Original subtitles

Programul următor abordează tema abuzului

şi conţine detalii care pot fi tulburătoare pentru telespectatori.

Programul se adresează adulţilor.

Vizionarea lui rămâne la latitudinea telespectatorilor.

Câţi ani ai?

ÎN MAI 2023, POVESTEA UNEI UCRAINENE ORFANE

A UIMIT ÎNTREAGA LUME

Un copil din Ucraina, adoptat de un cuplu de aici, din SUA.

Ce se întâmplă după aceea vă va lăsa cu gura căscată.

E un copil sau o femeie adultă?

Frate, documentarul ăsta e aiurea rău.

Se numeşte "Natalia Grace, un caz neobişnuit".

"Natalia Grace, un caz neobişnuit".

E şocant.

Mai mult de zece milioane de oameni l-au urmărit.

N-am văzut un documentar atât de bun până acum.

Povestea asta a captivat imaginaţia oamenilor din toată lumea.

Doamne! M-a dat pe spate.

M-a tulburat.

Voia să omoare pe toată lumea.

E rea.

Ai adoptat un copil, iar acum acesta încearcă să te omoare.

E un scenariu de film horror, nu?

Ca un criminal în serie.

S-a vorbit despre faptul că făcea favoruri sexuale contra cost.

Kristine a încercat să mă cupleze cu Natalia.

Era o persoană adultă.

Natalia era un copil.

E adevăr? E minciună? Nu ştim.

Sunt acuzat de neglijarea copilului. Corect?

E o zonă din oraş

unde nu mi-aş lăsa copiii să se plimbe singuri.

Nu e genul de tip care s-ar descurca în puşcărie.

Nu aş putea. Pur şi simplu nu aş putea.

Ce individ sinistru! Cine îi face aşa ceva propriei fiice?

Opt luni mai târziu, toată lumea e de acord cu un singur lucru.

Toţi vor să audă versiunea Nataliei.

Nu ştim dacă există un singur personaj negativ.

Erau multe piese dintr-un puzzle pe care nu-l puteam construi.

Natalia a fost o victimă. Soţii Barnett sunt agresorii.

Kristine a încercat să scoată adevărul de la ea cu bătaia.

Şi asta mi-a frânt cel mai mult inima.

Ai vrut să le faci rău?

Totul va ieşi la iveală.

ACUM NATALIA NE SPUNE VERSIUNEA EI...

Chiar când crezi că ai rezolvat cazul, afli că nu e aşa.

Povestea a devenit şi mai absurdă.

S-ar putea să nu vă placă adevărul.

NATALIA DEZVĂLUIE DETALII NEMAIAUZITE PÂNĂ ACUM

Soţii Barnett m-au descris drept un monstru.

Au spus că mint în legătură cu vârsta mea.

Aveam şase ani când m-au adoptat.

Dar soţii Barnett au făcut o cerere, să mi se atribuie vârsta de 22 de ani.

Efectiv, mi-am pierdut copilăria.

Când Michael a primit verdictul

de "nevinovat", s-a uitat la noi şi a rânjit.

Parcă îmi vedeam fiica violată.

Nu s-a făcut dreptate.

Dacă aş fi prins-o pe Kristine pe o alee, i-aş fi pus o cagulă pe cap

şi i-aş fi dat una în cap.

VOCI NOI

Vă voi spune lucruri

pe care nu le-aţi mai auzit de la nimeni.

Michael şi Kristine sunt laşi. Nişte laşi fără inimă.

Asta nu e dragoste. E ură.

TEORII NOI

Uneori, adevărul e mai greu de crezut decât ficţiunea.

Ştia că nu putea "să dea copilul înapoi".

E o fetiţă. Nu e o maşină.

RĂSPUNSURI NOI

La multe dintre aceste întrebări nu există un singur răspuns.

Există multe răspunsuri.

Vă voi arăta ceva care va stabili cu certitudine vârsta Nataliei.

Toate răspunsurile sunt în ADN-ul ei.

N-am fost niciodată în camera voastră cu un cuţit.

Ştiu ce am văzut.

În fiecare minciună se ascunde un adevăr. Dar trebuie să sapi adânc.

Nu vor scăpa basma curată.

Asta e versiunea mea. Vi se pare că sunt un monstru?

NATALIA VORBEŞTE

NATALIA GRACE, UN CAZ NEOBIŞNUIT

4 APRILIE 2023

Am încercat mult timp să-mi dau seama cine sunt.

Habar n-am.

Acum, totul e ca un puzzle cu 1.000 de piese,

din care eu am asamblat doar 300.

Vreau să aflaţi ce vârstă am.

Vreau să aflaţi lucruri despre trecutul meu. Pentru că şi eu vreau să aflu.

