Original subtitles

Anna Karenina - Povestea lui Vronski

pe baza romanelor "Anna Karenina" de Lev Tolstoi şi "În război" de Vikenti Veresaev

Sincronizarea AMZN WEB-DL: killyou @ Myxz Team

Episodul 6

Manciuria, China, 1904

SANKT PETERSBURG, 1875

Ce a spus doctorul?

Este foarte bine.

A recomandat scăldatul. Acum vrem să-i facem baie.

Seamănă cu dvs., doamnă.

Nu, nu seamănă deloc cu mine.

Seamănă cu tatăl ei.

Unde este contele?

Cu Excelenţa Sa prinţul Iaşvin.

- Anna, dânsul este prinţul Iaşvin. - Ne-am mai întâlnit.

Anul trecut, la curse.

Anul acesta am participat la cursele Corso de la Roma.

Am auzit că nu vă place să locuiţi în străinătate.

Vă cunosc... vă cunosc gusturile, deşi ne-am întâlnit foarte rar.

Îmi pare rău,

pentru că am nişte gusturi cam proaste.

Ei bine, trebuie să plec.

Am trecut doar pentru o clipă. Am auzit că v-aţi întors

şi am vrut să văd ce mai faceţi.

O să staţi mai mult timp la Sankt Petersburg?

Nu prea mult. În curând

vom pleca la moşia contelui.

Deci nu ne vom mai vedea?

Unde veţi lua masa?

Aţi putea lua masa cu noi.

Aşa o să-l puteţi vedea.

Dintre toţi camarazii lui de la regiment, Alexei ţine cel mai mult la dvs.

Aş fi încântat.

Trebuie să plec.

Alexei, nu e nevoie mă conduci. Anna, a fost o onoare.

- Şi eu trebuie să plec. Am o întâlnire. - Aşteaptă.

Am ceva să-ţi spun.

Este în regulă că l-am invitat la masă?

Ai făcut foarte bine.

Alexei...

sentimentele tale s-au schimbat?

Dacă este aşa, trebuie să-mi spui.

Trebuie să ştiu.

Ce tot spui, Anna?

Unde îţi petreci timpul?

Se pare că mă eviţi.

Ieri ai luat masa în oraş. Şi nu ne-am mai văzut

de ieri după-amiază.

Acum eşti acasă, dar cu altcineva.

şi fugi din nou, Dumnezeu ştie unde.

De ce „Dumnezeu ştie unde”?

Am o întâlnire planificată, doar ţi-am spus.

O întâlnire importanta cu fratele meu pentru nişte bani.

Când mergem la moşie?

Dacă vrei, putem merge săptămâna viitoare.

Nu a mai rămas altceva decât să rezolvăm cu moştenirea.

Acum chiar trebuie să plec.

- Am întârziat deja. - Da, du-te.

Iartă-mă că te-am întrebat despre relaţia ta cu...

ei bine, ştii la cine mă refer.

Ştiu. Şi vreau să-ţi vorbesc în mod deschis.

Privesc relaţia mea cu Anna ca pe o căsătorie.

Sper că este clar?

Votcă, vin?

- Vin. - Vin şi pentru mine votcă.

Sper că vi putea să aranjez să divorţeze şi apoi să mă căsătoresc cu ea.

Între timp, o consider soţia mea

la fel ca orice soţie legitimă.

- Te rog să-i transmiţi asta mamei. - Bine, dacă asta vrei.

Nu-mi pasă deloc de aprobarea societăţii.

Dar dacă familia mea vrea să fie în relaţii bune cu mine,

o vor trata ca pe soţia mea.

În regulă, am înţeles. Calmează-te.

Ţi-am respectat întotdeauna deciziile.

Nu ştiu daca ai dreptate, dar este viaţa ta şi decizia ta, dar...

să nu contezi pe mama. Nu o va ierta.

Este convinsă că Anna Karenina este cauza necazurilor din cariera ta.

Dar tu?

Vei arunca şi tu cu pietre?

În ceea ce mă priveşte, nu am nimic împotriva dnei Karenina.

Eu îmi pun mari speranţe în tine.

Trebuie să dai un semna vizitând-o pe Anna şi primind-o în casa ta.

