All language subtitles for The.Curious.Case.Of.Natalia.Grace.S02E01.Age.Rage.the.Big.Lie.720p.HMAX.WEB-DL.DD2.0.H.264-playWEB

Programul următor
abordează tema abuzului

şi conţine detalii care pot fi
tulburătoare pentru telespectatori.

Programul se adresează adulţilor.

Vizionarea lui rămâne
la latitudinea telespectatorilor.

Câţi ani ai?

ÎN MAI 2023,
POVESTEA UNEI UCRAINENE ORFANE

A UIMIT ÎNTREAGA LUME

Un copil din Ucraina, adoptat
de un cuplu de aici, din SUA.

Ce se întâmplă după aceea
vă va lăsa cu gura căscată.

E un copil sau o femeie adultă?

Frate, documentarul ăsta
e aiurea rău.

Se numeşte "Natalia Grace,
un caz neobişnuit".

"Natalia Grace, un caz neobişnuit".

E şocant.

Mai mult de zece milioane
de oameni l-au urmărit.

N-am văzut un documentar
atât de bun până acum.

Povestea asta a captivat imaginaţia
oamenilor din toată lumea.

Doamne! M-a dat pe spate.

M-a tulburat.

Voia să omoare pe toată lumea.

E rea.

Ai adoptat un copil, iar acum acesta
încearcă să te omoare.

E un scenariu de film horror, nu?

Ca un criminal în serie.

S-a vorbit despre faptul că făcea
favoruri sexuale contra cost.

Kristine a încercat
să mă cupleze cu Natalia.

Era o persoană adultă.

Natalia era un copil.

E adevăr? E minciună?
Nu ştim.

Sunt acuzat de neglijarea copilului.
Corect?

E o zonă din oraş

unde nu mi-aş lăsa copiii
să se plimbe singuri.

Nu e genul de tip
care s-ar descurca în puşcărie.

Nu aş putea.
Pur şi simplu nu aş putea.

Ce individ sinistru!
Cine îi face aşa ceva propriei fiice?

Opt luni mai târziu, toată lumea
e de acord cu un singur lucru.

Toţi vor să audă
versiunea Nataliei.

Nu ştim dacă există
un singur personaj negativ.

Erau multe piese dintr-un puzzle
pe care nu-l puteam construi.

Natalia a fost o victimă.
Soţii Barnett sunt agresorii.

Kristine a încercat să scoată
adevărul de la ea cu bătaia.

Şi asta mi-a frânt
cel mai mult inima.

Ai vrut să le faci rău?

Totul va ieşi la iveală.

ACUM NATALIA NE SPUNE
VERSIUNEA EI...

Chiar când crezi că ai rezolvat cazul,
afli că nu e aşa.

Povestea a devenit şi mai absurdă.

S-ar putea să nu vă placă adevărul.

NATALIA DEZVĂLUIE DETALII
NEMAIAUZITE PÂNĂ ACUM

Soţii Barnett m-au descris
drept un monstru.

Au spus că mint în legătură
cu vârsta mea.

Aveam şase ani
când m-au adoptat.

Dar soţii Barnett au făcut o cerere,
să mi se atribuie vârsta de 22 de ani.

Efectiv, mi-am pierdut copilăria.

Când Michael a primit verdictul

de "nevinovat", s-a uitat la noi
şi a rânjit.

Parcă îmi vedeam fiica violată.

Nu s-a făcut dreptate.

Dacă aş fi prins-o pe Kristine
pe o alee, i-aş fi pus o cagulă pe cap

şi i-aş fi dat una în cap.

VOCI NOI

Vă voi spune lucruri

pe care nu le-aţi mai auzit
de la nimeni.

Michael şi Kristine sunt laşi.
Nişte laşi fără inimă.

Asta nu e dragoste. E ură.

TEORII NOI

Uneori, adevărul e mai greu
de crezut decât ficţiunea.

Ştia că nu putea
"să dea copilul înapoi".

E o fetiţă. Nu e o maşină.

RĂSPUNSURI NOI

La multe dintre aceste întrebări
nu există un singur răspuns.

Există multe răspunsuri.

Vă voi arăta ceva care va stabili
cu certitudine vârsta Nataliei.

Toate răspunsurile
sunt în ADN-ul ei.

N-am fost niciodată
în camera voastră cu un cuţit.

Ştiu ce am văzut.

În fiecare minciună se ascunde
un adevăr. Dar trebuie să sapi adânc.

Nu vor scăpa basma curată.

Asta e versiunea mea.
Vi se pare că sunt un monstru?

NATALIA VORBEŞTE

NATALIA GRACE,
UN CAZ NEOBIŞNUIT

4 APRILIE 2023

Am încercat mult timp
să-mi dau seama cine sunt.

Habar n-am.

Acum, totul e ca un puzzle
cu 1.000 de piese,

din care eu am asamblat doar 300.

