Original subtitles

Pe atunci, otomanii adunau copii din teritoriile cucerite

şi îi creşteau ca şi cum ar fi fost ai lor.

Îi transformau în luptători de temut, numiți "ieniceri",

şi îi instigau împotriva popoarelor cărora le aparținuseră odinioară.

Marco Benedetti di Vicenza fusese cândva ienicer.

Până când s-a eliberat.

Aceasta este mantia mea neagră, a morții.

O voi da jos...

... voi muri şi mă voi mai naşte o dată !

Marco Benedetti di Vicenza,

ai parcurs cale lungă să ajungi aici.

Ce păcate ai înfăptuit de-a lungul drumului ?

Mărturiseşte-ne păcatele tale şi cere iertare !

Allahu akbar !

Ani de zile mi-am început zilnic rugăciunea cu numele lui Allah.

Ani la rând am trăit într-un ținut îndepărtat.

Acolo aveam un tată şi un frate.

Pe ei îi numeam "familia mea". Numeam locul acela "casa mea".

Familia mea mi-a dăruit arme şi m-a învățat să ucid.

Ani de zile v-am ucis tații şi fiii cu propriile mâini.

Tăcere !

Când aveam nouă ani,

am avut părinți cu frică de Dumnezeu, care mă iubeau.

Apoi, într-o zi, m-au smuls de pe pământul meu de obârşie.

M-au dus într-o altă țară,

mi-au dat o altă familie, mi-au dat un alt dumnezeu,

mi-au dat un alt nume.

Şi mă întrebau în fiecare zi cine sunt.

Şi în fiecare zi le repetam aceleaşi cuvinte.

"Eu sunt Mete. Sunt în slujba beiului Berzan al Harputului."

"Hasan Balaban este fratele meu."

"Şi, până în cea din urmă zi, voi fi ienicer."

Acestea sunt cuvintele pe care le repetam.

Turcii mi-au ucis dumnezeul.

Nu voi uita nicicând. Nu voi ierta nicicând.

Ani de zile, în tăcere, m-am rugat zeului numit "răzbunare" !

Nu sunt musulman, domnul meu. Nu sunt nici un bun creştin.

Nu sunt nici bărbat, nici femeie.

Sunt un dragon crescut de furie şi de ură !

Iar acum, sub comanda ta, jur să mistui lumea !

Fă-mi onoarea de a mă unge cavaler, domnul meu,

şi mă juruiesc să ucid tot ceea ce am iubit cândva.

Marco Benedetti di Vicenza,

nimicitorul turcilor, dragonul Vienei.

Eu, Francesco di Paolo, episcop de Trento,

te ung pe tine cavaler.

Fie ca devoțiunea şi curajul tău să nu fie nicicând puse la îndoială !

Eşti cavaler al casei Leului. Felicitări !

Voi fi mai mult de-atât.

Pregăteşte-ți oştenii !

În zori, purcedem spre sat.

Episodul 2

La ce te uiți ?

Vechiului său stăpân nu-i mai e de folos.

Cred că nestemata aia e a mea.

Dat fiind că eu i-am ucis stăpânul...

Voi avea nevoie de unul dintre cai.

- Tu eşti... - Turcul acela, da.

Nu ți-aş face niciun rău.

Mă bucur.

Topo mi-a fost prieten.

N-a făcut niciodată rău nici unei muşte, aşa că bine...

Ia orice doreşti ! Sunt ale tale.

Dar nu sunt toți ca mine, aşa că fă-te nevăzut !

La urma urmei, eşti doar un...

Ai dreptate. N-am să rămân aici. Deja am pierdut o noapte întreagă...

Îl vei urmări pe omul acela îngrozitor ?

O să te duci la Trento de unul singur ?

Nemernicul acela s-a întors la cetate,

la protectorul său, Marco sau aşa ceva...

Trento ?

- Marco ? - Da.

M-ai ajutat mai mult decât îți poți imagina.

Mulțumesc !

