Original subtitles

Filmul a fost realizat

cu amabila colaborare a jandarmeriei din Saint Tropez,

care a acceptat cu plăcere să se adapteze scenariului.

O recunoaşteţi pe victimă, presupun.

Mi-a sărit direct în mână!

Şi ce făcea mânuţa aceea într-o apă interzisă publicului,

fără permis, fără echipament regulamentar,

pe o proprietate privată, când pescuitul e interzis?

Doar nu e o crimă!

- Cât scrie aici, micuţule? - 13.

- 12. - Aşa...

Şi aici ce scrie, micuţule?

"În departamentul Hautes Alpes, pentru pescuitul la păstrăv,"

"lungimea minimă a peştelui trebuie să fie de..."

Continuă!

- 22 cm. - Aşa!

Scriu 22 şi scad...

- Cât avea? - 12.

- Scriu 22 şi scad 12. Cât rămâne? - 10.

10 zile de "mititica"!

Puteţi să mă reţineţi numai două zile.

- Mai lasă-mă-n pace! - Ia spune, tată...

- Celula e plină. - E adevărat.

Nu vreau să deranjez. Trec pe aici altă dată.

Nu! Rămâi aici!

Dacă aş avea o asemenea soţie, n-aş alerga de nebun prin munţi.

- Dar ce-ai face? - Copii!

Destul!

Tati, nu uita că avem întâlnire la ora 2, cu corul!

- Cu corul? - Da. Sunt solistul corului.

Nu prea cred că se distrează fiică-ta cu tine.

Ajunge! Gura!

Du-te! Vin şi eu mai târziu.

Dă-i drumul!

Nu accept una ca asta în casa Domnului, fiule.

Vino încoace! Fugă de la locul faptei! Întoarce-te imediat!

Vino încoace imediat! La naiba! Fugă de la locul faptei!

- Ludovic! Ai o scrisoare! - Ai să mi-o plăteşti!

Ludovic, e ceva urgent!

Lasă că pun eu mâna pe el...

Pun eu mâna pe el!

Ceva grav?

Sunt transferat în Var şi avansat în grad.

Mareşal al jandarmilor!

Mulţumescu-ţi Ţie, Doamne! Începe frecuşul...

JANDARMUL DIN SAINT TROPEZ

SubRip by Driv3r

Resincronizare Blu-ray: 41RGB

Lucien! Mi se pare că văd un superior.

Ai dreptate, Albert. Ar trebui să plecăm.

Crezi?

Dă-le încoace!

Uite, tată! Ce de vaporaşe! E minunat.

Sunt atât de fericită!

Atenţie! Stai frumos! Uite-i pe oamenii mei!

Bună ziua, şefule! Ce mai faceţi? Aţi călătorit bine?

Frumoasă fată aveţi, şefule! Felicitări!

Ce înseamnă asta? Ia vezi! Drepţi!

Glumim cu superiorii, ne batem pe burtă, ne credem nişte răzvrătiţi!

Ţinuta! Încheiaţi-vă copcile! Şi tu, ăsta!

- Da, şefule. - Privirea întotdeauna aici!

- Porţi chipiul în stil fantezi... - Scuzaţi, şefule.

Parcă suntem la circ. Drepţi!

Privirea la mine. S-a înţeles?

Prezentaţi-vă!

- N-am înţeles nimic. Încă o dată! - Jandarm Merlot.

- Tot n-am înţeles. Şi tu? - Jandarm Fougasse.

Pardon?

- Fougasse (clătită)! - Nu mă miră.

Jandarmul-şef Cruchot! Suntem trei.

- Suntem onoraţi, şefule. - Mă îndoiesc. Ea e fiica mea Nicole.

Încântaţi, domnişoară.

Nu vă mai osteniţi! Luaţi bagajele şi mergeţi în faţă!

De ce eşti atât de sever, tată? O să le fii antipatic.

Jandarmul înseamnă ordine,

iar ordinea n-a fost niciodată simpatică. Drepţi!

Un, doi, un, doi...

Hai, mişcaţi-vă! Un, doi... Înainte!

Daţi-i drumul!

Ia priviţi, băieţi! Turişti!

O să ne aduceţi ninsoare, doamnă.

- Nu veniţi să bem un pastis? - Gura!

Nu vezi că suntem în timpul serviciului?

De obicei, asta nu vă stinge setea!

Dvs i-aţi speriat aşa? Nu-i frumos. Şi-aşa, erau sensibili.

Aşteaptă-mă o clipă! Şi tu ai grijă!

- Nu beţi un pastis? - Nu. E inspecţia mea de inaugurare.

Afişul regulamentar cu pedepsirea beţiei în public unde e?

Tocmai am zugrăvit!

Cum vă numiţi?

Să ştii, Lucien, că ăsta o să ne facă numai necazuri.

Să-ţi spun ceva, Albert! S-a zis cu vacanţa noastră.

Peşte!

Peşte proaspăt!

Dispari! Toinette, pescuitul e interzis!

Du-te la umbră! Azi te-a bătut soarele în cap.

Şterge-o! O să ai necazuri!

Ce necazuri? Ce e cu voi, amărâţilor?

Iar faceţi exces de zel?

Luaţi-l! L-am pescuit azi-dimineaţă. Asta voiaţi?

Peşte! Peşte proaspăt!

Ştii cum se numeşte această încercare stângace?

- Ăsta de unde a apărut? - Coruperea funcţionarilor publici.

- Numele! - Toinette.

Mai cu viaţă! Stop!

Sunt jandarmul-şef Cruchot!

Ea e fiica mea Nicole.

Îi cunoşti deja pe Merlot şi Fougasse.

Ei sunt Tricard şi Berlicot.

Nu vă osteniţi... Drepţi!

Domnilor, sper că o să facem treabă bună împreună.

Ascultaţi-mă cu atenţie! Ştiţi că jandarmul e, pentru naţiune,

ce e câinele ciobanului pentru turmă.

Trebuie să latri des, chiar să şi muşti,

dar trebuie să fii mereu temut.

Voi sunteţi crengile, iar eu, trunchiul.

Contează un singur lucru: să fie bună recolta şi vacile, bine păzite.

Asta e tot, domnilor! Desigur, cu voia dvs dle adjutant...

Bineînţeles! Liber! Nu te simţi dezrădăcinat?

- Nu prea. - Sper că o să-ţi placă aici.

N-am de unde să ştiu încă. Mi-am permis să vă aduc un mic dar.

- Eşti prea drăguţ. - Ca să-mi sărbătoresc sosirea...

Da...

E un soi de acreditare, cum se spune pe la ambasade.

9 procese verbale, din port până aici? N-ai pierdut vremea.

- Timpul înseamnă bani, dle adjutant. - Da...

- Asta e maşina primarului. - N-a dat prioritate pietonilor.

- Un moment de neatenţie... - I-a luat în plin!

O să mă ocup personal de asta. Ai înţeles?

Drepţi! Avansarea asta ţi-a deschis apetitul!

- Văd că râvneşti la galoanele mele! - Ce gânduri necurate...

Aici eu sunt şeful! Drepţi! Linişteşte-te!

Calmează-te!

Vino să-ţi vezi noua locuinţă!

Cred că doamnele au cunoscut-o deja pe fiica ta.

Încetişor!

Atenţie!

După cum vedeţi, aici suntem toţi o mare familie.

Doamnelor, vi-l prezint pe dl Cruchot.

Doamnele Merlot, Berlicot, Tricart...

Fougasse e burlac. În sfârşit, soacra mea şi soţia mea.

Încântat, dnă adjutant.

Nu! Vă rog! Spuneţi-mi dna Gerber sau Cecilia, dacă vă place!

- Cecilia... - Eu aş prefera "dna Gerber".

- Nu uita să-ţi schimbi cămaşa! - Da, Cecilia, scumpa mea...

Vino!

