Original subtitles

FRANȚA, 2039

După eșecul Acordului de la Paris, apare ®ǂ;

un grup, clasificat drept ecoterorist.

Membrii ®ǂ: riscă pedepse severe

în cadrul așa-numitei Legi a "securității totale".

Stingerea până la 6:00.

Cu grijă.

Și, te rog. Asta a fost.

Așa, frumoaso. Să nu-mi explodezi în față.

Rahat.

Traducerea & adaptarea: SPTranslateTeam

Sper că n-a fost prins.

Uite, privește.

Vino aici.

Sus mai sunt doi camarazi. Wendy și un alt Anfi.

- "Anfi"? - Un începător, ca tine.

Dar nu mai sunt începător, am deja ceva experiență.

Și atunci de ce porți pantofii ăștia?

Ei bine, sunt aici, desigur, ca activist, dar m-am gândit,

că așa poate par mai puțin suspect.

Dar ia uite, așa ceva...

Așa ceva am și eu.

Te uiți la animeuri? Există un personaj care, de fiecare dată,

când e în misiune de recunoaștere, poartă un costum de protecție ca ăsta.

Sunt invizibil.

- Du-te tu la cealaltă fereastră. - Ce?

Cealaltă fereastră.

Ieși din acoperire doar în ultimul moment, bine? Trage doar la semnalul meu.

Ce-a fost asta?

La naiba. Haide, vino!

Zona e complet încercuită. Ieșiți afară, nemernicilor!

Bine, voi ați vrut-o. Acum vă scoatem cu fum!

Protejează-ți ochii.

Éloi!

Oameni buni, unde sunteți?

Hei, e cineva acolo?

Ținta chiar în fața ta, Champetier.

Comandante, nu e nimeni aici.

Nu înțeleg nimic.

Ce!?

Nu înțeleg niciun cuvânt pe sub asta. Un moment... Conexiunea face figuri.

- Ținta e chiar în fața ta, Champetier. - Încă un moment.

Champetier, gazele lacrimogene!

Éloi, privește-mă! Te rog, Éloi! Rămâi cu mine! Privește-mă, bine?

Rămâi cu mine. La naiba...

Hei, gunoaielor, predați-vă! Sunteți înconjurați!

La naiba.

La naiba!

Rămâi cu mine.

Rămâi cu mine.

- Nu e nimic aici, niciun contact vizual! - Trage pur și simplu!

- N-am nicio țintă în care să trag! - Trage! Omule, trage acum!

JULIA BOMBARTH DISPĂRUTĂ DIN 2 APRILIE

Noaptea trecută, violența a atins un nou apogeu.

R a revendicat mai multe atentate comise simultan.

Bombe artizanale au avariat o antenă 6G și un depozit al concernului Total.

R a declarat pe rețelele de socializare că vrea -citez-

"să forțeze Total să implementeze reducerea convenită a combustibililor fosili."

- Eu aștept de o săptămână. - Într-o altă parte a orașului

un ofițer SWAT de 29 de ani a fost ucis într-o operațiune antiteroristă.

Kylian Champetier lasă în urmă doi copii. Opoziția acuză...

Sunt aici pentru... pentru codul meu (JR.

Eu vin la tine,

- nu invers. - Dar nu ești tu

- și codul meu (JR expiră... - ...în 10 zile, știu.

Dar hackerul meu

adică tipul care îți creează codul QR-

pur și simplu a dispărut.

Ce?

Și unde? C-Ce înseamnă asta? Tu... tu nu ai deci codul meu (JR?

Corect. Exact asta înseamnă.

Tu... Urmăresc de trei zile știrile.

Nu se spune niciun cuvânt despre dispăruți. Probabil nu e doar hackerul meu.

Bine, dar ce ar trebui să fac acum?

Nimeni nu mai primește documente.

Haide, vorbește și mai tare.

Spune-le tuturor că vând coduri (QR pentru migranți.

- Sunt... - ...în rahat.

Ești în rahat, scumpo.

Bine, atunci dă-mi banii înapoi.

Fac multe aici. Dar nu dau bani de pomană.

Hackerul meu are banii tăi. Dacă reapare,

- ești prima care află. - Dă-mi banii.

Ce n-a fost clar acum?

Nu-i mai am.

Stingere până la 6:00.

Hassan,

am fost păcălită.

Cât iau traficanții pentru Canada?

La naiba, îmi pare foarte rău. Serios.

Deci, traversarea Atlanticului în cala unui tanc petrolier costă

20.000. Cât timp avem să facem rost de bani?

Expiri în 10 zile.

Știu.

Haide, la treabă.

Telefonul.

Mai am 28.

Se spune că uneori încurcă țările.

Mi-ar conveni să greșească. Pot să mă trimită oriunde,

- numai nu în Hong Kong. - Hawaii, iubito.

Canada.

Pregătiți-vă pentru verificare.

- Femeile jos, bărbații la mine. - Haideți, înainte!

Depărtați brațele.

Următoarea.

- Fără bijuterii? - Nu.

Mergeți mai departe.

Așa...

Mergeți mai departe.

Următoarea. Fără bijuterii?

Depărtați brațele.

Picioarele.

Bine. Îmbrăcați-vă la loc.

Mai departe.

E cineva aici?

Bun venit, Julia Bombarth.

Bun venit pe Planeta B, prima închisoare virtuală.