Nu-l poți îngropa aici !

Familia noastră odihneşte aici. Du-l în altă parte !

Lăsați-mă în pace !

- Plecați de lângă mine ! - Gloria !

- Îți înțeleg durerea. - Ba nu înțelegi nimic, părinte !

Nu-l poți îngropa aici pe Topo.

Dumnezeu să-i ierte păcatele, dar băiatul nu era botezat.

Şi cine e vinovat ?

L-ați aruncat din sat de cum a venit pe lume !

Nu spune asta !

Cu toții am ținut la Topo.

Şoarece ! Îl numeați "şoarece" !

Nimeni nu s-a deranjat să-i dea măcar un nume,

iar acum vreți să-l aruncați în canal, ca pe un şobolan !

Misterioase sunt căile Domnului !

Nu-L putem pune la îndoială

numai pentru că porțile raiului sunt închise pentru acest băiat.

Avea un semn pe față. Şi ce dacă ? Era un copil bun şi iubitor.

Gloria, trebuie să pleci.

Ştii că obişnuia să se roage ? Încet, ca să nu fie auzit.

Ştii pentru ce se ruga ?

Să fie alături de părinții lui după ce va muri.

Te rog, încetează ! Trebuie să pleci.

Te rog ! Te rog, lasă-mă să-i sap mormântul !

Lasă-l să stea alături de familia lui ! Te rog !

Vine domnul judecător. Te căuta.

Am auzit că te-ar găsi vinovată.

Vor să te predea şi să încheie povestea.

Nu vezi ce se întâmplă ? Satul e împărțit.

Te rog, trebuie să pleci !

Barbarul !

Turcul ! Ce caută aici ?

Nu îl las aici !

Nu-l lăsăm aici.

Asta nu e casa lui. Casa lui e acolo unde eşti tu.

Fiul meu era mai curajos decât voi toți.

Era la fel de curajos ca mama lui.

Au venit oştenii şi le-am spus că nu e fiul meu, iar el m-a auzit.

Încercam să-l protejez, dar chipul lui...

Ar fi trebuit să le spun: "E fiul meu, nemernicilor !"

Ar fi trebuit să-i fiu mamă. A murit crezând că e singur.

Ştia şi ştie încă. Moartea nu vă poate despărți.

Mereu vei fi mama lui.

Doamne, nu da o povară prea grea cui nu o poate duce !

Doamne, dacă uităm sau apucăm pe o cale greşită, nu ne pedepsi !

Nu ne da povara înaintaşilor noştri, Preabunule !

Nu ne pune la încercare cu ceva ce nu putem duce !

Iartă-ne ! Amin !

Aşteaptă aici ! Lasă-mă să vorbesc cu ei !

Să înceteze vărsarea de sânge. De dragul lui Topo.

Ce voiau ?

Am mai mulți admiratori decât bănuiam.

Asta e tot ce am putut face.

A sosit un cavaler.

Ai ținut un discurs pe cinste. Foarte dramatic !

Te-aş întreba cu ce te pot ajuta,

dar am făcut deja mai mult decât suficient.

Aşadar, ce poți face tu pentru mine, Dragon al Veneției,

în această zi splendidă ?

- Al Vienei. - Aşa este. Al Vienei.

Voiam să vă cer voie să plec.

Aş vrea să cercetez eu însumi

sătenii pe care mi i-ați încredințat cu atâta mărinimie.

Adu-mi aminte despre ce sate e vorba.

Someida, Borno, Sorte...

Şi Moena. Frumoasa şi pitoreasca Moena.

Omul tău, acela cu nume unguresc, cu nume de câine...

Os-de-Lup.

N-a vizitat deja Moena ? E ceva în neregulă ?

Nu, din contră. Sunt doar nerăbdător să vă slujesc.

Măi să fie ! Ce figură eşti !

Prea bine.

Ai permisiunea mea, cavalere.

Mă pot apropia, domnule ?