Dna Gerber e o femeie foarte frumoasă, dle adjutant.

Mi s-a spus adesea. E o adevărată amantă-soţie.

Se înţelege de la sine, dle adjutant.

Cruchot, ne trebuia un om ca tine.

- Eşti muncitor. Foarte bine! - Dle adjutant...

Aici avem multe de făcut. De mâine, o să te pun la curent cu toate.

Staţi puţin!

- Nu se poate! - Ăsta e curat abuz.

Foarte bine, dle adjutant!

Gata! Destul cu atâta râs!

Pardon, domnule! Mă scuzaţi...

Aţi terminat cu fâşâitul ăsta?

Nu se poate!

Tu nu mai joci.

Piciorul!

Mă scuzaţi, dle adjutant...

- Unde? - Acolo.

Nu!

Ajunge! Ia vedeţi!

Privirea la mine, amândoi!

V-o spun fără ură... O să mi-o plătiţi foarte scump!

Drepţi!

Bravo, dle adjutant! E minunat! Îmi permiteţi să v-o deschid?

Te rog!

Aşa... Merlot... Merlot, deschide-o tu!

Ce naiba!

- Cruchot! Ai deschis-o? - Imediat, dle adjutant. Hai odată!

Dă-o încoace! Uşurel!

Poftim! Priviţi! O să fie un adevărat festin, dle adjutant.

- Nu e mare lucru de capul ei. - El a deschis-o.

Şefule, o stea de mare!

Priviţi!

Eu am prins-o...

Priviţi, dle adjutant! Ce frumoasă e!

Priviţi!

Deschide-o tu!

Uite, şefule! Încă o stea de mare! Am prins două!

- Deschizi aia odată? - Da, şefule.

Spuneţi-mi... Domnul care tocmai a plecat e proprietarul vasului?

Nu. L-a închiriat numai în sezon. E american.

Încă unul care a dat de petrol când îşi plivea căpşunele!

Vreţi să urcaţi la bord? Marinarul de gardă îmi e prieten. E de pe-aici.

Nu, mulţumesc. Sunteţi foarte amabil. La revedere, domnule!

Bună!

Daţi-mi geanta!

Sticla mea cu ulei de Cade!

Dacă nu mi-o dai, Eddie, nu mai vorbesc cu tine!

- Sutienul meu! - Scrisori!

Jessica! Nu mă mai joc cu tine. E dezgustător!

- Sunt ale mele! - Mulţumesc. Eşti drăguţă.

Sunteţi nişte tâmpiţi! Nu se poate... Dă-l încoace!

Ascultă...

Te îmbraci la second hand sau la soldurile americane?

Las-o, că începe să plângă şi o să fiu distrus!

Vino! Las-o pe încuiata aia!

E drăguţă, dar depăşită de situaţie.

Veniţi, băieţi?

- Ce înseamnă "încuiată"? - O fată... "necomestibilă".

Nu te supăra!

Bine "ambalată" şi "preparată", ai fi acceptabilă. Ciao!

Ce e?

Am insolaţie. Văd ceva care nu poate fi adevărat.

Vedeţi şi dvs ce văd eu, dle adjutant?

Da, Cruchot, văd!

- Ce înseamnă asta? - Tată, să vezi...

- Piei din ochii mei! Înăuntru! - Tată...

În casă!

Să vezi acum, frecuş! Ce e cu zorzoanele astea?

- Dar ce-am făcut, tată? - Vino încoace! Uită-te la tine!

- Se sparge oglinda! - Aici toată lumea se îmbarcă aşa.

Şi?

Tu eşti în uniformă, nu simţi prea mult schimbarea.

Eu m-am săturat să-şi bată toţi joc de mine.

Cine şi-a permis una ca asta? Spune tot, repede!

Tinerii, fetele, toată lumea! Nu sunt proasta lor.

Trebuie să te îmbraci ca un clovn şi să te tragă curentul peste tot,

ca să fii de-a locului?

Încerc să fiu şi eu la modă, ca toată lumea!

Fiica mea nu e ca toţi ceilalţi. Eşti fiica mea!

- Tocmai! Crezi că e o plăcere? - I-auzi!

- Nu-mi stă bine? - Ba da, prea bine. Vino încoace!

Du-te să te schimbi! Pas alergător!

Nu aveţi ceva mai puţin... Înţelegeţi ce vreau să spun?

V-am arătat toată marfa. Sunt epuizat. Mă simt pierdut...

Fir-ar să fie!

Domnişoară, nu aveţi ceva mai puţin îndrăzneţ?

Cu soarele nostru splendid, ar fi foarte trist.

Soarele vostru splendid... Parcă voi l-aţi fi inventat!

Hai, dezbrăcarea!

Tată, priveşte! Îţi place?

- Nu se poate! - Domnişoara e încântătoare. Nu?

- Vă stă foarte bine. - Dnă Vachon...

Mişcă!

Ce rochie frumoasă!

Bună ziua, domnişoară! Dacă aş fi frumos, bogat şi inteligent,

v-aţi mărita cu mine?

- Îmi place că n-are complexe. - Fii îndrăzneaţă!

Biata fată! Parcă a scăpat de la mânăstire!

Maica superioară îţi făcea zile fripte?

Lăsaţi-o în pace! M-am îndrăgostit.

- Mereu am ştiut că eşti vicios. - Ca să vezi! Micuţul e romantic.

Cred că iar am dat-o în bară cu Julieta.

Mă cheamă Nicole!

Vorbeşte! A cedat, scumpii mei.

Nu-i asculta! Sunt geloşi pe iubirea noastră. Ce faci diseară, scumpo?

Nănel, cu mămica şi tăticul.

Extinderea campingurilor, prieteni, susţine socialismul.

Nu dorm în camping. Tata e miliardar şi stau pe iahtul lui.

Mă scuzaţi, dar nu obişnuiesc să frecventez pe oricine.

Iertare, prinţesă! Cred că am făcut o gafă.

Cum se numeşte minunatul tău tătic?

Dar iahtul, scumpete?

- Spune-ne şi nouă! - Iahtul?

Se numeşte "Olnico", e acela mare, din spate.

Tata se numeşte Archibald Freguson sau Bud, pentru apropiaţi, fireşte.

Iar asta e o rochie ultimul răcnet în Hawai.

Evident, pentru voi, Hawai e doar un cuvânt. Pentru mine, e o escală.

Ar trebui să mai ieşiţi şi voi în lume,

să nu vă prostiţi, băieţi! Ciao!

- Ce-a fost asta? - Îl cunoşti pe Freguson?

Nu, dar, având în vedere iahtul şi fata,

sunt în favoarea modei hawaiene.

O să facă furori, micuţa scorpie!

Ia priviţi! Dacă bătrâna croitoreasă a neveste-mi n-ar fi moartă deja...

Ar muri acum!

Dle adjutant!

- La "Tahiti", iar începe. - Ce anume? Revolta?

Nu, nudiştii... Toţi, goi puşcă, iertaţi-mi expresia!

Am primit plângeri chiar şi de la...

De la cine?

Trebuie să acţionăm imediat.

Nu-i de joacă. Iertaţi-mi expresia...

Vreţi să mă ocup eu de ei?

Nu! Nudiştii, Cruchot, sunt ai mei.

De mult mă tot sfidează. Strânge-i pe toţi! Repede!

Atenţie!

Ne despuiem, dle adjutant?

Ştii bine că nu poţi să tai procese verbale, fără uniformă.

Atenţie! Sunteţi gata?

- Căutaţi ceva, domnilor? - Unde sunt nudiştii?

Nudişti? A văzut cineva nudişti pe-aici?

Luaţi visele dvs drept realitate, dle jandarm.

Cruchot, Fougasse, adunarea la mine!

Punem noi mâna pe ei! Jur!

- Privirea la mine! - Da, şefule.

Alertă!

Înainte!

