Original subtitles

În 2003, o coaliție condusă de SUA

intră în război împotriva Irakului lui Saddam Hussein.

Țara a fost ocupată.

Zilnic au loc atentate împotriva trupelor militare,

răpiri de jurnaliști și voluntari umanitari.

Ca și alte state ale coaliției,

Italia suferă pierderi grele de vieți omenești.

Pentru rezistența irakiană, toți occidentalii sunt considerați dușmani.

BAGDAD 4 MARTIE 2005

Traducerea și adaptarea: Denis Kent

Salut, Kilian.

- Mașina? - E pregătită.

O Toyota Corolla, cât se poate de discretă.

Am obținut legitimațiile și telefoanele satelit de la americani.

- Merg doar eu și Kilian. - Bine.

Numerele sunt deja salvate.

Unde suntem?

Suntem în sudul Bagdadului. Aici e Route Irish, dincolo e Vernon.

Nicola!

Mergem spre cartierul stabilit pentru întâlnire, dle Director.

Ar trebui să ajungem în...

20 de minute. Vă sun când ajungem acolo.

Bine. Ține-mă la curent.

- Au aterizat? - Da, sunt în mașină.

Merg la întâlnire.

- Unde? - La Al Mansour.

Eu merg la Palatul Chigi.

Aprindem avariile, așa ne recunosc.

Da.

Am ajuns cu 30 de minute mai devreme.

Da.

Nicola, sunt eu.

Am primit un pont de la un informator din Bagdad,

zice că locul întâlnirii e altul.

Dacă mergem acolo, cădem într-o ambuscadă.

ÎN URMĂ CU 28 DE ZILE

- Astea sunt ultimele. - Și astea ce sunt?

Clăpari de schi, de ce?

O spun în fiecare an, dacă putem închiria totul acolo sus, de ce să le cărăm de jos?

Și atunci de ce le-am cumpărat?

- Asta mă întreb și eu. - Nu-i așa?

- Silvia, îmi dai aia, te rog? - Da.

L-ai văzut pe Pepe?

Lasă-mă pe mine, dragă.

Am reușit!

Ați luat tot? N-ați uitat nimic? Sigur? Gata, plecăm.

Am ajuns.

BAGDAD - TABĂRA PENTRU REFUGIAȚI

- Pacea fie cu tine. - Și cu tine.

Actele.

- Ea cine e? - E o jurnalistă italiană.

Lucrează pentru un ziar de încredere, Manifest.

Așteaptă aici.

- Parcarea e acolo. - Mulțumesc.

BAGDAD - BAZA MILITARĂ AMERICANĂ

Grăbiți-vă!

Haideți! Mai repede!

Nu avem toată ziua! Mișcați-vă!

Acele bombe topesc pielea, carnea, mușchii, rămân doar oasele.

Trebuie să plecăm, Giuliana.

Toate astea le-ai văzut cu ochii tăi, spune-mi.

Giuliana, trebuia să stăm doar 30 de minute. Trebuie să plecăm!

Bine, plecăm acum.

La revedere.

Barbara, sunt Giuliana. Da, am întârziat puțin, dar…

Voi sunteți deja la prânz? Da, vin și eu…

De ce nu vrei să luăm un câine?

Tată, îl scoatem noi afară!

Pentru că știu cum se va termina!

Prima lună îl scoateți voi, și apoi,

în fiecare dimineață și seară trebuie să-l scot eu…

Ba nu! Am spus că ne ocupăm noi!

- Haide, tată. - Tată, îți jur.

- Îți promitem, hai! - Promisiuni, jurăminte…

Francesca, prietena mea, are câine și-l scoate mereu ea.

Cum face ea, voi face și eu.

Dle director.

Nicola, am o veste proastă, au răpit o altă jurnalistă în Bagdad.

Când s-a întâmplat asta?

Acum vreo jumătate de oră. Ascultă, am nevoie de tine.

Sunt în afara Romei, mi-ar trebui câteva ore să ajung înapoi.

Înțeleg. Grăbește-te, dacă poți.

Bine.

Îmi pare rău, vacanța se amână. Trebuie să mă întorc la birou.

- Ce vrei să spui? - Cum adică se amână?

De ce? Ne poți spune de ce?

O problemă la serviciu. Au nevoie de mine.

Așa, deodată, au nevoie de tine?

De ce nu răspunzi?

Chiar nu se poate face niciodată un program cu tine, tată?

Totul trebuie să fie un mister! Niciodată nu dai o explicație.

Silvia, gata, încetează.

Te rog, nu așa se vorbește cu tatăl tău.

Oricum, Nicola, știu că e important, nu mă îndoiesc.

Dar măcar ai putea spune două cuvinte în plus, măcar copiilor tăi.

Vorbim mai târziu.

ROMA - SEDIUL ZIARULUI "MANIFEST"

Alo, da?

Walter, am aflat că Giuliana a fost răpită.

Vreau să știu dacă e adevărat.

Salut, Pier.

Cred că e mai bine să vorbești cu Polo, ți-l dau la telefon.

- Gabriele? - Da.

E Pier la telefon! Tocmai a aflat de Giuliana.

Dă-mi-l la telefon.

Trebuie să te las acum. Salut.

GABRIELE POLO DIRECTORUL ZIARULUI "MANIFEST"

Pier… Salut!

Da, e adevărat.

Am verificat, vestea e adevărată, îmi pare rău.

Pier?

- Unde e Chiarini? - Ar trebui să fie în Iordania.

Găsește-l, poate ne ajută el cu relațiile lui.

- Îl sun imediat. - Eu îl sun înapoi pe Pier, poate răspunde.

Plecați de aici!

Imediat!

Se pare că știi să vorbești arabă.

Ce? Nu înțeleg.

La TV au spus că vorbești araba.

- Nu înțeleg! - La TV!

- Tu vorbești arabă! - Nu.

Ești o spioană.

Categoric nu, sunt jurnalistă, îți jur!

- Nu vorbesc arabă. - Taci!

Intră acolo.

Dacă vreți să mă ucideți, faceți-o acum!

Știu că nu mă veți lăsa să plec, v-am văzut fețele.

Faceți-o acum!

Antonio, te rog, ai grijă ca Nicola să mănânce ceva.

Când sunt urgențe uită chiar și să bea!

Mă ocup eu.

- Du-te. Pa. - Pa.

La revedere!

Vezi cum face? Râde. El ne strică vacanțele, și ea râde.

- Deci… am luat tot? - Da.

Prima chestie e s-o facem repede și să căutăm un canal.

Canalele răpirilor precedente nu s-au dovedit mereu la fel de eficiente,

au fost și eșecuri și tu știi asta, Nibbio.

Baldoni a murit.

Cu Baldoni problema n-a fost canalul, știi mai bine ca mine.

Au fost probleme de comunicare.

Dimpotrivă, canalele folosite de noi au fost mereu eficiente.

Eu cred că e mai bine să identificăm închisoarea prin CIA și să încercăm un raid.

Eu pot pleca cu echipa mea chiar acum.

Dacă avem ocazia să negociem, o facem.