Vreau să aflaţi ce vârstă am.

Vreau să aflaţi lucruri despre trecutul
meu. Pentru că şi eu vreau să aflu.

E foarte neclar. Sunt multe lucruri
pe care mi le amintesc,

dar nu mi-l pot reprezenta.

Vreau ca puzzle-ul să fie complet.

Kristine şi Michael au minţit
când au povestit ce am făcut eu.

Au copiat totul din filmul "Orfana".

Ucraineană, rusoaică. Avem.
Orfană, avem. Toate detaliile demente.

Că stăteam la marginea patului
cu un cuţit în mână.

De aceea vreau să fac asta.

De aceea vreau să le spun oamenilor
ce s-a întâmplat cu adevărat.

Pentru că n-am avut ocazia.

Michael şi Kristine mă descriu
drept o maniacă ucigaşă.

"Îşi mânca menstruaţia."

"A ascuns asta mult timp.
Avea păr pubian la şapte ani."

"Să nu aveţi încredere în ea.
Să nu credeţi nimic din ce spune."

"A încercat să-mi ucidă familia."
Spuneau tot felul de lucruri.

Dar apoi vezi apartamentul
în care m-au abandonat,

încercând efectiv să mă omoare.

Vreau doar ca oamenii
să ştie adevărul.

Sunt episcopul Antwon Mans
şi sunt tatăl Nataliei.

Am început să găzduim copii.
Am vrut să adoptăm,

pentru că sunt mulţi copii care au
nevoie de o familie, care n-au familie.

Sunt Cynthia Mans. Îmi place
să fiu mamă. Am 11 copii.

Şi sunt mama Nataliei Grace.

Fac parte din familia Mans
de peste zece ani.

Vedeţi viaţa mea aşa cum este.

- Multă dragoste. Grozav !
- Mulţumesc!

În sfârşit, am părinţi care mă iubesc
mai mult decât Kristine şi Michael.

Tata şi mama
mă lasă să fiu copil.

Tata mă protejează.
Face ce ar trebui să facă un tată.

Mama mă îmbrăţişează în fiecare zi
şi îmi spune ce mult mă iubeşte.

Şi nu s-au îngrijorat niciodată
că le-aş putea răni copiii.

Am fraţi şi surori care mă iubesc.
Se vede. Şi eu îi iubesc pe ei.

Hei, hei! Vai! Bună!

E o lumină în familia noastră.
Ne-a adus multă bucurie.

Când a venit în familia noastră,
Natalia era distrusă.

La început, cel mai greu

a fost s-o convingem pe Natalia
că n-o s-o părăsim.

Că suntem alături de ea,
orice s-ar întâmpla.

Soţii Barnett trebuie aduşi
în faţa justiţiei.

N-a durat nici două ore şi jumătate

ca juriul să-l achite
pe Michael Barnett,

găsindu-l nevinovat pentru toate
cele patru capete de acuzare.

- Poate că s-a terminat.
- S-a terminat.

Deşi procuratura a pierdut runda asta,
unii spun că a fost doar o încălzire.

Adevărata ţintă e Kristine.

Curând, o nouă echipă a evaluat
dovezile împotriva lui Kristine,

practic, aceleaşi dovezi
plus Michael.

A fost citat să depună mărturie
împotriva lui Kristine.

Au ajuns la concluzia
că nu au un caz solid împotriva ei.

Încercarea Nataliei

de a scoate la lumină adevărul
despre ce i s-a întâmplat

şi despre vârsta ei adevărată
a fost sortită eşecului de la început.

Mă numesc Terrance Kinnard.

Sunt avocat de drept penal aici,
în Indianapolis, Indiana.

Îl reprezint pe Michael Barnett
de mai bine de cinci ani.

A fost un drum interesant.

Părerea mea
e că procurorul a crezut

că, dacă obţine condamnarea lui Michael,
va avea muniţia necesară

pentru a obţine o condamnare
în ceea ce o priveşte pe Kristine.

Au crezut

şi că animozitatea lui faţă de Kristine
e atât de adâncă şi de profundă,

că ura lui e atât de puternică, încât
îl pot convinge să treacă de partea lor

şi să-l folosească
drept martor al acuzării.

Dar n-a funcţionat.
Acuzaţiile au fost retrase.

Iar ea a rămas în libertate.

Kristine a scăpat nepedepsită.

Kristine n-a fost trasă
la răspundere pentru ce a făcut.

Dacă e adevărat, Kristine
a făcut nişte lucruri destul de urâte.

Sunt Beth Karas, fost procuror
la New York şi analist juridic.

E unul dintre cele mai ciudate cazuri
pe care le-am văzut vreodată.

Povestea asta e foarte diferită
de cazurile la care am mai lucrat.

De obicei, mă ocup de cazuri
cu crime şi cu mult haos.

Aici nu s-a comis nicio crimă,
dar e foarte mult haos.

