Original subtitles

În 1993, numărul refugiaţilor din Bosnia şi Herţegovina era atât de mare

încât şi hotelurile din zonele turistice au fost transformate pentru a-i găzdui.

Şi încă sunt acolo.

Eram în Brčko când a început totul.

Au dat buzna în apartamentul nostru pe 15 aprilie.

Trei dintre ei, înarmaţi şi în uniforme.

M-au luat la bătaie şi au dus-o pe soţia mea într-o altă cameră.

Atunci am văzut-o ultima oară.

Anul trecut am aflat că e moartă.

Locul de adunare era la o fermă, în afara oraşului.

30 de bărbaţi într-un ţarc pentru vite.

Ce am văzut acolo... nu mi-a venit să cred că oamenii pot face aşa ceva unii altora.

Ne-au scos afară pe şapte dintre noi.

Ne-au dat nişte cuţite.

Ne-au obligat să ne tăiem o mână.

Erau beţi.

Un bărbat mai în vârstă

n-a vrut să şi-o taie.

Au pornit un malaxor de ciment, dar tot nu a vrut să o facă.

I-au băgat capul în malaxor.

Am încercat să mi-o tai.

Dar n-am putut tăia până la os.

Au spus

că am făcut un efort şi că nu mă vor omorî.

Braţul meu atârna.

Au spus că mă vor ajuta.

M-au dus la malaxor şi... Ei bine...

Nu ar trebui să te simţi vinovat că ai avut noroc.

Nu mă învinovăţesc.

Doar spun că a fost voia lui Allah.

Dacă m-aş fi învinovăţit

sau pe altcineva

n-aş fi putut face nimic.

Nemernicule! Vino încoace!

Ce idiot!

Sunt beat, aşa că o să-ţi spun.

Uneori, când...

când merg singur prin oraş...

când...

când sunt singur în camera mea...

Când merg la baie. Îmi vine numele tău în minte.

Una.

Ce?

Nimic. Îmi vine în minte numele tău.

Una, Una, Una...

Ce nenorocită de onoare.

E grozav că te gândeşti la mine când te uşurezi.

Nu... N-am vrut să spun asta...

Ştii ce-am vrut să spun.

Ştiu.

Ştii? Serios?

Sunt oameni prin preajmă.

Unde te duci, Una?

Nu-ţi face griji, o să tot repet Ivan, Ivan, Ivan.

Scuze, nu am vrut să trag cu ochiul.

Eşti de la hotelul de sus?

Mahir?

Sunt aici.

Poţi veni puţin? Scuză-mă că te deranjez.

Rahatul ăsta a căzut.

N-am atins nimic, doar am lăsat apa să curgă.

Ştiu, se mai întâmplă.

Dacă cineva mi-ar fi spus acum cinci ani că voi locui în Pula...

Eşti aici de mult timp?

De ceva vreme.

De unde eşti?

Dintr-un sat din Valea Drinei.

Cum te descurci? E cineva de prin partea ta pe aici?

Nu?

Am locuit şi eu în Valea Drinei o perioadă.

În Foča.

Am lucrat pentru o companie de inginerie.

E o regiune foarte frumoasă...

Toate zonele acelea de-a lungul râului Drina...

Cei care încă nu au plătit pentru excursia de absolvire

rugaţi-vă părinţii să o facă în vacanţă,

altfel nu veţi putea merge.

În regulă, putem începe ora acum?

Despre ce vorbiţi voi două?

Bine. Vom începe cu cei 13% dintre elevii cu note de 10...

Tocilarii!

Ce "tocilari"? Au obţinut diplome de merit!

Una, a venit iubitul tău.

Ce o să faci acum că s-a terminat şcoala?

- Ţi-ai găsit ceva de făcut? - Da. O să muncesc.

La şantierul naval, prietenul tatălui meu mă va angaja.

Grozav.

Să mergem.

Ce faci?

Scap de lucrurile în plus. După cum vezi.

Alea sunt hainele tatei.

- Salariul tău e la fel ca înainte? - Nici vorbă.

Ce pot să fac? Timpurile s-au schimbat.

Poţi să te uiţi dacă vrei.

Dar tu? Munca merge bine?

Merge.

Nu e de lăudat să dai ce a mai rămas din viaţa altuia.

Dar, la naiba.

Unu, doi, trei, patru, refugiaţi!

Unu, doi, trei, patru, refugiaţi!

Sunteţi al dracului de mulţi!

Se tot spune de ani de zile.

Sunteţi mai puţini, dar mai mulţi.