Vă deplasați aici sub forma unui avatar al dumneavoastră.

Cât timp durează arestul preventiv, veți rămâne aici,

până la procesul dumneavoastră.

Nu veți fi supravegheată,

cadrul stabilit de Constituție va fi strict respectat.

În interesul dumneavoastră și al Franței, ne veți ajuta

să destructurăm celula teroristă din Grenoble.

În această cameră neagră puteți lua legătura cu noi

și ne puteți dezvălui identitățile celorlalți teroriști

din organizația criminală R.

Vă rugăm să intrați în camera neagră, Julia.

Împreună vom pune capăt violenței.

- Julia! - Ce faci aici?

Te-am căutat peste tot. Ce mai faci?

- Piciorul tău. - Ce e cu el?

Ce este?

Și tu... Bine, bine, bine...

E de-a dreptul nebunesc, nebunesc, nebunesc.

- Ai auzit vocea? - Da.

Dar locul meu nu e la închisoare.

- Sigur vei ieși curând. - Nici tu n-ai făcut nimic rău.

Bine.

Nu-ți amintești nimic?

Ei bine...

Erau... erau dronele și...

și apoi a venit unitatea specială.

Am fugit.

Au... au folosit gaze lacrimogene.

Și apoi... apoi m-am trezit brusc aici.

- Când? - Acum câteva ore.

Nu știu exact. La naiba...

- Nu suntem singurii aici. - Ce?

- Ce-o să fie asta? - Un berbec.

Un berbec? Și cum o să ne ajute asta?

- Doar se strică. - Și? Încerc.

Ca de obicei, ce să zic...

La naiba.

Julia.

Dacă te-au înhățat chiar și pe tine...

- Ce naiba-i aici? - Nu ne cunoaștem încă. Mehdi, hacker.

- Julia, artileristă. - Au tras în mine,

- apoi am leșinat. - Cine e asta?

Habar n-am. Era deja aici și vorbește singură tot timpul.

- Mă voi trezi curând. - Ea nu crede că asta e o închisoare.

- Crede că e în comă. - Mă voi trezi.

Adică, arestează și sanitari?

- Strada, ați verificat-o? - Atenție. Atenție! Atenție!

Am încercat deja totul. Nimic de aici nu-l poate nici măcar avaria.

Am avea nevoie de TNT, acetonă sau un baros.

Totul e complet nebunesc. Familia mea nici măcar nu știe că fac parte din R.

Asta e o altă lume, la noi nimeni nu ajunge la închisoare.

Atunci familia mea trebuie să știe ce e închisoarea, nu?

N-am vrut s-o spun așa. Ce faci cu scaunul ăla?

Nu e un scaun.

- Ba da, ce altceva? - Poate un portal,

ca într-un joc, care duce la un alt punct,

ne lasă să ne mișcăm ca pe o hartă.

Sau e doar un scaun.

Trece mereu aceeași mașină.

Și... ați căutat deja o cale de ieșire?

Nemaipomenit.

E al naibii de bine făcut.

Plutesc chiar și frunzulițe pe acolo.

Cu umbre și tot restul.

Ce s-o întâmpla oare dacă îmi bag mâna?

Ce să se întâmple? Se udă. Dar încearcă, nu se știe niciodată.

- Și? - Da, acum am mâna udă.

Victoire, oprește-te. Nu are niciun rost.

De ce ești aici?

Din cauza unei drone?

Un agent CRS a fost rănit.

- Posibil să fie mort. - Nu.

Nu.

- Păi, el sau eu... - Nu, nu, eu... Nu, nu,

nimeni aici...

Nimeni n-a ucis pe nimeni, suntem doar puțin confuzi.

- Nimeni de aici nu e un ucigaș. - Victoire...

- Nimeni! Nimeni n-a ucis! - Victoire!

Ei știu ce am făcut.

- Asta ar însemna pe viață! - Știu.

Tu însuți spui că asta merge prea departe, că nu avem dreptul.

Știu asta. Cum am spus, a fost doar un accident.

Nu, dar... Julia, tu nu l-ai omorât.

- Doar opt zile rămase. - Pot să...

pot să primesc un avans?

Ca să poți să fugi înainte să-ți expire codul QR? Sigur nu.

Bine, vă rog, mergeți acolo.

Luați căștile,

scanați-le pe toate individual.

Până când piuie. Așa, acum sunt deblocate.

- Și duceți-le în depozit. - Am înțeles, domnule colonel.

Acesta este echipament sensibil, vă rog, cu grijă.

Cu grijă, da?

Adjutant, suntem așteptați în zona albastră.

- Tot în depozit? - Da.

- Te descurci? - Da, o să meargă.

Doar contactele sunt arse. Încă două, apoi urc.

Okay, mult succes.

E o nebunie.

Ești complet nebun.

De ce vă holbați așa?

- Ce? - N-ați mai văzut niciodată un infirm?

Scuzați-mă.

Eu...

Acolo... acolo de unde vin eu, să pierzi un picior

e la fel de normal ca și cum ți-ai scrânti piciorul aici.

Deci...

- Siria? - Irak.

Hei, răspunde-mi discret.

Unde ajunge gunoiul?

La o stație de sortare a gunoiului în nord. Nu la mine acasă, Ukhti.

Ar fi mult prea simplu.

- Ce anume? - Să fugim pe mare.

Da, așa e, dar am încercat deja tot restul.