E foarte neclar. Sunt multe lucruri pe care mi le amintesc,

dar nu mi-l pot reprezenta.

Vreau ca puzzle-ul să fie complet.

Kristine şi Michael au minţit când au povestit ce am făcut eu.

Au copiat totul din filmul "Orfana".

Ucraineană, rusoaică. Avem. Orfană, avem. Toate detaliile demente.

Că stăteam la marginea patului cu un cuţit în mână.

De aceea vreau să fac asta.

De aceea vreau să le spun oamenilor ce s-a întâmplat cu adevărat.

Pentru că n-am avut ocazia.

Michael şi Kristine mă descriu drept o maniacă ucigaşă.

"Îşi mânca menstruaţia."

"A ascuns asta mult timp. Avea păr pubian la şapte ani."

"Să nu aveţi încredere în ea. Să nu credeţi nimic din ce spune."

"A încercat să-mi ucidă familia." Spuneau tot felul de lucruri.

Dar apoi vezi apartamentul în care m-au abandonat,

încercând efectiv să mă omoare.

Vreau doar ca oamenii să ştie adevărul.

Sunt episcopul Antwon Mans şi sunt tatăl Nataliei.

Am început să găzduim copii. Am vrut să adoptăm,

pentru că sunt mulţi copii care au nevoie de o familie, care n-au familie.

Sunt Cynthia Mans. Îmi place să fiu mamă. Am 11 copii.

Şi sunt mama Nataliei Grace.

Fac parte din familia Mans de peste zece ani.

Vedeţi viaţa mea aşa cum este.

- Multă dragoste. Grozav ! - Mulţumesc!

În sfârşit, am părinţi care mă iubesc mai mult decât Kristine şi Michael.

Tata şi mama mă lasă să fiu copil.

Tata mă protejează. Face ce ar trebui să facă un tată.

Mama mă îmbrăţişează în fiecare zi şi îmi spune ce mult mă iubeşte.

Şi nu s-au îngrijorat niciodată că le-aş putea răni copiii.

Am fraţi şi surori care mă iubesc. Se vede. Şi eu îi iubesc pe ei.

Hei, hei! Vai! Bună!

E o lumină în familia noastră. Ne-a adus multă bucurie.

Când a venit în familia noastră, Natalia era distrusă.

La început, cel mai greu

a fost s-o convingem pe Natalia că n-o s-o părăsim.

Că suntem alături de ea, orice s-ar întâmpla.

Soţii Barnett trebuie aduşi în faţa justiţiei.

N-a durat nici două ore şi jumătate

ca juriul să-l achite pe Michael Barnett,

găsindu-l nevinovat pentru toate cele patru capete de acuzare.

- Poate că s-a terminat. - S-a terminat.

Deşi procuratura a pierdut runda asta, unii spun că a fost doar o încălzire.

Adevărata ţintă e Kristine.

Curând, o nouă echipă a evaluat dovezile împotriva lui Kristine,

practic, aceleaşi dovezi plus Michael.

A fost citat să depună mărturie împotriva lui Kristine.

Au ajuns la concluzia că nu au un caz solid împotriva ei.

Încercarea Nataliei

de a scoate la lumină adevărul despre ce i s-a întâmplat

şi despre vârsta ei adevărată a fost sortită eşecului de la început.

Mă numesc Terrance Kinnard.

Sunt avocat de drept penal aici, în Indianapolis, Indiana.

Îl reprezint pe Michael Barnett de mai bine de cinci ani.

A fost un drum interesant.

Părerea mea e că procurorul a crezut

că, dacă obţine condamnarea lui Michael, va avea muniţia necesară

pentru a obţine o condamnare în ceea ce o priveşte pe Kristine.

Au crezut

şi că animozitatea lui faţă de Kristine e atât de adâncă şi de profundă,

că ura lui e atât de puternică, încât îl pot convinge să treacă de partea lor

şi să-l folosească drept martor al acuzării.

Dar n-a funcţionat. Acuzaţiile au fost retrase.

Iar ea a rămas în libertate.

Kristine a scăpat nepedepsită.

Kristine n-a fost trasă la răspundere pentru ce a făcut.

Dacă e adevărat, Kristine a făcut nişte lucruri destul de urâte.

Sunt Beth Karas, fost procuror la New York şi analist juridic.

E unul dintre cele mai ciudate cazuri pe care le-am văzut vreodată.

Povestea asta e foarte diferită de cazurile la care am mai lucrat.

De obicei, mă ocup de cazuri cu crime şi cu mult haos.

Aici nu s-a comis nicio crimă, dar e foarte mult haos.

E ca la ping-pong, eşti trimis dintr-o direcţie în alta,

pe măsură ce ies la lumină informaţii.