Unu, doi, trei, patru, refugiaţi!

Sunteţi din ce în ce mai mulţi.

Unu, doi, trei, patru, refugiaţi!

Sunteţi al dracului de mulţi!

Mă aşteptai?

Mulţumesc că ai avut grijă de mine.

Mişto cămaşă.

Mişto cămaşă!

Poftim?

Mirosul mării.

Ce fel de casă aveai, îţi mai aminteşti?

O casă obişnuită.

Cu ferestre, uşi, camere şi o bucătărie.

Poţi să descrii bucătăria?

- Vrei să vorbesc despre bucătăria mea? - Ai putea, da.

Era...

Ca această cameră.

Cu o masă şi patru scaune.

Şi o fereastră cu vedere spre grădină.

- O chiuvetă, un cuptor, dulapuri... - Ai folosit cuptorul?

Cine nu foloseşte un cuptor?

Ce ai gătit în el?

Ultima masă pe care îţi aminteşti că ai pregătit-o.

În cuptor?

Nu-mi amintesc.

- Carne. - Ce fel de carne?

Nu-mi amintesc.

Nu-ţi aminteşti sau nu vrei să-ţi aminteşti?

Nu-mi amintesc.

Mai avem 25 de minute.

Mamă, lasă-mă în pace, eşti beată.

- Salut! - Mama e acolo?

Nu, nu e aici.

- Ce mai faci? Cum sunteţi? - Suntem bine.

- S-a terminat şcoala? - Da, am terminat cu şcoala.

Cum te-ai descurcat?

M-am descurcat bine, Igor a avut probleme cu matematica.

- Dar s-a descurcat până la urmă. - E ca taică-său.

Cine e?

E tata. Vrea să vorbească cu tine.

Se uită la un desen animat stupid şi nu poate vorbi acum.

- Aveţi nevoie de bani? - Nu, nu trebuie, e în regulă.

- Cine era? - Marina.

De ce vrei să-l respingi?

Ţi s-a părut atrăgător, nu-i aşa?

Ce are? E chipeş, cântă, nu e prost.

Bine, nu e tocmai un geniu.

E în regulă, poţi să vorbeşti cu el.

Am fost la Marina.

Crezi că-i pasă de tine?

Cât de des vorbiţi? Dacă am voie să întreb.

Ce? De două ori pe săptămână?

În fiecare zi?

Doar a întrebat cum ne descurcăm.

Nu dă un rahat pe cum te descurci.

De ce a fugit dacă îi păsa aşa mult?

Ce bei?

Nesimţită nerecunoscătoare!

Crezi că mă poţi privi de sus?

N-a fugit de război, a fugit de tine!

La dracu', Igor!

Ce e?

Nu ştiam unde să mă duc.

Ai ales bine.

Ce s-a întâmplat cu ea?

A murit cineva.

O cunoşti?

Sunt două sau trei care plâng aşa.

Plânge pentru cineva care a murit de mult.

De unde ştii?

Sună diferit când abia află.

Incoerente...

De parcă nu pot să respire.

De cât timp eşti aici?

De trei ani.

Un pic mai mult.

Ce-ai făcut aici timp de trei ani?

Nimic.

Merg.

Plec de dimineaţă.

Merg cât pot de mult.

Când obosesc, iau autobuzul.

Şi apoi?

Nimic. Ascult oameni plângând pe aici.

Eşti bine?

Nu.

Dar tu?

Nu.

- Ei bine? - 'Neaţa...

Bună dimineaţa.

La naiba!

Trebuie să merg acasă.

Nu mai veni aici, te rog.

Am venit pentru anunţul de angajare.

Ce anunţ?

Cel de pe uşă.

Bine...

Ce scrie în anunţ?

Se caută chelneriţă.

Ce n-ai înţeles?

Am înţeles tot, am nevoie de un loc de muncă.

Explică-i omului.

Să-i explic eu? Se pare că trebuie.

Ai păsărică între picioare?

Te întreb frumos. Ai păsărică sau nu?

Salut, băieţi! Ce faceţi?

Nu întreba. Mai bine dă un rând.

Stăm pe aici ca două testicule. Las-o baltă.

Unde te duci?

Dado!

Scuzaţi-mă! Am venit pentru anunţ, am nevoie de un loc de muncă.

Ce faci? Scuză-mă, Nino.

Eşti de la hotelul de sus?

Da.

Cât mai staţi?

Nimeni nu ştie.

Nu plecăm prea curând.

- Poţi curăţa podele şi toalete? - Da.