Tot efortul ăsta și apoi să putem pur și simplu să înotăm? Niciodată.

- Deci nu facem nimic? - Tehnic vorbind, suntem doar NPC-uri.

- Ce-ar trebui să fie asta? - Un personaj de joc creat de program.

Ne mișcăm liber în joc, dar nu putem ieși din ecran.

Suntem prinși în program.

- Chiar credeți că suntem într-un joc? - Nu, sigur nu.

- Asta e o închisoare. - Dacă asta e adevărat,

- de ce nu primim un avocat? - Ce se va întâmpla, oare,

dacă turnăm pe cineva?

Nimeni nu va turna pe nimeni aici.

- Nu te uita la mine așa. - Dar nu...

Nici eu nu sunt un trădător.

În plus, oricum nu cunosc pe nimeni, deci...

- Nimeni nu toarnă pe nimeni aici. - Tu ai început cu asta.

E clar acum, okay...

Aș vrea să înțeleg ce...

Ce a fost asta? Julia?

A dispărut!

- Gudane! - Gudane!

- Gudane! - Gudane!

- Gudane! - Gudane!

- Gudane! - Gudane!

Gudane!

Gudane?

Cât timp va trebui oare să mai așteptăm până la procesul nostru?

Până vom fi aduși în fața unui judecător?

Cinci ani?

Sau 10?

Acasă mă așteaptă copiii mei.

Nu merit asta, nu am ucis pe nimeni.

Asta înseamnă că eu am meritat?

Îmi pare rău.

Aici este iadul.

Trebuie să învățăm să ne protejăm.

Éloi?

- Éloi? Eu sunt. - Era sânge peste tot...

S-a terminat, s-a terminat. E în regulă, respiră adânc.

- Ce s-a întâmplat? E un coșmar? - S-a terminat.

Toți am avut coșmaruri. Respiră.

S-a terminat.

Vei ieși de aici. Vorbește cu ei în camera neagră, dă vina pe mine.

- Nu. - Ba da. Spune-le,

că regreți, auzi? Spune că te-am forțat

să participi la R. Să mergi cu mine în această misiune.

Spui că nu aveai nicio idee în ce te bagi, ai înțeles?

Nu cunoști pe nimeni și nu ai făcut nimic, nu le ești de folos.

Și afară ne vei ajuta.

Mai bine dă-mi un nume.

Te rog.

Nu, nu fac asta, Éloi.

Nu facem așa ceva.

Nu, ai dreptate.

Ia te uită. Așa ceva nu mi-a mai picat în mână.

5.000.

- Nu. - 4.000.

- Nu pot să-ți cumpăr asta. - 3.500.

- Nu. - 2.000.

- Nu. - Cât plătești?

Nu e vorba de bani. Ia-l de aici!

- A fost riscant. - Nu vreau să știu,

nici riscurile, nici unde, nici ce, nici cum.

Pe chestia asta e logo-ul armatei. Asta nu e o cască,

asta e o bombă.

Ia-l și dispari de aici.

Du-te dracului.

Atenție!

- Stai pe loc! Poliția! - Poliția!

Mai repede, mai repede!

Aruncă-l!

Aruncă-l, hai acum!

Vă rugăm să părăsiți zona.

Grăbește-te, vin polițiștii!

- Hei, ești bine? - Da, mulțumesc.

Haideți, veniți!

Spune, de unde au apărut?

E groaznic ce se întâmplă aici...

Mergeți acasă. Ultimul avertisment înainte de arestare.

Mergeți acasă. Ultimul avertisment înainte de arestare.

Nu mai știu ce să fac.

Dovada este că vorbesc cu tine.

Vreau doar un semn, nimic mai mult.

Porcilor nenorociți! Sunteți o adunătură de lași!

Unde sunteți? Unde vă ascundeți?

Gunoaielor împuțite!

Lașilor!

La naiba!

Din nou aceeași zi, e exact ca ieri.

De ce fac asta? Oricum, nenorocirile astea se deschid din nou.

Vreți să mă torturați? Vom vedea noi. Să mă torturați, da?

- O să-mi dau eu seama și... - Cine ești tu?

Abia ai sosit?

Ești nou aici.

Eu... eu nu ar trebui să fiu aici.

Vorbești engleză?

La naiba... Știi doar engleză?

Te-ai trezit și tu acolo, pe plajă?

Plajă.

Și se vorbește despre noi afară?

Ai nevoie de fiecare întrebare de două ori înainte să răspunzi?

Se vorbește despre noi afară?

Eu... eu nu știu.

- Știi ce zi e azi? - Este...

15 aprilie.

Și nimeni nu-și face griji pentru noi?

- Ai fost deja în camera ta? - Ce?

Cameră. Cu nume pe ea.

Haide, vino. Ți le arăt.

Avem camere pe care scrie numele.

Mă cheamă Julia Bombarth. Și tu?

"Julia Bombarth"...

În fine...

Ce faci acolo?

E un joc?

La naiba...

Nu.

Te rog.

La naiba, cine ești? Cine ești!?

Gudane! Victoire!

La naiba.

La naiba.

La naiba.

Rezistența este inutilă.

Dă-ne nume.

Julia.

"Julia

Bombarth."

Căutați: Julia, Victoire, Gudane, Éloi...

Familiile lor nu știu unde sunt...

Julia Bombarth dispărută de mai mult timp. Unde sunt prietenii noștri?