Mai ales, acum, că Natalia poate vorbi cu noi.

Şi azi pare destul de clar

că Natalia are familia pe care şi-a dorit-o mereu. Familia Mans.

Dar n-a fost mereu aşa.

Pentru că, în 2013,

soţii Barnett au dus-o pe Natalia în Tippecanoe, ca adult.

Locuia acolo singură. La un centru de instruire pentru adulţi,

Natalia atrage atenţia profesorilor şi a personalului,

pentru că era un centru de instruire pentru adulţi, iar ea părea un copil.

Aşa că aceştia au chemat poliţia.

Asta l-a făcut pe actualul şerif din Tippecanoe, Bob Goldsmith,

care atunci era detectiv, să se implice în anchetarea cazului Nataliei.

Sunt Bob Goldsmith, şeriful din Tippecanoe.

Am fost primul detectiv din departamentul nostru implicat în caz.

Oamenii vorbesc despre cazurile care sunt momente definitorii.

Cele pe care nu le vor uita niciodată.

Acesta e unul dintre ele.

În septembrie 2014,

am primit un telefon de la centrul Excel.

Au spus că au o tânără care a fost înscrisă la şcoală,

dar lucrurile nu se leagă.

Au spus că această tânără are un act de identitate emis în Indiana,

în care scrie că are 22-25 de ani,

dar vorbeşte cu ceilalţi ca un copil de 11 ani.

Am stat printre oamenii cu nevoi speciale aproape toată cariera mea,

dar nimeni nu era ca Natalia.

Când a intrat, ghiozdanul era mai mare decât ea.

Era foarte scundă.

S-a urcat pe scaun şi a început să vorbească.

Am întrebat-o: "Crezi că ai 25 de ani?" Iar ea a spus: "Nu."

Îmi aduc aminte că ne-am urcat în maşină.

Amândoi avem copii. Nu ne venea să credem că are vârsta aia.

Unii oameni au spus că se preface.

Ce părere ai despre prefăcătoria Nataliei?

În toate interacţiunile pe care noi doi le-am avut cu Natalia

la centrul Excel, aici,

chiar urmărind-o pe hol, s-a purtat mereu ca un copil.

Se juca precum un copil. Vorbea ca un copil.

Dacă se preface, n-a ieşit niciodată din rol. Noi n-am văzut-o.

La un moment dat, am întrebat-o pe Natalia dacă a fost abuzată.

Şi s-a închis în sine. N-a mai vorbit. A tăcut.

Se vedea că nu se simte în largul ei.

Nu ştiu dacă e vorba de abuz fizic, sexual. Habar n-am.

N-am vrut să insist. Am învăţat la cursuri

şi din experienţa cu cazuri de genul ăsta

că nu ai nimic de câştigat dacă insişti.

Când un copil e pregătit să spună ce i s-a întâmplat, o să spună.

Ştiind ce ştiu, nu cred că s-a făcut dreptate.

Dar cred că Natalia e într-un loc unde e fericită.

Se simte în siguranţă şi iubită. Asta a zis că vrea.

DEPOZIŢIE ÎN INSTANŢĂ Michael Barnett, 20 martie 2023

Câţi ani credeai că are Natalia?

Habar n-aveam.

- Ai crezut că era copil? - Nu.

De ce ai crezut asta?

Pentru că Natalia spunea tuturor, terapeuţilor, doctorilor, nouă,

că e adultă.

E adevărat că am spus tuturor că am 22 de ani.

Dar Kristine m-a învăţat să mint.

Mai rău e că a trebuit să vină de la mine.

Şi pot folosi asta împotriva mea. "Dar tu ai spus asta."

"Ai spus că ai 22 de ani." Apoi mi-au schimbat vârsta.

Totul a fost o reacţie în lanţ pornită de la o minciună.

Dar oamenii nu ştiu ce s-a întâmplat în casa aia.

M-au torturat.

Am fost abuzată.

Kristine e monstrul adevărat.

Michael e complicele monstrului,

pentru că a fost de acord cu tot ce a spus Kristine.

Cine face aşa ceva?

Schimbarea vârstei e cel mai rău lucru pe care mi l-au făcut soţii Barnett.

Mă doare în fiecare zi. Dar îmi era foarte frică de Kristine.

Când mi-a zis să le spun oamenilor că am 22 de ani, asta am făcut.

Odată, Kristine mi-a spus:

"O să-ţi arăt cum o să te simţi."

Dacă faci ceva greşit, o să-ţi dau cu spray lacrimogen.

Kristine mi-a zis să ţin ochii deschişi, apoi, a pulverizat spray lacrimogen.

Şi n-am putut să fac nimic.

M-a obligat să stau acolo zece minute,

până am putut să mă duc şi să mă spăl pe faţă.