E ca la ping-pong,
eşti trimis dintr-o direcţie în alta,

pe măsură
ce ies la lumină informaţii.

Mai ales, acum, că Natalia
poate vorbi cu noi.

Şi azi pare destul de clar

că Natalia are familia pe care
şi-a dorit-o mereu. Familia Mans.

Dar n-a fost mereu aşa.

Pentru că, în 2013,

soţii Barnett au dus-o pe Natalia
în Tippecanoe, ca adult.

Locuia acolo singură. La un centru
de instruire pentru adulţi,

Natalia atrage atenţia
profesorilor şi a personalului,

pentru că era un centru de instruire
pentru adulţi, iar ea părea un copil.

Aşa că aceştia
au chemat poliţia.

Asta l-a făcut pe actualul şerif
din Tippecanoe, Bob Goldsmith,

care atunci era detectiv, să se implice
în anchetarea cazului Nataliei.

Sunt Bob Goldsmith,
şeriful din Tippecanoe.

Am fost primul detectiv din
departamentul nostru implicat în caz.

Oamenii vorbesc despre cazurile
care sunt momente definitorii.

Cele pe care nu le vor uita niciodată.

Acesta e unul dintre ele.

În septembrie 2014,

am primit un telefon
de la centrul Excel.

Au spus că au o tânără
care a fost înscrisă la şcoală,

dar lucrurile nu se leagă.

Au spus că această tânără are
un act de identitate emis în Indiana,

în care scrie că are 22-25 de ani,

dar vorbeşte cu ceilalţi
ca un copil de 11 ani.

Am stat printre oamenii cu nevoi
speciale aproape toată cariera mea,

dar nimeni nu era ca Natalia.

Când a intrat,
ghiozdanul era mai mare decât ea.

Era foarte scundă.

S-a urcat pe scaun
şi a început să vorbească.

Am întrebat-o: "Crezi că ai
25 de ani?" Iar ea a spus: "Nu."

Îmi aduc aminte
că ne-am urcat în maşină.

Amândoi avem copii. Nu ne venea
să credem că are vârsta aia.

Unii oameni au spus că se preface.

Ce părere ai
despre prefăcătoria Nataliei?

În toate interacţiunile
pe care noi doi le-am avut cu Natalia

la centrul Excel, aici,

chiar urmărind-o pe hol,
s-a purtat mereu ca un copil.

Se juca precum un copil.
Vorbea ca un copil.

Dacă se preface, n-a ieşit niciodată
din rol. Noi n-am văzut-o.

La un moment dat, am întrebat-o
pe Natalia dacă a fost abuzată.

Şi s-a închis în sine.
N-a mai vorbit. A tăcut.

Se vedea
că nu se simte în largul ei.

Nu ştiu dacă e vorba de abuz fizic,
sexual. Habar n-am.

N-am vrut să insist.
Am învăţat la cursuri

şi din experienţa
cu cazuri de genul ăsta

că nu ai nimic de câştigat
dacă insişti.

Când un copil e pregătit să spună
ce i s-a întâmplat, o să spună.

Ştiind ce ştiu,
nu cred că s-a făcut dreptate.

Dar cred că Natalia e
într-un loc unde e fericită.

Se simte în siguranţă şi iubită.
Asta a zis că vrea.

DEPOZIŢIE ÎN INSTANŢĂ
Michael Barnett, 20 martie 2023

Câţi ani credeai că are Natalia?

Habar n-aveam.

- Ai crezut că era copil?
- Nu.

De ce ai crezut asta?

Pentru că Natalia spunea tuturor,
terapeuţilor, doctorilor, nouă,

că e adultă.

E adevărat că am spus tuturor
că am 22 de ani.

Dar Kristine m-a învăţat să mint.

Mai rău e că a trebuit
să vină de la mine.

Şi pot folosi asta împotriva mea.
"Dar tu ai spus asta."

"Ai spus că ai 22 de ani."
Apoi mi-au schimbat vârsta.

Totul a fost o reacţie în lanţ
pornită de la o minciună.

Dar oamenii nu ştiu
ce s-a întâmplat în casa aia.

M-au torturat.

Am fost abuzată.

Kristine e monstrul adevărat.

Michael e complicele monstrului,

pentru că a fost de acord
cu tot ce a spus Kristine.

Cine face aşa ceva?

Schimbarea vârstei e cel mai rău lucru
pe care mi l-au făcut soţii Barnett.

Mă doare în fiecare zi.
Dar îmi era foarte frică de Kristine.

Când mi-a zis să le spun oamenilor
că am 22 de ani, asta am făcut.

Odată, Kristine mi-a spus:

"O să-ţi arăt cum o să te simţi."

Dacă faci ceva greşit,
o să-ţi dau cu spray lacrimogen.

Kristine mi-a zis să ţin ochii deschişi,
apoi, a pulverizat spray lacrimogen.