Te iubesc, Alexei, şi desigur că aş fi...

dar mă îndoiesc că te pot ajuta în privinţa asta.

Să nu crezi că te judec. N-aş face asta niciodată.

Dar nu pot şi nu voi intra în detalii.

Dar trebuie să spunem lucrurilor pe nume.

Atunci de ce mă refuzi?

Nu-i aşa că asta vrei să spui?

Trebuie să-mi cresc fiicele.

Trebuie să trăiesc de dragul lor, pentru cariera mea.

Presupunând că vin să o vizitez pe Anna.

ea va înţelege că nu pot să o primesc la mine acasă,

cu excepţia cazului în care vin doar cei care gândesc la fel ca noi.

Şi asta ar dezonora-o! Nu pot primi!

Ea nu a căzut mai jos decât alte femei

pe care le primiţi cu toţii.

Alexei, nu te supăra pe mine. Nu este vina mea.

Nu sunt supărat pe tine.

Alexei...

Ei bine, poate că asta nu o va distruge,

dar o va afecta profund.

În ceea ce mă priveşte... nu pot altfel.

În sfârşit!

Mă bucur nespus să te văd!

Îmi imaginez că după o călătorie atât de minunată,

Sankt Petersburg ţi se pare oribil.

Îmi imaginez şi luna ta de miere romana!

Ce-i cu divorţul?

S-a soluţionat?

Încă nu există niciun divorţ.

Unde staţi?

La mine acasă.

Lasă-i să arunce cu pietre, eu tot o să vă fac o vizită.

Da, spune-i Annei că o voi vizita cu siguranţă.

Cred ca nu veţi fi sta aici mult timp.

Sper că nu, intenţionăm să mergem la moşia mea.

La moşia ta...

Da. Trebuie să împart moştenirea cu fratele meu.

Adică la ţară, vrei să spui?

Da. Am decis că viaţa noastră trebuie să se schimbe.

Te rog.

Şi cum rămâne cu divorţul?

În zilele noastre, este atât de simplu.

Ce te reţine, Alexei?

Anna nu vrea.

Nu poate să vadă că este în interesul ei?

Sau tu nu poţi să vezi?

Nu înţelegeţi în ce situaţie vă aflaţi amândoi?

Mai exact, ce ar trebui să înţeleg?

Nu veţi fi acceptaţi.

Bineînţeles.

Nu-mi fac iluzii.

Societatea nu o va accepta pe Anna, dar...

cei dragi pot şi trebuie să ne înţeleagă.

Vai, Doamne...

Dacă acţionezi într-un mod nesăbuit, dar nu te poţi aştepta decât la un umăr rece

din partea gulerelor scrobite.

Asta până când o să vă căsătoriţi.

Cum poţi să te înşeli în halul ăsta, Alexei?

Credeam că ideile astea sunt de modă veche,

dar că acum, datorită progresului,

părerile societăţii

s-au schimbat.

Aşadar?

Am crezut că societatea ne va accepta, chiar dacă totul nu este încă rezolvat.

Alexei, sunt sigură că înţelegi că societatea

va fi întotdeauna deschisă pentru tine.

Dar pentru Anna va fi închisă pentru totdeauna.

Mâinile care se întind către tine vor fi trase înapoi pentru ea.

- Când plecaţi? - În curând.

Ce păcat.

Atunci probabil că nu o să pot să vă vizitez.

Nu ne vom vedea o vreme.

La revedere.

Deşi mi-aş fi dori să fie altfel.

Te rog să nu întârziaţi cu divorţul.

Anna, chiar vrei să mergi la teatru?

Ce este? Te preocupă ceva?

Nu am niciun motiv.

Asta am crezut şi eu.

Anna, te rog. De ce faci asta?

Revino-ţi.

Nu înţeleg ce vrei să spui.

- Ştii că nu poţi să mergi. - De ce nu?

Nu merg singură. Iaşvin vine cu mine.

- Dar sunt sigur că ştii că... - Nu vreau să ştiu!

Nu vreau să ştiu.

Îmi pare rău pentru ce-am făcut? Nu nu şi nu!

Şi dacă ar trebui, aş face din nou la fel.

Lucrul important este că ne iubim.

Nu cumva este altceva?

