Original subtitles

Program cu teme tulburătoare.

Nerecomandat persoanelor sensibile.

Această problemă fizică există

de când Isaac Newton a prezentat conceptul de gravitație.

Dar știați deja.

Datorită legilor lui,

fizica poate prezice pozițiile și vitezele

a două corpuri supuse atracției reciproce.

Dar nu se știe ce se întâmplă dacă adăugăm acestui sistem stabil

un al treilea corp.

Cele trei corpuri vor coexista în manieră stabilă

până unul va sfârși ciocnindu-se

sau unul va fi eliminat din sistem, rămânând din nou doar două corpuri,

adică numărul precis de neuroni pe care se pare că îl aveți împreună.

Dar a trebuit să așteptăm teoria cuantică a gravitației

pentru a căpăta atenția meritată.

În organism există de zece ori mai multe bacterii decât celule.

Respectăm inamicul.

Este neîndoielnic cel mai important autor din istoria literaturii engleze,

dar de ce a devenit influent așa târziu?

Idei?

Poate din cauza originalității operei sale?

- E o întrebare? - Este părerea mea.

Opiniile sunt importante,

dar e mai important să știi când să taci ca să nu pici de prost.

Aș fi acceptat un argument ca limbajul elevat al personajelor,

dar originalitatea?

Originalitatea acestei opere i se datorează lui Luigi Da Porto,

nu lui Shakespeare, și cu asta basta.

Vorbiți cu secretara dacă aveți întrebări!

Nu avem numărul ei.

Capacitatea dumitale de deducție e întrecută doar de calitatea opiniilor.

Mulțumesc!

- Profesore! - Au ajuns devreme.

Veniți cu mine!

- Domnule ministru. - Profesore Graf.

Scuze de deranj! Ministerul nu agreează consultanții externi.

Nu e rușine să cereți sfatul oamenilor mai deștepți.

Ne lăsați o clipă, vă rog?

În septembrie avem o conferință cu miniștrii de externe din țările NATO.

Vreți să știți cum să obțineți ce vreți fără să faceți concesii.

Exact. Luăm loc?

- Vă pun la curent. - Sunt deja.

Ați citit 42 de pagini în nici cinci minute?

Ca să mențineți o poziție diferită în turism față de alte țări UE,

faceți presiuni cu imigranții.

Jucați aceeași carte precum țările vecine.

Partenerii din nord să știe că presiunea e mai mare pe noi.

Și că e nevoie de o compensație prin alte politici.

Ca, de pildă, turismul.

EPISODUL ȘAPTE NORMAN

Intră!

Bună ziua!

Dacă se poate.

Tatăl dumitale a fost fizician, chimist, matematician,

astronom, dar și economist și expert în geopolitică.

Tatăl dumitale era o minte strălucită.

- Puțin spus! - Cum l-ai defini dumneata?

Definiția precisă ar fi o persoană superdotată,

cum apare doar în 0.001% din populație.

Și mama dumitale?

Mama?

Era mamă-surogat. M-a hrănit nouă luni.

Am văzut-o scurt când m-a născut, apoi niciodată, mi-o amintesc vag.

Îți amintești ziua nașterii?

Vag.

Cum am spus.

Tata era conștient de faptul că era excepțional.

Logic că a încercat să-și perpetueze genele.

Nu s-a gândit să se însoare?

Asta presupune interacțiune emoțională.

Tata o considera inutilă, dacă nu chiar contraproductivă țelului.

Care țel?

Să aibă copii ca el.

Explică-mi asta!

- Nu-mi amintesc. - Că stăteai în fața ușii cu un ciocan?

Sigur scrie în raport că sufăr de pierderi de memorie.

Foarte convenabil în circumstanțele astea.

De ți-ai pierde cunoștința și te-ai trezi altundeva, fără amintiri,

nu ți s-ar mai părea convenabil.

Suferi de insomnie și de lungi perioade de depresie.

Cum poți trăi normal?

Nu trăiesc normal.

- Da. Contezi pe sora dumitale. - Poftim?

Te ajută cu absolut tot, nu?