Şi n-am putut să fac nimic.

M-a obligat să stau acolo zece minute,

până am putut să mă duc
şi să mă spăl pe faţă.

Chiar şi aşa,
tot mă dureau ochii.

Iar ei nu-i păsa.

Nu-i păsa.

M-a durut, pentru că ea trebuia
să fie mama mea,

dar nu se purta
ca o mamă cu mine.

Kristine era dispusă să facă totul

pentru a o face pe Natalia
să vorbească.

Aşa că a început să-i pună
vorbe în gură Nataliei.

"Asta să le spui oamenilor,
că ai 22 de ani."

Iar ameninţarea cu sprayul paralizant
era un alt mijloc de control.

Abuzul asupra Nataliei
n-a început imediat.

Dar încercarea soţilor Barnett
de a controla povestea, da.

Interviu cu Michael Barnett
TATĂL ADOPTIV AL NATALIEI

3 octombrie 2019

Când mă gândesc la 2010, îmi dau
seama că ceva nu era în regulă.

Şi trebuie să înţelegeţi,
pentru că era o adopţie închisă,

agenţia n-a vrut să ne dea
detalii despre ea

când le-am cerut, la început.

"Ne puteţi da nişte date de contact
ale familiei anterioare?"

"Trebuie să aflăm ce se întâmplă."

Au zis că nu se poate.

Apoi am primit un telefon

de la secretara agenţiei de adopţii,
mai târziu, în acea zi.

Ne-a zis că nu ne poate spune
de unde e, dar să-i verificăm valiza.

Era o etichetă înăuntrul genţii ei,

pe care erau trecute informaţiile
despre familia iniţială.

Nu i-am cunoscut niciodată personal.

Nu ştiu de ce au spus
că n-au cunoscut familia Ciccone,

pentru că i-au cunoscut
chiar la agenţia de adopţii.

Îmi aduc aminte că a trebuit
să aştept foarte mult,

cât timp soţii Ciccone au vorbit
cu soţii Barnett.

Aşa îmi aduc aminte.
Foarte clar.

Aşa că nu înţeleg.

Familia Ciccone
m-a adoptat din Ucraina.

Când am aflat că mă vor adopta,

am fost foarte bucuroasă.
Tot ce ştiam era acel orfelinat.

Când am aflat că cineva
voia să mă adopte

mi s-a părut un lucru minunat.

Eram foarte entuziasmată.

Eram fericită că voi avea o familie
care chiar mă vrea.

Când am ajuns pe aleea din faţa
casei lor, parcă eram pe un deal,

am fost foarte impresionată.

Mi-aduc aminte că aveam cinci ani
şi eram entuziasmată, era o casă mare.

Am intrat şi am început
să mă uit peste tot.

Apoi au deschis o uşă.
Acolo era dormitorul meu.

Eram foarte entuziasmată.
Era roz.

Erau de toate acolo.

Am stat cu ei aproximativ doi ani.

Am multe amintiri fericite.

După o vreme,

totul s-a schimbat.

Odată, eu şi băieţelul, Piro,
ne jucam.

Am aterizat greşit pe braţul lui Piro.

Şi eu ziceam: "Îmi pare rău,
n-am vrut să te rănesc."

Dar apoi a venit Gary
şi a început să ţipe.

Când a plecat, eu plângeam
şi eram furioasă.

Şi am zis: "Te urăsc."

După aceea,
Gary nu m-a mai plăcut.

Asta am simţit.
Am simţit că mă urăşte.

Apoi, într-o zi, îmi aduc aminte
că Dyan a venit în camera mea.

Mi-a zis că n-o să mai fie
mama mea,

dar că o să mă iubească mereu.

Şi nu ştiam ce se întâmplă.

În cea mai mare parte a timpului,
m-am simţit abandonată,

pentru că treceam
de la o familie la alta.

Dyan Ciccone s-a dus
la Little People of America

şi a spus că are o fetiţă
care poate fi dată spre adopţie.

Au existat trei familii de pitici
interesate de Natalia.

Dar nu s-a concretizat nimic.

Gary şi Dyan mă pasau
de la o familie la alta.

Am cunoscut multe, dar fie nu voiau
să mă adopte, fie se întâmpla ceva.

Apoi, brusc, mi-a spus că au găsit
o familie care mă vrea.

Şi că mergem la ei, în Florida.

Mă înfuriase faptul că am fost vândută!
Ca şi cum aş fi fost o jucărie!

Când familia Ciccone m-a dus
la agenţia de adopţii,

mi-au zis să stau
şi să aştept pe hol.

Soţii Ciccone au intrat primii

şi au vorbit cu Michael, cu Kristine
şi cu cei trei băieţi.

Am aşteptat o vreme.
Mi s-a părut că am aşteptat mult timp.

Apoi, soţii Ciccone au ieşit
şi mi-au zis că pot intra.