- V-aţi udat? - Iar la plimbărică?

- Punem noi mâna pe ei. - Bineînţeles.

Atenţie! La atac!

Nu, nu, nu!

Dle adjutant...

Nu trebuie să vă enervaţi în halul ăsta, dle adjutant.

Punem noi mâna pe ei...

V-am pregătit o supică... O supă grozavă de găină!

- Să mă laşi să mor liniştit... - Dle adjutant, vă rog frumos!

Sunt un om sfârşit, Cruchot. Plângerile curg, şuvoaie!

Nesimţiţi cum sunt, ticăloşii ăştia

o să apară într-o zi în fundul gol, chiar în port!

Nu! Luaţi puţină supică!

Mi-am pierdut fesa... Adică faţa, Cruchot.

- Lasă-mă să mor! - Desfaceţi-vă centura!

Nu vă lasă să respiraţi... Luaţi nişte supă!

Unu singur! M-aş mulţumi şi cu unul, cât de mic...

Unul minuscul... O larvă de nudist!

O să vi-i aduc pe toţi, dle adjutant. O să vă aduc nudişti, cu zecile!

Faci tu asta pentru mine, Cruchot?

Dacă beţi supica asta bună!

Domnilor, iată obiectivul nostru! Inamicul se găseşte aici.

Ne e superior ca număr, e viclean, atent şi bine organizat.

"Ce e de făcut?", o să spuneţi. "Cum o să punem problema?"

Ce este un jandarm? Ce este un nudist?

- Berlicot! Ce e un nudist? - Şefule, e cineva gol puşcă.

- Merlot, ce e un jandarm? - Cineva complet îmbrăcat, şefule.

Şefu'... În uniformă!

Foarte bine. Dacă jandarmul e gol puşcă, se poate apropia de nudist,

dar, atunci, nu mai e jandarm.

Dimpotrivă, dacă nudistul vede jandarmul,

se îmbracă şi nimic nu mai poate dovedi că e nudist.

Asta numim noi, în jargonul meseriei noastre, date contradictorii.

Ce-am zis? Ce-am spus eu acum?

"Punem noi mâna pe ei."

Nu. Am zis că eşti de gardă două duminici. Două!

Privirea aici! Vom ataca duşmanul din toate părţile

şi o să formăm ceea ce se numeşte o strânsoare în cleşte.

Ne-ar trebui întăriri, şefule.

Nu numărul oamenilor contează, ci calitatea lor!

De aceea o să urmaţi, sub îndrumarea mea, un antrenament de şoc!

Întrebări? Asta e tot, domnilor. Ne vedem imediat pe teren.

Aşa nu merge! Refaceţi-vă ţinuta şi luaţi-o de la capăt! Fuga!

Hai, Fougasse! Scoateţi-vă şosetele!

Nu e bine. Fougasse, şoseta! Nu merge. De la început!

Toată lumea la start! Gura!

Nu mai pot, şefule... Aveţi milă!

Mamă, unde eşti?

Uite cine e cel mai bun! Bravo, micuţule Tricard!

E loc şi de mai bine, să ştii!

- "Sunt un nimeni." - Da, şefule.

- "Respect ordinele." - Da, şefule.

- "O să mă caţăr pe stânci!" - Da, şefule.

- "O să plonjez la 30 m adâncime." - Da, şefule.

- Prenumele mamei tale! - Madeleine.

- Zi "Da, şefule!" Prenumele mamei! - Da, şefule!

- Eu sunt legea şi dreptatea! - Da, şefule!

- Urăsc nudiştii! - Da, şefule!

- Chiar şi duminica! - Da, şefule!

- Sunt cel mai tare! - Da, şefule!

- Noi suntem cei mai tari! - Da, şefule!

- O să punem mâna pe ei! - Da, şefule!

Da, şefule!

Da, şefule!

Domnilor, atenţie! Mâine, ora H va fi ora 11:30.

Potriviţi-vă ceasurile! Acum e 16:17.

Cer un voluntar,

care să se aşeze, gol puşcă, în mijlocul nudiştilor.

Perfect! Aleg unul, la întâmplare.

Din oceanul Pacific a ieşit un peşte mic

şi pe coada lui scria că o să rămâi... dumneata!

- Ai spus ceva? - Nimic, şefule.

- Parcă te-am auzit vorbind. - Jur pe ce-am mai sfânt, şefule.

Nu mai ştiu unde am rămas. O să rămâi... dumneata!

- Aţi trişat, şefule! - Ce ai spus?

- Spuneam că aţi trişat. - Privirea la mine! Ce-ai spus?

- Nimic. - Parcă te-am auzit bombănind.

În noaptea asta, te duci să pregăteşti terenul

şi o să ai onoarea să fii primul care intră în contact cu inamicul.

Sper că te invidiază colegii tăi. Nu-i aşa?

Rupeţi rândurile!

Şefule, măcar un slip mic...

- Un mic... ce? - Un slip. Ziceam şi eu, aşa...

Dacă trebuie, trebuie, şefule!

Micuţul meu! E rândul tău, Fougasse!

- Atenţie! Jandarmi! - Îmbrăcarea! Repede!

Să ne salvăm prin înot!

Aşa, ca la paradă... J 3 şi J 4, e rândul vostru!

Înapoi pe plajă!

- Staţi! - Să scape cine poate!

Actele!

Salutaţi!

Ce face moşul ăsta?

Cumpără-ţi un Solex! Ocupă loc mai puţin.

Nu pot să cred! Tipul ăsta ne face în ciudă!

- Împinge-l, Richard! - La naiba!

- Dă-i drumul! - Asta vreţi?

- Ai grijă! Sunteţi nebuni! - Richard, fii atent!

Dă-i drumul!

- Atenţie, un copoi! - Acum sunteţi mulţumiţi?

- Mi-am uitat actele acasă. - Lasă-mă pe mine!

Gaşcă de golani! O să mi-o plătiţi scump!

- Calm, moşule! Nu mai ai mult. - Până unde?

Până la iarnă!

Nu trebuia să facem asta, dle Merlot,

dar mergea foarte încet şi nu voia să ne lase să trecem.

Refuza să vă lase să depăşiţi. Înţeleg.

- Faceţi ce trebuie! Mulţumesc. - Cu plăcere, dră Nicole.

Să nu-i spuneţi nimic tatei! Nu vreau să afle despre asta.

Nu se poate! I-aţi lăsat să plece?

Vă distraţi, provocând aglomeraţie pe şosea!

Permisul, talonul... Scoateţi totul!

Ce lume! Poftim!

Ia spune... Vrei să ne plimbăm, numai noi doi?

Unde?

- Nu ştiu. Nu contează. - De ce ar fi mai bine decât aici?

Ţi-am spus doar! O să ne plimbăm numai noi doi.

Şi pe urmă?

Pentru o fată care a călătorit mult, pui cam multe întrebări.

Nu-mi surâde o astfel de plimbare.

Dar nu te condamn că ai încercat...

De ce nu-i propui asta lui Jessica?

Pot să mă aşez sau e rezervat?

Nu mai înota atâta! O să faci umeri de salahor.

Nu-ţi plac umerii mei? Asta e ceva nou.

Îi preferi pe cei ai lui Nicole. Ai dreptate, de altfel.

Ai umeri foarte frumoşi, Nicky. Nici restul nu e de lepădat.

Ai încredere în părerea lui Jean-Luc! Se pricepe.

- Nu vrei să tragi un pui de somn? - Cu cine?

- Mergem la bowling. Veniţi şi voi? - Ce bine!

Nu vreau să fiu bădăran, dar sunteţi îngrozitori!

- Ce e cu tine azi? - Are probleme.

Eşti băiat frumos. De ce eşti atât de prost?

Jucăm sau nu? Dacă ne stricăm seara cu poveşti muiereşti, s-a terminat!

Priviţi!