Aşa cum am discutat înainte,

ați spus... ați făgăduit, în legătură cu mine şi cu Diana,

că îi pot cere mâna după ce voi fi uns cavaler.

Aş dori să îi cer mâna pentru căsătorie...

Diana !

Vino aici, draga mea !

Diana e scumpa fiică a tatălui său. Nu-i aşa, Diana ?

Diana se îmbăiază în lapte încă din copilărie.

Eu am ordonat. Nu-i aşa ?

Da, domnul meu.

Aşternuturile Dianei sunt din mătase de India.

Are straie de la Paris.

Eu însumi o îmbrac zilnic.

- Nu-i aşa, Diana ? - Da, domnul meu.

Mă însoțeşte oriunde mă duc.

Diana e scumpa mea neprihănită. Nu-i aşa ?

- Nu-i aşa ? - Aşa este.

În mod firesc, va pleca într-o zi.

Poate, după un cavaler, dar nu va fi orice cavaler.

Nu va fi un cavaler fără adăpost,

unul fără o lețcaie sau un cavaler orfan,

ci un cavaler care stăpâneşte peste ținuturile sale,

e iubit şi respectat de poporul său şi, cel mai important...

Ce e cel mai important, Marco ?

Să vă servească pe Domnia Voastră cu tributuri generoase.

Şi eşti tu cavalerul acela ?

Voi fi.

Domnul fie cu tine !

Aşteaptă ! Stai !

A auzit că pleci şi ți-a scris o scrisoare.

M-a întrebat dacă pot să ți-o dau.

Cine sunt eu să intervin între doi tineri îndrăgostiți ?

Să nu uiți niciodată că tot ce e ai este al meu !

Tot ce am este tot al meu, până decid să îl ofer altcuiva.

Vine beiul de Harput.

A doua unitate de ieniceri "Gheara".

Din clipa aceasta, sunteți liberi.

Prin urmare, armata nu mai are nicio putere asupra voastră.

Am făcut ce ne-ați cerut.

Am făcut ?

Am făcut tot ce ne-ați cerut ?

Vă mai cer un ultim lucru.

Dacă aş face-o eu, mi-aş încălca jurământul.

Ascultați-vă inima, iar nu pe mine.

Ne-am înțeles, vitejilor ?

Ne-a adus aici ca să ne alunge ?

Nu ne-a alungat. Ne-a dat o sarcină.

Domnul inimii mele,

adevăratul domn al trupului meu, arhitectul viitorului meu,

îmi ațin cu devoțiune pâlpâirile inimii.

Dacă asta aştepți şi tu, atunci, nu mă cunoşti, iubirea mea.

Inima mea nu aparține nici tatei, nici ție,

iar de ea voi asculta mereu.

Deții tu cheia centurii mele de castitate ?

Nu, dragul meu.

De îndrăzneşti să pieri în bătălie, voi dănțui pe mormântul tău.

Avem un vis, preaiubite.

Du-te şi împlineşte-l !

Spânzură țăranii, arde vrăjitoarele, crucifică turcii.

Fă orice e necesar ca să dobândeşti victoria.

Pătează-ți inima cu sânge nevinovat !

Apoi întoarce-te la mine şi atinge-mă cu mâini însângerate.

Făgăduieşte-mi !

Ador să înaintez prin păcat, trădare şi foc.

Sunt o Pasăre Phoenix,

hotărâtă să îşi încredințeze inima numai unui dragon.

Vom înainta împreună prin coridoare de foc.

Le ardem pentru cei duşi, pentru a le elibera sufletul.

Chiar eşti o vrăjitoare.

Şi tu probabil că ai vrăjitoare în familia ta.

- Ce pregăteşti în ceaunul acela ? - Se cheamă "halvaua sufletului".

O pregătim pentru cei duşi.

Cei flămânzi şi în nevoie mănâncă din acelaşi ceaun,

dar împărțirea cu celălalt va alina suferința morților.

Vezi violetele acelea ?

Ar trebui să le punem mâine pe mormântul lui Topo.