Unde e Mehdi? Dispărut de 10 zile.

"Mehdi"...

Copiii tăi sunt bine, rezistă... Vrem să ne îngropăm morții.

Hassan, du-te imediat la Daily News în Toronto.

Am fost unul dintre contactele lor din Bagdad.

Spune-le că am o poveste tare despre activiștii dispăruți din Grenoble.

Eu, Vano Bombarth,

tatăl Juliei Bombarth, dispărută pe 2 aprilie,

am fost toată viața mea un cetățean onorabil.

Sunt un om care respectă regulile,

poliția și justiția.

Sprijin guvernul în lupta sa împotriva terorismului

și nu vreau să acuz pe nimeni. Aș dori doar să-i rog pe cei

care ar fi putut-o vedea pe fiica mea, să-mi spună dacă ea...

BLOCAT. CONȚINUT TERORIST.

O idee fantastică! Mă duc pur și simplu la Daily News

și le spun că verișoara mea se află ilegal în Franța

și acum, cu onorariul pentru un articol despre

oameni dispăruți, vrea să plătească traficanții.

Pur și simplu nu înțeleg.

Setul de căști a emis un semnal în Sainte Vierge.

Dar aici nu e absolut nimic.

Oricine l-a folosit, nu mai este aici.

Bombarth.

Născută pe 14 mai 2010 în Grenoble.

Ne-ați creat multe probleme.

Cerem un avocat.

Toți prizonierii au acest drept.

Observ că vă este greu să ne dați numele camarazilor dumneavoastră.

Încă nu sunteți pregătită pentru asta.

De aceea, acum o întrebare mai simplă:

Câți deținuți se află în închisoare?

Suntem... șase.

Ați văzut o a șaptea persoană?

Ofițerul CRS?

Nu.

De ce mă întrebați asta?

Vă pun o întrebare foarte simplă, care este foarte importantă pentru mine.

La naiba, care e problema voastră? Știți exact ce se întâmplă aici.

Nu.

Nu am voie și nu vă pot supraveghea.

Totuși, stă în puterea mea să pun capăt coșmarurilor,

care vă chinuie atât de mult.

Toate lucrurile care vi se întâmplă noaptea.

Nu sunt coșmaruri,

- asta e tortură. - Ei, ei...

Ce tot vorbiți acolo?

Cu astfel de acuzații ar trebui să fiți prudentă.

Sunteți bântuită de aceste coșmaruri doar pentru că

ați ucis pe cineva.

Această crimă vă urmărește,

pentru că vă simțiți teribil de vinovată.

Nu puteți fugi din acest loc.

Ce i-ai făcut tatălui meu?

Vă pun din nou întrebarea mea simplă:

Ați văzut

pe altcineva în hotel?

Sper ca într-o zi și dumneavoastră să fiți trasă la răspundere.

Ajutor!

Ajutați-mă! Mama!

Dacă înțeleg corect, unul dintre voi ne-a turnat, așa-i?

De unde ai tras concluzia asta? Pentru că am fost primii aici?

Nu, stai puțin, nu acuz pe nimeni. Vă cunosc pe toți.

Încerc doar să înțeleg ce se petrece aici.

Salut.

NEVINOVAT

Bine ai venit.

Ce cauți aici, în coma mea?

- Ce naiba se întâmplă aici? - Nu-ți face griji.

- Ce-i asta? - Curând se va termina, promit.

Nu-mi fac griji, deloc!

- De ce mi-aș face? - Scuzați-mă, sunt... confuză.

Nu-ți amintești de mine?

Capcanele tale explozive, sucul tău Mentos,

sunt de la mine. Și copiii tăi au fost acolo.

Îmi pare rău, nu te cunosc.

Asta s-a întâmplat acum nici două luni!

Serios acum, chiar nu sunt nebun.

Nu spun că ești nebun.

Doar că nu știu cine ești.

De ce vă holbați cu toții așa la mine?

Ce e?

- Nu-l recunosc pe tip, clar!? - La naiba...

rahat, încetați odată să vă mai holbați așa la mine?

În regulă.

Deci crezi că, pentru că afară mă așteaptă copiii,

poți să mă acuzi așa, pur și simplu?

Fir-ar să fie.

Fir-ar să fie.

Fir-ar să fie. Asta e...

Ar trebui să te legi noaptea.

Asta e neașteptat.

Așa poate nu ne trădezi. Așa e.

- Julia. - Măcar încearcă.

- Tocmai tu... - Termină! Spun asta în numele tuturor.

Ne-ar putea ajuta.

Hei.

Cum pot folosi asta pe ascuns?

Setul de căști.

Cum comunici cu hackerul tău, fără... să fii urmărită?

În... în Irak foloseam un software pentru asta.

Un fel de... aplicație criptată,

o prostie de tocilar... Eu, eu nu știu exact cum se numește,

nu-mi amintesc. Tu te pricepi mai bine la asta.

Ascultă, Hermès.

Fie mă faci invizibilă,

fie divulg că vinzi coduri QR.

Nu mai am nimic de pierdut.

Deci, când stick-ul Teils este introdus, ești invizibilă.

Când stick-ul este activat, nimeni nu știe că îl folosesc

- sau de unde îl folosesc? - Da.

Exact asta am spus. Să repet?

Suntem chit acum?

În regulă.

Deci...

O viață fericită în continuare, domnișoară.