- Gândeşte-te la mine foarte tare! - Sigur o să le dărâme pe toate!

- Să ştii că nu sunt geloasă! - N-ai de ce.

Sunteţi insuportabile! Lăsaţi-l să joace!

Atenţie!

N-a fost o aruncare grozavă.

Fetele astea ar trebui suportate numai după asfinţit.

- E rândul tău! Ştii să joci? - Da.

Dă-i drumul! Ai încă o şansă să-i înveţi minte!

- Bravo! Eşti extraordinară! - Aşa e. Eşti tare!

Data viitoare jucăm în aceeaşi echipă.

Cum sărbătorim evenimentul?

Un pahar la bordul iahtului tatălui tău!

Toţi, pe iahtul lui Ferguson!

- Nu se poate! - De ce?

- Pentru că... tatăl meu nu e acolo. - Şi ce dacă? Sunt pasionat de vase.

Dacă îi refuzi orice rugăminte, o să-l descurajezi.

Hai, băieţi, destul cu vorba! Plecăm! Direcţia, port! Şofer!

Staţi puţin!

- Aşteptaţi-mă aici! - Tatăl tău e chiar atât de fioros?

Nu, dar... Lăsaţi-mă să trec, vă rog!

- Tata nu e aici? - Cine?

Tata! Nu mai face mutra asta de prost, Mathurin!

Nu le da alcool, Mathurin! Sunt şi-aşa destul de nervoşi.

Numele meu e Lucas.

Păcat! Mathurin ţi se potriveşte foarte bine.

E foarte drăguţ vasul tău! Tatăl tău e aici sau nu?

Sigur nu e aici, pentru că...

Niciodată nu e aici, duminica. Golful e sfânt pentru el.

Nu ştiu ce vreţi, dar jucaţi-vă altundeva!

Patronul nu vrea pe nimeni la bord!

O să vă explic.

Nu l-am văzut pe tata de atâta timp!

N-a vrut să se însoare cu mama.

Îmi trimite cecuri pentru studii. Dar un cec nu ţine locul unui tată.

Nu, bineînţeles. Dar ce pot să fac eu?

Nimic, ştiu bine.

Învăţ la un colegiu în Elveţia.

Când am aflat că e aici, am făcut autostopul şi... Iată-mă!

Biata de ea... Ce nenorocit!

Ştii, e atât de bogat, atât de ocupat...

- Un copil l-ar fi încurcat. - Ce nenorocit!

Nu vreau să-i impun prezenţa mea. Venisem doar să văd unde stă.

Tată!

Vino cu mine, micuţo! O să fii întâmpinată cu şampanie.

Şi, dacă nu i-o plăcea...

Atenţie! Unu, doi, trei...

Noroc!

Şi acum, pentru Mathurin...

Ura!

Ce simpatici sunteţi!

Acum o să încheiem petrecerea la Sénéquier. Christophe dă de băut!

- N-am spus asta! - Mincinosule!

Băieţi, s-o ştergem! Domnişoarelor, mulţumiţi gazdei cum se cuvine!

Eu sunt cu tineretul!

Mulţumim, Mathurin. Scuze! Lucas...

- Mathurin îmi place mai mult. - Pa!

O clipă! Mi-am uitat poşeta!

Mathurin o să-ţi găsească scrisorile de dragoste.

O să aibă ce arde la iarnă, în cămin.

Fata e pasională. Tipul n-o să doarmă la noapte.

Rămâi în maşină! Îţi aduc eu poşeta. Ne vedem la Sénéquier!

Bine!

Mă întorc repede!

Când ai o asemenea fiică, n-ai dreptul s-o părăseşti!

Nu pleca! Îţi pregătesc o cabină. Să nu-l prind că-mi spune ceva!

Eşti foarte drăguţ, dar, te rog, nu-i spune tatei că am venit! Pa!

Uite-l pe tatăl tău! O să-i zic eu vreo două...

- O să se înfurie îngrozitor. - Numai să încerce să fie urâcios!

O să ne răfuim ca între bărbaţi. Vino!

Bună ziua, tată. Nu te supăra! Acum plec.

- Nu ştiam că aveţi o fiică. - Nici eu.

Îmi miroase a şmecherie. Simt asta. Mă pricep.

Destul! Vino! Trebuie să discut serios cu tine.

Şi eu cu dvs, dle Harpers!

- Au băut toată şampania. - Sunt 10 pahare.

Cine a venit aici?

Fiica dvs şi-a sărbătorit întoarcerea, cu prietenii ei.

Aştept explicaţiile dvs!

- Ce tot spui acolo? - Ar trebui să vă fie ruşine!

Frumos vă şade!

Nebuna aia ţi-a turnat numai gogoşi. N-am văzut-o în viaţa mea pe fată.

Abandonul unui copil îţi strică sufletul!

Dacă aş avea o fiică, aş şti!

- Hai, pleacă! - Nu e frumos deloc!

Ţi-am zis că e o şmecherie la mijloc.

Acţionăm astă-seară, cum am stabilit.

Paharul tău, Cruchot!

Nu, dle adjutant, nu mai vreau. Doamnele, mai întâi!

Tarta dvs doamnă, a fost un vis. Catifea pură...

- Încă o bucăţică! - Poate o guriţă...

- Am făcut două. - E o nebunie.

Fiica mea ştie să gătească, aşa cum puţine fete mai ştiu.

Ar trebui să-i daţi reţeta micuţei.

La vârsta ei, ar trebui să fie la dans.

Are dreptul să se distreze. Un stropuşor?

Nu! A băut deja două pahare.

E ora ei de culcare. Spune bună seara!

- Dar e abia 9:30. - Mai citeşti puţin, în pat.

Facem o partidă de jacquet?

Dle adjutant, dvs sunteţi imbatabil.

- La revedere, doamnă! - Noapte bună, scumpa mea!

- Vă mulţumesc mult. - La revedere, Nicole!

Mai bine ne culcăm. Ei o să joace jacquet până la 1 noaptea.

Faceţi bine că aveţi grijă de ea, dle Cruchot!

O fată de vârsta ei, mai ales aici... Mă trec fiorii!

Fii liniştită, mamă-soacră! L-am văzut pe tată la datorie.

Nu ne facem griji în privinţa fiicei.

Mă flataţi, dle adjutant.

Am chemare, atâta tot.

Eu aş fi crezut că frecventează tineri din aceia zgomotoşi...

- Da, e adevărat. - Trăim într-un secol zgomotos.

Important e să nu facă prostii! V-ar putea periclita avansarea.

Da... Ar fi păcat! Mi se pare cam palidă.

Asta, pentru că se culcă devreme. O oboseşte aerul marin.

Încă nu s-a obişnuit.

Vă place la Saint Tropez?

Când vara se întoarce în Saint Tropez,

Toţi băieţii îţi par frumoşi.

Toate fetele ţi se par delicioase.

Toţi îşi dau întâlnire, îndrăgostiţi, la Saint Tropez.

Alergăm în vânt, ne bronzăm la soare şi profităm de vacanţă...

Râdem, dansăm, suntem nebuni, cântăm şi ne trăim viaţa!

Vă place la Saint Tropez?

Lumea întreagă se bucură de Saint Tropez.

Pielea îţi este arsă de soare la Saint Tropez.

Poţi sta în apă cât e ziua de lungă.

Iar barurile te aşteaptă noaptea la Saint Tropez.

Vă place la Saint Tropez?

Iubirea e ca marea la Saint Tropez.

E schimbătoare în fiecare zi la Saint Tropez.

Tot timpul pierzi un iubit, dar îl regăseşti.

Nu se moare din dragoste la Saint Tropez.

Vă place la Saint Tropez?

E foarte târziu! Trebuie să mă întorc acasă.

- De ce? Tatăl tău e adjutant? - Nu încă. Mă rog... Mai are puţin.

- Te conduc până acasă. - Nu, mulţumesc.

