Original subtitles

Următoarea poveste se bazează pe evenimente şi personaje adevărate.

La sfârşitul secolului al XVII-lea,

Imperiul Otoman pătrunsese adânc în inima Europei

şi se îndrepta către Viena.

Otomanii au asediat cetatea imperială.

Victoria lor ar fi urmat să schimbe cursul istoriei.

Dar, în ultimul moment,

forțele Europei s-au unit şi i-au respins pe otomani,

punând capăt înaintării lor.

În timpul acestei înfrângeri istorice

a avut loc un eveniment mai puțin cunoscut.

Un ienicer grav rănit

şi-a croit drum spre o cetate numită Moena,

situată în partea de miazănoapte a Alpilor italieni.

Aici a fost găsit de o vrăjitoare.

Aşa începe adevărata poveste a lui "El Turco".

Episodul 1

Traducerea şi adaptarea BIANCA ROMAN

Noaptea trecută, toți ostaşii pe care ți i-am încredințat au murit.

- Mi-au întins o capcană. - Cine ți-a întins capcana ?

- Mete. - Mete a pierit de ani buni.

Nu sunt un trădător !

De acum, nu mai eşti ienicer.

Şi nu mai eşti nici fiul meu.

Alege !

Fie mori aici cu onoare, fie trăieşti în surghiun, cu necinste.

Tată ! Voi curăța pata de pe numele meu !

Ți-l voi găsi pe trădătorul de Mete !

O lună mai târziu

Întâi, am găsit-o pe femeia asta.

Da, vrăjitoarea din... Adu-mi aminte !

- Moena. - Moena...

E chiar după muntele acesta, aşa-i ?

Cale de două ceasuri călare.

Am auzit că e un loc frumos.

Trăiesc cu toții în înțelegere şi e un loc frumos şi liniştit.

Ca scos din basme.

Orice basm are şi un căpcăun.

- Şi o vrăjitoare. - Nu pentru multă vreme.

Ce e ?

Ce-a fost asta ?

Caii ! Mişcă !

Unde e Mete ?

Numele lui nu e Mete, ci Marco.

Arcaşi !

Ține, Topo !

- O să moară ? - Ține, am zis !

O să-l salvezi ? Ne putem încrede în el ?

E turc.

Niciodată nu te poți încrede într-un turc.

Să nu crezi că poți scăpa !

Cum îmi stă ? Îți place ?

O să fie o sărbătoare în sat.

Eu voi fi ostaş turc.

Cavalerii mă vor urmări, apoi mă vor prinde

şi îmi vor da foc în mijlocul satului.

Tu... Eşti turc ?

El Turco ?

Da, dragule. E un barbar.

Ce ți-am spus eu despre turci, Topo ?

Sunt sălbatici, sunt nişte bestii.

Şi mai ce ?

Sunt cei mai mari vrăjmaşi ai noştri.

Orice-ar fi, să nu te încrezi niciodată într-un turc !

Nu înțelegi ce vorbim, nu-i aşa ?

Ei bine, de vreme ce nu-mi poți spune, lasă-mă să ghicesc.

Aveai asta în bocceaua de la brâu.

Toate erau ferfeniță, dar de asta nici măcar praful nu s-a atins.

Mă încearcă o curiozitate...

Oare Cel de Sus ți-a spus ceva ce nu ne-a spus şi nouă ?

Te-ai despărțit de ai tăi. Te-au părăsit, nu-i aşa ?

Şi ăsta... Nu te-ai despărțit nicio clipă de el.

Cuprins de friguri, îl strângeai la piept ca un prunc.

Nu pot să nu mă întreb

câte suflete nevinovate ai răpus cu pumnalul acesta...

Eu nu sunt unul dintre acei oameni nevolnici.

Eu sunt Gloria.

Ți-am salvat viața,

dar nu am hotărât încă ce voi face cu ea.

Gloria, în locul tău, nu m-aş duce acolo.

Ne cunoşti graiul ?

Vin după mine. I-am auzit. Au spus ceva despre o vrăjitoare.

Tu eşti vrăjitoarea aceea, nu-i aşa ? Şi pe tine te caută.

Rutger Vorchik. Husar înaripat al armatei polone

şi slujitor al regelui nostru, Jan Sobieski.

Gloria, fiica mamei sale.

Ni s-a rătăcit un cal.

Îl căutăm, iar urma lui ne-a adus într-aici.

Ditamai regimentul de cavaleri nu poate avea grijă de un cal ?

Te-aş putea întreba acelaşi lucru, Gloria.