Şi îmi aduc aminte că am fugit
la Michael şi l-am îmbrăţişat

şi i-am zis "tati",

deoarece soţii Ciccone îmi spuseseră că
Michael şi Kristine vor fi părinţii mei.

Apoi, cred că Kristine
a fost cea care mi-a spus:

"Noi vom fi familia ta."

Şi îmi aduc aminte că eram
încă foarte tristă şi derutată.

Cred că am şi plâns.

Iar ea m-a liniştit.

Se purtau ca şi cum voiau
să fiu fiica lor.

Eu mă gândeam
doar că mi-am găsit familia.

Că mă vor iubi.

Dar, când mă gândesc acum
la cele întâmplate,

cred că am avut încredere
în ei prea repede.

Numele meu este Jackie Starbuck.

Am fost procurorul principal
în dosarele contra soţilor Barnett.

Vă voi spune unele lucruri

pe care, probabil, nu le-aţi auzit
de la nimeni încă,

lucruri adevărate.

În timpul anchetei
şi al discuţiilor cu martorii,

a devenit clar că se întâmplă

ceva cel puţin neobişnuit.

Din momentul

în care Natalia a venit
în familia Barnett, în aprilie 2010,

ei tot spuneau:

"Nu ştim ce vârstă are Natalia.
Credem că are vârsta asta."

"Credem că este
o persoană adultă."

Când, de fapt, li s-a spus
în mod repetat,

de către mulţi profesionişti
din domeniul medical, că nu e aşa.

Voiau să ascundă

că ar fi avut
vreo legătură cu Natalia,

pentru că au spus
şi că n-au nicio fişă medicală

de-a Nataliei
dinainte de a veni la ei.

Totuşi,
furnizau şcolii fişe medicale

din acea perioadă.

Michael a minţit când a spus
că nu i-a cunoscut pe soţii Ciccone

şi a minţit când a spus
că a fost o adopţie închisă.

Prin definiţie,
o adopţie închisă presupune

că nu primeşti informaţii sau datele
de contact ale familiei anterioare.

Nu avem
doar relatarea Nataliei

despre întâlnirea dintre soţii Ciccone
şi Barnett la centrul de adopţii,

ci şi un schimb de e-mailuri
între familii,

care îl include

şi pe directorul executiv
al centrului de adopţii.

Se vorbea cu ambele familii.
Există şi contracte semnate.

Iar familiile Ciccone şi Barnett au fost
implicate într-o procedură juridică

la câteva luni după ce o luaseră
pe Natalia în Florida,

pentru că au existat
complicaţii cu această adopţie.

Dar, dintr-un motiv sau altul,
Michael a ascuns acest lucru.

Şi ne-a făcut să credem că agenţia
de adopţii Adoption by Shepherd Care

era singura agenţie
care îi căuta părinţi Nataliei.

Dar nu-i adevărat.

Primim un telefon, din senin,
de la Adoption by Shepherd Care.

Am primit un telefon
de la Adoption by Shepherd Care.

Nu puteam avea încredere în nimeni,
cu excepţia experţilor implicaţi.

În cazul ăsta, e vorba
de Adoption by Shepherd Care.

Dar agenţia cu care colaborau ei
era Gateway Woods.

Michael nu pomeneşte niciodată
de Gateway Woods. De ce?

După ce am plecat de la agenţia
de adopţii, am mers la Disney World.

Îmi amintesc că i-am văzut pe soţii
Ciccone. I-am arătat cu degetul.

Am zis: "Hei, uite-o pe mama!"

Apoi, Kristine a zis: "Ea nu mai e
mama ta. Eu sunt mama ta acum."

Şi n-am ştiut ce să-i răspund.

Eram îngrijorată.
Speram să nu fi făcut ceva greşit.

Când am ajuns la hotel,
în acea seară,

Kristine a vrut să-i facă
o baie noii noastre fiice.

Şi am auzit un strigăt din baie.

Şi ea a zis: "Michael, uită-te jos."
Natalia avea păr pubian.

În prima seară,
Kristine m-a spălat,

dar nu mi-a zis nimic despre
părul pubian sau ceva de genul ăsta.

Nu ştiam ce înseamnă aşa ceva.

Nu mi-a explicat nimeni. Aveam
şase ani, urma să împlinesc şapte.

Nu ştiam.
Nu ştiu de ce au zis ce au zis.

Nu-mi aduc aminte ca Michael
să fi intrat în baie.

Îmi aduc aminte doar că Kristine
m-a ajutat să mă îmbrac

şi apoi ne-am pregătit de culcare.

Nu-mi aduc aminte
să-l fi strigat pe Michael.

Nu-mi aduc aminte
să fi făcut Kristine aşa ceva.

Pur şi simplu nu înţeleg

de ce soţii Barnett
ar spune că aveam păr pubian,

pentru că eu n-am observat
aşa ceva

decât după şapte ani,
când aveam aproape opt ani.