Da, sunt de acord cu Nicola. Poți să procedezi.

Da, dar tu, chiar ai văzut-o?

Da, alaltăieri, când am făcut schimbul.

Eram deja în Amman când am aflat de răpire,

apoi am venit în Bagdad cum ai cerut.

Ești în Bagdad acum?

Da. Problema e că acum cei de la Servicii Secrete,

vor să iau un zbor spre Roma.

De ce?

Pentru siguranța mea. De-o viață sunt aici în Orientul Mijlociu.

Poate n-au înțeles că sunt singurul

care are contactele potrivite să ajungă la Giuliana.

Bine, oricum, ai grijă.

Da, Gabriele, stai liniștit. Te sun când aflu ceva.

Trebuie să le încerc pe toate. Salut.

- Mulțumesc. - Cu plăcere.

Mă duc o clipă în cameră să iau valiza și vin imediat la voi.

Bine? Mulțumesc.

Băieți, ultimele noutăți, înainte să ajungă șeful?

Nu, nu sunt noutăți. Dar urmărim totul pas cu pas.

- Iată-mă. - Salut, Nicola.

- Salut, Nicola. - Salut.

- Hai să analizăm rapid situația. - Da.

Între timp am adunat informații

despre mișcările din cartierul unde a fost răpită Sgrena.

E aceeași zonă, în care luna trecută, a fost răpită jurnalista Florence Aubenas.

- Ați vorbit cu DGSE la Paris? - Da, am sunat imediat.

Dar Serviciile Franceze n-au informații diferite de ale noastre.

Ce s-a întâmplat cu șoferul și interpretul care erau cu ea?

I-au cruțat pe amândoi. Dar interpretul e de încredere,

toți jurnaliștii noștri îl știu și au încredere în el.

Șoferul a fost interogat de CIA și pare că e curat.

Aș spune să trecem pe canalul religios sunnit folosit în cazurile răpirilor anterioare.

Să-l căutăm pe liderul Urema, Al Kubaisi.

- Îl contactez imediat. - Să-mi faci legătura.

- Așteaptă Nicola, mai e ceva. - Ce?

Corespondentul de la "Manifest", Chiarini,

îi cerusem să se întoarcă în Italia, dar a dispărut.

Asta ne mai lipsea! Bine, Omero, sună-l pe Tiber și spune-i să-l găsească!

Bine, îl sun imediat.

Ești sigur că mașina e în regulă?

Știi că te tratez bine mereu, Ryan!

Nu te mai plânge atât!

Nu am încredere în tine, Mohamed.

Mașina e perfectă! O să vezi!

Alo?

Salut, Tiber, sunt Omero.

Salut, Omero, ce mai faci?

- Bine, mersi. - Spune-mi tot.

Trebuie să-l găsim pe Stefano Chiarini.

Un jurnalist din Bagdad. Poți s-o faci? E urgent.

Bine, stai liniștit. Îl caut eu pe Chiarini.

A DOUA ZI DE CAPTIVITATE

Unu...

Doi...

- Din ultimele două zile. - Bine, perfect.

- Iată-l. - Mulțumesc.

- Du totul la Șef. - Imediat.

Ține, Jeco. E completă? E totul?

Da.

Pentru tine.

Tiber zice că omul ăla e un fost politician sunnit.

- Făcea parte din același partid cu Saddam. - Bine.

Am adunat și alte date despre jurnalistă.

- Spune. - Piemonteză, trimisă de război.

Mereu pe drumuri, a fost în cele mai nasoale locuri.

- Are familie, copii? - Da, are un partener.

Dar toți zic că adevărata ei familie, e ziarul pentru care scrie: "Manifest".

E o militantă convinsă.

Foarte stimată de fostul director, Valentino Parlato.

- Acum cine e directorul? - Numele lui e Gabriele Polo.

Unul care știe totul despre muncitori, lupte, sindicate,

chestii de genul ăsta. Evident, înăuntru e și numărul lui.

- Bine, mersi. - Plec.

Solidaritatea Romei pentru Giuliana Sgrena, corespondenta ziarului "Manifest",

răpită în Bagdad, de ieri e în mâinile răpitorilor.

În Piața Campidoglio se află prietenii, colegii Giulianei și asociațiile pacifiste.

Agențiile raportează cinci, șase mii de oameni,

veniți să ceară eliberarea imediată a jurnalistei.

Ochii vioi ai Giulianei Sgrena privesc spre piața Campidoglio,

plină de prieteni, colegi, pacifiști, voluntari, oameni simpli,

care au o singură cerere: "eliberați femeia păcii".

Vă rog!

Dați-mi niște hârtie, vă rog!

Să scriu.

Vă rog.

Am nevoie.

Citește asta.

Ce e?

Singura carte din casa asta.

E în arabă!

V-am zis că nu vorbesc arabă!

Nu pot s-o citesc!

- Hei! - Bună!

- Încă ești trează? - Și tu la fel.

- Ăsta ce face? - Doarme.

Cum e situația?

Suntem încă departe. Nu e nicio revendicare.

De fapt, sunt multe, dar niciuna credibilă.

Arăți obosit.

Și tu.

Îmi făceam treaba în avans, dacă tot s-a anulat vacanța.

- Ai mâncat ceva? - Da, puțin.

Mergem în pat?

Nu mai pot să te iau în brațe.

Ridică-te și mergi, hai!

Ține ochii închiși, te ghidez eu. Hai, vino aici.

- Noapte bună! - Noapte bună.

- Tati! - Bună!

Uită-te un pic aici.

De când nu l-am mai văzut! Fusese o vacanță frumoasă, nu-i așa?

Superbă, nu doar frumoasă.

N-am mai făcut o călătorie așa, tu n-ai niciodată timp.

În curând o să-mi găsesc timp.

Doar că trebuie să rezolv unele lucruri.

Între timp, decide tu locul unde vom face scufundări serioase.

- Știu deja unde mergem… - Unde?

Marea Roșie, evident. E superb.

Care e cea mai bună perioadă pentru Marea Roșie?

De ce?

- Tu zi-mi care e perioada ideală. - Între septembrie și octombrie.

- Deci... - Da, cum să nu?

Octombrie, Marea Roșie.

- Chiar te cred! Și trebuie s-o faci! - Trebuie să crezi!

- În octombrie. - Promit.

Alo?

Bună ziua, mă numesc Nicola Calipari. directorul Biroului de Cercetare al SISMI.

Mă ocup de răpirea Giulianei Sgrena și aș vrea să vă întâlnesc.

Da, când?

Chiar acum.

Bine, dați-mi timp să-mi fac un duș.

Bine. Sunt deja sub casa dvs. Vă aștept.

Vin imediat!

Căutăm un canal pentru negociere, dar nu e ușor.

Cum probabil vă imaginați, primele zile de sechestru sunt delicate.

Dacă ostaticul scapă teafăr de faza asta, are șanse mari să iasă viu.

De ce-mi spui astea?

Pentru că trebuie să lucrăm împreună dacă vrem să-i salvăm viața Giulianei.

