie.

Vreau să studieze în Istanbul.

Vreau să fiu mândru de el.

Exact cum sunt mândru de tine.

Nu i-am putut spune nimic. Vezi cum stăm financiar.

Istanbulul este un oraș mare. N-am putut vorbi cu tine despre asta.

- De ce? - Soțul tău, și toate cele. Nu știu.

Haide. A obținut un punctaj bun și vrea să studieze în Istanbul.

Va sta la mine, desigur. Va fi un frate pentru Ecem.

Sunt mătușa lui. E nepotul meu. Suntem frați.

- Serios? - Serios.

- Mulțumesc. - Eu îți mulțumesc.

Reyhan? Vino aici. E atât de murdar aici.

Bine, mamă. Vin acum.

Vezi?

Sunt ca o femeie de serviciu. Uită-te la mâinile mele.

Vin acum.

Ai promis. Împărțim terenul la jumătate.

- Promit. - Promiți?

Promit.

- Frate? - Da?

Am uitat asta. Dacă te atingi de drepturile mele, te-am ars!

N-am văzut-o venind.

- Mamă, unde ești? - Fată obraznică.

N-ar fi trebuit. Aveam fasole acasă.

N-am putut să te scot la cină de când am venit aici.

Am vrut doar să avem o masă bună împreună.

- E atât de drăguț din partea ta. - Poftă bună.

- Vom bea și rachiu? - Uau!

Poți veni de sărbători, Sudenaz.

Vom veni cu toții să vă vizităm.

Bravo vouă. Fiți buni unii cu alții mereu.

- Nu fiți ca mama sau tatăl vostru! - Mamă!

Haide, mamă!

- Aș vrea ca tatăl vostru să fie aici. - Aș vrea!

Probabil ne privește de undeva.

Ne-a făcut viața un iad când era în viață.

Dar a lăsat în urmă două lucruri frumoase. Și voi mi-ați dat acești copii prețioși.

Important este semnul pe care îl lași în urmă.

Ecem?

Ai descărcat gunoiul ăla sau ce-o fi, e cineva prin apropiere?

Mamă, haide!

Glumesc!

Glumește.

Mamă, îmi pare rău.

Nu întrebi de ce?

- Nu, știam deja. - Știai că am făcut o plângere împotriva ta.

Am știut imediat.

Mamă, a fost pentru binele tău. Nu am avut intenții rele.

Uită-te la ei.

- Scumpo. - Am împachetat niște ardei.

- Ai încărcat prea mult. - Le puteți mânca pe toate.

Voi avea ore de șofat. Data viitoare voi conduce eu familia.

Voi dormi pe drum, atunci. E greu să conduci tot drumul.

- Îți vine să crezi ce spune? - Vei fi un om bun!

Mamă.

Condu cu grijă.

Condu cu grijă, bine?

- Ai grijă de mamă. - Nu-ți face griji.

Pe curând.

Ai grijă, Miraç.

Sună-mă de îndată ce iei decizia finală.

Pe curând, ai grijă.

Bine, așteaptă.

- Pa. - La revedere.

Reyhan?

- Mă duc la cafenea. - Nevzat, așteaptă.

Voi cumpăra ceva din centru. Merg cu el.

Vino cu noi.

Vino aici.

- Cine a zburat? Sudenaz a zburat. - Ea a zburat.

PENSIUNEA FAMILIALĂ SULTAN

Pensiunea Sultan?

E ca o clădire comună. E ca o casă.

O baie și o bucătărie. 800 de lire. Mai ieftin decât cele de pe plajă.

Bine, vă așteptăm atunci.

Sultan?

M-ai speriat, Hanife.

- Am vești bune pentru tine. - Ce?

- Îl știi pe Șaban? - Șaban Ursul?

Da, are un frate în satul Güren. Nu s-au mai văzut de mult.

Probabil nu-și vorbeau unul cu altul.

S-au împăcat sau ce?

Așteaptă, lasă-mă să-ți spun. Fratele lui se numește Fikri.

Îi spun Fikri Chiorul. Avea ochi mari și albaștri.

- Așa? - Soția lui a murit acum două săptămâni.

Unii oameni din cartierul nostru au mers chiar și în sat la înmormântarea ei.

- Și ce dacă? Nu înțeleg unde bați. - Își caută o soție.

A spus că vrea să se recăsătorească. M-am gândit la tine.

Nu am vrut să vorbesc cu ei înainte să te anunț.

- Are bani? - Desigur că are.

Cred că spatele terenului vostru viran le aparține lor.

- Are o casă? - Da, are!

Una în sat, două în Istanbul.

- Are mașină? - Da, are chiar și un tractor.

A cumpărat o mașină nouă fiului său anul trecut. Îți poți imagina?

Bine. Mărită-te tu cu el, Hanife!

- Nu-l vrei? - Nu! Am destule pe cap.

Nu mă pot ocupa de un soț. Mă duc la bazar.

Sultan?

- Da? - Ce se întâmplă?

- Vreau să mă întorc la muncă. - Și soțul tău?

Nu știu. Nu i-am cerut părerea.

Ai spus că dacă vrem, putem provoca un cutremur.

Zicala nu e așa, în fine. Bravo ție.

Bine. Oaspeții sunt pe punctul de a sosi. Fă puțină ordine în casă.

Poți pregăti niște mâncare.

Hai să mergem, Nesrin.

- Nesrin, unde e Ayşe? - Nu a putut veni.

Bine.

Ce s-a întâmplat? N-ai fost aici luni.

Mi-am făcut griji pentru tine.

Copiii, pensiunea, și toate cele. Asta e, Muharrem.

Ai profitat de asta, și mi-ai furat clienții, nu?

Nici vorbă! Am lăsat un trandafir acolo să arăt că ești în inima noastră.

Am murit și nu sunt conștientă?

Nu înțelegi glumele mele.

Asta e din cea mai bună parte a grădinii mele.

Uită-te la asta. Nu are vânătăi sau altceva.

E sănătoasă.

- E frumos. - Poftă bună.

Asta ți-am spus eu? Mă scoți din minți!

Mi-ai spus să fiu în preajma ta. Deci, iată-mă.

- Bine, am spus, dar nu mereu. - Dar e frumos.

- Fiule, unde ești? - Am întârziat din cauza lui Ayşe.

A spus că va lucra cu mine aici toată ziua.

- Voi lucra. - Bravo, fată.

Totul e din cauza ta, Sultan!

Aveți grijă unul de altul. Puteți ajunge singuri dintr-o dată.

Va sta cu mine toată ziua?

Dacă nu mă vrei aici, voi lucra la pensiune.

Bine, fă ce vrei.

- Serios? Sultan, ai auzit asta? - Da. Du-te, fetele te așteaptă.

Nu gătesc în seara asta. Luați ceva de mâncare în drum spre casă.

- Mulțumesc. - Poftă bună.

Traducerea și adaptarea: MEOO Team