- Ba da! - Rămâi aici, când îţi spun! Ciao!

- Nu insista! Vezi că nu e coaptă! - Ce ştii tu? La revedere!

Până la urmă, se lasă cu însurătoare sau cu o palmă zdravănă.

- Eu pariez pe palmă. - Ai câştigat deja. Hai să dansăm!

- Unde te duci? - Lasă-mă! Am întârziat.

- Dar portul e în direcţia asta! - Eşti îngrozitor de insistent.

Nu acum. Sunt mulţi trecători. Aşteaptă-ne aici!

- De ce alergi aşa? - Ţi-am spus că mă grăbesc.

Am sosit. La revedere!

- Ai putea să-mi vorbeşti mai dulce. - Dacă ne vede tata împreună...

Îmi placi foarte mult.

Lasă-mă...

- La revedere şi mulţumesc! - La revedere!

Doar n-o să stai aici toată noaptea!

Grozavă maşină are tatăl tău!

E un Mustang... N-ar trebui s-o lase aici.

O să i-o fure cineva. Să nu mai vorbim de amendă...

Nu contează! La revedere!

- Ce faci? Ai înnebunit? - Scumpetea mea! Hai s-o parcăm!

- Jean-Luc, te implor, coboară! - Urcă! Parcarea e după colţ!

Nu fi proastă!

Mulţumesc.

Dă-mi puţin scotch! Am impresia că mă ia guturaiul.

- Nu vreţi un Claquesin cald? - Fă ce-ţi spun, mai repede!

Trebuie să păzesc maşina.

Hoţul! Stai pe loc! Opriţi-l!

- Maşina! - Ne-a fost manglită... Adică furată.

- Când să-mi aprind un chiştoc... - Era un bărbat sau o femeie?

Un bărbat şi o femeie.

Pe tip nu l-am mai văzut, dar ea era fiica dvs, şefule!

V-am spus de la început că e o şmecherie,

dar nimeni nu mă ascultă.

Ce vreţi să faceţi?

S-o găsesc şi s-o dezvăţ de obiceiurile astea proaste.

De vreme ce sunt tatăl ei,

o să înţeleagă repede că nu-mi plac deloc fetiţele prost crescute.

Opreşte, Jean-Luc, te implor! Te urăsc!

De ce? E grozav! Ne întoarcem în 5 minute.

Nu face o tragedie din asta!

Nu-ţi place viteza?

Ţi-e frică? Am condus un Porsche, un Jaguar... Chiar şi un Ferrari.

Plângi? Bine, ne întoarcem! Nu poate să se distreze omul cu tine.

- Nicky... - Mă dezguşti!

De ce spui vorbe mari?

Am greşit. Şi ce dacă? Tatăl tău n-o să afle nimic.

Şi, chiar dacă ar fi aşa, o să-i spun adevărul.

O să-i spun că îmi place mult fiica lui

şi, pentru că ea nu ştie nimic, am luat-o la o plimbare, să-i explic...

Ce anume?

- Că tare aş vrea s-o sărut. - Jean-Luc...

De ce ai făcut asta? Eşti un idiot.

Înainte îmi erai simpatic, dar acum...

M-am purtat prosteşte. Obiceiuri vechi...

Eşti supărată pe mine?

Nu ştiu. Redresează maşina mai repede!

Ce se întâmplă?

- Nu-mi spune că nu putem pleca! - Doar n-o să te smiorcăi iar!

Nicole!

- Nu te mai mocăi! - Stai puţin!

- Grăbeşte-te! - Gata! Dă-i drumul!

Eşti pregătit? Accelerează!

Hai! Trage!

Accelerează!

Fir-ar să fie!

Bravo, băieţi, nemaipomenit!

Oi fi eu cel mai mare, dar nu trebuie să plătesc toate oalele sparte.

- Trebuia s-o legi pe dedesubt! - Ţi-am spus că e o vechitură!

O rablă pe care nici n-am plătit-o încă!

- Termină! - Să ne ducem la culcare!

Dacă nu montaţi piesa, aici vă las!

Mai bine căutai un remorcher.

Enervează-mă şi tu!

Eu cred că facem prea mult caz pentru un incident banal, până la urmă.

Noi ne rupem oasele, iar fetiţa doarme ca un înger!

- Doar n-o s-o omoare taică-său. - Nu! Eu nu mai am putere.

Ştii cât e ceasul?

Scumpa mea, am trăit cea mai lungă noapte din viaţa mea.

Ai mare grijă ce-mi spui!

- Situaţia e foarte gravă. - Tată, e îngrozitor!

Stai aici!

- Ai făcut vreo prostie? - Da.

- Asta e! S-a întâmplat! - Am furat o maşină.

- Ce-ai spus? - Am furat o maşină.

- Spune-mi că nu-i adevărat! - Ba da, dar nu e vina mea.

- Cum adică, nu e vina ta? - A furat-o un prieten.

Voia să se plimbe, maşina a alunecat într-o râpă şi nu mai iese de acolo.

Colac peste pupăză, într-o râpă! Cum te-ai întors acasă?

Pe jos.

În toiul nopţii? La cheremul oricărui tâlhar?

- V-a văzut cineva? - Nu ştiu. Nu! Sau poate că da...

Dacă proprietarul face o plângere, s-a zis cu cariera mea!

De unde aţi luat maşina?

- Din port, din faţa barului Vachon. - Du-te la culcare!

Discutăm mai târziu. Treci în pat!

Unde e râpa asta?

Pe drumul spre Gassin, după ferma cea mică.

E un Mustang roşu, decapotabil, ultimul model.

Una mai puţin ţipătoare n-aţi găsit?

Tată, nu e vina mea!

Taci! Treci în pat! N-ai voie să ieşi din cameră. Mişcă!

Măi să fie... Un jandarm!

Sunt într-un tur de inspecţie.

Mi-aţi inspectat tractorul?

Bineînţeles, e dreptul dvs. Nu comentez.

Vreţi un pic de roze? E un vin foarte uşor!

Bun, nu?

Nu ştiu dacă mă credeţi,

dar mi-am spart farul din faţă la ieşirea din grajd.

Un far e foarte fragil.

Puteţi să mă amendaţi. Eu nu comentez.

Ar fi o meschinărie.

Sigur! Farul din spate care clipeşte...

Nu acolo... În spate! Nu ştiu ce e cu clipitul ăla.

Repară-l până diseară, şi totul o să fie bine!

Să vă ajut?

Repară-ţi farul şi lasă-mă-n pace!

Anul ăsta sunteţi mai bine echipaţi la poliţia din Saint-Tropez!

Şterge-o şi lasă-mă-n pace!

Sigur, dle comandant. Da. Fac imediat tot ce e necesar.

La ordinele dvs, dle comandant!

Azi-noapte s-a furat un Rembrandt de la Muzeul Annonciade.

S-ar putea să fie contactat un colecţionar american din regiune.

Faceţi baraje pe şosele, controlaţi maşinile,

urmaţi procedura obişnuită!

- Adună-i pe toţi imediat! - Da, dle adjutant.

Şi prioritatea de dreapta? Nenorocitule!

Îţi lipesc codul rutier cu şuturi, de fund!

Ai noroc că nu e niciun jandarm prin...

Mă scuzaţi.

- Lasă-mă-n pace! - Mă scuzaţi.

Poftim, domnule!

- Păstrează restul! - Mulţumesc.

Bună ziua, măicuţă! Am rămas în pană, ceva mai încolo.

- Fiţi bună şi faceţi-vă pomană... - Sigur! Urcă!

Mulţumesc, măicuţă.

Te rogi, fiule?

Nu prea... Ba da. Domnul să ne aibă în paza Lui!

Nebănuite sunt căile Domnului. Numai El cunoaşte drumul cel bun.

Cu atât mai bine!

El e călăuza noastră. Să-l urmăm, încrezători, cu ochii închişi!