Și putem face asta doar împărtășind informațiile.

Mi-e teamă că v-ați greșit meseria.

De ce? Serviciile lucrează ca voi, jurnaliști, pe informații.

Dar noi le divulgăm, voi le ascundeți.

- Voi ascundeți toate informațiile. - Pe vremuri!

Acum mai puțin.

Acum încercăm să producem siguranță.

Și siguranța se întărește doar prin circulația informațiilor.

Cel puțin, așa o văd eu.

Guvernul a activat o Unitate de Criză.

Uneori s-ar putea să avem nevoie să vorbim și cu dvs.

Pentru moment însă,

și pentru binele Giulianei, tot ce vă voi spune, va trebui să țineți secret.

Desigur. Anunțați-mă.

Între timp noi continuăm campania de mobilizare internațională prin ziar,

pentru a le arăta răpitorilor că Giuliana nu e un spion.

Ăsta e exact tipul de colaborare pe care vi-l cer.

Mulțumesc. Putem să ne tutuim?

Da, desigur.

Am o altă favoare să-ți cer.

Ar trebui să-ți convingi corespondentul din Bagdad, pe Chiarini,

să se întoarcă în Italia.

Bine.

- Maestre! - Dragă profesore, ce vânt te-aduce?

Ascultă, Tiber... dar nu-mi spune prostii, da?

De ce Serviciile vor să mă întorc în Italia?

Eu îmi fac doar partea pentru a o ajuta pe Giuliana

și să caut sprijin de la populația locală.

Știu foarte bine, Chiarini. Chiar foarte bine.

Dar știu și că tu ai un canal de informații despre Sgrena.

- E politicianul! - Politicianul?

- Cel pe care l-ai întâlnit la cafea. - Ăla e un prieten de-al meu.

Chiari, m-ai luat drept prostul Bagdadului? Eu aici știu tot.

Contactul tău poate găsi o legătură cu răpitorii?

Dar nu lucrează pentru armată!

El nu, dar poate, cine știe, răpitorii sunt foști militari,

soldați, fideli lui Saddam,

și el poate cunoaște pe cineva din rândul lor.

Poate, dar ar trebui să-l convingem.

Trebuie să-i amintim că Sgrena e prietenă a poporului irakian.

Și e împotriva acestor nenorociți de americani,

care fac pe stăpânii aici, la noi acasă.

Ai devenit irakian pe bune!

Da, Tiber, sunt aici cu Nibbio, te pun pe speaker.

Dle doctor, bine v-am găsit! Ce mai faceți?

Se poate și mai bine. Tu ce faci?

Ne descurcăm. Ca săracii, vorba tatălui meu.

Ai noutăți?

Da. Tocmai am terminat de vorbit cu Chiarini,

care, prin contactul său, poate, a găsit un posibil intermediar.

La ce nivel?

Cineva care-l poate duce pe Chiarini să vorbească cu răpitorii.

Poate, e prea periculos, dar...

Nu, nu! Oprește-l.

Nu putem trimite un jurnalist să vorbească cu teroriști.

Chiarini are deja o întâlnire cu acest cineva?

Se pare că da, mâine seară.

Află unde.

Și la întâlnire, în locul lui, mă duc eu.

Bine, am înțeles!

Chiari! Hai, să mergem!

Cei din Italia îți sunt recunoscători pentru legătura stabilită,

și pentru munca depusă, dar au spus că nu e sigur.

Eu le-am zis că tu ești unul care știe ce face, dar, pe bună dreptate,

e prea riscant.

Deci? Treci la subiect, Tiber.

Noi te ducem la aeroport, și te întorci acasă.

Dar te întorci cu onoare, Chiari!

Singura onoare pentru mine e să-mi fac bine treaba. Să ajut oamenii.

Și voi îmi luați posibilitatea asta.

Nu, Chiari! E o dispoziție a guvernului,

situația e prea rea, toți jurnaliștii trebuie să plece!

Fă-mă să înțeleg un lucru, Chiari.

Cine te pune să ai aceeași soartă ca și colega ta?

Ai fost mereu un domn!

- Ai grijă de tine! - Și tu!

Tiber.

Nibbio!

Ce plăcere să vă revăd!

Tipul i-a spus lui Chiarini la telefon că-l cheamă Tariq,

și i-a dat întâlnire într-un cartier în construcție.

- Când? - Peste patru ore, dle.

- Ce fac, vă însoțesc? - Da, ia cu tine aparatul foto.

Da.

A CINCEA ZI DE CAPTIVITATE

Hei!

Hei!

Ce s-a întâmplat?

Am nevoie să vorbesc cu o femeie.

De ce o femeie?

Am o problemă de femeie.

Trebuie să vorbesc cu o femeie, vă rog!

Bine, am înțeles.

Cum ți-am zis,

cunosc oameni care cunosc alți oameni,

pot găsi contactul pe care-l cauți.

Deci, nu ai un contact real.

- Doar îmi pierzi timpul. - Așteaptă...

Crede-mă, pot ajunge la oamenii care o țin pe femeie.

Ce-mi dai în schimb?

Ce vrei?

Am nevoie de două generatoare, pentru a-mi iriga câmpurile.

Moare totul, din cauza războiului, a americanilor.

Îți voi găsi generatoarele.

Ne întâlnim mâine aici la aceeași oră.

- Nu aici. - De ce nu? Ai încredere.

Nu, nu am încredere!

Te voi găsi eu.

Sunt la Hotel Bahji.

Salut, Nibbio.

Salut, Clayton, e totul bine?

Totul e bine, mulțumesc.

El e Peter.

- Salut, Peter. - Salut.

Pot să vă ofer de băut la hotel?

Nu, mulțumesc, nu bem când suntem de serviciu, nu e profesional.

Bine!

Deci...

Ce se întâmplă? Ce trebuie să-mi zici?

Am localizat locul unde e ținută jurnalista.

Poate.

Poate?

Ce înseamnă "poate"?

Îmi dai informația sau...

Înseamnă că poate ar trebui să aștepți până ne terminăm treaba.

Poate ai putea evita riscuri inutile.

Nu te îngrijora pentru mine,

am o pistă, am nevoie doar de timp,

și o vom elibera pe jurnalistă.

Suntem CIA, amice, știi că suntem mai rapizi.

- Aveți poziția? - Da, dle.

- Cine v-a dat-o? - Un nenorocit de terorist.

E totul aici.

Ți-am pus o întrebare, jigodie!

Spune-mi unde e!

Te rog, încetează! Îți spun! Femeia se află...

Ai auzit ce a zis?

A zis unde ar putea s-o țină prizonieră. Nu-ți ajunge?

Nu.

Un om torturat va spune orice vrei tu.

Ai auzit?

Bătrânul Nibbio are un as în mânecă.

Bine.

Să auzim.

Nu am nimic sigur, dar știu că un raid e periculos.

În plus, dacă ați fi fost siguri de informație,

nu ați fi venit să-mi spuneți.

Ați fi acționat, pur și simplu, cum ați făcut mereu.

De fapt, doar te informăm, amice.