Dar asta nu înseamnă
că sunt un monstru.

Eram încă un copil.

Unii copii se dezvoltă mai devreme.
Aşa se întâmplă.

Indiferent de ce s-a întâmplat
în acea cameră de hotel,

ştim că acel eveniment
nu i-a făcut pe soţii Barnett să vrea

s-o înapoieze pe Natalia.

Această poveste de groază petrecută
într-o cameră de hotel din Florida,

despre mult păr pubian,
a fost cumva o rescriere a istoriei

sau o justificare pentru că
i-au schimbat vârsta mai târziu?

Acum, că Natalia poate vorbi cu noi,
avem mai multe informaţii.

Şi ele includ

rapoartele Gateway Woods
despre vizite la domiciliu

şi raportul doctorului Riggs.
Nu le-am avut înainte.

Astfel, aflăm

că soţii Barnett au fost reprezentaţi
de Gateway Woods

în timpul
procesului de adopţie a Nataliei.

Natalia a fost consultată
de dr. Riggs, un endocrinolog,

pe data de 3 iunie 2010.

Ce vârstă spune el
că avea Natalia?

3 iunie 2010.

În acel moment,
ea avea între nouă şi 11 ani.

Şi le-aţi spus asta părinţilor?

Da. Au fost informaţi despre asta.
Noi credeam că e un copil.

Asta se întâmplă la cinci săptămâni
după ce e adoptată de soţii Barnett.

Au ştiut de la început că e un copil.

Michael a trebuit să se distanţeze
de dr. Riggs şi de raportul lui,

pentru că doctorul i-a spus clar

că Natalia e un copil
cu vârsta între nouă şi 11 ani.

A trebuit să se distanţeze
şi de Gateway Woods,

pentru că Gateway Woods au inclus
această informaţie în raportul lor.

De aceea i-a făcut Michael
pe toţi să creadă

că agenţia lui este
Adoption by Shepherd Care?

Făcându-i pe alţii să creadă
că e o adopţie închisă,

Michael s-a asigurat că puţini vor
contesta povestea lui despre adopţie.

Acum ştim că acest lucru
nu e adevărat,

dar a fost o acoperire grozavă.

Totul ar fi putut fi foarte diferit
pentru Natalia,

dacă ar fi fost adoptată de una dintre
familiile dinainte de familia Barnett.

Noi suntem familia DePaul.

În ceea ce priveşte vârsta Nataliei,
era un copil.

Credem că soţii Barnett
ar trebui să fie la închisoare.

Amândoi.

Am încercat s-o adoptăm
pe Natalia în 2009.

Am organizat o întâlnire particulară
la un muzeu.

A adus-o mama ei adoptivă
de la acel moment.

- A intrat.
- Ce copil simpatic!

- Vai!
- Era adorabilă. Categoric.

O aveam deja pe Mackenzie,
fiica noastră. Avea patru ani.

Avem poze cu ea şi cu Mackenzie,
împreună, pe trotinetă.

Parcă erau două surori regăsite.

Ca două picături de apă.
Era drăguţ.

Am mai avut două vizite
după aceea.

De Halloween, s-au costumat
amândouă în prinţese.

S-au pregătit pentru somn împreună,
au făcut totul împreună.

S-au ajutat cu uscarea părului.

Mackenzie avea o maşină mică.

Două fetiţe adorabile, de patru
şi şase ani, jucându-se în curte.

Speram că lucrurile vor progresa...

Parcă s-a dat cu o bombă.

N-am mai putut s-o vedem pe Natalia
după ultima vizită, de Crăciun,

pentru că totul s-a complicat
cu avocaţii. Înţelegeţi?

N-a avut nicio legătură cu Natalia.
A fost foarte dureros.

Foarte dureros.

Foarte, foarte dureros.

Legătura dintre Natalia şi familia
DePaul era profundă şi puternică.

Ei o iubeau, nu aveau
nicio problemă cu ea.

Voiau ca Natalia
să facă parte din familia lor.

Îmi pare rău, draga mea.

Lucrurile ar fi trebuit să meargă
cu familia DePaul,

dar situaţia s-a complicat când
Protecţia Copilului din New Hampshire

a primit un raport referitor
la Natalia şi la familia Ciccone.

Familia Ciccone a bănuit că raportul
a fost înregistrat de familia DePaul.

Familia DePaul neagă acest lucru,

dar concluzia e că adopţia Nataliei
n-a mai fost posibilă.

Familia DePaul
nu mai putea s-o adopte.

După cum vă puteţi imagina,

a fost dureros pentru soţii DePaul
şi pentru fiica lor, Mackenzie.

A fost dureros
însă şi pentru Natalia.

DePaul erau oameni mici, ca mine.

Mă duceam mereu să-i vizitez.

Am fost acolo de Crăciun,

de Halloween,

iar eu şi Makenzie
eram cele mai bune prietene.

