Original subtitles

Program cu teme tulburătoare.

Nerecomandat persoanelor sensibile.

- Am luat cuțitul. Nu-i cum pare. - Toți au văzut.

- Știu că n-am făcut-o. - Ce?

- Sunt nevinovată. - L-ai amenințat?

Doamnă Morantes, răspunde!

- L-ai amenințat pe doctorul Marlow? - Nu sunt ucigașă!

Scuze! Regret.

Scuze…

Bine. Liniștește-te! Nu ești acuzată de nimic momentan.

Nu sunt așa.

Pe bune.

- Nu știu ce se întâmplă. - Nu te grăbi!

Vreau doar variante dumitale.

- Ți-e mai bine acum? - Da.

Bine.

S-auzim de la început.

- Sosirea în podgorie. - M-a adus o prietenă.

- Cum se numește? - Estefania Sarria.

A stat până la opt, apoi au rămas doar pacienții.

Pacienții au avut ocazia să se cunoască vineri-seară?

- Presupun că da. - Presupui?

Nu mi-era prea bine.

Mi-a spus ceva dl Rodriguez.

- Cine? - Îl știi drept „Turnul”.

Mi-a povestit că reacționai cam bizar.

Nu!

M-a speriat.

Pare om bun, dar e necioplit.

Ce crezi despre restul?

Ce pot spune…

Cei căsătoriți? Soția e tăcută. Soțul e vorbăreț și nesuferit.

Îi merge mintea doamnei Pion!

Ne comenta pe toți.

Ușurel, regină maură!

S-a luat de Turn.

- Vai! - Cum acceptați asemenea comentarii?

Și dra doctor Sayyid? Nebunul.

Doar ei i-a păsat de mine după cină. Se vede că a lovit-o viața.

Calul…

Calul e un tip foarte aparte.

Trei oameni țin un secret dacă doi sunt morți.

Ți-a mai atras ceva atenția?

Savurați ultima masă!

Atât îmi amintesc.

De ce n-ai vizitat podgoria?

Eram obosită din cauza medicamentelor.

- Pot merge în cameră? - Desigur.

Ce s-a întâmplat?

- La ce te referi? - Toată lumea te-a auzit țipând.

Am visat urât.

- Povestește-mi! - Ce contează?

Arăți ca un travestit.

E mai bine așa?

Îți plac mai mult așa?

Ești jalnică.

Ai fost a doua persoană tratată de doctorul Marlow. Nu-i așa?

Da.

Așteptam să-și revină Turnul.

Doctorul mi-a cerut să mă pregătesc.

Privește-l!

Spune-mi ce vezi!

Regret, nu…

Nu știu ce să zic.

Miroase-l!

Nimic special, nu?

Scuze, nu înțeleg… Nu mă pricep la vin.

Nu dai examen.

Da.

Gustă-l!

Da.

- Chiar nu pricep… - Nu are gust.

Nu.

Din nou, realitatea distruge așteptările.

Vinul ăsta trebuia să ocupe o poziție relevantă,

dar s-a pierdut pe parcurs.

Ce păcat!

Închide ochii!

Să călătorim spre locul unde te-ai pierdut tu.

Vin cu dumneata.

Trei.

Doi.

Unu.

EPISODUL PATRU ANA

- Ce ți-a reamintit doctorul? - Pe părinții mei.

Aveau una dintre cele mai mari companii de textile din lume.

Am trăit în multe țări până să ne stabilim în Spania.

În pofida programului încărcat, mă luau mereu de la balet.

Mereu.

Eram o familie foarte fericită.

Până într-o zi…

Ce s-a întâmplat?

Nu…

Unde sunt părinții tăi?

Unde sunt?

N-au venit azi. Nu…

Nu!

Au făcut accident.

Tata a adormit la volan. Au murit pe loc.

- Îmi pare rău. - Și mie.

Așteaptă aici, te rog!

Stai cu ea până revin!

- Oprește-te! - Caporal!

- Domnule? - Nu putem… să-l deschidem altfel?

Regret. Terminăm cât putem de repede.

Anunțați-mă!

Continuă!

Scuze pentru deranj.

O să stăm mai bine aici. Dumneata…

Spuneai că doctorul te-a făcut să-ți amintești…

ziua accidentului părinților.

Erau foarte organizați. Au lăsat totul în ordine.

Consiliul de administrație a preluat compania.

Între timp, eu învățam în cele mai bune licee, facultăți

și școli de afaceri.

- Până ai putut prelua compania. - Nu. Am plecat de jos.

Am fost vânzătoare. Apoi, responsabilă.

Am trecut prin toate departamentele din centrală.

De strategie, de marketing, de logistică și așa mai departe.

- Părinții voiau să cunoști afacerea. - Așa este.

Până să ajung în consiliu.

Acolo ți-ai cunoscut soțul.

Da.