Hei, hei.

Hei, mă auzi?

Uită-te la mine. Hei! Uită-te la mine.

Uite ce mi-ai făcut.

Hei, mă auzi?

Hei.

În regulă, e bine.

Rămâi cu mine.

Ține-te bine.

Rămâi cu mine.

Ce i-ai făcut lui tata?

Ce naiba se întâmplă aici?

De ce nu avea cască?

Grenada nici nu ar fi trebuit să-l atingă.

O grenadă? Ce fel de grenadă?

- Voi depune mărturie. - Îți amintești de mine?

Eu... eu am reapărut exact acolo unde am dezactivat conexiunea.

- "Dezactivat"? - Da.

Pe drum. Îți amintești?

În regulă, eu... Am furat un set de căști VR,

de la baza militară unde fac curățenie.

Sunt femeie de serviciu. Am nevoie de bani, pentru că codul meu QR expiră în șase zile.

Rahat, ce deștepți sunt.

Știu, știu, asta...

Îmi pare rău, e foarte confuz, eu... eu știu.

Dar e adevărat.

E important să mă crezi.

Îmi asum un risc enorm.

Armata suspectează un hacker din China sau Rusia, sau spionaj industrial,

dar de fapt sunt doar eu.

Unde e baza?

Nu știu. Nu avem voie să știm,

dar voi sunteți ținuți acolo.

Îmi spui că ești femeie de serviciu la o bază militară,

unde corpul meu e ținut prizonier, dar nici măcar nu știi unde e?

Și cu setul de căști cumperi un cod QR fals?

Da.

Da... De fapt, setul de căști ar fi trebuit să mă ducă în Canada, dar în rest e corect.

Și de la mine vrei numele prietenilor mei de afară.

Da.

Poți să uiți. Nu-ți voi da niciun nume,

chiar dacă ar fi să înnebunesc aici.

Te rog, crede-mă. Nu am mult timp, ascultă-mă!

În regulă?

Afară, toată lumea crede că ai dispărut.

Oficial, fugi de poliție și de justiție. Dar alți R-activiști...

Ascultă! Alți R-activiști și tatăl tău nu sunt proști, te caută.

- Ce a fost asta? - Nu știu...

- Cine e ea? - Habar n-am...

- Apare brusc. - Dar ați vorbit.

- Da, dar... - Cum arată?

Cred că e...

E o chinezoaică.

- Și ce face o chinezoaică aici? - Habar n-am. Nu știu, serios...

- Poate e spion industrial. - De ce ar fi o chinezoaică...?

- Asta e o prostie. - Hei, ce știu eu?

Suntem de prea mult timp aici.

Ți-ai păstrat calmul și cu Anfi?

El își pierde un picior și tu pur și simplu îl lași acolo.

Așa a fost, nu?

La capătul tunelului e lumină. La capătul tunelului e lumină.

La capătul tunelului e lumină. La capătul tunelului e lumină.

Hei, voi auziți totul aici. Atunci ascultați-mă bine acum!

Nu mă prostiți voi pe mine! Voi sparge programul vostru nenorocit!

Nu mă puteți fute!

Hei.

Voiam să te întreb de mult ce este zona albastră.

Un fel de clinică high-tech, cu medici.

Dar nu am autorizație de acces,

nu am voie să fac curat la infirmerie.

Asta e ironia sorții.

În Hong Kong am fost asistentă medicală.

Dar tu?

Ce ai fost înainte?

Eu... eu am fost jurnalistă. În Bagdad.

Vino cu mine.

Luați chinezoaica.

- Hei, ce-i asta? - Haide!

- N-am făcut nimic! - Taci acum. Mișcă-te!

- Întoarce-te. - Serios!?

Brațele depărtate.

Ce se întâmplă acolo?

Ați fost jurnalistă în Bagdad?

Nu înțeleg.

Ați fost jurnalistă în Bagdad?

Ei bine, eu... Aș vrea să pot spune da.

Ar fi avut mult mai mult... mai mult farmec.

Dar nu, am fost... coafeză. În Mosul,

nu în Bagdad.

Doar ca să știți, eu cred că coafezele

au mult mai mult farmec decât gunoaiele alea de ziariști.

Primesc postul lui Kim în zona albastră? Puțină schimbare mi-ar prinde bine.

Nu, planul rămâne. Oricum pleci într-o săptămână.

Ajutor!

- De nesuportat... - Ajutor!

80 la sută dintre oameni cedează în primele 24 până la 48 de ore.

- Nu sunt teroristă. - Și 15 la sută

în zilele următoare.

Restul de 5 la sută nu cedează niciodată.

Nu sunt un supererou.

Mai am cel mult trei zile, înainte să sfârșesc ca tine.

Printre voi se plimbă un intrus.

Spre deosebire de voi, intrusul nu a fost marcat cu semnul Planeta B.

Orice indiciu despre aspectul exterior,

identitatea sau intențiile acestui intrus

va fi recompensat cu eliberarea imediată.

Vă mulțumim pentru cooperarea dumneavoastră deplină și voluntară.

La naiba.

Intrusul e la fel de fals ca hotelul sau promisiunea libertății.

Indiferent, nu trebuie să ne trădăm prietenii.

Dacă cineva din afară reușește să pătrundă în această închisoare,

aceea e singura noastră legătură cu lumea exterioară.