Și te simți…

„Vinovat că, din cauza lui, ea nu se bucură de viață.”

Recunosc, am depins mereu de Lily.

De asta ai venit la doctor?

N-a fost decizia mea.

Acesta este un răspuns precis, după dumneata.

Spune-mi ce te-a făcut doctorul să-ți amintești.

O traumă aruncă și cele mai lucide minți într-un labirint.

De asta mă aflu aici. Să te ghidez către ieșire.

Du-mă la intrarea labirintului!

Trei. Doi. Unu.

Ești acolo.

Vrei să ți se atrofieze articulațiile?

Sunt bolnav.

Tuse uscată, migrene intense, temperatură constantă de 39,1 grade.

Febra nu e îngrijorătoare.

Ridică-te! Repetăm lecția.

Tatăl te-a școlit acasă.

E legal dacă tutorele este calificat. Tata era, măcar intelectual.

Ce ai învățat azi?

Istorie. Vizigoții.

Regi dintre Alaric I și Alaric al II-lea.

Ataulf.

Sigeric.

Wallia.

Theodoric.

Thorismund.

Theodoric al II-lea.

Theodoric al II-lea.

- Și ora de vioară? - Nu era programată.

Viața e plină de lucruri neprogramate, Norman.

Presupun că exerciții fizice ai făcut!

Nu m-am simțit bine.

Dacă transpiri, ajută.

- La ce te uiți? - La nimic.

Fă 50 de abdomene!

Poemul Altfel, de Juan Ramón Jiménez.

Am febră mare.

Febra nu șterge memoria.

Semenii lui voiau să-l ucidă

Pentru că era altfel.

Dacă vezi o pasăre altfel, alung-o.

Dacă vezi un munte altfel, doboară-l.

Dacă vezi un drum altfel, taie-l.

Dacă vezi un trandafir altfel…

smulge-i petalele.

Dacă vezi un râu altfel, stăvilește-l.

Dacă vezi un om altfel…

Ucide-l!

Ucide-l.

Semenii ei voiau să o ucidă pentru că era altfel.

Sigur ați auzit legenda

despre cum tatăl lui Paco de Lucia a făcut din el

cel mai bun chitarist de flamenco.

În încuia câte opt ore în cameră, cu chitara.

Tata credea în metoda asta de educație,

dar nu i se părea suficientă.

Asta nu-i educație, ci abuz.

Da, judecând situația după codul moral al oamenilor obișnuiți.

Dar tata nu era om obișnuit.

- Ce urmărea tatăl dumitale? - Să-și transmită moștenirea.

Să fim ca el.

Monștrii lui Frankenstein, aidoma lui.

Dar genetica nu ajungea.

- Știi de unde vine cuvântul „alumno”? - Luminează-mă!

După etimologia populară, din latinescul „alumnus”. Greșit!

E compus din prefixul privativ grec „a” și „lumen”, adică „lumină”.

Elevul, adică „alumno”, nu are lumină, nu este luminat.

Ca să înțelegi, inspectore, în ochii tatei…

El nu ne maltrata,

ci ținea torța.

Niciun copil nu merită așa ceva.

Măcar o aveam pe Lily.

Ți-am adus ceva.

- Tata vrea să consum doar lichide. - Sucul de mere nu vindecă.

- Dar e cina ta. - Ajunge pentru amândoi.

Uite. Vezi?

De ce râzi?

Nu te-ar amuza.

Să vedem!

Metoda tatei a dat roade într-un final.

La capătul acelui an, la doar 14 ani,

am fost primiți în 15 din cele mai prestigioase universități.

Inclusiv Harvard, Oxford, Stanford și MIT.

Dar tot nu i-a ajuns.

Aveați concert în septembrie, în timpul conferinței UE din acel an.

Pregăteam de ceva vreme „Capricii 24” de Niccolò Paganini.

Una din cele mai complexe piese pentru vioară.

Din acea clipă, totul s-a învârtit în jurul concertului.

Tata era în stare de orice ca să ne iasă perfect.

În scurt timp, Lily a atins perfecțiunea. Eu nu.