De ce nu pot să mă duc?

Te iubesc, şi nimic altceva nu contează...

atâta timp cât nu tu nu te-ai schimbat.

Sentimentele mele nu se pot schimba. Ştii asta.

Dar te rog să nu te duci.

Te implor.

Iar te rog să-mi explici de ce nu trebuie să mă duc!

Pentru ca s-ar putea să te provoace...

Nu înţeleg nimic.

E vorba de mânzul lui Lankovski,

va fi un cal grozav. Te sfătuiesc să-l cumperi.

Crupa e cam slabă, dar picioarele şi capul nu puteau fi mai bune.

Doamna m-a trimis să vă spun că merge la teatru.

Ei bine, mergem?

Eu nu merg.

Ei bine, eu trebuie să merg, i-am promis Annei.

Ei bine, la revedere. Şi dacă te răzgândeşti...

poţi să vii pe locul lui Krasinski de la lojă.

Nu pot, sunt ocupat!

Ce este astăzi?

O acţiune de caritate...

Fratele meu şi soţia lui sunt acolo.

Şi mama... cel mai probabil.

Deci tot Sankt Petersburgul este acolo.

Acum a intrat,

şi-a scos mantia de blană,

şi şi-a făcut apariţia.

De ce mă pune în situaţia asta?

Lavrentie!

Pregăteşte-mi fracul

Nu voi mai aici nicio secundă.

Este ruşinos ca nişte oameni respectabili să stea lângă o astfel de femeie.

Vronski! De abia te-am recunoscut.

Nu mai arăţi ca un soldat, ci ca un diplomat sau un actor.

Nu mai vrei să-ţi vezi prietenii vechi?

O să ne vedem cândva, sunt sigur. Scuză-mă.

- Mamă... - Nu-i faci curte doamnei Karenina?

Ea este senzaţia serii.

Adelina Patti a fost uitată din cauza ei.

- Te rog să nu mai vorbeşti aşa. - Spun doar ceea ce spune toată lumea.

Varia...

Femeia asta, Kartasova, nu avea niciun drept.

A fost dezgustătoare. Madame Karenina...

Ce? Ce-i cu Kartasova?

E o idioată, asta-i tot.

Ce-a făcut?

A insultat-o pe Karenina.

A spus ceva cu glas tare şi a părăsit loja.

Alexei, prietene! Este dezgustător.

Tocmai voiam să mă duc la loja ei...

Scuză-mă, dar asta este treaba mea.

Tu eşti de vină pentru tot.

Ţi-am cerut...

te-am rugat să nu mergi.

Ştiam ca va fi neplăcut pentru tine.

Neplăcut!

A fost oribil!

Nu voi uita asta toată viaţa!

Ea a spus că este o ruşine să stea lângă mine!

Cuvintele unei femei proaste.

Dar de ce ţi-ai asumat riscul,

de ce ai provocat...

Urăsc liniştea ta.

Nu ar fi trebuit să mă împingi să fac asta.

Dacă m-ai fi iubit...

Anna! Ce legătură are dragostea mea cu asta?

Are.

Dacă ai fi iubit ca mine,

dacă ai fi suferit ca mine...

Domnule Karenin!

Doamnă Kameneva.

Bună ziua, domnule Karenin.

Vedeţi, ne întâlnim din nou.

- Sunteţi singură? - Da.

Îl purtaţi încă după dvs.?

Ştiţi, am comandat un sicriu la Mukdeni

şi am vrut să-l trimit în Rusia cu trenul, dar...

sicriul nu a fost gata la timp şi nu l-au luat.

Nu l-au luat. Şi gara a fost abandonată.

Doamnă Kameneva, am înţeles. Dar trebuie să face ceva.

Este inacceptabil. A început să miroasă.

Să-l îngropăm aici. O să mă ocup eu.

- Nu puteţi să-l purtaţi cu dvs. - Nu. Îl voi duce acasă.

Daca îl las aici, sunt sigură că voi înnebuni.

- Pot să vă aduc ceva de mâncare? - Da, sigur.

Mulţumesc.

Egorov!

Dă-i doamnei ceva de mâncare şi hrăneşte calul.

Am înţeles, domnule!