Face parte din ritualul tău ?

E o tradiție de familie. Violete pentru toate femeile ucise.

În locul acesta...

... odihnesc toate femeile din familia mea.

Într-o zi, acum două sute de ani, violete au căzut din cer ca ploaia.

Ei au zis că e lucrarea diavolului.

Vrăjitorie.

Fireşte că nu existau vrăjitoare.

Stră-străbunica mea sădea violetele

şi aştepta ca vântul să ducă petalele peste Moena.

În ziua aceea, marele inchizitor a aflat şi a venit aici,

ca să le pricinuiască din nou suferință femeilor.

Numai că el nu ştia un lucru.

Era o capcană.

Inchizitorul nu era atât de isteț ca tine.

A întrebat-o: "De ce ne-ai păcălit, femeie nebună ?"

Pentru că ştia că aceea va fi ultima lui vizită în sat.

"Pentru că ştiam că vei veni şi iată-mă !"

"Nu e nevoie de ceremonii."

"O voi face chiar eu, dar tu vei veni cu mine."

În ziua aceea, Vrăjitoarea Violetă din Moena

s-a prins zdravăn de călău şi şi-a dat foc.

Au murit împreună, în aceleaşi flăcări.

Aşadar, acum două sute de ani, s-a sacrificat pe sine

pentru ca noi să trăim în pace.

Nimeni n-a mai cutezat să vină aici, până când a venit rândul meu.

Noi doi semănăm mai mult decât îți dai seama.

Cum se face ? Şi mama ta era vrăjitoare ?

Tatăl meu e beiul Berzan, din linia beilor de Harput,

protector al cetății Harput,

aşa cum au fost tatăl şi bunicul său înaintea lui.

Vreme de secole şi-au apărat casa de inamici.

Înțeleg. Te-au crescut bine.

Acele secole de glorie te pot împovăra,

ca şi cum soarta ți-ar hotărî şi trecutul.

Dar te poți întoarce acasă să îți rescrii soarta.

Poate.

Cine ştie ? Poate chiar acum îmi rescriu soarta.

Aici, cu tine.

Sau poate că ne batem prea mult capul cu soarta şi destinul.

Poate că tot ce avem e aici şi acum.

Aşa că ia spune-mi !

Tradițiile tale îți îngăduie

să atingi o femeie aflată sub protecția ta ?

Doamne fereşte !

Cred că nu.

Nici dacă nu ştie nimeni ?

E interzis.

Chiar şi în mijlocul pustiului ? Sus, pe dealul ăsta ?

Nu contează unde.

Nici dacă doi oameni singuri se găsesc unul pe altul ?

Nici măcar atunci.

Nici dacă nu mai au pe nimeni pe fața pământului ?

Nici țări, nici prieteni, nici familii...

Ce e atât de greşit în a găsi alinare în brațele celuilalt ?

Dacă e un păcat că tot ce ne-au mai lăsat suntem noi ?

Iartă-mă, Hasan !

- Eşti pregătită ? - Da.

Suntem gata.

La marginea cetății, aşa cum ai poruncit.

Bun !

Vom conduce o companie de cavaleri la luptă,

fără ca prințul nostru drag să fi aflat.

- E vreo problemă ? - Sigur că e o problemă.

Dar, prietene drag,

acesta e prețul pe care trebuie să-l plăteşti

dacă-ți înalți o casă din flăcări.

Gloria !

Unde e Gloria ? Ce i-ai făcut ?

Nu i-aş face niciodată rău Gloriei. O ştiu de când a venit pe lume.

Unde e ?

Au dus-o de-aici.

Hotărârea fusese deja luată când a venit să-l îngroape pe Topo.

Rutger şi oamenii lui au venit aici.

Gloria...

Gloria a zis că se va preda. O vor da pe mâna dregătorului.

Nu voi îngădui acest lucru.

Pleacă de aici !

O voi recupera pe Gloria, apoi o să plec naibii din satul ăsta.