Chiar şi aşa, tot mă dureau ochii.

Iar ei nu-i păsa.

Nu-i păsa.

M-a durut, pentru că ea trebuia să fie mama mea,

dar nu se purta ca o mamă cu mine.

Kristine era dispusă să facă totul

pentru a o face pe Natalia să vorbească.

Aşa că a început să-i pună vorbe în gură Nataliei.

"Asta să le spui oamenilor, că ai 22 de ani."

Iar ameninţarea cu sprayul paralizant era un alt mijloc de control.

Abuzul asupra Nataliei n-a început imediat.

Dar încercarea soţilor Barnett de a controla povestea, da.

Interviu cu Michael Barnett TATĂL ADOPTIV AL NATALIEI

3 octombrie 2019

Când mă gândesc la 2010, îmi dau seama că ceva nu era în regulă.

Şi trebuie să înţelegeţi, pentru că era o adopţie închisă,

agenţia n-a vrut să ne dea detalii despre ea

când le-am cerut, la început.

"Ne puteţi da nişte date de contact ale familiei anterioare?"

"Trebuie să aflăm ce se întâmplă."

Au zis că nu se poate.

Apoi am primit un telefon

de la secretara agenţiei de adopţii, mai târziu, în acea zi.

Ne-a zis că nu ne poate spune de unde e, dar să-i verificăm valiza.

Era o etichetă înăuntrul genţii ei,

pe care erau trecute informaţiile despre familia iniţială.

Nu i-am cunoscut niciodată personal.

Nu ştiu de ce au spus că n-au cunoscut familia Ciccone,

pentru că i-au cunoscut chiar la agenţia de adopţii.

Îmi aduc aminte că a trebuit să aştept foarte mult,

cât timp soţii Ciccone au vorbit cu soţii Barnett.

Aşa îmi aduc aminte. Foarte clar.

Aşa că nu înţeleg.

Familia Ciccone m-a adoptat din Ucraina.

Când am aflat că mă vor adopta,

am fost foarte bucuroasă. Tot ce ştiam era acel orfelinat.

Când am aflat că cineva voia să mă adopte

mi s-a părut un lucru minunat.

Eram foarte entuziasmată.

Eram fericită că voi avea o familie care chiar mă vrea.

Când am ajuns pe aleea din faţa casei lor, parcă eram pe un deal,

am fost foarte impresionată.

Mi-aduc aminte că aveam cinci ani şi eram entuziasmată, era o casă mare.

Am intrat şi am început să mă uit peste tot.

Apoi au deschis o uşă. Acolo era dormitorul meu.

Eram foarte entuziasmată. Era roz.

Erau de toate acolo.

Am stat cu ei aproximativ doi ani.

Am multe amintiri fericite.

După o vreme,

totul s-a schimbat.

Odată, eu şi băieţelul, Piro, ne jucam.

Am aterizat greşit pe braţul lui Piro.

Şi eu ziceam: "Îmi pare rău, n-am vrut să te rănesc."

Dar apoi a venit Gary şi a început să ţipe.

Când a plecat, eu plângeam şi eram furioasă.

Şi am zis: "Te urăsc."

După aceea, Gary nu m-a mai plăcut.

Asta am simţit. Am simţit că mă urăşte.

Apoi, într-o zi, îmi aduc aminte că Dyan a venit în camera mea.

Mi-a zis că n-o să mai fie mama mea,

dar că o să mă iubească mereu.

Şi nu ştiam ce se întâmplă.

În cea mai mare parte a timpului, m-am simţit abandonată,

pentru că treceam de la o familie la alta.

Dyan Ciccone s-a dus la Little People of America

şi a spus că are o fetiţă care poate fi dată spre adopţie.

Au existat trei familii de pitici interesate de Natalia.

Dar nu s-a concretizat nimic.

Gary şi Dyan mă pasau de la o familie la alta.

Am cunoscut multe, dar fie nu voiau să mă adopte, fie se întâmpla ceva.

Apoi, brusc, mi-a spus că au găsit o familie care mă vrea.

Şi că mergem la ei, în Florida.

Mă înfuriase faptul că am fost vândută! Ca şi cum aş fi fost o jucărie!

Când familia Ciccone m-a dus la agenţia de adopţii,

mi-au zis să stau şi să aştept pe hol.

Soţii Ciccone au intrat primii

şi au vorbit cu Michael, cu Kristine şi cu cei trei băieţi.

Am aşteptat o vreme. Mi s-a părut că am aşteptat mult timp.

Apoi, soţii Ciccone au ieşit şi mi-au zis că pot intra.

Şi îmi aduc aminte că am fugit la Michael şi l-am îmbrăţişat

şi i-am zis "tati",

deoarece soţii Ciccone îmi spuseseră că Michael şi Kristine vor fi părinţii mei.