Poate singura noastră șansă de a lua legătura.

- Ar trebui să colaborăm cu el. - Dacă facem front comun,

în cele din urmă lucrăm tot pentru sistem.

Intrusul ăsta e ca... piscina, cerul, vântul...

Nimic din toate astea nu e real. Totul e virtual.

- Programul ne controlează. - Poate că el îl poate păcăli,

- programul tău? - Nu e programul meu.

Și...

sunt prea mulți "poate". În esență, rămân doar două posibilități:

Îi trădezi pe cei care luptă pentru noi afară,

sau tu...

- colaborezi cu programul. - Cum ar trebui să meargă asta?

Vezi și tu, nu aduce nimic, Mehdi, nu are niciun rost.

Cei care au vorbit sunt încă aici cu noi.

E în regulă, eu ies.

Intrusul era femeia aceea cu tine?

Lasă vrăjeala asta cu chinezii.

Te țin sub observație. Acum fac parte din planul tău secret.

La naiba...

Te rog, întoarce-te.

Te rog, întoarce-te. Te rog, te rog. Te rog, întoarce-te. Te rog.

Te rog, întoarce-te. Te rog, întoarce-te. Te rog, întoarce-te.

Te rog, întoarce-te.

Te rog, întoarce-te, te rog.

Te rog, întoarce-te. Te rog, te rog, te rog.

Te rog, întoarce-te. Te rog, întoarce-te.

Te rog, te rog. Te rog, întoarce-te. Te rog, te rog.

Te rog, te rog, te rog.

- La naiba! - M-ai așteptat?

Nu.

Nu putem rămâne aici. Vino.

Asta,

asta e baza.

Și aici lucrez eu, în zona verde.

Și voi, cred că voi

...adică trupurile voastre acum..., sunteți undeva aici, în zona albastră.

Încă nu am acces acolo, dar lucrez la asta.

Când îți expiră codul QR? Mi-am pierdut noțiunea timpului aici.

Mai am doar cinci zile.

Ce e asta?

Ascultă.

Numele meu este Nour Hamdi. Nour Hamdi.

Dacă nu mă întorc și nu poți ieși altfel de aici,

poți să-mi spui numele.

Risc mult acum.

Conectează-te la forumul din districtul nordic și prefă-te că ești eu.

Contactează o femeie pe nume Baba și povestește-i totul despre Planeta B,

casca, ce știi. Ea ne poate ajuta.

ID-ul meu, pentru a te loga pe forum,

este 999734245.

9997345...

- 245. - E cineva acolo?

- 999734245. În regulă. - În regulă.

Hei! Unde sunteți?

Așteaptă-mă aici. Mă întorc cât mai curând posibil. În regulă?

În regulă.

Julia?

Construcția zidului gigantic din Marea Mediterană este aproape de finalizare.

Lucrarea gigantică urmează să fie finalizată într-o lună

și să facă Europa complet inaccesibilă pentru toți migranții din Africa.

Noaptea trecută a eșuat o altă încercare de a depăși această barieră.

30 de migranți s-au înecat

ACCES INTERZIS

sau au fost împușcați de grănicerii europeni,

care patrulează pe șantierul de peste 500 de kilometri.

În Libia, temperatura a atins între timp 56 de grade...

Ce naiba e asta?

E în regulă, sunt doar eu.

Am dat de naiba.

Interpolul e pe urmele mele.

Tu ai fost? Tu m-ai trădat?

Scuze, ce?

De aceea sunt aici.

Am reușit să scap,

dar nu am unde altundeva să merg.

- Așteaptă. El e. - Cine?

El e hackerul meu.

Mehdi Allawi.

Poți, te rog, să-i verifici pe toți pentru mine?

În regulă...

DISPĂRUT DIN 2 APRILIE

M-ai speriat.

Îmi pare rău.

- Pari epuizată. - Și tu.

Da. Nu am putut dormi.

Am vrut să fiu aici.

Ai vorbit cu Baba?

Nu am putut-o găsi, forumul a fost închis. Îmi pare rău.

Eu... cred că dispariția voastră îi sperie pe oameni.

Prietena ta probabil s-a ascuns.

Deci nimeni nu ne mai caută.

Ba da, tatăl tău.

El nu renunță, vrea neapărat să te găsească.

- E amuzant. - Ce e amuzant?

Că mă caută acum, când am dispărut.

Înainte nu se interesa de mine.

Ce vom face, dacă R nu mai există?

Vom scrie.

E singurul lucru pe care îl pot face cu adevărat.

Cine ești tu, Nour?

Prietenii mei și cu mine,

am fondat un ziar online ilegal.

Asta a fost în Bagdad, acum 10 ani.

5, 6...

Vindeam pantofi ziua și scriam noaptea.

Am știut mereu, ceva va merge prost.

11,12,13...

Dar frica era singurul subiect absolut tabu.

14,15...

Singura noastră cenzură.

Da, exact.

1.500916.

Dintr-o dată, viața mea a dispărut.

46. Sau, mai bine zis,

eu am dispărut din viața mea.

19 minute.

- Ce? - 1.146 secunde

- înseamnă 19 minute. - E un concurs?

Asta e baza.

Dă-mi un șiret.

Ce? Ce vrei să faci cu șiretul meu?

Dă-mi-l!

Numele meu era pe lista neagră a guvernului militar din Irak.

Nu am putut ajunge în Turcia.