- Asta e tot. - Foarte amabil din partea voastră.

Dar nu-mi creați probleme, s-a înțeles?

Nu e prima dată când creați probleme.

Sunt aproape. Puteți evita această nebunie?

Nicola, ar trebui să știi că nu eu și Peter luăm aceste decizii.

Avem mâinile legate.

Așteptați afară.

Aici ai absorbante, șampon și o periuță de dinți.

Poftim, folosește-le și ai grijă să nu te pătezi.

Cine ești?

- Schimbă-ți hainele, pune-ți asta. - Cum te cheamă?

Poți să-mi spui Karima.

În caz că vei rămâne aici o perioadă, îți voi aduce alte haine de schimb.

Așteaptă!

Mă vor ucide?

Nu s-a decis încă nimic în privința ta.

Haide, ridică-te!

Prima cameră, liber.

Liber.

Americanii sunt inconștienți.

Operațiunea, așa cum bănuiam, a eșuat.

Această operațiune i-a pus în alertă pe răpitori,

care acum ar putea chiar să decidă eliminarea ostaticului.

Și ce-ai de gând să faci?

Nu știu.

Contactul pe care-l găsisem trebuia să se facă auzit, dar aștept de ore,

se pare că acea pistă s-a dus.

V-am trimis o poză cu el, ați verificat-o?

Da, dar n-am reușit să dăm de niciun nume.

Nicola, sunt Omero.

Omero, spune.

Îți amintești de căpitanul de poliție din Hamra?

Desigur, Hassan... dar trebuie văzut dacă n-a fost eliminat și el.

Pe atunci era unul din puținii sunniți rămași în funcție.

Poate fi o idee. Verifică. Dacă încă mai e acolo, merg la el.

Bine. Pa.

Băieți, haideți.

La ordin!

- La revedere. - La revedere.

- Salut. - Salut.

Mersi că te-ai întâlnit cu mine așa de repede.

- Cum te pot ajuta? - Am nevoie de ajutorul tău, Hassan.

Îl caut pe tipul ăsta.

Se pare că are o fermă pe undeva, în afara orașului.

- Îl poți găsi? - De ce-l cauți?

Pentru un motiv pe care americanii n-ar trebui să-l știe.

Este imposibil să faci ceva în Bagdad fără știrea lor.

Dacă nu trebuie să știe, nu le spunem.

Nu știu, Nicola!

Ești unul dintre puținii sunniți care au rămas în funcția asta.

- Nu vrei să faci nimic pentru ai tăi? - Normal că vreau, dar haide.

Ascultă...

știu că fiul tău are o boală gravă,

știu că e greu cu tratamentele aici, nu se găsește mai nimic.

N-ai vrea să-l duci în Italia,

și să-l tratezi la spitalul Bambino Gesu din Roma,

care e cel mai bun din lume?

Nu pot pleca de aici, nu mă lasă să ies din Irak.

Știu că tu nu poți, dar soția ta da.

Îl poate însoți și sta cu el până se face bine.

Mă ocup eu de tot, nu-ți face griji.

Tu mă cunoști.

Te rog, Hassan, ajută-mă să-l găsesc.

Tariq.

Cum m-ai găsit?

Avem prieteni comuni.

- Ascultă... - Nu, nu vreau să te ascult.

Tariq, ascultă-mă, te rog!

Atacul de aseară n-a fost opera italienilor.

Noi n-avem nicio legătură cu asta.

Ba da, aveți.

Voi și americanii sunteți același lucru.

Am găsit generatoarele și pot să sap și o fântână.

Și cine zice că o vei face?

Nimeni, ai cuvântul meu.

Pot să-ți dau apă și curent, crede-mă.

Ce s-a-ntâmplat aseară, nu se va mai repeta.

Transmite-le că suntem pregătiți să negociem,

dar pentru asta ne trebuie ceva concret.

O poză, un video ar fi și mai bine.

Dar trebuie s-o faci imediat.

- Dă-mi două zile. - Nu, pot să-ți dau una.

24 de ore de acum, apoi mă-ntorc în Italia.

Batem palma?

De acord.

A ȘAPTEA ZI DE CAPTIVITATE

Schimbă-te.

Ce vreți de la mine?

Du-o acolo.

Cere guvernului tău să-și retragă trupele, în limba ta.

Sunt jurnalista unui mic ziar de opoziție,

de ce m-ar asculta?

Pentru că trebuie să înțeleagă că războiul continuă.

Pentru că și noi, irakienii, avem dreptul să luptăm

pentru a ne elibera țara, ca-n Vietnam și Algeria.

Rezistența e dreptul oricărui popor, sunt de acord cu tine.

Nu-mi pasă dacă ești de acord! Fă cum îți spun.

Lăsați-mă să fac un apel nu doar la guvern,

ci la toate forțele care sunt împotriva războiului.

Atunci, poate, mă vor asculta.

Bine.

Înregistrează.

De la sfârșitul lui ianuarie sunt aici

pentru a mărturisi situația acestui popor, ce moare zilnic.

Mii de oameni n-au ce mânca, n-au lumină, n-au apă.

Vă rog, puneți capăt ocupației.

O cer guvernului italian,

o cer poporului italian, să facă presiune pe guvern.

Poporul ăsta nu trebuie să mai sufere așa.

Retrageți trupele din Irak. Ajutați-mă, vă rog, ajutați-mă.

Imploră-ți soțul. Imploră-ți familia.

- Nu... nu vreau... - Nu e deja destul?

Nu comenta la cererile noastre,

trebuie doar să faci ce ți-am ordonat să faci!

Nu înțelegi că viața ta atârnă de un fir?

Pier, ajută-mă tu.

Ai fost mereu cu mine-n toate bătăliile, te rog, ajută-mă.

Arată-le fotografiile pe care le-am făcut cu copiii răniți de bombe cu dispersie, cu femeile.

Mă bazez pe tine, speranța mea e doar în tine, Pier.

Te rog, ajută-mă, te rog...

Poftiți.

- Încântat, Nicola. - Pier. Pier Scolari.

Luați loc, vă rog.

O cer guvernului italian,

o cer poporului italian, să pună presiune pe guvern.

Poporul ăsta nu trebuie să mai sufere așa.

Retrageți trupele din Irak.

Ajutați-mă.

Pier, ajută-mă tu.

Ai fost mereu cu mine-n toate luptele mele, te rog ajută-mă, Pier.

Arată-le fotografiile pe care le-am făcut cu copiii răniți de bombe cu dispersie, cu femeile.

Eu mă bazez pe tine, speranța mea e doar în tine, Pier.

Te rog, ajută-mă, te rog...

Clipurile ca acesta nu sunt utile la cererea retragerii trupelor,

răpitorii știu că e ceva ce n-ar obține niciodată.

Și atunci la ce folosesc?

Păi, în primul rând să dovedească că ostaticul e în viață.

Apoi să deschidă un canal. Și aici ne puteți ajuta.

Cum?

Giuliana vorbește despre bombele cu dispersie,

și de niște poze făcute de ea femeilor și copiilor loviți de ele.