Apoi, cred că Kristine a fost cea care mi-a spus:

"Noi vom fi familia ta."

Şi îmi aduc aminte că eram încă foarte tristă şi derutată.

Cred că am şi plâns.

Iar ea m-a liniştit.

Se purtau ca şi cum voiau să fiu fiica lor.

Eu mă gândeam doar că mi-am găsit familia.

Că mă vor iubi.

Dar, când mă gândesc acum la cele întâmplate,

cred că am avut încredere în ei prea repede.

Numele meu este Jackie Starbuck.

Am fost procurorul principal în dosarele contra soţilor Barnett.

Vă voi spune unele lucruri

pe care, probabil, nu le-aţi auzit de la nimeni încă,

lucruri adevărate.

În timpul anchetei şi al discuţiilor cu martorii,

a devenit clar că se întâmplă

ceva cel puţin neobişnuit.

Din momentul

în care Natalia a venit în familia Barnett, în aprilie 2010,

ei tot spuneau:

"Nu ştim ce vârstă are Natalia. Credem că are vârsta asta."

"Credem că este o persoană adultă."

Când, de fapt, li s-a spus în mod repetat,

de către mulţi profesionişti din domeniul medical, că nu e aşa.

Voiau să ascundă

că ar fi avut vreo legătură cu Natalia,

pentru că au spus şi că n-au nicio fişă medicală

de-a Nataliei dinainte de a veni la ei.

Totuşi, furnizau şcolii fişe medicale

din acea perioadă.

Michael a minţit când a spus că nu i-a cunoscut pe soţii Ciccone

şi a minţit când a spus că a fost o adopţie închisă.

Prin definiţie, o adopţie închisă presupune

că nu primeşti informaţii sau datele de contact ale familiei anterioare.

Nu avem doar relatarea Nataliei

despre întâlnirea dintre soţii Ciccone şi Barnett la centrul de adopţii,

ci şi un schimb de e-mailuri între familii,

care îl include

şi pe directorul executiv al centrului de adopţii.

Se vorbea cu ambele familii. Există şi contracte semnate.

Iar familiile Ciccone şi Barnett au fost implicate într-o procedură juridică

la câteva luni după ce o luaseră pe Natalia în Florida,

pentru că au existat complicaţii cu această adopţie.

Dar, dintr-un motiv sau altul, Michael a ascuns acest lucru.

Şi ne-a făcut să credem că agenţia de adopţii Adoption by Shepherd Care

era singura agenţie care îi căuta părinţi Nataliei.

Dar nu-i adevărat.

Primim un telefon, din senin, de la Adoption by Shepherd Care.

Am primit un telefon de la Adoption by Shepherd Care.

Nu puteam avea încredere în nimeni, cu excepţia experţilor implicaţi.

În cazul ăsta, e vorba de Adoption by Shepherd Care.

Dar agenţia cu care colaborau ei era Gateway Woods.

Michael nu pomeneşte niciodată de Gateway Woods. De ce?

După ce am plecat de la agenţia de adopţii, am mers la Disney World.

Îmi amintesc că i-am văzut pe soţii Ciccone. I-am arătat cu degetul.

Am zis: "Hei, uite-o pe mama!"

Apoi, Kristine a zis: "Ea nu mai e mama ta. Eu sunt mama ta acum."

Şi n-am ştiut ce să-i răspund.

Eram îngrijorată. Speram să nu fi făcut ceva greşit.

Când am ajuns la hotel, în acea seară,

Kristine a vrut să-i facă o baie noii noastre fiice.

Şi am auzit un strigăt din baie.

Şi ea a zis: "Michael, uită-te jos." Natalia avea păr pubian.

În prima seară, Kristine m-a spălat,

dar nu mi-a zis nimic despre părul pubian sau ceva de genul ăsta.

Nu ştiam ce înseamnă aşa ceva.

Nu mi-a explicat nimeni. Aveam şase ani, urma să împlinesc şapte.

Nu ştiam. Nu ştiu de ce au zis ce au zis.

Nu-mi aduc aminte ca Michael să fi intrat în baie.

Îmi aduc aminte doar că Kristine m-a ajutat să mă îmbrac

şi apoi ne-am pregătit de culcare.

Nu-mi aduc aminte să-l fi strigat pe Michael.

Nu-mi aduc aminte să fi făcut Kristine aşa ceva.

Pur şi simplu nu înţeleg

de ce soţii Barnett ar spune că aveam păr pubian,

pentru că eu n-am observat aşa ceva

decât după şapte ani, când aveam aproape opt ani.

Dar asta nu înseamnă că sunt un monstru.