Măcar întredeschişi! Deschideţi ochii! E o curbă!

Un jandarm este, în felul său, un păstor.

Sper că ştii să fii iertător cu greşelile altora.

Nu întotdeauna, dar acum mă căiesc.

Atenţie!

Domnul a spus: "Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi!"

E absolut necesar, dacă vrem să ne înfăţişăm curaţi, înaintea Lui.

Da, măicuţă... Da, domnişoară. Pietrişul! Pietrişul!

Ce spuneai, fiule?

Spuneam, măicuţă, că e pietriş pe drum.

Sunt cam mioapă. Maica superioară mereu mă tachinează din cauza asta.

Dumnezeule, îmi pare foarte rău dacă Te-am supărat.

Ştii pe dinafară rugăciunea căinţei. Bravo ţie!

Tu, în infinita Ta bunătate, urăşti păcatul. Şi...

Şi sunt ferm hotărât...

Cu ajutorul slavei Tale preasfinte...

Atenţie!

...să nu te mai supăr şi să mă căiesc sincer.

Amin! N-aţi făcut niciun accident până acum?

Abia ieri mi-am luat permisul.

- La revedere, fiule! - La revedere, părinte! Mulţumesc.

Nu mai pot...

Bravo!

Ai o urgenţă la Saint-Tropez?

Sunt în misiune specială şi discretă.

Te escortăm!

Mai discret!

Un jandarm a adus înapoi maşina!

Pentru început, fiica imaginară, apoi un fals jandarm...

Aş fi dezolat, dacă nu i-aş găsi,

ca să am plăcerea să le spun ce părere bună am despre ei.

Trebuie să fim corecţi. Nu?

Dle adjutant, a trecut pe aici... Şi pe urmă a dispărut!

Şi l-aţi lăsat să scape, cu două maşini?

La ce mai e bun un baraj?

Dle ajutant, era o maşină puternică, una foarte mare.

Droaşca noastră, la 85 km/h începe să scoată fum.

Aici erai! Unde-ai dispărut?

Dle adjutant, mi-am permis un mic rond matinal, din proprie iniţiativă.

Mai bine rămâneai aici! S-a furat un tablou de la Muzeul Annonciade.

E un Rembrandt de câteva sute de milioane de franci.

La preţul ăsta, m-aş fi mulţumit să...

Nu e momentul să facem glume!

V-a fugit de sub nas maşina suspectă şi n-aţi fost în stare s-o prindeţi!

S-a furat o maşină? Ce-mi aud urechile?

Da, una roşie, decapotabilă, şefule.

Un Mustang!

Aţi confundat un Renault 404 cu un Volvo! Auzi, Mustang!

- N-au reuşit nici să-i ia numărul! - Era prăfuit.

- În orice caz, l-au văzut pe şofer. - L-aţi văzut sau l-aţi zărit?

- Nu l-au văzut, dle adjutant. - E o diferenţă. Aveţi grijă!

L-am văzut.

Era mai degrabă scund...

Da, cu fruntea lată, de la chelie...

Îmi intra soarele în ochi, dar...

Era un tip mic şi uscat. Nu, Tricart?

- Cam ca jandarmul-şef! - Nu îndrăzneam s-o spunem.

- Şi mi-ai ascuns asta? - Dle adjutant!

Glumesc... Rupeţi rândurile!

Daţi-i drumul!

Privirea aici...

Sper că nu te-am jignit.

Nu te văd furând un Rembrandt de la Muzeul Annonciade.

Poate că furtul n-are nicio legătură cu maşina aceea.

O fi "împrumutat-o" un puşti, să facă un tur cu ea.

Tabloul ar trebui căutat în altă parte. Spun şi eu, aşa...

Ştiu că ai intuiţie, Cruchot,

dar, dacă-l găsim pe şoferul Mustang-ului cu tabloul sub braţ,

trebuie să recunoşti că sunt mari şanse ca el să fie hoţul.

- M-ar mira. - De ce?

Tată!

Tată!

- Îmi permiteţi, dle adjutant? - Bineînţeles.

- Ce e? - Ai găsit maşina?

Da, am rezolvat totul. Era cât pe-aci s-o încurc.

Tată!

Parcă n-aveai voie să ieşi din casă.

Şi cumpărăturile?

O să le fac singur, seara, după serviciu!

Şi în civil, pe deasupra, ca să nu mă ia nimeni la omor!

O să stau la mine în cameră toată ziua?

De-acum încolo, nu mai ieşi în oraş decât cu mine.

Treci la tine în cameră!

- Nicole! - Tată, trebuie să-ţi explic ceva.

- El e hoţul de maşini? - Nu. Trebuie să-ţi spun ceva.

Bună ziua, Nicole! El e tatăl tău?

Respectele mele, dle Ferguson! Christophe Boisselier.

- Ce spui? - Ne vedem mai târziu. Ne grăbim.

Dle Ferguson, părinţii mei vor să vă cunoască.

Mă iertaţi o clipă! Mă duc să-i caut.

De ce-mi spune ţâncul ăsta "Ferguson"?

Nu ştiu, tată.

Dacă mă iubeşti, intră în joc! Altfel, sunt pierdută.

Ai un iaht, suntem miliardari... O să fac tot ce-mi ceri!

Te implor, nu face vreo gafă!

André-Hugues Boisselier!

- Încântat. - Soţia mea...

Complimentele mele, doamnă...

Archibald Ferguson, tatăl meu.

Pe bună dreptate,

copiii au o părere foarte bună despre fiica dvs, domnule.

E într-adevăr adorabilă.

Uneori e cam nebunatică, dar e şi foarte discretă.

Scumpul meu Ferguson,

dacă vlăstarele noastre s-au plăcut şi s-au împrietenit,

noi ce mai aşteptăm? Sunteţi liber mâine?

Da. E ziua mea de odihnă.

Adică nu mă duc la golf. Mă odihnesc.

Organizăm o mică petrecere între noi, cunoscuţii apropiaţi şi copiii.

Acceptaţi să veniţi şi dvs?

Dle Ferguson, daţi-mi voie să insist!

Toţi insistăm. Dacă refuzaţi, o să ne întristaţi pentru totdeauna.

Tatăl meu e încântat, iar eu, fericită la culme. Nu, tată?

Nu... Să vă explic! Să vedeţi, ce stupid! Smochingul meu...

Tata se referă la ultimul, cel lucrat în Honolulu.

Nu poartă niciodată smochingurile de două ori.

N-aveţi grijă! Nu e o petrecere formală. Suntem în vacanţă.

- Simţiţi-vă bine, "be happy"! - Poftim?

"Be happy!" Atunci, aşa rămâne. Contez pe dvs Pe mâine, la ora 5!

Pe mâine!

Mă tem, scumpe prieten, să nu vă rătăciţi.

Adresa noastră e complicată.

- Ce e de făcut? - Tatei nu-i place deloc să conducă.

- Chiar deloc, în ultima vreme. - Poate să ne ia Christophe?

Cu plăcere. Vin la iahtul dvs mâine, la ora 5?

Ce s-a întâmplat? Ce e? Ce are?

- Aveţi o sacoşă! - Da, chiar aşa!

Mă distrează să fac piaţa singur şi să-mi prepar cina pe iaht,

îmi spăl cele cinci maşini, ca să mă destind... E o plăcere!

Ar trebui să încercaţi şi dvs!

La revedere!

- E în stare s-o facă, imbecilul! - Tată!

Destul! Discutăm acasă.

Tată, nu fi supărat! Nu e nimic rău în asta.

Bineînţeles!

Nu te mulţumeşti doar să furi maşini, acum îţi renegi tatăl!

Dumnezeule, ce-am făcut, să merit asta?

Ştii bine cum e aici. Toată lumea vrea să şocheze.

Îţi dai seama... Dacă spuneam că sunt fiică de jandarm, n-aveam prieteni!