Da, le publicasem imediat după bombardamentul din Hilla.

Așadar, trebuie să le publicați din nou.

- Aceleași poze? - Aceleași poze.

Răpitorii Giulianei vor înțelege că mesajul a fost primit,

și apoi noi sperăm să dea de veste cât mai curând.

Pier... curaj.

O vom aduce acasă.

Tiber, spune.

Am înțeles, mulțumesc.

Ne-au contactat, avem detaliile întâlnirii.

Trebuie să mergem la DIGOS.

Am văzut videoul, Nicola, e dovada pe care o așteptam.

Dar lipsește un contact, propunerea unei întâlniri. Nu?

Am primit propunerea recent, printr-o sursă proprie.

- Din Bagdad? - Da, dar întâlnirea e-n Dubai.

- În Dubai? Cu cine? - Deocamdată nu ne spun.

S-au limitat să spună: "La port, la debarcaderul numărul cinci".

Ai încredere în această întâlnire?

Nu. Dar momentan e singurul drum pe care-l putem urma.

Uite-l.

Haide.

- Bună ziua. - Bună ziua. Mulțumesc.

Bine ați venit în Dubai.

Numele meu e greu de pronunțat pentru voi, puteți să-mi spuneți Mister Simbel.

Preferiți să vorbiți în engleză?

Da, mulțumesc.

Mă asigurați că reprezentați pe deplin țara dvs?

Desigur.

Sunt un General al Forțelor Armate italiene și sunt aici în numele guvernului meu.

Luați loc.

Mulțumesc.

Trebuie să plec, e ora rugăciunii.

Dați-mi vești despre dna Sgrena.

E bine?

Vă voi răspunde mai târziu, rugăciunea mea nu poate aștepta.

Zahid și Kilian, voi doi nu sunteți de folos aici. Așteptați-ne jos.

Lămâie sau lapte?

Mă liniștește să știu că Giuliana Sgrena e bine,

dar prețul răscumpărării e foarte mare.

Nu-mi place cuvântul "răscumpărare".

- Alegeți altul mai bun. - "Schimb".

De acord. Prețul schimbului e foarte mare.

Poate...

dar prețul pe care irakienii îl plătesc pentru războiul ăsta,

e mult mai mare și mai dureros.

În plus...

decizia dezastruoasă americană de a-i elimina pe sunniți din scena politică,

și de a forma un guvern doar de șiiți,

complică totul.

Luați-mă pe mine, sunt irakian,

sunt sunnit,

eram un manager important.

Aș vrea să particip la reconstrucția democratică a Irakului,

și, în schimb,

sunt aici, în exil,

fără să fi comis vreo crimă.

Îmi spuneți toate astea,

pentru că ați vrea să vă întoarceți pe scena politică a țării dvs?

Ba chiar mai mult.

Vă spun că Italia,

ar putea fi interlocutorul politic al sunniților,

ar putea media între noi și americani.

Dacă asta s-ar întâmpla,

am putea opri imediat

atacurile, răpirile,

și toate celelalte.

A DOUĂSPREZECEA ZI DE CAPTIVITATE

Eliberați-o pe Giuliana!

Manifestația e pe cale să înceapă.

LIBERTATE PENTRU GIULIANA SGRENA ȘI PENTRU POPORUL IRAKIAN

Aveți grijă, să fim toți uniți!

Alo?

Salut, Gabriele, sunt la manifestație.

Unde ești?

La stânga, la stânga ta, aici.

Vin.

- Salut. - Salut.

Sunt aici să-ți confirm că negocierile au început.

- Serios? - Da.

Asta da veste!

- O veste de nedivulgat. - Da, îmi imaginez!

Problema e că răpitorii au cerut,

pe lângă bani, o contrapartidă politică.

Și tu? Ce crezi de contrapartida asta?

Cred că e necesară, atâta timp cât sunniții se vor simți excluși,

pacea nu va fi posibilă.

Dar americanii sunt de acord cu asta?

Nu.

Ei cred că a ține lumea arabă divizată o face mai ușor de controlat.

Înțeleg. Oricum, mulțumesc că m-ai informat.

Manifestația e pe cale să înceapă. Te alături?

Nu, dar poate va fi fiica mea.

Deși i-am zis să nu vină, 99,9% nu m-a ascultat.

Pa.

- Bună! - Bună.

Bună.

Văd că m-ai ascultat.

Nu, nu te-am ascultat, deci?

Care e problema?

Problema e că ți-am zis să nu mergi.

De ce? Era prea periculos?

Da, putea fi periculos.

Tată, tu vii să-mi vorbești mie de pericol?

Tată, am înțeles ce faci, adică e inutil să faci așa.

Nu sunt ruptă de lume, văd la TV, văd alte chestii, am înțeles.

Dar ce legătură are asta cu faptul că ți-am zis să...

Are legătură, tată! Pentru că a merge la marș, azi,

a fost modul meu de a participa la eliberarea acestei femei!

Lovit și scufundat?

Mă înec...

De ce râzi?

Nu cresc prea repede puștii ăștia în ziua de azi?

Eu la vârsta ei, nu eram chiar așa de deștept.

Eu la vârsta ei eram foarte deșteaptă.

Știi că femeile sunt mult mai înainte decât voi.

Da, da, o știu pe asta, cu femeile care sunt mai tot în toate. Mă predau.

- E o femeie, trebuie să te resemnezi. - Ce femeie?

La 18 ani nu ești femeie. Ești încă copilă.

A PAISPREZECEA ZI DE CAPTIVITATE

Bine, aștept.

Te rugai.

Da.

Tu nu te rogi?

Nu.

De ce?

Pentru că nu cred în niciun Dumnezeu.

Pentru că ești comunistă, cum se zice la TV?

Nu.

Nu e din cauza asta.

Gata, sunt sătulă.

Mulțumesc.

Încearcă să-l termini.

Dar...

și Italia vrea pacea, vă asigur.

Am raportat punctul dvs de vedere la nivel înalt,

dar poziția guvernului e foarte clară.

Nu putem fi interlocutorul dvs.

Guvernul nostru nu poate face asta, totuși...

Guvernul dvs nu are curaj!

Dar eu, poate,

aș putea să vă procur un pașaport.

Explicați-vă mai bine.

Un pașaport să veniți la noi,

să țineți conferințe, să promovați relații,

și să susțineți cauza sunnită.

Un pașaport ar putea fi o soluție interesantă.

- Și bani. - Pe lângă bani, desigur.

Dar în acest moment suma trebuie să fie mai mică.

Care e cererea dvs finală?

Deocamdată nu se mișcă de la prima cerere de 12 milioane de dolari.

Sunt sigur că pot scădea suma,

dar rămâne problema recunoașterii politice.

Noi nu dăm recunoaștere celor ce răpesc jurnaliști și le taie gâtul.

Ne-am putea limita la un gest simplu pentru noi,

dar foarte important pentru interlocutorul meu,

managerul sunnit cu care negociez.

Mă gândeam...

să-i facem face rost de un pașaport să vină în Italia.