Eram încă un copil.

Unii copii se dezvoltă mai devreme. Aşa se întâmplă.

Indiferent de ce s-a întâmplat în acea cameră de hotel,

ştim că acel eveniment nu i-a făcut pe soţii Barnett să vrea

s-o înapoieze pe Natalia.

Această poveste de groază petrecută într-o cameră de hotel din Florida,

despre mult păr pubian, a fost cumva o rescriere a istoriei

sau o justificare pentru că i-au schimbat vârsta mai târziu?

Acum, că Natalia poate vorbi cu noi, avem mai multe informaţii.

Şi ele includ

rapoartele Gateway Woods despre vizite la domiciliu

şi raportul doctorului Riggs. Nu le-am avut înainte.

Astfel, aflăm

că soţii Barnett au fost reprezentaţi de Gateway Woods

în timpul procesului de adopţie a Nataliei.

Natalia a fost consultată de dr. Riggs, un endocrinolog,

pe data de 3 iunie 2010.

Ce vârstă spune el că avea Natalia?

3 iunie 2010.

În acel moment, ea avea între nouă şi 11 ani.

Şi le-aţi spus asta părinţilor?

Da. Au fost informaţi despre asta. Noi credeam că e un copil.

Asta se întâmplă la cinci săptămâni după ce e adoptată de soţii Barnett.

Au ştiut de la început că e un copil.

Michael a trebuit să se distanţeze de dr. Riggs şi de raportul lui,

pentru că doctorul i-a spus clar

că Natalia e un copil cu vârsta între nouă şi 11 ani.

A trebuit să se distanţeze şi de Gateway Woods,

pentru că Gateway Woods au inclus această informaţie în raportul lor.

De aceea i-a făcut Michael pe toţi să creadă

că agenţia lui este Adoption by Shepherd Care?

Făcându-i pe alţii să creadă că e o adopţie închisă,

Michael s-a asigurat că puţini vor contesta povestea lui despre adopţie.

Acum ştim că acest lucru nu e adevărat,

dar a fost o acoperire grozavă.

Totul ar fi putut fi foarte diferit pentru Natalia,

dacă ar fi fost adoptată de una dintre familiile dinainte de familia Barnett.

Noi suntem familia DePaul.

În ceea ce priveşte vârsta Nataliei, era un copil.

Credem că soţii Barnett ar trebui să fie la închisoare.

Amândoi.

Am încercat s-o adoptăm pe Natalia în 2009.

Am organizat o întâlnire particulară la un muzeu.

A adus-o mama ei adoptivă de la acel moment.

- A intrat. - Ce copil simpatic!

- Vai! - Era adorabilă. Categoric.

O aveam deja pe Mackenzie, fiica noastră. Avea patru ani.

Avem poze cu ea şi cu Mackenzie, împreună, pe trotinetă.

Parcă erau două surori regăsite.

Ca două picături de apă. Era drăguţ.

Am mai avut două vizite după aceea.

De Halloween, s-au costumat amândouă în prinţese.

S-au pregătit pentru somn împreună, au făcut totul împreună.

S-au ajutat cu uscarea părului.

Mackenzie avea o maşină mică.

Două fetiţe adorabile, de patru şi şase ani, jucându-se în curte.

Speram că lucrurile vor progresa...

Parcă s-a dat cu o bombă.

N-am mai putut s-o vedem pe Natalia după ultima vizită, de Crăciun,

pentru că totul s-a complicat cu avocaţii. Înţelegeţi?

N-a avut nicio legătură cu Natalia. A fost foarte dureros.

Foarte dureros.

Foarte, foarte dureros.

Legătura dintre Natalia şi familia DePaul era profundă şi puternică.

Ei o iubeau, nu aveau nicio problemă cu ea.

Voiau ca Natalia să facă parte din familia lor.

Îmi pare rău, draga mea.

Lucrurile ar fi trebuit să meargă cu familia DePaul,

dar situaţia s-a complicat când Protecţia Copilului din New Hampshire

a primit un raport referitor la Natalia şi la familia Ciccone.

Familia Ciccone a bănuit că raportul a fost înregistrat de familia DePaul.

Familia DePaul neagă acest lucru,

dar concluzia e că adopţia Nataliei n-a mai fost posibilă.

Familia DePaul nu mai putea s-o adopte.

După cum vă puteţi imagina,

a fost dureros pentru soţii DePaul şi pentru fiica lor, Mackenzie.

A fost dureros însă şi pentru Natalia.

DePaul erau oameni mici, ca mine.

Mă duceam mereu să-i vizitez.

Am fost acolo de Crăciun,

de Halloween,

iar eu şi Makenzie eram cele mai bune prietene.

Îmi plăcea să-mi petrec timpul cu ea. Făceam totul împreună.