Îmi plăcea să-mi petrec timpul cu ea.
Făceam totul împreună.

Eram aşa cum ar trebui
să fie surorile.

Şi chiar voiam să locuiesc
cu familia DePaul.

Aşa, n-aş mai fi trecut
prin durerea prin care am trecut.

Simţeam că mă vor
şi că mă iubesc.

Dar apoi nu i-am mai vizitat.
Şi am fost tristă din cauza asta.

Nu ştiu. A fost ceva ciudat.

Nu i-am mai văzut deloc.

Da.

E AICI, ÎNCERCĂM S-O AJUTĂM
SĂ SE VINDECE ŞI O IUBIM.

Câteva luni mai târziu, Kristine
mi-a zis că au adoptat-o pe Natalia.

Primul semnal de alarmă
la familia Barnett

a fost că au luat-o pe Natalia
prea repede. Nu o cunoscuseră.

Şi asta a fost tot.
Au rupt-o de familia ei.

Ni s-a părut şocant. Nu ar trebui
să ne asigurăm că ne potrivim?

Nu ar trebui să ne asigurăm
că ne place?

Că se simte în largul ei cu noi
şi cu ceilalţi copii ai noştri?

E o fetiţă. Nu e o maşină.

Un alt lucru care mi s-a părut ciudat
a fost că Kristine m-a întrebat

dacă am pus vreodată
sub semnul întrebării vârsta Nataliei.

I-am zis că nu am făcut
asta niciodată.

I-am zis că am certificatul ei
de naştere, am toate hârtiile.

- Îţi aduci aminte de asta?
- Da.

Eram la muzeu când am cunoscut-o
pe Natalia. În 2009.

Uitaţi-vă la dintele ei!
Vedeţi? Lipseşte, nu?

Da.

În poza asta se vede diferenţa.
Vedeţi dintele?

Asta e de Halloween.
Vedeţi dintele?

Iar asta e dinainte.

Îţi dai seama de diferenţe
uitându-te la dinţii ei.

Adulţilor nu li se schimbă dinţii aşa.

Asta se întâmplă o dată în viaţă,
când ai în jur de şase ani,

exact vârsta
pe care o avea ea în 2009.

Vi se pare că are 20 de ani?

Totuşi... Îmi pare rău,
dar mi se pare absurd.

Îmi aduc aminte
că eram cu familia Barnett.

Tocmai ne întorseserăm de la cină.
Şi mi-a căzut dintele.

Mi se mişca un dinte şi a căzut.

Bineînţeles că Kristine nu m-a crezut.
M-a întrebat de ce mi-am scos dintele.

I-am zis că nu mi-am scos dintele.

Şi era o bucată lungă,
probabil, rădăcina.

Iar ea a zis: "Vezi? E cu tot
cu rădăcină. L-ai scos tu."

"Asta nu ar fi acolo
dacă ţi-ar fi căzut singur."

N-am ştiut ce să-i răspund, dar am
continuat să spun că nu l-am scos eu.

Nu l-am tras eu, a căzut.
Dar ea îmi tot spunea:

"Minţi. Ţi-ai scos singură dintele."

Sunt dr. Tim Gossweiler,

practic stomatologia generală
de 34 de ani.

Sunt dentistul la care a venit
Natalia Barnett cu mama ei, în 2011.

Dna Barnett a adus-o pe Natalia
şi mi-a spus:

"Avem o întrebare
despre vârsta Nataliei."

"Credem că e mai mare
decât spune ea."

"Puteţi afla lucrul ăsta în vreun fel?"
O solicitare neobişnuită.

Când am vorbit cu Natalia,
arăta ca un copil de şapte ani,

dar se purta ca şi cum ar fi fost
mult mai mare.

Răspundea clar la întrebări
la şapte ani.

Nu vezi lucrul ăsta mereu,
de aceea am crezut

că n-are cum să aibă şapte ani.

Şi înţeleg de ce mama ei
credea asta, după ce vorbise cu ea.

Părea foarte matură.

Am întrebat-o de unde ştie
că nu avea şase ani când au luat-o.

Iar ea mi-a răspuns că a mers
la stomatologie cu fetiţa,

iar stomatologul a zis
că nu mai are niciun dinte de lapte,

că are toţi dinţii permanenţi.

Am zis bine.

Asta e camera unde i-am făcut
Nataliei radiografia panoramică.

O să vă arăt ceva
ce vă va da un răspuns clar

cu privire la vârsta Nataliei în 2011.

Am stabilit că mai avea
12 dinţi de lapte.

Trei, în fiecare cadran. Aceşti
trei dinţi, în toate cele patru cadrane.

E foarte simplu de stabilit
vârsta Nataliei.

Nu există dubii când faci
o radiografie ca asta.

Avem dinţi de lapte, dinţi permanenţi.
Există un interval de vârstă

în care oamenii pot avea
această structură, şi anume...