Apoi, pe drum, mi-am aruncat actele

și mi-am înscenat moartea.

Fără să-mi iau rămas bun.

De la nimeni.

Baza e undeva pe aici.

Undeva aici, pe linia asta.

Actul meu de identitate este al unei femei care la traversarea Mediteranei a murit.

Așa am devenit Amra Derouach,

o coafeză din Mosul.

STRICT CONFIDENȚIAL

Nu întreba prin ce greutăți am trebuit să trec ca să ajung aici,

și ce s-a întâmplat de atunci.

Am învățat să fiu un nimeni.

Nimic și nimeni.

Și dintr-o dată fur această cască

și toată viața mea revine.

Ești singura căreia i-am dezvăluit numele meu adevărat.

Te voi scoate de aici.

Și cum?

Nici măcar nu știi unde e baza.

Și mai ai doar patru zile.

Eu sunt cea care te va scoate de aici.

Erwan nu face parte din R.

Nu vrea să aibă nimic de-a face cu asta. Dar îmi datorează câteva lucruri.

Uită-te acolo. Și la mine.

R îi lasă lentile QR goale, pe care le luăm din fabrici.

În loc să le aruncăm, i le trimitem lui.

Apoi el le poate adapta pentru clienții săi.

Voi scana datele lentilei tale.

În schimb, ne ajută când cineva trebuie să dispară.

În 48 de ore o primești pe cea nouă.

Odată ce ești în Canada, poți publica articolul în siguranță,

fără a-ți asuma niciun risc.

Apoi începi o viață nouă.

Te așteaptă cineva?

Da.

Doar trei zile.

Hei, las-o baltă. Nu funcționează.

Mișcarea ecoteroristă R

a lovit din nou ieri în Londra și împrejurimi.

Mai multe explozii au avut loc seara târziu

lângă depozitele de combustibil de la aeroportul Heathrow.

R vrea, se pare, să paralizeze complet traficul aerian.

În prezent, în zonă are loc o amplă operațiune militară și polițienească.

În timp ce R în Europa câștigă adepți,

fabricile din Franța au fost atacate mai rar în ultimele două săptămâni,

în special în orașul Grenoble.

Unii activiști au dispărut, probabil pentru a scăpa de poliție și justiție.

Okay, ori e aici...

ceea ce nu poate fi, pentru că e un teren de fotbal.

Sau acolo,

ceea ce este și mai puțin probabil, aceasta este periferia de nord a orașului.

Am găsit.

- Ce? - Aici este.

Am citit acum cinci ani că se va construi un turn de apă.

Dar dacă te uiți la imaginile din satelit...

...încă nu există niciun turn de apă.

Ce s-a făcut acolo în ultimii cinci ani?

Nu numai că nu există niciun turn de apă, dar încă este un șantier.

- Așa ceva se numește probabil... - ...o mușamalizare.

- O mușamalizare. - Ai reușit!

Ai reușit! Ai găsit baza!

Aceasta este baza!

Da! Da! Bine...

De ce te ascunzi?

Nu mă ascund deloc.

Nu te ascunzi? Ne eviți de zile întregi.

- Nu, eu caut... - Ce cauți?

- Păi, intrusul. - Așa, desigur, intrusul.

Nu l-ai găsit deja?

Ți se pare amuzant?

L-ai văzut?

Ce ai acolo?

O, Gudi, Gudi, Gudi...

Am văzut asta.

A fost cineva și apoi a dispărut.

Te rog, nu face asta. Trebuie să ai încredere în mine.

Ce faci pe la spatele nostru?

Ce-i cu toată treaba asta?

- Nimic. Habar n-am. - Nu mă lua de prost.

- Unde te duci acum? - Ei, ei, ei...

- Hei. - Vrei să mă legi?

Ia-ți labele de pe mine!

Nici să mă legi pe mine n-a fost o problemă,

- nu-i așa? - Oprește-te! Dă-mi drumul!

Exact asta vor să obțină!

- Stai acolo! - Dă-mi drumul!

Nu știu cum ai reușit să obții noul cod QR,

dar asta e grozav! Asta va simplifica multe lucruri.

Apropo, ți-am rezervat direct biletul de avion.

Luni la ora unu decolează. Sunt curios cum ai reușit asta.

Ai grijă de tine.

...nicio zi.

Ei bine, deci voiam să-ți spun...

Deci, dacă ai plecat în străinătate,

atunci încearcă... Doar dă un semn, da?

Încearcă să-mi trimiți un semn de viață.

Te rog.

Hermès?

- Cauți, te rog, adresa lui? - Ce?

Cauți, te rog, adresa acestui om?

Ce faci acolo?

Știm acum unde este baza.

Te urci în avionul ăsta și de îndată ce ajungi acolo, apeși pe "Trimite"

- și apoi Bum, domnișoară. - Nu mai vorbi prostii, Hermès!

Și nu mai spune mereu "Noi"! Ce înseamnă "Noi"?

Sunt singură în rahatul ăsta, din cauza ta!

Pot, vă rog, să înceteze toți să-mi spună ce să fac? Ajunge!

Ajunge!

Ajunge!

- Îmi pare rău, Hermès. - E în regulă.

Cât timp a trecut?

Nu știu.

2 ani, 3 luni

și 12 zile.

Nu am văzut pe nimeni de acasă de 15 ani.

Tatăl meu a murit anul trecut.