Eram aşa cum ar trebui să fie surorile.

Şi chiar voiam să locuiesc cu familia DePaul.

Aşa, n-aş mai fi trecut prin durerea prin care am trecut.

Simţeam că mă vor şi că mă iubesc.

Dar apoi nu i-am mai vizitat. Şi am fost tristă din cauza asta.

Nu ştiu. A fost ceva ciudat.

Nu i-am mai văzut deloc.

Da.

E AICI, ÎNCERCĂM S-O AJUTĂM SĂ SE VINDECE ŞI O IUBIM.

Câteva luni mai târziu, Kristine mi-a zis că au adoptat-o pe Natalia.

Primul semnal de alarmă la familia Barnett

a fost că au luat-o pe Natalia prea repede. Nu o cunoscuseră.

Şi asta a fost tot. Au rupt-o de familia ei.

Ni s-a părut şocant. Nu ar trebui să ne asigurăm că ne potrivim?

Nu ar trebui să ne asigurăm că ne place?

Că se simte în largul ei cu noi şi cu ceilalţi copii ai noştri?

E o fetiţă. Nu e o maşină.

Un alt lucru care mi s-a părut ciudat a fost că Kristine m-a întrebat

dacă am pus vreodată sub semnul întrebării vârsta Nataliei.

I-am zis că nu am făcut asta niciodată.

I-am zis că am certificatul ei de naştere, am toate hârtiile.

- Îţi aduci aminte de asta? - Da.

Eram la muzeu când am cunoscut-o pe Natalia. În 2009.

Uitaţi-vă la dintele ei! Vedeţi? Lipseşte, nu?

Da.

În poza asta se vede diferenţa. Vedeţi dintele?

Asta e de Halloween. Vedeţi dintele?

Iar asta e dinainte.

Îţi dai seama de diferenţe uitându-te la dinţii ei.

Adulţilor nu li se schimbă dinţii aşa.

Asta se întâmplă o dată în viaţă, când ai în jur de şase ani,

exact vârsta pe care o avea ea în 2009.

Vi se pare că are 20 de ani?

Totuşi... Îmi pare rău, dar mi se pare absurd.

Îmi aduc aminte că eram cu familia Barnett.

Tocmai ne întorseserăm de la cină. Şi mi-a căzut dintele.

Mi se mişca un dinte şi a căzut.

Bineînţeles că Kristine nu m-a crezut. M-a întrebat de ce mi-am scos dintele.

I-am zis că nu mi-am scos dintele.

Şi era o bucată lungă, probabil, rădăcina.

Iar ea a zis: "Vezi? E cu tot cu rădăcină. L-ai scos tu."

"Asta nu ar fi acolo dacă ţi-ar fi căzut singur."

N-am ştiut ce să-i răspund, dar am continuat să spun că nu l-am scos eu.

Nu l-am tras eu, a căzut. Dar ea îmi tot spunea:

"Minţi. Ţi-ai scos singură dintele."

Sunt dr. Tim Gossweiler,

practic stomatologia generală de 34 de ani.

Sunt dentistul la care a venit Natalia Barnett cu mama ei, în 2011.

Dna Barnett a adus-o pe Natalia şi mi-a spus:

"Avem o întrebare despre vârsta Nataliei."

"Credem că e mai mare decât spune ea."

"Puteţi afla lucrul ăsta în vreun fel?" O solicitare neobişnuită.

Când am vorbit cu Natalia, arăta ca un copil de şapte ani,

dar se purta ca şi cum ar fi fost mult mai mare.

Răspundea clar la întrebări la şapte ani.

Nu vezi lucrul ăsta mereu, de aceea am crezut

că n-are cum să aibă şapte ani.

Şi înţeleg de ce mama ei credea asta, după ce vorbise cu ea.

Părea foarte matură.

Am întrebat-o de unde ştie că nu avea şase ani când au luat-o.

Iar ea mi-a răspuns că a mers la stomatologie cu fetiţa,

iar stomatologul a zis că nu mai are niciun dinte de lapte,

că are toţi dinţii permanenţi.

Am zis bine.

Asta e camera unde i-am făcut Nataliei radiografia panoramică.

O să vă arăt ceva ce vă va da un răspuns clar

cu privire la vârsta Nataliei în 2011.

Am stabilit că mai avea 12 dinţi de lapte.

Trei, în fiecare cadran. Aceşti trei dinţi, în toate cele patru cadrane.

E foarte simplu de stabilit vârsta Nataliei.

Nu există dubii când faci o radiografie ca asta.

Avem dinţi de lapte, dinţi permanenţi. Există un interval de vârstă

în care oamenii pot avea această structură, şi anume...

O să vă spun extremele, de la şase la nouă ani.