E o dezonoare să fii fiica unui jandarm?

Asta le întrece pe toate! Oamenii îşi bat mereu joc de noi.

Nu le place războiul, dar îi aplaudă pe soldaţi,

iar nouă, jandarmilor, care suntem într-un fel apărătorii păcii,

ne strigă "Moarte dobitocilor"! Ia mai lasă-mă!

Află, fiica mea, că suntem victimele unei nedreptăţi crase!

Nu te enerva, tată!

Ai fost foarte drăguţ că ai luat maşina de acolo.

În ritmul ăsta, n-o să mai fiu jandarm, mult timp.

Mai am puţin şi ajung în puşcărie. Mi-e tare greu să suport ideea asta.

- Am prieteni simpatici, o să vezi! - N-o să văd nimic!

Mi-ai promis, tată!

Doar nu crezi că o să fac circ, acasă la oamenii ăia!

Dacă mă întâlnesc cu ei la intersecţie, a doua zi?

Frumos ne-ar sta!

În uniformă, n-o să te recunoască. Te rog, tati, de dragul meu...

Nu!

O să le spun că te cheamă afacerile.

- Nu! - Doar nu vrei să-mi strici vacanţa!

Când am spus nu, e nu!

Dle jandarm!

Mă răsplătiţi?

Hotărât lucru, anul ăsta s-a îmbunătăţit situaţia!

Uniforma de stradă e la fel de frumoasă ca maşina!

- Şi micuţa... Felicitări! - Destul! Ce vrei?

- Nu e al dvs? - Nu ştiu.

L-am găsit unde v-aţi reparat roata la maşină, la Ford şi m-am gândit...

- Nu te mai gândi şi cară-te! - Să nu mă mai gândesc...

Am crezut că e al dvs, că l-aţi uitat, la plecare. Mulţumesc!

- Şterge-o! - Mulţumesc! La revedere!

Distracţie plăcută!

- Valea! - Ce e acolo?

- Ce e? - Merlot! E acolo.

Ai să mi-o plăteşti...

Nu se poate!

Dle Ferguson!

Bună ziua, Christophe!

- V-aţi sucit gâtul, dle Ferguson? - Nu. E doar un cârcel. Trece...

Urcă în faţă! Hai, dă-i drumul, micuţule!

Puştoaica! Tabloul! Repede! E un jandarm acolo.

Ce e cu jandarmul?

Nimic. Ziceam şi eu, aşa...

Prietenul dvs e tâmpit?

Complet tâmpit. Scuzaţi-l, domnule!

Nu e prea mult vânt, dle Ferguson?

- Nu! Dă-i înainte! - Tatei îi place mult vântul.

Bună ziua! Ce mai faceţi? Să vă prezint!

Dl consilier Fourcade, ducesa d'Armentieres,

generalul Morsaline,

dna Lareine-Leroy...

Bietul Lareine-Leroy ne-a părăsit acum şase luni.

- Opt. O pierdere irecuperabilă. - Condoleanţe!

Încerc să supravieţuiesc, domnule.

Dle Ferguson, îmi permiteţi să vă răpesc fiica?

- Nu. - De ce?

Să vă ofer ceva de băut!

- Nu... Lăsaţi... - Văd că vă interesează pictura.

Am şi eu câteva pânze simpatice:

Cézanne, Degas, Corot...

Am ratat prosteşte un Renoir, săptămâna trecută!

E interesant ce aveţi acolo?

E un portret de familie, o amintire.

Sunteţi un sentimental. E bine. Îmi place asta!

Vom lăsa această comoară la mine în birou, apoi stăm de vorbă!

- Doar intru puţin, şi am plecat! - Mă rog! Mai întâi, intraţi!

Salut!

Mă bucur că s-a rezolvat cu maşina. Am văzut-o în port mai devreme.

- Mai eşti supărată pe mine? - N-are importanţă.

Eşti proastă sau o faci înadins?

Mi se pare mie sau se simte furtuna în aer?

Ce-ţi pasă, prinţeso?

Veniţi...

Puneţi-l acolo!

Sigur nu e riscant?

Garantez pentru cinstea invitaţilor mei, ca pentru mine.

Dacă doriţi să-l încui...

O să-l iau înapoi imediat, ca să nu vă deranjez.

Simţiţi-vă ca acasă! Să bem ceva răcoritor!

Spuneţi-mi, nu e riscant?

Vă asigur! E la loc sigur. Veniţi!

- Ştii ce vrei sau nu? - Mulţumesc.

Sper că n-o să-mi faci mutre toată vacanţa!

- Tata nu vrea să te mai văd. - E aici?

- Prezintă-mi-l! Vreau să-i vorbesc. - Nu acum. E foarte ocupat.

E interesant să locuieşti pe vas, dar nu e deloc comod.

Dacă aş avea un iaht ca al dvs, dle Ferguson!

Ni l-a arătat Christophe. E minunat! O feerie!

Când putem spera să-l vizităm?

Spuneţi da! Mi-ar plăcea la nebunie!

Imposibil. Pereţii sunt uzi. Abia l-am zugrăvit. Se usucă foarte greu.

- Când o să se usuce! - Cum reuşiţi să staţi acolo?

Mă pătez tot timpul.

Croitorul meu nu-şi vede capul!

Îmi trimite 12 costume în fiecare săptămână cu avionul, de la Glasgow.

Fiică-mea şi-a luat de aici nişte haine şi mărturisesc că,

spre confuzia mea, fără tabieturile mele mă simt gol puşcă!

Trebuie să renunţaţi la ele.

Ce plăcere îmi faci, Emily! Simt că începi să-ţi revii. Bravo!

Locuiţi la New Orleans, la fel ca strămoşii dvs?

- Faceţi afaceri cu bumbac, probabil. - Nu. Cu vată.

Nu ştiam că e o diferenţă. Foarte interesant!

Vată, bumbac... E o chestie tehnică, nu stârneşte interesul femeilor.

Pe mine totul mă interesează, mai ales oraşul New Orleans.

Trebuie să fie un oraş tulburător.

Casele vechi, din lemn, străduţele sordide cu bodegi rău famate,

în care se îmbătau localnicii şi cântau la trombon, până la leşin!

Trebuie să fie halucinant, formidabil! Ce ziceţi?

E ceva... O demenţă genială, greu de descris!

Câte tâmpenii poţi să auzi...

E Bischof, un mare talent.

Două cărţi în 13 ani, două culegeri de filosofie contradictorie.

A ratat de şase ori premiul de la Deux Magots,

fapt care l-a marcat profund...

- În sănătatea ticăloşilor! - Ce caraghios e!

Circulă! Poetul ratat şi beţivanul de succes...

Plecaţi amândoi, repede!

Ai grijă!

Sunteţi extraordinar! Nu vă e frică de nimeni.

De nimeni!

Ce s-a întâmplat?

S-a înecat! Repede, un pahar cu apă!

Mă scuzaţi!

Dle adjutant, ce drăguţ din partea dvs! Bună ziua!

Ştiam că o să veniţi la mine.

Acasă!

Astă-seară?

- Doar n-ai de gând să pleci! - Lăsaţi-mă-n pace!

Nu contează că tatăl tău e ocupat. Tu poţi să rămâi.

- Să mergem în altă parte! - Unde?

Să facem un tur cu barca! Chiar acum!

Bine!

Vreau să vă mulţumesc, scumpă prietenă...

Ai obosit deja?

Mă cheamă treburi foarte importante.

Singurul lucru important e să fim împreună.

Omagiile mele, scumpă doamnă!

Nu e nimic! Lăsaţi! Se ocupă de asta oamenii mei.

E incredibil! Mă faceţi să mă simt prost!

Nu mai joacă nimeni baba-oarba?

Mă scuzaţi. Nu le-am dat invitaţilor mei trabucuri.

Un Rembrandt! Pezevenghiul!