- Cine este? - Varvara Kameneva.

A fost infirmieră în spitalul nostru.

Şi-a lăsat copilul şi a venit aici ca să fie mai aproape de soţul ei.

El a fost ofiţer de artilerie şi a slujit în corpul nostru militar.

A fost ucis acum două săptămâni.

Încearcă să-i trimită trupul înapoi în Rusia.

Îl cară după ea peste tot.

Doamnă Kameneva!

Ascultaţi-mă:

trebuie să fie îngropat.

Nu-l puteţi duce înapoi.

Da,

şi apoi duceţi-vă cât mai repede acasă!

Aveţi un copil!

Dacă vi se întâmpla ceva, ce se întâmplă cu copilul?

- Aşa credeţi? - Da.

Aici este un cimitir al ofiţerilor.

Cabinetul medicului şi dispensarul vor fi aici.

Aici depozitul şi camera pentru lenjerie.

Alături camerele de duş. Cum aţi cerut,

am instalat băi de marmură.

Pentru secţia de chirurg am comandat

paturi cu arcuri îmbunătăţite.

Am observat ca cornişele nu sunt terminate. Când vor fi gata?

În două sau trei săptămâni.

Bună ziua, Anna.

Tencuiala de pe pereţii de la etajul inferior

este gen imitaţie de marmură,

geamurile sunt montate, doar parchetul nu este încă pregătit, trebuie lăcuit.

- Tot etajul superior este terminat. - Frontonul este încă prea jos.

Am spus că fundaţia ar trebui să fie ridicată.

Da, ar fi fost mai bine, dar acum este terminată.

Atunci trebuie să fie întărită.

Poate că am putea adăuga o partiţie suplimentară.

Nu ar folosi la nimic. Este evident că o partiţie

nu ar oferi suficient sprijin pentru fronton.

Aici, la mansardă,

trebuie să ridicăm un perete despărţitor special.

Să aibă minim zece centimetri grosime.

Această clădire trebuie să fie potrivită cu un spital.

- Altfel, nu ar mai folosi la nimic. - Da. O să mă gândesc.

Am şi câteva observaţii privind ventilaţia.

- M-am uitat la proiectele tale. - E vreo problemă cu ventilaţia?

Scuzaţi-mă, dar acesta este un proiect novator.

Da, dar nu ai pus o sobă în camera alăturată?

O sobă, da.

Atunci nu va fi suficienta distanţă între orificiile de intrare şi de ieşire.

- Anna... - Am făcut nişte calcule

- cu ajutorul lui Karl. - Da.

Deoarece înclinarea ambelor părţi

creşte presiunea datorată vitezei vântului cu 15-30%,

atunci este clar că înclinarea centrală dintre deschiderile inferioare va fi...

Corect? Deci, presiunea datorată înclinării

din centrul deschiderilor superioare va fi...

Prin urmare, putem concluziona că pentru a realiza

ventilaţia necesară, trebuie să mărim distanţa

dintre orificiile de intrare şi ieşire

cu această valoare...

"0,002 metri"

Deci totul este foarte simplu. Nu-i aşa, Karl?

Da, este destul de simplu.

Da. Anna, iertaţi-mă, dar...

dar cum de sunteţi aşa de...?

Construirea spitalului mă interesează foarte mult.

Ai urmărit ce-am spus eu?

Da, sigur, o să mai fac nişte calcule.

Scuzaţi-mă. La revedere..

Anna, sunt uimit de cunoştinţele tale. De unde provin?

Am citit cărţile şi revistele la care eşti abonat.

Ce? Le-ai citit pe toate?

Dar asta este literatură de specialitate...

arhitectură, agricultură, creşterea cailor...

Şi fierărie.

De ce faci asta?

Nu ghiceşti?

Nu doresc doar să-ţi fac pe plac, ci şi să-ţi fiu utilă.

S-a trezit. Uite cine s-a trezit!

Ce drăguţ...

Uite ce repede merge! La galop.

La galop! Nu-i aşa?

Ania.

S-au oprit.

Nu-mi vine să cred! Dolly, de ce nu m-ai anunţat?

- Ce minunat! - Bună, draga mea.

Sunt aşa de bucuroasă! Alexei!

Suntem foarte bucuroşi să te vedem.