O mamă ar trebui să stea cu ochii pe copilul său.

Topo !

Topo !

Nu e copilul meu.

Nu eşti ? Atunci, al cui eşti tu ?

Al nimănui.

Şoricelul ăsta a venit pe lume în satul de mai la vale.

S-a născut cu un semn pe față,

iar prin părțile acestea, asta înseamnă un singur lucru.

Semnul Necuratului.

Aşa au crezut şi părinții lui. L-au lăsat pe prundul râului.

Şi l-ai luat tu.

Am o slăbiciune

pentru lucrurile care au un cusur şi sunt lăsate de izbelişte.

Cu ce te ocupi ? Strângi gunoi ? Dregi lucruri ?

Sau poate că e o vrăjitoare care fură băieței şi îi mănâncă.

Înainte de a intra în casa ta, spune-ne peste ce vom da acolo.

Peste nimic.

Dar, dacă vom da peste cineva acolo,

va trebui să te luăm cu noi şi să ardem locul ăsta din temelii.

Ce ai pe tine ?

Straie turceşti.

Va veni aici un dregător

şi vom ține o sărbătoare în cinstea lui în sat.

M-am îmbrăcat ca un turc şi îmi vor da foc.

Dacă ne mai întâlnim,

îți voi arăta ceva care să te ajute să-ți joci rolul.

Ce ?

Îți voi arăta cum sunt arşi turcii.

Mamă, unde e ?

Topo ! Du-te afară !

- Ia ascultă, vrăjitoareo ! - Cum ai...

M-ai întrebat câte vieți nevinovate am curmat.

Niciuna.

Dacă nu vrei să fie a ta prima, ascultă-mă bine !

În clipa asta, nu mă pot duce nicăieri

şi voi rămâne aici până mă voi înzdrăveni.

Peste două nopți, se va ține o sărbătoare în sat.

Vor aprinde un rug şi le vor da foc oamenilor de paie asemeni ție.

Dacă nu te faci nevăzut până atunci,

am să te leg chiar eu de rug şi am să-ți dau foc. Ai priceput ?

1683 Moena, Italia

Domnule judecător, ce mai faceți ?

E o zi mare pentru satul nostru, părinte.

Cetatea de scaun ne-a băgat în seamă, în sfârşit.

Ne binecuvântează cu venirea unui mare dregător.

Şi când urmează să sosească acest mare dregător, dle judecător ?

Dintr-o clipă în alta. Aş vrea să-mi aduc contribuția.

Domnul să te binecuvânteze !

Moara trebuie reparată.

O putem repara cu banii aceştia.

Gunther, ce mai faci ?

Nu aşa de bine precum voi, dar memoria tot îmi e mai bună.

Au trecut 15 ani

de când n-au mai trimis pe cineva de la cetate.

Mai ține minte cineva ce s-a întâmplat atunci ?

Nu-s nici momentul, nici locul...

Au cerut bani, şi le-am dat. Au cerut provizii, şi le-am dat.

Cu cât le dădeam mai mult, cu atât ne cereau mai mult.

I-au vrut pe fiii noştri la oaste. I-am încredințat lor.

Le-au vrut pe fiice noastre în iatacurile lor.

Le-am dat lor.

- Gunther ! - Lasă-l să termine !

Am muncit pe brânci pentru ei,

iar când n-au mai avut ce să ne ia, au întins-o de-aici. Ați uitat ?

E adevărat ce spui, dar ne-au apărat, Gunther.

Fraților ! Ne-au apărat doar de ei înşişi.

Gunther a luptat pentru noi ani de zile, părinte,

iar contribuția mea îl va acoperi şi pe el.

Vreo două broşe, un inel, câteva podoabe...

Dacă le sunt suficiente, prea bine !

Dar, dacă de data asta ne vor cere mai mult decât le putem da,

îmi veți bate cu toții la uşă.

Bată-te-ar...

Băiete, nu eşti zdravăn ? Era bere.

Şi ? Îți era sete, nu-i aşa ?

Da, dar ce bei când ți-e sete ? Apă.

Apa te poate îmbolnăvi.

- Ciudați mai sunteți ! - Ba voi, turcii, sunteți ciudați.

Arătați înspăimântători, dar, de fapt, nu prea sunteți aşa.

Mi-aş dori să vii cu mine la această sărbătoare.

De ce ? Ca să mă ardeți de viu ?

Mai sunt şi altele. Cântăm, Gloria dansează lângă foc...