Sunt prea mulţi dinţi de lapte pentru un adult. E incontestabil.

N-ai cum să falsifici dinţii.

Când au plecat de aici, mama ştia că Natalia avea opt-nouă ani,

ceea ce corespundea cu vârsta pe care ea spunea că o are.

Dle doctor, ştiaţi că i-au schimbat vârsta în 2012?

I-au schimbat... I-au schimbat vârsta, juridic vorbind?

Au încercat... Nu ştiam. Şi ce vârstă i-au dat?

22 de ani. Au stabilit 1989 ca an al naşterii.

Serios? Uau!

Da. E o diferenţă foarte mare.

Radiografia pe care am făcut-o

nu arată că ar fi putut avea în jur de 15 ani.

Pare o nebunie.

Asta înseamnă că, după ce a semnat fişa stomatologică,

Kristine tot le spunea oamenilor că Natalia e o persoană adultă.

După proces,

toate dovezile pe care le am, mai ales, fişele medicale,

demonstrează că eram un copil.

Înţeleg care e adevărul.

Ştiu adevărul de mult timp. Eram un copil.

Sunt mulţi oameni care cred că există un mod în care îşi pot da seama

de vârstă, un mod în care poate fi dovedită.

Vreau doar ca oamenii să vadă adevărul despre vârsta mea.

La TruDiagnostics, noi răspundem la o întrebare fundamentală:

"Câţi ani ai?"

În domeniul asigurărilor se foloseşte acest instrument

pentru a prezice când va muri o persoană.

Dacă ne gândim la acel domeniu, e foarte important să fii precis.

Încercăm să stabilim vârsta cronologică a persoanelor

nu pe baza emoţiilor cuiva sau pe baza celor spuse de cineva.

Încercăm să stabilim câţi ani are Natalia.

- Eşti pregătită? - Nu.

Luăm o mostră de sânge,

care ne va da răspunsul, pentru că totul e scris în ADN.

După ce vom preleva mostra,

aşteptăm cu nerăbdare să punem lucrurile cap la cap în cazul ăsta.

14 august 2023

Mă rog să iasă bine,

dar sunt foarte emoţionată.

Nu ştiu ce vor spune.

Mulţumim că aţi venit la laborator.

Vrei să ne uităm la rezultate?

Da.

Bine.

- Momentul adevărului. Bine? - Da.

Pe baza tuturor studiilor şi a tuturor lucrurilor analizate,

eşti mai aproape de 22 de ani.

Ceea ce e foarte aproape de vârsta pe care crezi că o ai, adică 20 de ani.

Sunt doi ani diferenţă.

Această bucăţică de hârtie

demontează toate minciunile pe care le-au spus soţii Barnett

şi arată că am dreptate.

E o descoperire importantă, pentru că sunt 13 ani...

13 ani în care doi oameni au minţit de au îngheţat apele.

Au distrus viaţa unui copil.

L-au portretizat drept un monstru, când, de fapt, ei erau monştri.

Da, aşa e.

Asta demonstrează că nu minţeam în legătură cu vârsta mea.

Au ignorat tot ce indica adevărul

doar ca să creeze această minciună stupidă.

Dacă aceste detalii despre vârsta ei sunt adevărate,

Natalia a intrat în ţară în 2008 şi avea patru ani, aproape cinci.

A fost adoptată de soţii Barnett în 2010, când avea şapte ani.

Natalia avea opt ani când au depus petiţia pentru schimbarea vârstei

şi au dus-o în apartamentul din Westfield.

În iulie 2013, când au dus-o în apartamentul din Lafayette,

avea, probabil, nouă ani, iar peste câteva luni a împlinit zece.

Asta înseamnă că Natalia era un copil care locuia singur.

Vreau doar să ştiu de ce au inventat povestea asta.

Ştiau, dar tot au făcut ce-au făcut.

De ce au făcut asta? De ce au trecut prin toate astea? Pentru ce?

Asta e întrebarea de un milion de dolari.

Am ştiut mereu că nu eram o persoană adultă,

dar n-am ştiut niciodată de ce m-au adoptat soţii Barnett.

N-am văzut niciodată dragoste din partea lor.

Simt că e ceva mai important la mijloc.

Nu ştiu ce anume. Cum le-au închis gura doctorilor?

Cum au ascuns toate dovezile astea?

Ascund ceva important.

Vreau să aflu răspunsurile la toate aceste întrebări

şi vreau ca oamenii să plătească pentru ce au făcut.

KRISTINE BARNETT N-A FURNIZAT NICIUN COMENTARIU,

ÎN CIUDA SOLICITĂRILOR REPETATE ALE PRODUCĂTORILOR.

Traducerea: FAST TITLES MEDIA