Și deci în Europa, unde poate ține conferințe, întâlniri,

și să dea voce celor 30% din populația sunnită,

pe care administrația americană a ignorat-o complet.

E normal ca, odată alungat Saddam,

toată structura administrativă să se fi schimbat!

Absolut, știu asta.

Dar, a deschide negocieri cu sunniții ar însemna a deschide o breșă.

Noi, ca guvern, am putea oferi americanilor

perspectiva unui dialog cu acea minoritate

care deține rezistența armată,

și care comite atentate și organizează răpiri.

Aș zice... că e ceva sensibil în toate astea,

dar oricum, înainte de orice decizie

trebuie să-i raportăm Președintelui Berlusconi.

Mă ocup eu. Îl întâlnesc în curând.

Deocamdată, dle Calipari, vă mulțumesc pentru tot ce faceți.

Ne dăm seama cât de greu e.

- Mulțumesc. - Mulțumesc.

La revedere.

A mers destul de bine.

Sunt convins că Președintele ne va susține în privința asta.

- Sperăm. - Tu, Giulio, ce zici?

Eu continui să am îndoieli.

Înainte de întâlnire am vorbit cu Ambasada americană,

știți, ei sunt împotriva plății.

Dar sunt oficial împotrivă, dar pe sub mână plătesc și ei.

Da, dar o fac printr-un stat prieten!

Pentru ei, important e să-și mențină linia față de opinia publică.

Toată lumea știe că ei nu negociază.

De fapt, au avut mulți ostatici măcelăriți oribil.

Opinia publică nu contează în aceste cazuri?

Ba sigur că da!

Dar cine e acest Mr. Simbel? Ce garanții ne dă?

De unde știi că nu ne duce de nas?

Vrem să plătim? Să știe toată lumea!

Știi câți Mr. Simbel apar?

Eu consider fiecare răpire ca un episod de război.

Deci de fiecare dată caut două lucruri:

eliberarea ostaticului și efectuarea unui mic pas spre încheierea războiului.

Adică, practic ești un pacifist sub acoperire și nu știam! Felicitări!

Dacă guvernul ne autorizează, vom continua cu soluția propusă Ministerului.

Cine a rămas în Dubai?

Omero. Dar imediat ce se deblochează treaba, mă întorc și eu.

Diseară îmi permit o seară liberă.

Bravo, bine faci.

- Când poți, trage pe dreapta să cobor. - Sigur.

- Au adormit! - Da.

Data viitoare când îmi propui un film de acțiune, jur că cer divorț.

Dar ce ți-au făcut rău filmele de acțiune?

Dar ăsta a fost frumos, bine făcut, simplu...

Într-adevăr, chiar prea mult!

Care era alternativa, că nu-mi amintesc?

- Filmul lui Kiarostami, nu? - Le face pe toate la fel...

E mereu un tip care merge dintr-o țară în alta a Iranului,

pe un drum prăfuit, fără să zică un cuvânt.

E minunat.

- Știi de ce încă-mi placi așa de mult? - De ce?

Pentru că, după atâția ani când deschizi ușa casei,

încă mă lași să intru prima.

Omero, spune!

Da, salut. Mr. Simbel e negru de supărare.

De ce? Ce s-a întâmplat?

Zice că n-am respectat înțelegerile, că facem joc dublu.

Joc dublu? Nu înțeleg despre ce vorbește.

Mie nu a vrut să-mi zică altceva.

Era furios. Zice că acceptă să vorbească doar dacă-l suni tu.

Da, îl sun imediat.

Bine.

Alo?

Dle, ce se întâmplă?

Sunt foarte dezamăgit.

- N-aveți încredere în mine. - Ce ziceți? Avem încredere în dvs.

Atunci de ce negociați și cu alții?

Negocierea e sub responsabilitatea mea și nu sunt altele în curs.

Dar Crucea Roșie?

Crucea Roșie?

Nu știu nimic, vă asigur.

Dați-mi timp, nu mult.

Să aflu despre ce e vorba și vă sun. Bine?

Bine.

În concluzie, intermediul pe care îl găsisem, e pe cale să cadă.

pentru că cineva ieri a acționat fără ca eu să fiu informat!

Ba chiar, cu intenția precisă de a nu mă informa!

Ce e rău să încerci alte căi? Cu cât mai multe, cu atât mai bine.

Exact invers! Cu cât mai multe încercări, cu atât confuzia crește!

Și cine evaluează această confuzie? Tu?

Da. Eu.

În primul rând, pentru că Directorul mi-a dat mie sarcina,

doi, pentru că în ochii teroriștilor, facem joc dublu.

Și nu putem risca să pierdem credibilitatea

punând în pericol viața ostaticului.

Și trei, nu poți ignora că partenerul lui Sgrena

și Manifest mi-au acordat încredere!

Să ne facem griji de un ziar comunist cu 30 de mii de copii? Hai!

"Manifest" este adorat de pacifiștii italieni!

Sunt milioane!

Milioane de cetățeni de-ai noștri care nu susțin războiul,

nu cred în el și cred că e doar un plan american

pentru a pune mâna pe petrolul din Irak!

Ne pasă și de ei?

Gata, ajunge.

Nu cred că e cazul să discutăm între noi în timp ce orele trec!

În primul rând trebuie ca tu, Nicola, să-ți restabilești contactul.

- Bine? - Da.

- Fă-o imediat. - Bine, mă ocup eu.

Am respectat înțelegerile. Pot să vă explic?

Da.

Ceea ce s-a întâmplat, s-ar putea repeta.

Nu! Vă garantez că nu vor mai fi interferențe.

A trecut prea mult timp.

Am nevoie de dovada că ostaticul e încă în viață.

Fără dovezi, ne oprim aici.

Veți avea dovada.

Mulțumesc.

A DOUĂZECEA ZI DE CAPTIVITATE

Ai slăbit prea mult, trebuie să mănânci.

Nu pot, nu pot face nimic, nici măcar să plâng.

Ar trebui, uneori, ajută.

Din cauza voastră am rămas fără lacrimi.

N-avem nimic cu tine, dar faci parte din invadatori.

- Dacă e adevărat, dacă simți milă... - N-am vorbit de milă!

Și nu sunt aici să vorbesc cu tine.

Trebuie să scrii o scrisoare soțului tău.

Trebuie să conțină referințe personale, lucruri pe care doar tu și el le știți.

- Cine cere scrisoarea asta? - Nu e treaba ta.

E în curs o negociere? Guvernul meu negociază?

Nu știu, nu depinde de mine.

Dar știi că e adevărat! Dă-mi puțină speranță.

Scrie scrisoarea.

Citește.

Ce-i asta?

"În timpul sărbătorii Ashura, un atacator sinucigaș a fost"...

În scrisoare trebuie să scrii că știi de aceste fapte.

E pentru a demonstra că ești încă în viață.

Nicola, ce s-a întâmplat?

Nimic.

- De ce mă întrebi? - Pentru că te cunosc!

Ce nu e în regulă?

M-am săturat!

Vreau să mă întorc în poliție!

Eu încerc să salvez viața femeii și cineva încearcă să-mi ia locul,

în căutarea unui pic de celebritate.