Dl consilier Fourcade!

- Nu! - Dl conte Frelandveaux!

Nu! Un mic indiciu, ceva...

Nu aşa se joacă... O să cadă măgăreaţa pe mine.

- Dle adjutant, un trabuc? - Cu plăcere!

- Sunt epuizat. - Ce mai e nou?

Nimic. Rutina ne omoară... Anchetez furtul unui Rembrandt.

Serios? Ce coincidenţă! Am unul tocmai aici,

dar e al dlui Ferguson şi sunt sigur că nu l-a furat.

- Ce tablou este? - "Fata cu laleaua".

"Fata cu laleaua?"

- Foarte interesant! - Doriţi să-l vedeţi?

- Numai dacă nu vă deranjez. - Vă rog! Veniţi cu mine!

Dacă vreţi să mă urmaţi... E aici. O să vedeţi!

- Ca să vezi! - Ce e?

Era aici acum o clipă!

Se pare că a dispărut.

E incredibil.

Nu. E foarte clar. Hoţului i-a fost frică. Frică de jandarm!

Nu! Ferguson a trebuit să plece repede. Mi-a spus că e foarte grăbit.

Ferguson?

Proprietarul tabloului. E foarte bogat. Vă gândiţi că...

Gândesc foarte puţin, ca să nu obosesc.

Mi-ar plăcea să discut cu domnul acesta.

Sigur! Dacă mai e aici...

Vă rog să fiţi discret. Suntem înconjuraţi de lume bună.

- Dle Boisellier, sunt invitatul dvs. - În cazul ăsta...

O adevărată perlă, Excelenţă. N-are nici 17 ani.

Orientalii au ceva straniu în privire.

Păcat că nu le putem vedea chipurile! Dacă am încerca?

Nu, vă rog! Dacă vreţi să creaţi un incident diplomatic,

fiţi bun şi faceţi-o altundeva!

În mod sigur e ea, Excelenţă. E cea mai timidă dintre toate!

Dle Ferguson! Plecaţi?

- Nu ştiu. - Nu aţi venit cu maşina.

- Vreţi să vă conduc acasă? - Da...

Am un sfert de oră la dispoziţie. Urcaţi, dle Ferguson!

Mulţumesc, dle Ferguson.

E o plăcere să faci un serviciu tatălui lui Nicole.

Fiica dvs e o mare figură.

Dacă se mai întoarce, e nebun de legat.

Vă spun că e un mare şmecher! Ne sfidează.

Uite-l!

- Am pus mâna pe el! - Calmează-te!

Poate vrea să negocieze cu noi.

N-am încredere în el. Precis e o şmecherie la mijloc. Am nas bun!

Vă rog! Vreau să stăm puţin de vorbă, domnule!

Faceţi-mi această plăcere!

După dvs.

Fiica lui e adorabilă.

Să presupunem că Ferguson a cumpărat un tablou furat!

Ea n-are niciun amestec!

Îl cunoaşteţi de mult pe acest Ferguson?

Nici vorbă! Doar nu vreţi să le cer actele tuturor cunoştinţelor mele!

Gândiţi ca un jandarm!

Iată-i!

Opriţi-vă!

Ia te uită! Tata, cu poliţia! Ce s-o fi întâmplat?

- Ţi-e frică de jandarmi? - Credeam că ştii cum să-i iei.

Nu vreau să-i jucăm nicio festă! Accelerează!

Regret, Nicky, dar, când mă cheamă tata, mă opresc.

Asta e înţelegerea noastră.

Ce se întâmplă? Se naţionalizează uzinele?

Unde e Nicole?

Nicole, te cheamă cineva. Ridică-te!

Ea e domnişoara Ferguson?

Bineînţeles. Ce vreţi de la ea?

O cheamă Cruchot şi e fiica unuia dintre subordonaţii mei.

Nu mă aşteptam la una ca asta, din partea lui.

Nu văd decât o singură explicaţie. Mania grandorii!

L-a stricat atmosfera de aici. Ce lucru trist!

- Doar nu spuneţi că Ferguson... - Am spus ce am avut de spus.

Vino încoace!

Ca să vezi...

- Înapoi la ţărm! Repede! - E o nebunie!

Am spus "repede"!

Pe scurt, refuzi să ne spui unde a fugit tatăl tău.

Nu ştiu unde e, dar sigur o să se întoarcă.

M-ar mira. Asasinii se întorc adesea la locul faptei, dar nu şi hoţii!

Tata nu e hoţ! Eu l-am pus să aducă Mustang-ul.

Tot el a furat şi Mustang-ul?

- Avea o mutră cam şmecheră... - Înseamnă că e adevărat.

E numai vina mea, şi pentru invenţia cu Ferguson,

şi pentru furtul maşinii!

- Berlicot, închide-o la ea în casă! - După dvs, dră Nicole.

- Berlicot! - Dle adjutant?

Lasă politeţurile!

E tiparul clasic. S-ar autoinculpa în orice fel, ca să-şi salveze tatăl.

Ce frumos!

Un jandarm sentimental e un jandarm care mă îngrijorează, Fougasse!

Mă scuzaţi. Astea sunt ordinele.

Ar fi nedrept ca tata să aibă necazuri din cauza mea.

Mai ales pentru că vă iubeşte mult. A vrut să vă facă o zestre frumoasă.

Să furi un asemenea tablou e o mare stângăcie.

Nu poţi închide ochii, atunci când e vorba de un Rembrandt.

Dle Berlicot!

Dle Berlicot!

Domnilor, e clar că am hrănit la sânul nostru un şarpe.

Acum trebuie să anihilăm bestia.

Numai aşa vom putea să ţinem capul sus!

Trebuie să-l găsim, viu sau mort, şi încă repede!

Domnilor, ordinele mele sunt simple: valea!

Ne împrăştiem, dle adjutant?

Omul poate fi periculos. Trebuie urmărit. Rămâneţi grupaţi!

Curaj, copiii mei! Vă acopăr eu.

Nicole!

Nu mai urla aşa! O să ne aresteze şi pe noi.

De ce te ascunzi?

Pentru că tatăl tău e jandarm sau pentru că a furat un tablou?

Tata n-a furat nimic, nici măcar o maşină. Tu ar trebui să ştii asta.

El doar a adus-o înapoi! Toate necazurile de aici i se trag.

În portbagaj era un Rembrandt!

Nu trebuia să se plimbe cu el sub braţ.

Ştiu. Multe nu trebuia să facă! Şi toate astea, din cauza mea.

- Şi a ta, mai ales! - Ce faci?

- M-au închis aici. Trebuie să ies. - Unde te duci?

Să-l arestez pe adevăratul hoţ, pe proprietarul iahtului!

Mustang-ul e al lui, iar tabloul era înăuntru. Înţelegi?

- Vin cu tine! - Nu, mulţumesc. Mă descurc singură.

E simpatic, jandarmul tău...

Nu trebuia să inventezi un alt tată.

Stai puţin! Richard l-a însoţit până în port.

Tipii de pe iaht au venit să-l caute, iar tabloul era la el!

- Crezi că... - E de rău. Să-i anunţăm pe băieţi!

E fierbinte! Ce servicii... Vreţi să mă vedeţi mort.

Trebuie să-l lichidăm, şefule. Ştie prea multe.

- Se poate? - Daţi-i drumul!

N-aveţi niciun drept!

Du-te la ea!

Hai, mişcă!

Şi fără prostii! Altfel...

Nu vă mişcaţi! Lăsaţi-mă să trec!

E spre binele micuţei voastre prietene.

Ticălosule!

- Cruchot! - Alphonse!

Da, suntem vinovaţi. Cruchot ne-a prins.

Cruchot ăsta are stofă de general!

Totuşi, ar trebui să-i mulţumesc acestui domn Rembrandt.

SubRip by Driv3r

Resincronizare blu-ray: 41RGB