Cine te crezi şi de ce naiba eşti încă aici ?

Gloria nu are nevoie de tine.

Îşi poate purta singură de grijă mai bine decât oricare dintre noi.

Nu încerca să o urmăreşti pe Gloria !

O să mă opreşti tu ?

Nu eu, ci Gloria. Mă doare-n cot de tine, turcule.

Dacă ai da ortul popii în munții ăştia uitați de Dumnezeu,

aş privi corbii cum îți devorează ficatul.

Dacă vor vedea că o urmăreşti pe Gloria, îi vor da foc într-o clipă.

Voi pune la cale un plan să o salvez. Dar tu nu poți fi prin preajmă.

Pleacă naibii din satul ăsta !

Nu pentru că asta ar fi vrerea ta sau pentru că ți-ar fi frică de mine,

ci pentru că asta vrea Gloria.

Întoarce-te acasă ! Întoarce-te acasă, la familia ta !

Nu mă vei mai vedea niciodată, dar cu o singură condiție.

Care e aceea ?

Eşti fierar, nu-i aşa ?

Am nevoie de toate armele şi uneltele pe care le ai.

Încerci să profiți de mine, neruşinatule !

Adu-mi tot ce ai, fierarule.

Ce pui la cale, turcule ?

A spus adevărul fiul ăsta de cățea ?

N-o înjura pe maică-sa ! Înjurătura trebuie să fie pentru el.

Nici săgeți, nici sulițe.

A fost ucis cu un pumnal. Asta e mâna lui Balaban.

Şi l-au trimis să îngroape cadavrele. E limpede.

Şi ce legătură au cu Mete ? De ce i-a vânat Balaban ?

Unde te duci ?

Cât timp îl faci tu să vorbească,

noi vom umbla din sat în sat să-l găsim pe fratele nostru.

Vin !

Vin !

Vin !

Bate clopotul !

Jumătate din sat ne-a ajuns vrăjmaş.

Dacă au dreptate ? Dacă înfăptuim un mare păcat ?

Nu-mi pasă de pedeapsă, părinte.

Femeia aceea mi-a adus fiica pe lume.

O voi arunca în flăcări, dacă va fi nevoie.

Spre deosebire de dumneata, mie nu mi-e teamă să fiu rău.

Atunci, de ce ți-e teamă ?

Mi-e teamă pentru satul ăsta. Nimic rău nu mi se va întâmpla mie.

Dar dacă nu ard vrăjitoarea şi, în locul ei, vor arde oamenii noştri ?

Asta mă sperie.

Nu voi uita niciodată ce ai făcut pentru sat, Gloria.

Ba da, vei uita.

Tribunalul se va întruni la cetate.

Vom fi acolo.

Vom depune mărturie în favoarea ta.

Vezi tu, într-o săptămână sau două, vom râde cu toții

pe seama acestei întâmplări.

Domnule judecător, dumneata te pricepi la numere.

Câte femei au fost declarate nevinovate

de un tribunal inchizitorial ?

Mi-e greu să spun din memorie.

Cred că memoria dumitale e bună. Numărul, nu prea. Zero. Niciuna.

Părinte, te-ai întrebat vreodată

de ce numai femeile sunt acuzate de vrăjitorie ?

Unde bați, copila mea ?

Motivul e că dumnezeul vostru e bărbat.

Şi bărbatul, fie el şi Dumnezeu, se teme de femei ca de moarte.

Nu ne temem de...

Haide, să mergem !

A durat mult, loialul meu lup, dar, în sfârşit, am ajuns acasă.

Domnul meu, bine ați venit în satul nostru !

Nu e satul vostru. E al meu.

Fireşte, domnul meu. Asta am vrut să spun.

Bine ați venit în satul Domniei Voastre !

Nu cu mult timp în urmă,

a avut loc aici un eveniment neplăcut.

Un turc barbar mi-a atacat oamenii.

Da, aşa este, domnul meu.

Şi barbarul acela a legat un băiat şi l-a ucis.