Ce variație e asta, Norman?

- A doua. - A doua…

Ești sigur?

- Da. - Nu motivul, nu prima. A doua.

Atunci de ce nu faci legato?

Știi ce înseamnă „legato”, Norman?

Să cânt fără să ridic arcușul.

Bine.

Am crezut o clipă că nu știi cum se cheamă instrumentul din mâna ta.

Uită-te la mine! De la început.

- Au trecut patru ore. Nu ne oprim? - În cameră!

Treci în cameră, Norman!

Poziția mâinii mele stângi era mai importantă pentru tata

decât intermedierea chestiunilor diplomatice.

- De ce? - Concertul era demonstrația supremă.

Tata avea să arate întregii lumi

că experimentul său educațional dădea roade.

Nu concepea să eșuăm. Eșecul meu era și al lui.

El nu dădea greș niciodată.

Ce a făcut ca să nu eșuezi?

Nimeni nu îngrozește un copil mai mult decât un părinte.

Nu! Te rog!

Te rog, nu face asta!

Nu!

Te rog, tată!

Nu o face!

Greșelile au consecințe.

Mă încuiase de multe ori în cameră, dar niciodată nu mai stinsese lumina.

Tată…

Voi exersa mai mult, promit! Tată…

Tată!

Te temeai de întuneric.

Doar copiilor le e frică de întuneric, inspectore.

Problema mea… este alta.

- Ce are? - Nictofobie.

Fobia de noapte și întuneric.

Provoacă anxietate maladaptativă și simptome neurodegenerative.

Și dispnee, vertij, hiperhidroză.

- Îl poți ajuta? - Nu.

Ca voi, trebuie să-și înfrunte fobiile ca să finalizeze ruptura.

Prima oară, m-a lăsat două ore în beznă.

Două ore în care am fost convins că întunericul mă va răpi veșnic.

Recunosc că teama de întuneric a redus numărul greșelilor la repetiții.

Dar tot eram departe de excelența cerută de tatăl meu.

Nu. Schimbă tempo, crește vibrato în octave. De la capăt!

Nu. Piano forte. De la început!

Metodele de corecție au devenit tot mai extreme.

Nu-i mai ajungea să mă lase pe întuneric.

Oprește-te!

Începe să mă sperie.

Ascultă-mă!

- Oprește-te! - Cine poate opri muzica?

Nu!

Nu! Vreau să se oprească! Să înceteze!

Cine o poate opri?

- Să se oprească! - Cine o poate opri?

Tata plecase de acasă. Știa că n-aș îndrăzni să opresc muzica.

O pedeapsă așa cumplită nu poate ține prea mult.

Trei sute patruzeci și șapte.

De atâtea ori am ascultat piesa, iar și iar.

Nici un adult nu ar suporta așa o presiune.

Ai dreptate.

M-am îmbolnăvit.

Nici teama de tatăl meu nu mă ridica din pat.

- Ce-i asta? - Efedrină.

Provoacă eliberarea de serotonină și dopamină,

stimulând direct receptorii adrenergici alfa și beta.

Dă-mi drumul!

E spre binele tău. Să nu irosești încă o zi.

Mai ai mult de repetat.

Efedrină.

Nu asta lua Elvis când nu putea cânta?

Tata se inspira mereu de la cei mai buni.

Ce s-a întâmplat când ți-ai amintit ziua concertului?

- Vreau să ies de aici. - Nu.

Suntem în centrul labirintului. Nu rămâne în urmă!

Lasă-mă să te ghidez!

Concentrează-te asupra a ceva bun.

Spune-mi! Ce este? Ce vezi?

Lily m-a îmbrăcat elegant.

Tata are emoții. Nu l-am mai văzut așa.

Vrea să facem o ultimă repetiție. Iese bine.

- Profesore! - Domnule ministru, ce faceți aici?

Vă urez noroc înaintea serii celei mari.

- Sper că nu deranjez. - Eram în toiul unei repetiții cruciale.

Regret. Vă răpesc doar două minute.

Priviți, vă rog!

Vreți părerea mea despre noile state membre?