Începi de mâine.

Am cunoscut pe cineva.

Pe cine?

Nu e de pe aici.

De unde e?

Stă la un hotel.

Ce hotel?

Pula.

Te vezi cu un bosniac?

Unde l-ai găsit? La ce-ţi trebuie?

N-am idee.

Aţi făcut-o deja? Serios?

Eşti dusă cu pluta!

Arată-mi buletinul.

Buletinul tău.

Vino.

- Ce le fac acelor oameni? - Îi duc în Bosnia.

- Înapoi la război? - N-au văzut niciodată un război.

Pe tine nu te iau?

Nu ţi-am spus să nu mai vii aici? Ţi-am spus?

De ce trebuie să vezi asta?

Da, mi-ai spus.

Ce vrei de la mine?

Nu... mă atinge.

Aş putea fi tatăl tău.

Asta a fost prima mea impresie când te-am văzut în club.

Am crezut că eşti tatăl meu.

Aveai o cămaşă ca a lui.

Ţi se pare o glumă?

Te-ai plictisit de iubitul tău şi vrei ceva nou. Asta e?

Eşti un nesimţit.

De ce ai venit în noaptea aia?

- Unde? - Aici, la club.

Bosniacilor le e interzis să iasă după miezul nopţii, nu?

Serios? Şi tot ai ieşit.

Ai noroc că nu te-au călcat în picioare pe ringul de dans.

Scuză-mă, domnule, te caută cineva la telefon.

La recepţie.

Ce dracu' faci?

Prostule!

- Nu poţi să găteşti fără ulei! - Îmi era foame.

Tâmpitule...

Îţi fac eu ceva.

Rahat.

- Mama doarme? - Da.

Grozav.

Ce faci?

Poftim, ia 100 de kune.

- De ce eu? - N-ai zis că ţi-e foame?

Îţi baţi joc de mine, Igor.

Ce cauţi aici?

Voiam să vorbesc cu tine.

De unde ştii unde locuiesc?

Am trecut întâmplător.

Întâmplător?

Ai venit la club întâmplător.

Şi în autobuz, şi acum în faţa blocului meu.

Trebuie să merg la magazin.

Poftim!

Deci? E bună?

- Asta e preferata mea. - Putem să ne mai vedem?

De ce?

De ce vrei să ne mai vedem?

Nu trebuie să răspunzi.

I-am vorbit Marinei despre tine.

Care Marina?

Cea mai bună prietenă a mea.

- Ştii ce mi-a zis? - Ce?

- Că ar trebui să te invit la o petrecere. - Ce petrecere?

Petrecerea ei de ziua ei.

În seara asta.

Cine vine?

- Eu, tu, Marina... - Ajunge.

Salut.

- Ne aşezăm aici? - Da.

Dă-mi una.

Una!

Uite-o pe Marina.

Ea e?

Ai venit!

L-ai adus până la urmă.

Marina, încântată.

Mahir. La mulţi ani.

Ce naiba, ziua a trecut deja.

Acum doar ne facem praf.

De ce staţi ca doi pudici?

Haideţi cu gaşca!

- Trebuie? - Ia o gură. Ce vrei să bei?

Hai.

Avem de toate. Loki vă aduce ceva, e barman în seara asta.

Loki! Adu-le ceva de băut.

- Încearcă asta. E un Morbido. - Ce dracu' e în el?

De toate! Cola, whisky, vin, votcă, hai!

Eşti nebun rău.

Ce-i cu tine, penisul misterios al Unei? Vrei o gură?

Nu, mulţumesc.

- Eşti religios? - Nu mai fi prost!

- Nu. Aveţi bere? - Bere?

De ce eşti măgar? Omul vrea bere.

Maică-ta e măgar! Bine că ai venit la petrecerea mea.

Am dat banii înainte, fraierul de mine.

N-am văzut nici droguri, nici bani.

Odată, când îmi amintesc...

Erau droguri, droguri şi bani.

Ratat, sunt un ratat.

Odată ca niciodată, când îmi amintesc...

Erau droguri, droguri şi bani.

Ratat, sunt un ratat.

La naiba, cânţi bine!

Normal că da. Când cântă Mahir, e tare.

Când trage un pârţ, e genial.

Mahir, eşti fascinant. Cui îi pasă de mine?

- Cui îi pasă de tine, Loki? - Da, cui îi pasă?

Ştii să cânţi la chitară?

Nu.

- Ba da, ştie! - Sigur că ştie.

Hai, cântă-ne ceva!