O să vă spun extremele,
de la şase la nouă ani.

Sunt prea mulţi dinţi de lapte
pentru un adult. E incontestabil.

N-ai cum să falsifici dinţii.

Când au plecat de aici, mama ştia
că Natalia avea opt-nouă ani,

ceea ce corespundea cu vârsta
pe care ea spunea că o are.

Dle doctor, ştiaţi că i-au schimbat
vârsta în 2012?

I-au schimbat...
I-au schimbat vârsta, juridic vorbind?

Au încercat... Nu ştiam.
Şi ce vârstă i-au dat?

22 de ani.
Au stabilit 1989 ca an al naşterii.

Serios? Uau!

Da. E o diferenţă foarte mare.

Radiografia pe care am făcut-o

nu arată că ar fi putut avea
în jur de 15 ani.

Pare o nebunie.

Asta înseamnă că, după ce a semnat
fişa stomatologică,

Kristine tot le spunea oamenilor
că Natalia e o persoană adultă.

După proces,

toate dovezile pe care le am,
mai ales, fişele medicale,

demonstrează că eram un copil.

Înţeleg care e adevărul.

Ştiu adevărul de mult timp.
Eram un copil.

Sunt mulţi oameni care cred că există
un mod în care îşi pot da seama

de vârstă, un mod
în care poate fi dovedită.

Vreau doar ca oamenii să vadă
adevărul despre vârsta mea.

La TruDiagnostics, noi răspundem
la o întrebare fundamentală:

"Câţi ani ai?"

În domeniul asigurărilor
se foloseşte acest instrument

pentru a prezice
când va muri o persoană.

Dacă ne gândim la acel domeniu,
e foarte important să fii precis.

Încercăm să stabilim
vârsta cronologică a persoanelor

nu pe baza emoţiilor cuiva
sau pe baza celor spuse de cineva.

Încercăm să stabilim
câţi ani are Natalia.

- Eşti pregătită?
- Nu.

Luăm o mostră de sânge,

care ne va da răspunsul,
pentru că totul e scris în ADN.

După ce vom preleva mostra,

aşteptăm cu nerăbdare să punem
lucrurile cap la cap în cazul ăsta.

14 august 2023

Mă rog să iasă bine,

dar sunt foarte emoţionată.

Nu ştiu ce vor spune.

Mulţumim că aţi venit la laborator.

Vrei să ne uităm la rezultate?

Da.

Bine.

- Momentul adevărului. Bine?
- Da.

Pe baza tuturor studiilor
şi a tuturor lucrurilor analizate,

eşti mai aproape de 22 de ani.

Ceea ce e foarte aproape de vârsta
pe care crezi că o ai, adică 20 de ani.

Sunt doi ani diferenţă.

Această bucăţică de hârtie

demontează toate minciunile
pe care le-au spus soţii Barnett

şi arată că am dreptate.

E o descoperire importantă,
pentru că sunt 13 ani...

13 ani în care doi oameni
au minţit de au îngheţat apele.

Au distrus viaţa unui copil.

L-au portretizat drept un monstru,
când, de fapt, ei erau monştri.

Da, aşa e.

Asta demonstrează că nu minţeam
în legătură cu vârsta mea.

Au ignorat tot ce indica adevărul

doar ca să creeze
această minciună stupidă.

Dacă aceste detalii
despre vârsta ei sunt adevărate,

Natalia a intrat în ţară în 2008
şi avea patru ani, aproape cinci.

A fost adoptată de soţii Barnett
în 2010, când avea şapte ani.

Natalia avea opt ani când au depus
petiţia pentru schimbarea vârstei

şi au dus-o
în apartamentul din Westfield.

În iulie 2013, când au dus-o
în apartamentul din Lafayette,

avea, probabil, nouă ani,
iar peste câteva luni a împlinit zece.

Asta înseamnă că Natalia
era un copil care locuia singur.

Vreau doar să ştiu
de ce au inventat povestea asta.

Ştiau, dar tot au făcut ce-au făcut.

De ce au făcut asta? De ce au trecut
prin toate astea? Pentru ce?

Asta e întrebarea
de un milion de dolari.

Am ştiut mereu
că nu eram o persoană adultă,

dar n-am ştiut niciodată
de ce m-au adoptat soţii Barnett.

N-am văzut niciodată dragoste
din partea lor.

Simt că e ceva mai important la mijloc.

Nu ştiu ce anume.
Cum le-au închis gura doctorilor?

Cum au ascuns
toate dovezile astea?

Ascund ceva important.

Vreau să aflu răspunsurile
la toate aceste întrebări

şi vreau ca oamenii să plătească
pentru ce au făcut.

KRISTINE BARNETT
N-A FURNIZAT NICIUN COMENTARIU,

ÎN CIUDA SOLICITĂRILOR
REPETATE ALE PRODUCĂTORILOR.

Traducerea: FAST TITLES MEDIA