Doctorul voia să mă concentrez asupra lui.

- Ești aici din pricina soțului. - Da.

M-a părăsit.

Vreau să te duci la clipa când l-ai cunoscut.

- Ai face asta pentru mine? - Da.

Trei.

Doi.

Unu.

Un obiectiv clar.

- Care? - Tu.

- Eu? - Tu!

- Nu. - Misiunea zilei: iubit pentru Ana.

- Ce? De ce? Nu. - Nu e frumușel?

E fix genul tău!

Nu credeam că așa un bărbat mă va remarca. Dar a făcut-o.

Bună!

Vino! Haide! Ce face un tip ca tine aici?

Mă văd cu prietenii. N-au ajuns.

- Așteaptă aici! - Nu vreau să deranjez.

O omor! Jur că o omor!

Văd.

- Ce haios! - Stai lângă Ana!

- Tu? - Da. Bună.

După moartea părinților, nu mă mai simțisem însuflețită…

Noroc!

Și veselă.

Cu ce te ocupi?

Am studiat economie, afaceri… Tu?

- Am o afacere în familie. - Merge bine?

Nu-i rău.

Le avea pe toate.

Era frumos, deștept, afectuos.

- Găsiseși bărbatul perfect. - Într-adevăr.

- Sunt prea elegant? Așa vine lumea? - Arăți grozav.

- Sigur? - Arăți minunat.

O comoară.

Vreau birou…

Cu talent, charismă și o intuiție ieșită din comun.

De asta am hotărât să-mi ia locul în consiliu.

Mulțumesc!

Am fost toți de acord.

Îi urăm bun-venit lui Sebastian Rivas, soțul acționarei majoritare.

Va superviza alături de noi agenda ședinței de astăzi. Deci…

Am început să mă ocup de fundație.

Adică încercam să-mi împlinesc visul de a întemeia o familie.

Eram mai fericită ca niciodată. Cei mai buni ani din viață.

Acum vreau să călătorim…

câteva luni mai târziu.

Ce faci? Sunt om în toată firea. Mă îmbrac singur.

Scuze! Voiam să te ajut.

Ești frumos.

Nu! Nu, te rog!

- E necesar. - Nu.

- Te implor, nu… - Trebuie.

Nu. Te rog.

- Fă-o! - Te rog, nu!

- Este necesar. - Nu vreau.

Spune-mi precis ce ți-ai amintit!

Cum am stricat totul.

Mai precis?

Sunt un dezastru.

Nici să rămân gravidă n-am fost în stare.

Nu înțelegeam cât muncea Sebastian, ce sacrificii făcuse.

Bună ziua! Ca reprezentant al acționarului majoritar,

propun următoarele schimbări.

Aveți detaliile în față.

Sufeream de depresie.

Așa au început terapia, psihiatrii, medicamentele.

Până la doctorul Marlow.

Când îmi voi reveni, Sebastian se va întoarce.

Mă iubește. Și eu, pe el.

De ce insiști să spui asta?

- Poftim? - Soțul nu te-a părăsit.

Da, dar…

Pentru că… Era vineri, chiar înainte…

Înainte să vin aici.

De ce minți?

Ce-ți veni?

Raportul Evianei Marlow nu corespunde.

Nu se poate!

Scrie cu litere mari, subliniat.

Cum să cred că doctorul nu te-a pus să-ți amintești?

Trei.

De ce vrei să-ți povestesc?

Doi.

Susții că nu ești violentă. Cum să te cred dacă minți?

Unu.

Vii la cină?

- Ce faci? - L-am concediat pe Wallace.

De ce?

Nu-i bun de nimic.

Fir-ar! E rece.

Nu-i bună de nimic.

Doar neisprăviți am în jur!

Calmează-te!

- De ce ești trează? - Te-am sunat. M-ai îngrijorat.

- Eu? - Da.

Te prostești pe zi ce trece.

- Unde ai fost? - Nu mă mai atinge niciodată!

Scuze! Nu! Te rog, nu!

Jigodia!

Te rog! Te rog…

Calmează-te!

Nu…

Ai fost agresată fizic și psihic de către soțul tău.

N-am spus nimănui până la ceremonie.

Regret că am făcut-o acum. Nu l-am ucis pe doctor!

Îi eram recunoscătoare pentru ajutor.

Atunci de ce l-ai amenințat?

Ești foarte puternică.

Dar mai e nevoie de un pas pentru a renaște.

Vreau să te întorci în clipa când te-a părăsit soțul.

Nu.

Nu…

Nu.

Nu vrei libertate?

Revin duminică. Ai mâncare pentru weekend la frigider.

Cum adică?

Ți-am spus, termin terapia.

- Nu pleci singură. - Merg cu Estefania.

În niciun caz cu ea.

Iubito, am vorbit de atâtea ori!

Îi spun că merg singură. Dar vreau să termin tratamentul.