- Și lasă-l s-o facă! Ce-ți pasă? - Nu. Nu!

- Dar de ce? - Trebuie s-o fac eu.

Pentru că știu că pot reuși.

Pentru că am mai făcut-o. O voi face și de data asta.

Folosind exact aceeași metodă.

Nu poți lăsa deoparte mândria pentru o dată,

și să lași o altă echipă să se ocupe?

Nu e vorba de mândrie. Cealaltă echipă ar urma linia americană,

ar încerca o acțiune spectaculoasă, unde însă cineva își pierde viața,

poate ostaticul.

Scuză-mă!

E scrisul ei?

Da.

Da, ea a scris. Sunt sigur.

Recunosc felul în care-mi scrie numele, cu acel "P" ciudat doar al ei.

Bine!

Bine! Ăsta e un mare pas!

Și acum? Cum procedezi?

Mâine plec să închei, dar vă țin la curent.

Mulțumesc!

Mulțumesc și ție.

Știi că dacă totul va merge bine,

Președintele pe care-l combați zi de zi

va fi în primul rând să-și revendice succesul?

Da, știu. Doar nu trebuie să-l îmbrățișez.

Poate el te îmbrățișează pe tine.

În caz că se întâmplă, mă ajuți ca bodyguard ca să-l evit.

Asta nu pot să-ți promit, știi, el e un tip...

destul de exuberant.

Când totul se va termina, poate ieșim într-o seară la cină cu soțiile.

- Să vorbim de altceva. - Da.

Deci, mâine pleci?

Să zicem că mâine mă apropii mai mult de Giuliana.

- Ai încredere. - Am încredere.

Și după?

După ce?

Vei face ce ți-ai propus?

- Te întorci în poliție? - Da.

Sigur?

Sigur.

Vino aici!

Nu, nu! Încă puțin...

- Salut. - Salut.

- Cum ești? - Bine!

- Pleci din nou? - Da, dar de data asta va fi ultima.

De fiecare dată zici așa.

Stai puțin lângă fratele tău, da? Cu temele mai ales...

Altfel ăla se gândește doar la minge.

Tată, Filippo are 11 ani, le face singur.

- Da, dar urmărește-l. - Bine.

Bine?

O aduci acasă, nu?

O aduci?

Nu-i așa?

Da, iubirea mea. O aduc acasă.

Pa.

Pa, iubire.

- Să fii cuminte, da? - Și tu.

Ascultați-mă, ce-aveți de câștigat?

Un alt ostatic ucis,

niciun ban,

și reputația poporului dvs,

mai rea decât acum.

Asta nu e pace.

Nu e pacea de care vorbea.

Bine, accept.

Dar cu condiția ca pașaportul să ajungă cu banii, nu mai târziu.

Și abia atunci veți putea avea ce cereți.

Batem palma?

Batem palma.

- E tot? - Da, am verificat personal.

Bine. Atunci, plecăm spre Bagdad, unde ne așteaptă Kilian.

Alarìco și Jeco vin cu mine.

Omero, tu rămâi aici până schimbul nu va fi încheiat.

Dacă mă auzi spunând "suntem trei", înseamnă că am luat-o.

- Doar atunci predai servieta. - Am înțeles.

ZIUA 22 CA PRIZONIERĂ

Curând vei fi liberă.

Asta e din partea liderului nostru care ți-a negociat eliberarea.

Pune-o când vei fi liberă și spune-le că te-am tratat bine.

Mulțumesc.

Nu știu nici măcar numele voastre.

Numele meu e Hussein.

- Și al tău? - Abbas.

Sunt numele voastre adevărate?

Oricum, nu cred că mă veți lăsa să plec.

Ar trebui. Musulmanii nu mint.

- Bună dimineața. - 'Neața.

- Iau asta... - Da.

- Și asta. - Bine.

ZIARUL MANIFEST

Ai mâncat ceva?

Am mâncat, nu te îngrijora.

Mi-l dai pe Filippo la telefon?

Filippo, vino o clipă. E tata la telefon!

Vorbește cu el!

Alo, tată.

Filippo, la mulți ani, dragule!

Mulțumesc, tată!

Îi simți pe umeri acești 12 ani?

Da, pe toți. E greu.

Știu, te înțeleg.

Cum sărbătorești?

Poate mamele ne duc la bowling.

Ce păcat că nu sunt...

Știu! Îmi pare rău.

Voi fi la anul, asta e.

Bine.

Oricum, ți-am luat un cadou.

Un cadou? Ce anume?

Nu pot să-ți spun! E o surpriză.

Însă pot să-ți spun că sigur îți va plăcea.

Și nu doar ție. Gata.

Nu pot să-ți zic altceva.

Dar cât mai trebuie să aștept?

Puțin. Foarte puțin.

Bine.

Bine, acum dă-mi-o pe mama.

Încă o dată la mulți ani.

Mulțumesc, tată. Pa.

Mamă?

Nicola...

Rosa!

Nu, era doar așa, să-ți aud din nou vocea.

Doar un lucru...

Ce?

Știi de ce, după atâția ani...

și tu îmi mai placi așa mult?

De ce?

Pentru că mă duci să văd filmele alea.

Iraniene, coreene, japoneze...

N-ar reuși nimeni altcineva.

Mă faci să dorm așa bine, că nici în patul meu...

Da?

Întoarce-te repede, da?

Cât de repede pot, iubirea mea.

Pa.

Pa.

BAGDAD 4 MARTIE 2005

Au aterizat?

Sunt în mașină, merg la întâlnirea cu răpitorii.

- Unde? - La Al Mansour.

Eu merg la Palatul Chigi.

- Am ajuns cu jumătate de oră mai devreme. - Așteptăm.

Alo?

Am o actualizare, locul întâlnirii s-a schimbat.

Unde?

Informatorul mi-a zis că în spatele hotelului Babylon.

Ești sigur?

Da, așa a zis.

Da.

Nicola, sunt eu.

Am primit un pont de la un informator din Bagdad.

Zice că locul întâlnirii e altul, e pe cealaltă parte a râului.

Unde, exact?

În spatele hotelului Babylon. Zice că e o alee.

Pollari e cu tine?

Nu, e la Palatul Chigi.

Bine.

Da.

Tiber, e urgent.

Trebuie să știu dacă aleea din spatele hotelului Babylon e sigură.

Nu, dle, dar nu e un loc bun. Ce aveți de gând să faceți acolo?

Nu pot să-ți spun.

Bine. În zece minute vă sun înapoi.

Mișcați-vă, băieți!

Bine, locotenent, să mergem.

Mișcați-vă, mișcați-vă!

Hai! Mai repede! Mai repede!

MARIO LUIS LOZANO MITRALIER AL ARMATEI SUA

Tiber, spune.

Dle, aici, situația nu-mi place deloc.

Nu vă arătați prin părțile astea.

Dacă mergem acolo, intrăm într-o ambuscadă.

Da.

Pista e falsă!

Dacă mergem acolo, ne vor ucide!

De unde vine informația? Care e sursa?