Vreau să ne-o prezentați tuturor, după concert. Ce spuneți?

Vă referiți la miniștrii de externe?

Aveți șansa să deveniți mai mult decât un profesor.

Neapărat în seara asta?

- Concertul e crucial. - Știu.

Regret, dar gândiți-vă! Așa o șansă nu se va mai ivi.

Acum puteți intra în istorie, făcând ceva important pentru țară.

Mă voi gândi. Scuze!

Bun. De la început.

Știi ce este re diez, Norman?

- O notă din gamă… - Nu!

E ceea ce separă o simplă corecție de rușinea absolută.

Asta vrei, Norman? Să mă faci de rușine?

De la capăt!

Ce faci?

De la capăt.

- E muzica aceea… - Cântă mai departe!

Muzica…

Vreau să ies!

Termină!

- Mai departe! - Este…

Cântă ultima dată!

De la început.

Oprește-te!

- Ajută-l, te rog! - Va fi ajutat. Stai liniștită!

- Gata, tată! - De la capăt!

- De la capăt! - Lasă-l în pace!

Oprește-te!

Nu fugi! Privește!

Norman… Vino, Norman!

Privește ieșirea din labirint!

Mersi că ai venit cu mine! Te sun după ce mă instalez.

Du-o la hotel, te rog!

Tata vrea să beau doar lichide. Sucul de mere nu vindecă.

Nu! Piano forte. De la început!

COPILUL PRODIGIOS CARE ULUIEȘTE LUMEA

Nu… Nu.

Nu.

Nu…

Bună… Lily.

Știai că Eviana Marlow bănuia care era… boala ta?

Marele meu anagnorisis.

Știind că am datele astea,

de ce ai vorbit despre sora ta la persoana a treia?

Mi-ai cerut să-mi reamintesc precis cum a decurs ceremonia.

Cum ai gestionat condamnarea pentru uciderea tatălui?

Eram convins pe atunci

că îmi asumam vinovăția ca să o protejez pe Lily.

Ce ironie!

Iar Lily… s-a ivit la ceremonie.

O intrare in scaenam demnă de Sarah Bernhardt.

Bună seara tuturor!

Bună seara, doctore!

Abia așteptam să te cunosc.

- Are dublă personalitate? - Tulburare de identitate disociativă.

În cazul ăsta, el sau ea…

- A comis un omor? - Nepremeditat.

După tribunalul de minori numărul trei.

Dacă nimeni nu mai are de adăugat nimic interesant,

vă rog să tăceți pentru că mă doare capul de la prostii.

Cum se simte fratele tău?

Asimilează.

I-ai provocat un șoc interesant.

Trebuia să vorbim ca să finalizăm ruptura și renașterea.

- Ale lui Norman. - Ale amândurora.

Ți-ai ocrotit fratele întreaga viață.

Însă, ca Norman să facă acest pas, trebuie să-l însoțești.

- Știu că-ți iubești fratele. - E parte din mine.

De când își dorește să reducă dependența de tine,

să-și trăiască propria viață?

Lily, ești sigură că Norman mai are nevoie de tine?

Dumneata să-mi spui.

Norman mai are nevoie de mine?

Mie ce-mi trebuie? Ce-mi doresc? Cum rămâne cu mine?

N-am visuri, viață, nici trup.

Trăiesc…

captivă.

Lily, mulți pacienți conviețuiesc cu alter egourile lor.

Sau le asimilează, formând o singură personalitate.

De asta te temi, Lily?

Că Norman… nu va dori să conviețuiască cu tine?

Norman va fi mereu cu mine.

Și nu mă tem, doctore.

Nu crezi că a venit vremea să-l eliberezi?

Mă temeam că, dacă voi asimila personalitatea,

sora mea va dispărea veșnic.

Pentru sora ta…

era pe viață și pe moarte.

Motivul perfect să-l ucidă pe doctor.

Regret că îți elimin suspectul principal, inspectore,

dar Lily nu mai este printre noi.

Așteaptă aici!

Vor veni după tine.

Analiza toxicologică.

În familie!

Subtitrarea: Irina Para