Nu ştiţi cântecele le care le ştiu eu.

Vom vedea.

Visez să te aud iar cum respiri.

Cum respiri când iarba se apleacă.

Să fiu atins de părul tău albastru.

Părul tău pe faţa mea, iubito.

Visez că facem dragoste din nou, în iarbă...

În iarba aia care e sub noi.

Şi mâna ta fierbinte rătăcind.

Mâna ta pe trupul meu.

Am o singură viaţă.

Şi o arunc ca un nebun.

Pentru că m-am îndrăgostit de o femeie.

Femeia pe care o visez.

Am o singură viaţă.

Şi o arunc ca un nebun.

Pentru că m-am îndrăgostit...

de femeia de care nu trebuia...

Am ajuns.

Ce e aici?

- Un conac. - Al cui?

Habar n-am. Al unor oameni fugiţi din calea războiului.

Hai!

Cu asta se ocupă mama. Vinde casele altor oameni. Haide.

Ce?

N-am mai fost într-o casă de mult timp.

Nu ştiu nimic despre tine.

Ce ai vrea să ştii?

Unde ai locuit în Bosnia?

Într-un sat.

Apoi în Sarajevo câţiva ani, când mergeam la facultate.

Dar n-am rezistat.

Adică...

Nu facultatea, ci oraşul.

M-am întors acasă.

Ce ai făcut după?

Am îngrijit animale.

- Ce animale? - Vaci.

În curte la tine?

La o fabrică de procesare alimente.

Ce le făceai vacilor?

Orice era nevoie. Curăţenie, hrană, muls...

Le ajutăm chiar şi să fete.

- Ai ajutat vacile să fete? - De câteva ori,

când nu era veterinarul prin preajmă.

Cum e?

Ce anume?

Dacă e scârbos? Nu e.

Te simţi bine când vezi că apare, aburind.

Ce?

Când iese o văcuţă mică?

Un viţel.

Un viţel.

Cu cine locuiai?

Aveai copii?

Era tânără, deci...

n-am vrut să ne grăbim.

Cât de tânără?

Mai în vârstă decât tine.

Era frumoasă?

Trebuie să plec acasă, mama o să facă scandal.

Poţi să mai dormi. Închide uşa când ieşi.

Hai să mergem.

- Unde? - O să vezi.

Amina!

Voi doi! Ce căutaţi aici? Afară!

Plecaţi!

Dar asta?

E din timpul războiului?

Când zici "din război"...

Ce?

Nu, am căzut când eram mic.

Eu cred că e din război.

Da, e tot acolo...

Atât timp cât suntem aici.

Asta e ţara mea.

Construieşte-ţi o casă aici.

Du-te dracului cu cântecul tău.

Mamă...

Vreau să merg în Italia.

Să-l văd pe tata.

A fost ideea ta?

M-a invitat el.

Şi ce o să faci acolo?

Nimic...

O să văd unde locuieşte.

O să-mi arate oraşul,

şi grădina botanică.

Grădina botanică?

Da, Orto dei Semplici, cea mai veche din Europa.

Serios?

Îţi aminteşti ziua în care a plecat?

Eram la şcoală.

Eu eram la birou.

Dar n-aveam de lucru, aşa că am venit acasă mai devreme.

L-am găsit acolo.

În faţa blocului.

Era deja în maşină.

Ştii ce mi-a zis când l-am întrebat unde se duce?

La Trieste, să cumpere faruri pentru maşină.

Dar în fine...

A plecat.

Şi el...

şi maşina...

şi nenorocitele de faruri.

- Lasă-mă. - Haide, fă-o!

Haide, relaxează-te.

Împinge-mă, hai!

Ce faci?

Toate bonurile sunt încărcate.

Dă-mi o bere.

E una de-a voastră?

Cine?

Mahir...

Cu ce te servesc?

O cafea.

Mahir!

Vorbeşte cu mine.

Mahir...

Hai, vorbeşte cu mine, Mahir.

Mahir, vorbeşte cu mine.

- Vorbeşte cu mine, Mahir! - Ajunge. Ieşi afară.

Dispari!

Am plecat cu copiii cu o lună înainte să ajungă în satul nostru.

Elmin a zis că nu putem rămâne, şi avea dreptate.

Elmin e soţul meu.

El, fratele lui şi tatăl lui au rămas. Au zis că vor apăra satul.

Pe când mai credeam că e posibil să-l apărăm.

De cât timp eşti în exil?

De trei ani.

Mai întâi ne-au trimis în bazinul râului Drava,

apoi la Zagreb.