Julia,

ne spui în sfârșit ce știi?

Poți să-mi răspunzi, te rog?

Spune-ne doar cine este.

Atunci ieșim de aici?

Nu ai inimă.

La naiba, nu ai inimă.

Țipă la ea, să fii drăguț nu ajută la nimic!

Taci naibii din gură, mă scoți din minți!

Poate

nu trebuie să fim toți...

Poate nu trebuie să stăm toți aici. Știți ce vreau să spun?

Adică, cel mai bine... rămâneți toți aici,

în caz că apare intrusul. Și...și ca s-o păziți.

Iar eu...

Eu pur și simplu merg cu cearșaful în camera neagră.

- Și le spun. - Ce le spui atunci?

- El a văzut intrusul. - Poftim?

L-ai văzut?

- Ai văzut intrusul? - Ce înseamnă asta?

Nu l-am văzut. Serios, nu știu la ce se referă.

Am... am văzut doar cearșaful.

Atât. Nimic mai mult.

La naiba!

Hei!

- Ce fac aici? - Nu, te rog, nu!

- Dă-i drumul! - Oprește-te! Te rog, oprește-te!

- Nu, este imposibil. - Chiar tu ești?

Oprește-te!

O, Doamne!

- Unde suntem? - Poți să mă dezlegi, te rog?

Da, iartă-mă.

Eu... mi-a fost atât de teamă că ai murit.

Am ucis un polițist.

Când au început să atace presa, pur și simplu am acceptat.

Când s-au luat de ei, nu mi-a păsat, pentru că noi suntem de aici.

Și când mama ta a fost otrăvită de toate câmpurile alea,

atunci nu am vrut să fac scandal.

Am acceptat despăgubirea și am așteptat să mă îmbolnăvesc și eu.

Și când lucrurile s-au încins la voi, nu am mai vorbit cu tine.

Chiar am dat-o în bară cu totul.

Cât de bolnav ești?

Sunt pe punctul de a pleca, cum se spune.

Te rog, nu! Oprește-te, oprește-te!

Éloi!

- Gudane... - Éloi.

Sunt de partea ta.

Trebuie să întrerupi conexiunea.

Repede, oprește, tată! Haide, tată!

- Repede! - Vii cu mine!

Cum se simte?

Este bine?

La naiba! La naiba, la naiba!

O, nu... Trebuie să plec de aici.

Așteptați. Așteptați!

Cine a fost?

Eu am fost.

Chiar am prins intrusul. Eu am fost.

Cine a fost?

Cine a fost la tatăl tău și i-a dat casca?

Se pare că nu ai nicio idee ce te așteaptă.

Vorbește odată!

Doamnă.

Doamnă, mă auziți? Mă auziți? Aduceți generalul!

Pulsul ei este prea mare. Am nevoie de o doză de Cordarone!

Hermès?

Hermès, ești aici?

Hermès?

Hei, hei, hei. Ușor, fetițo, sunt eu...

dealer-ul de lentile QR.

Erwan, îți amintești?

- La naiba, ce s-a întâmplat aici? - Niște drogați

ți-au devastat magazinul - ce ai făcut și tu aici.

Ai văzut pe cineva? L-ai văzut pe Hermes?

- Hermès! Hermes! - Hei, hei, hei! Hei! Nu mai țipa!

Nu e nimeni aici în afară de mine.

Risc mult ca să-ți aduc asta.

Haide, ia.

Ai bilet de avion?

Știi unde sunt Julia și ceilalți?

Calculatorul meu.

Calculatorul meu! Nu, nu, nu...

- Pot să am încredere în tine? - Da...

Pot să am încredere în tine?

Da, poți.

Ceea ce vei găsi acolo,

trebuie să afle întreaga lume.

- O, la naiba... - Acum e în mâinile tale.

Ești acolo?

Mai trăiești?

Se pare că da.

Îmi... îmi pare rău.

Vom ieși de aici.

Vom avea audierea noastră.

Ar trebui să aibă acum lentila ei.

Și să fie în avion spre Canada.

Cu lentila ei.

Cu lentila ei. Cu lentila ei...

Hei, sunt eu din nou. Te rog, spune-mi că ești la aeroport.

Spune-mi doar că ești acolo, bine?

Elastic de păr.

Brațele întinse.

Întoarce-te.

Elastic de păr.

- Hei! - Stai pe loc!

De ce nu ai luat avionul?

Pentru că nu știam ce viață să încep din nou.

Hei!

Opriți-o! Înapoi! Înapoi cu voi!

Eliberați-o!

Haide, haide!

Nu există o planetă B.

De azi dimineață nu mai există alt subiect de discuție.

Un proiect secret al armatei a fost divulgat.

O jurnalistă irakiană a reușit

să pătrundă din exterior într-o închisoare virtuală.

O mărturie copleșitoare care dezvăluie abuzuri brutale.

Prizonierii nu pot muri, dar suferă.

Este tortura virtuală tortură reală?

O întrebare complexă.

Care duce la noi întrebări. Este aceasta o soluție pentru închisorile supraaglomerate?

Sau, în general, pentru suprapopulare?

Pe cine închidem data viitoare? Drogații?

- Săracii? Migranții? - Despre ce vorbim aici?

Se poate scăpa astfel de adversarii politici?

Ce ne mai rămâne atunci din democrație?

Traducerea & adaptarea: SPTranslateTeam