Da, aşa s-au petrecut lucrurile.

Un singur turc nu mi-ar putea înfrânge niciodată oamenii.

Era pe cale să fie prins

când vrăjitoarea satului a pus o vrajă asupra ostaşilor mei.

- Dacă aşa spune Domnia Voastră... - Da, aşa spun.

Tu ce spui ?

Dumneata eşti domnul nostru. Aveți dreptate.

Cât eşti de plicticos...

Spune-mi, acela de lângă tine este preotul satului ?

Da, domnul meu. Sunt părintele Angelo Pinki.

Părintele Angelo Pinki.

Aşadar, eu cine sunt ?

Domnia Voastră sunteți Marco Benedetti di Vicenza.

Adevărat. Dar cine sunt eu ?

Sunteți... al sătenilor...

Sunt salvatorul acestui sat.

Spune-mi unde se află turcul, ca să vă pot salva.

L-am alungat, domnul meu. L-am dat afară din sat.

Foarte bine ! Şi vrăjitoarea ? Ea unde e ?

Chiar aici. O încredințăm judecății voastre.

Ostaşi, puneți mâna pe femeia aceea !

Apărați-vă comandantul !

Înaintați !

Nu vei pune mâna pe femeia aceea !

La arme ! Regruparea !

Regruparea !

Vino !

Încetați !

Domnul fie cu tine, Mete !

Şi cu tine, fratele meu !

Apropie-te să te văd mai bine.

Dar acum eşti pe teritoriul meu.

Trebuie să-mi vorbeşti în graiul meu.

Comandante, ce faci ?

Le salvez viața oamenilor tăi.

Nu te teme ! Fratele meu Hasan nu s-ar atinge de un om neînarmat.

În ziua aceea, în Crimeea,

noi doi am ucis 50 de ostaşi ?

Mai mulți.

Poate.

Sulițe, săgeți, frânghii peste mlaştină pentru cai...

Pariez că sunt capcane şi în pădure.

Şi mai multe.

De ce, Mete ?

Am ținut la tine mai mult decât la mine însumi şi la familia mea.

Graiul...

M-au numit trădător. M-au surghiunit.

M-ai rupt de toți cei la care țineam.

De ce, Mete ?

E simplu.

Tot ce deplângi tu acum

a fost un iad pentru mine vreme de ani de zile.

Am vrut doar să înțelegi ce înseamnă să fii în locul meu.

Îți jur că te voi face să plăteşti !

Scuteşte-mă de amenințările tale, Hasan ! Te ştiu ca-n podul palmei.

Dar spune-mi, căci mă macină curiozitatea.

Toate astea, pentru fata aceea ?

Eşti norocoasă, Gloria.

Când iubeşte, Balaban iubeşte până la moarte.

Vorbeşte cu mine, nu cu ea !

Ți-a făgăduit şi ție ?

Ți-a spus că nu ți se întâmpla nimic rău ?

Vezi ? Aşa te face să te simți.

Ca şi cum niciun rău nu ți se va întâmpla

când eşti lângă el.

Uită-te aici, Mete !

Îți va spune că va avea grijă de tine.

Îți va spune că va avea grijă de tine şi că nu te va părăsi niciodată.

Nu-l crede !

Ştii ce se spune, Hasan ?

Se spune că, pentru un frate, pedeapsa trebuie să fie mai aspră.

Aşa ai făcut şi tu.

Lasă-mă să-l mai strâng o dată în brațe.

Nu te teme, după aceea, va fi numai al tău.

Mete !

Mete !

Termină joaca asta ! Opreşte-te !

Să ne luăm săbiile şi să punem capăt poveştii !

Hasan, după atâția ani,

am aflat, în sfârşit, unde se află inima ta.

Să punem capăt poveştii ?

De ce, frate ? Jocul de-abia acum începe.

Traducerea şi adaptarea BIANCA ROMAN

Redactor CRISTINA DEDIU

SFÂRŞITUL EPISODULUI 2