Am stat un an într-o sală de sport şi apoi un an la Hotel Laguna.

Ce s-a întâmplat cu bărbaţii din familia ta?

Nu ştiu.

I-am căutat peste tot.

Listele cu prizonieri şi morţi... Nu i-am găsit nicăieri.

Mulţi oameni trec prin acelaşi lucru.

Uneori e mai bine să afli ce e mai rău decât să trăieşti fără un sfârşit clar.

Ştiu oameni care merg în Italia în fiecare vară

să culeagă mere.

Sunt nişte golani, doar se distrează pe acolo.

Se spune că dacă te ţii de treabă,

poţi să faci

până la 150 de mărci pe zi.

Sunt nişte livezi pe dealuri.

Cică e foarte frumos.

Stau mulţi în aceeaşi casă.

Bulgari, români,

ucraineni, de-ai noştri...

Oamenii vor doar să facă bani, nu-i interesează cine de unde e.

Dă-i mesajul ăsta.

Spune-i că nu trebuie să ne vedem sau să vorbim.

Dă-i asta.

Spune-i că e de la Vahida.

Mi-ai reţinut numele?

Ştie unde să mă găsească.

Cine e Vahida?

Te rog, spune-mi cine e.

O cunoşti de dinainte?

Trebuie să-mi spui ceva.

Ai de gând să vorbeşti cu mine?

- Nu pot să-ţi spun nimic. - De ce?

Nu-mi amintesc nimic.

Prostii!

Asta e o prostie! Termină cu vrăjelile!

- Ce e? - Hai, să mergem acolo sus.

Ce s-a întâmplat?

- Am fost la hotel. - Bine, şi?

O femeie m-a atacat.

Mi-a dat asta.

Elmin, Babo, Faruk, Alma, Meho, Emir, Hasan...

- Cine dracu' sunt ăştia? - N-am nici cea mai mică idee.

Ce ar trebui să fac?

Nimic.

Nimic! Ce să faci?

Ascultă-mă!

Ai 18 ani, la naiba! N-ar trebui să faci nimic!

Hai, să mergem!

Mereu mă simt deştept când vin aici, dar plec prost şi beat mort!

- Salut, Mahir! - Salut.

Am făcut vreun ban?

Nu prea rău.

Dă-mi unul, ca de obicei.

Serveşte-te şi tu cu ceva?

- Nu, mulţumesc. - Hai, Mahir, e din partea casei.

Un verişor de-al nevestei mele a venit în vacanţă cu familia. Ce pacoste.

Ce e, Mahir?

Eşti obosit?

Abia aştept să mă întind.

Du-te.

Pot să plec?

Noapte bună.

Bună seara. Două bilete pentru Italia.

Unde în Italia?

- Primul autobuz spre Italia? - Autobuzele pleacă miercurea şi sâmbăta.

Două bilete pentru miercuri.

180 de kune pentru două persoane.

Biletele sunt 170 de kune,

iar rezervările costă 10 kune.

Poftim.

Ne întreabă dacă vrem Ecstasy.

E din partea casei... Bosniac tâmpit!

Ce dobitoc!

Suge-o, idiotule!

- Ce-ai luat? - Nimic, m-am îmbătat.

Scuzaţi-mă. L-a văzut cineva pe Mahir?

Eu nu.

A plecat de mult.

Bine, pot s-o fac şi singur...

Hai...

Haide.

Ce ai păţit?

Nimic.

A întrebat cineva de mine?

Hai, bea asta.

Sunt afară dacă ai nevoie de mine.

Vahida.

Te rog, nu.

Unde sunt, Mahir?

Kemo.

Babo.

Elmin.

Alma a ta.

Unde sunt?

Sunt morţi.

- Sunt toţi morţi, Vahida. - Tu cum ai scăpat?

Cum se face că eşti singurul supravieţuitor? Răspunde, Mahir.

Spune-mi cum de eşti singurul care a scăpat, Mahir!

- Cum de eşti singurul supravieţuitor?! - Gata, Vahida. Hai să plecăm.

Vino.

Ai luat tot?

Aşteaptă.

Poftim.

Cumpără-i ceva fratelui tău mai mic. O mărunţiş.

Mulţumesc.

Oameni buni, a văzut-o cineva pe Una?

Poţi te rog să te duci s-o suni?

Hai, repede.

Mulţumesc.

Mulţumesc.

Bună dimineaţa, biletul, vă rog.

MAHIR ŞI UNA

Traducerea: FAST TITLES MEDIA