- Cred că te-a obosit călătoria. - Nu, nu, deloc.

Atunci hai să bem un ceai. Lavrentie!

Pregăteşte camera din colţ. Vino pe aici.

- Ce face fetiţa ta? - Ania?

Foarte bine. Creşte repede.

Am avut probleme cu doicile.

O să ţi-o arăt. Dar ştii...

uneori simt cp trăiesc într-o creşă.

Cu primul a fost altfel.

- Dar nu-ţi displace. - Sigur că nu.

Apropo, ştii, l-am văzut pe Serghei.

Dar vom vorbi despre asta mai târziu. Am atât de multe să-ţi spun.

Te uiţi la mine şi te întrebi cum pot fi fericită în situaţia mea.

Mi-e ruşine să mărturisesc, dar sunt neiertat de fericită.

S-a întâmplat ceva magic, ca într-un vis

în care eşti cuprinsă de teroare şi panică

şi apoi te trezeşti şi

descoperi că toate ororile au dispărut.

M-am trezit. Am scăpat de agonie şi de teamă,

dar de ceva vreme, mai ales de când am venit aici, sunt atât de fericită!

Mă bucur. Mă bucur pentru tine.

- De ce nu mi-ai scris? - De ce?

N-am îndrăznit. Ai uitat situaţia mea.

Nu ai îndrăznit? Faţă de mine?

Dacă ai şti cum...

- Vom vorbi despre asta mai târziu - Nu, nu.

Ce părere ai despre situaţia mea? Ce crezi despre mine?

Cred că...

Nu cred nimic. Eu te-am iubit întotdeauna şi dacă iubeşti pe cineva,

îi iubeşti aşa cum este, nu cum ai vrea să fie.

Dacă ai păcate, atunci ţi-au fost iertate pentru această vizită şi aceste cuvinte.

Cât te invidiez, Anna!

Mă invidiezi?

Nu te înţeleg.

Mă uit în urmă la viaţa mea, la cei 15 ani de căsătorie.

Şi cum au fost?

Sarcini, boală, lâncezeală,

nu-mi mai păsa de nimic. Doamne!

Naşteri, agonie, o agonie nesfârşită,

apoi alăptatul, nopţi nedormite, o durere groaznică.

Pentru ce te atacă? Eu sunt mai bună?

Unii pot să spună că am un soţ pe care îl iubesc.

Este adevărat, îl iubesc, nu cum mi-aş dori, dar îl iubesc.

Şi tu iubeşti. De ce eşti vinovată?

Nu vrei decât să trăieşti!

Dumnezeu a pus această nevoie în inimile noastre.

Şi eu aş fi făcut la fel.

Poate că am greşit când te-am ascult în acel moment groaznic,

când ai venit la Moscova.

Ar fi trebuit să-l părăsesc şi să încep o viaţă nouă.

Aş fi iubit şi aş fi fost iubită cu adevărat.

Este mai bine? Nu îl respect.

Am nevoie de Stiva şi îl suport. Aşa este mai bine?

Vad că nu înţelegi situaţia mea.

Nu, o înţeleg Cred că ceea ce ai făcut a fost corect

şi nu te-aş judeca niciodată.

Eşti fericită şi faci pe altcineva fericit.

Nu eşti zdrobită ca mine,

ci la fel cum ai fost întotdeauna. Inteligentă, lipsită de prejudecăţi.

E bine că nu ştii cum a fost la Sankt Petersburg.

Dar sunt aici şi sunt fericită.

- Dar aş vrea să nu mă dispreţuieşti! - Anna, cum poţi să spui asta?

Sunt atât de fericită încât vorbesc prostii.

Draga mea, mă bucur cu toată inima să te văd!

Şi mă bucur că mă vezi aşa cum sunt. Ca nu trebuie să-ţi demonstrez nimic.

Vreau doar să trăiesc fără să fac vreun rău cuiva, cu excepţia mea.

Dă-mi voie să-ţi spun ce facem noi acum, când ne-am mutat la moşie.

Alexei, având în vedere mijloacele lui,

poate avea o mare influenţă asupra vieţii din această provincie.

Sincronizarea AMZN WEB-DL: killyou @ Myxz Team