- Ajută, mi-e mai bine. - „Ajută, mi-e mai bine”.

- Uită! - E important pentru mine. Pentru noi.

- Mă duc. - Poftim?

Îi spun că nu vine cu mine.

- Te rog! - Nu mă asculți?

Când revin, voi fi bine.

- Jur că totul va fi bine. - Am întrebat ceva.

Nu!

Nu!

Ana!

- Ana! - Iartă-mă!

Te iubesc! Mult.

- Iartă-mă… - Dar eu nu te iubesc.

Nu pricepi, așa-i?

Wallace m-a angajat să te supraveghez.

Nemernicul nu mă considera un pericol.

Așa merită.

Dar… nu-i adevărat!

Tâmpito, mă interesa doar compania părinților tăi!

Și, sincer…

Acum, că am controlul asupra companiei,

nu trebuie să-ți mai suport zilnic toate porcăriile.

De fapt, cel care pleacă… sunt eu.

Nu…

Acceptă ruptura! Încă un pas, și totul se va isprăvi.

- Acum sună la poliție! - De ce?

- Să-ți acuzi soțul de agresiune. - Nu.

- Nu pot să fac asta. - Dacă nu poți, sun eu.

Nu mă înțelegi!

- Niciunul nu mă înțelege! - N-am făcut nimic, stai calmă!

- Nu. - Trebuie să fie un motiv.

Ajunge! Lasă-l să-și facă treaba!

Nimeni nu anunță poliția! Nimeni nu sună! Nimeni!

Nimeni!

Nu sunt inamic, ci un ghid.

- Sebastian este un… - Fără nume! Taci! Fără nume!

- Fără nume. - Dumneata nu ești așa.

Nu te mai temi de el. Nu-ți mai poate face rău deoarece…

S-a dus, nu-i așa?

Lasă cuțitul, te rog!

Ascultă-l! Lasă-l!

Îmi pare rău.

Îmi pare foarte rău.

Îmi pare rău.

Îmi pare foarte rău.

Eram îngrozită.

Da, teama m-a copleșit.

Nu știu. Atâtea sentimente!

Am tăcut tot restul ceremoniei, întreabă pe oricine!

Voi întreba.

- Domnule! Au deschis seiful. - Foarte bine.

Du-o să se odihnească în cameră!

Ia-i declarație mai întâi! Face plângere pentru agresiune.

- Poftim? - Dacă n-o faci, rămâi suspectă.

De ce?

Nu voiai să anunți poliția, dar doctorul voia s-o facă.

L-ai ucis ca să nu-ți denunțe soțul?

Încă n-am terminat.

Inspectore?

În sala ceremoniei era o cameră ascunsă.

- Doctorița a zis că nu-s camere. - Poate nu știa de ea.

- A înregistrat omorul? - Nu.

N-am găsit cardul de memorie. Mi-au luat-o înainte.

- Doamnă Morantes! - Ce-i?

- Deschideți… - Garza!

Vă rog!

Doamnă! Deschideți, te rog!

Deschideți ușa!

- Ce s-a întâmplat? - S-a încuiat.

Inspectorul Castro. Deschide!

Ana! Te rog, deschide ușa!

Dă-te!

- Rahat! - Rămâi aici!

- Revin duminică. - Nu pleci singură.

- Merg cu Estefania. - În niciun caz cu ea.

Ți-ai pierdut mințile!

Nu! Te rog!

- Mă duc. - Nu mă asculți?

Iubito, ești ridicolă!

Ana!

Nu! Iartă-mă!

Te iubesc mult. Iartă-mă!

- Eu nu te iubesc. - Iartă-mă!

Îmi pare rău.

- Îmi pare foarte rău. - Unde fugeai, femeie?

Pe căldura asta.

Nu știu. Nicăieri.

- Te temi de raport? - Te rog…

Nu-mi cerceta soțul!

- Ascultă… - Te rog! Te implor!

- Nu-mi cerceta soțul! - Înțeleg, ți-e teamă.

- Nu. - Ascultă! Te putem proteja.

Nu…

Ana, te rog, ascultă-mă!

- Pot veni acasă cu tine. - Nu veni! Nu mă proteja!

Nu-ți bate capul!

- Ascultă… - Tu să mă asculți!

Vreau doar să fiu liberă.

Să trăiesc în pace. Atât vreau!

Te rog! Te implor!

Te implor! Ajută-mă…

Tâmpito, mă interesa doar compania părinților tăi!

Și, sincer…

Acum, că am controlul asupra companiei,

nu trebuie să-ți mai suport zilnic porcăriile.

De fapt, cel care pleacă… sunt eu.

Ana!

Ana!

- Ți-e bine? - Da.

- Să mergem! - Am așteptat mult.

- Ana, ce-ai pățit? - Nimic. Să mergem!

De ce nu ieșeai?

Subtitrarea: Irina Para