E o informație derivată, Nicola, nu de primă mână.

E falsă!

E un rahat! Nu vreau alte interferențe!

Aici pe teren sunt eu! Și eu decid!

Pune-ți ochelarii de soare.

Dacă sunt controale, te rog să nu arăți nervozitate.

Nu înțeleg.

Urcă, te rog.

Rămâi aici în liniște.

- Nicola, suntem aici de prea mult. - Știu.

Plecăm.

Bine, băieți, suntem gata, vreau o poziție protejată, imediat!

Hai! Asta nu e o glumă.

- Ține ochii deschiși, Lozano. - Da, domnule.

Domnule?

E adevărat că ăsta e unul din locurile preferate pentru atacuri sinucigașe?

Nu asculta bârfele.

Se zice că aici au fost peste 15.000 atacuri armate, în ultimii doi ani.

Se zic multe lucruri.

Ca marele nostru Președinte,

care a declarat sfârșitul războiului acum mai bine de doi ani!

- Corect? - Corect.

E aici.

Giuliana... Giuliana, mă cheamă Nicola, sunt un prieten de-al lui Pier și Gabriele.

S-a terminat. Ești liberă, te duc acasă.

Te duc în Italia. Vino, vino.

Ești cu noi acum. El e Kilian, te ducem acasă.

Kilian, aprinde lumina.

Mă așez aici în spate cu tine, așa ești mai liniștită.

Căpitane, de ce suntem aici de atâta timp?

Regulile de angajament prevăd un maxim de 30 de minute.

Au trecut 2 ore!

Rămâneți acolo încă 20 de minute, apoi venim să vă schimbăm.

Omero, suntem trei. Repet, suntem trei, suntem în mașină și ne întoarcem.

Bine.

Hai să mergem.

Perfect.

În luna asta l-am cunoscut pe Pier, curând îl sunăm,

și-l sunăm și pe directorul tău, a fost și el îngrijorat.

Bună seara, dle Președinte.

Dle Președinte, bună seara.

Vi-l prezint pe directorul de la "Manifest".

Încântat, dle Polo, felicitări pentru ziar.

Chiar dacă nu mă vorbește de bine, am o mare stimă pentru publicație.

Și Pier Scolari, partenerul dnei Sgrena.

Resemnează-te, dragă prietene, distracția s-a terminat, se întoarce soția.

Ediție specială, pentru o veste extraordinară,

Giuliana Sgrena a fost eliberată chiar acum.

Domnilor, pentru Giuliana!

Mamă? Tata a reușit. A eliberat-o.

Cine ți-a zis, de unde știi?

Acum, la știri.

Bine, iubire, mă întorc.

Căpitane, ce se întâmplă?

Ambasadorul trebuia să treacă pe aici, dar nu s-a prezentat.

S-a întâmplat ceva?

Ambasadorul s-a întors la Camp Victory, a luat alt drum.

Ce?

Cu tot respectul, căpitane, atunci ce naiba mai facem aici?

Suntem la mai puțin de un km de aeroport.

Curaj, aproape am ajuns.

Sceneta asta cu Berlusconi trebuie s-o zic lui Nicola.

Scuzați-mă, revin imediat.

Da.

Dle director, mai avem puțin,

suntem la un km de aeroport.

Vi-l dau la telefon pe dr. Calipari.

Atenție!

Kilian!

Kilian!

Suntem de la ambasada italiană, nu trageți!

Pune mâinile la vedere!

Suntem de la ambasada italiană, nu trageți!

Taci, coboară din mașină!

Coboară!

În genunchi!

Avem actele în mașină! Verificați mașina!

Taci!

Futu-i!

- Soldat, vino aici! - Da, dle!

Dle director, mă mai auziți?

Da, te aud. Spune-mi.

Americanii au tras în noi.

Am luat-o.

Încet! Puneți-o jos.

Așa. Ai grijă la cap!

Futu-i!

Sgrena e rănită, dar e în viață!

- Am nevoie de ajutor aici! - Vin.

Ce naiba am făcut?

Calipari e mort.

Domnilor, scuzați-mă. Domnilor...

Misiunea Ambasador s-a terminat, puteți reveni la bază.

Puteți părăsi poziția.

Căpitane, avem o problemă, a avut loc un conflict armat.

Sunt victime?

Niciunul de-ai noștri, dar în mașină e o femeie rănită.

Dle, e grav rănită, trebuie s-o ducem la spital cât mai repede.

Imediat!

Locotenent!

Locotenent!

Am găsit astea în mașină.

E mort, dle.

Bărbatul e italian, a murit.

Cine e el? Soțul tău? Fratele tău?

E în haine civile, dar din documente e general.

Vă rog, faceți loc. Vă rog.

Vă rog, toți la birou și jurnaliștii afară, vă rog.

Toți jurnaliștii afară. Vă rog!

Sunteți colegi, lăsați-mă zece minute,

trebuie să vorbesc cu colegii de la ziarul "Manifest".

Dlor, părăsiți camera, lăsați-ne un moment singuri, vă rog.

Mergeți în altă cameră.

Bine, mergem în altă cameră.

Dar ei trebuie să iasă! Vă rog, trebuie să iasă afară.

Gabriele, ce se întâmplă?

Acum vă spun, așteptați.

Nimic, dragi colegi, s-a întâmplat un dezastru.

Americanii au tras în ei.

Mergeau spre aeroport, erau trei în mașină.

Doi de la Serviciile Secrete și Giuliana, și la un moment dat o rafală...

Giuliana e rănită, dar e bine.

Celălalt de la Serviciile Secrete e rănit...

- Și Nicola Calipari a murit. - Cine e?

Cel care a eliberat-o a murit.

- Mediatorul? - Da, mediatorul.

De altfel, se pare că bietul om,

a salvat-o pentru a doua oară, pentru că...

s-a pus în fața ei și a încasat toate gloanțele.

Nicola Calipari era o persoană bună.

Ada, mulțumesc.

- Scuzați, nu puteam deschide. - Bună seara, dnă.

Filippo, bună.

Pentru a investiga moartea lui Nicola Calipari,

a fost creată o comisie de anchetă italo-americană.

Investigațiile duc la două rapoarte distincte,

care se contrazic în multe puncte.

Pe 19 iunie 2006, Parchetul solicită trimiterea în judecată

a specialistului mitralior, Mario Luis Lozano.

Pe 25 octombrie 2007,

Curtea cu jurați decide neînceperea urmăririi penale din lipsă de jurisdicție.

Câteva luni mai târziu, Curtea de Casație a confirmat hotărârea.

Giuliana Sgrena locuiește și continuă să lucreze în Roma ca jurnalistă.

Giuliana Sgrena locuiește și continuă să lucreze în Roma ca jurnalistă.

Președintele Republicii, Carlo Azeglio Ciampi,

l-a decorat pe Nicola Calipari cu medalia de aur pentru eroism militar.

Pentru uciderea lui Nicola Calipari,

nimeni nu a fost tras la răspundere.

N E G O C I A T O R U L

Traducerea și adaptarea: Denis Kent