Toată lumea încearcă să danseze cu ea.

Bătrânii sunt morocănoşi tot anul,

dar, la ceas de sărbătoare, zâmbesc şi râd şi ei.

Ştii ceva ? Pare ca e Bairamul nostru.

Acolo ce se face ?

Păi, ne trezim dis-de-dimineață şi ne punem cele mai bune straie.

Eu şi sora mea...

Oamenii vin în ospeție, le dăm halva şi dulciuri.

- Dulciuri ? - Da.

Apoi ne strângem în piață.

Vin acrobați, aruncători de cuțite, scamatori... Spectacole de-astea...

Ne jucăm...

- Cu cine vă jucați ? - Cu toată lumea.

Le dăm haine săracilor.

Ne jucăm de-a mama şi de-a tata pentru orfani.

Nimeni nu e lăsat pe dinafară în ziua aceea.

Pare frumos.

Tata mă duce în grădina seraiului, ca să-i sărut mâna sultanului.

El e "regele" nostru.

Vrei să spui că l-ai cunoscut pe rege ?

Băieții se iau la trântă în grădină. Mă lupt şi eu.

Iar tata stă şi priveşte.

- Câştigi ? - Câştig mereu.

Tata e...

E atât de mândru de mine...

Când te vei întoarce acasă, o să ții Bairamul,

iar tatăl tău va fi mândru de tine, nu-i aşa ?

Haide, şoricelule ! E vremea să te duci la sărbătoare.

- Tu nu vii ? - Vin şi eu mai târziu.

Tatei i-a fost ruşine cu mine.

Dar, dacă m-ar vedea acum,

i-ar părea rău şi m-ar strânge tare în brațe. Nu-i aşa, Gloria ?

Negreşit, dragule.

Pleci la vânătoare ?

Am venit aici ca să vânez un om, Gloria.

E vremea să mă întorc la vânătoare.

Omul acela cu coif în formă de cap de lup, care a venit...

Am treabă înăuntru. Tu vezi-ți de drum !

Ce e ? Mai vrei nişte supă înainte de plecare ?

I se spune Os-de-Lup. E un om îngrozitor.

Ce ți-a făcut ?

Sunt doi. El e în slujba cuiva.

În slujba cuiva pe care l-am cunoscut demult.

De la acela a venit răul cel mare.

De aceea nu te poți întoarce acasă ?

I-am auzit zicând că se duc în Moena.

Vrei să spui că vei pune piciorul în sat în aceeaşi noapte

în care vor îmbrăca oameni de paie în turci şi îi vor arde pe rug ?

Vin cu tine.

Nu se poate.

Poate că n-ai băgat de seamă,

dar sunt o femeie care face aşa cum pofteşte.

Gloria ! Nu poți veni, pentru că nu-ți dau voie.

Nu ți-am cerut voie.

Crezi că oamenii s-au mai întâlnit în alte vieți ?

Da.

Suntem doi străini, dar poate că în altă viață...

Nu am fost străini deloc...

Nu te voi mai vedea niciodată.

Poate, într-o altă viață...

N-ai ieşit pe uşă.

Poate că, într-o altă viață,

îmi va fi îngăduit să simt... iubirea.

De dragul acelei vieți, trebuie să rămâi aici, în siguranță.

Nu pleca !

Nu pleca.

Inşallah ! Într-o altă viață...

O tot caut cu privirea pe Gloria în preajma focului.

Mai bine. Nu-i aici.

Treaba asta cu dregătorul nu te lasă să te bucuri de sărbătoare.

Oameni ai Moenei !

În cele din urmă, avem un nou dregător.

Un nou protector.

Am venit aici în numele noului vostru dregător,

Marco Beledetti di Vicenze.

Mete...

I-a înfrânt pe turci în Bătălia de la Viena.

În semn de recunoaştere a glorioasei sale victorii,

prințesa i-a oferit acest sat.

Eu sunt Os-de-Lup.

În numele său, am venit în recunoaştere.

Am vrut să-i aducem onoruri dregătorului nostru.

De ce nu a venit ?

Are încă multe pe cap, aşa că şi-a trimis lupul în loc.

Ai limba cam ascuțită. Nu mă cunoşti. Nu încă...

Rutger ! Ce-ar fi să mă prezinți tu ?

Cu mare plăcere !

A fost odată ca niciodată

un cavaler care se întorcea din cruciadă

şi care a poposit într-un sat aproape de Pădurea Gevelsberg.

Acolo a întâlnit o fată frumoasă, care lucra la moară.

A fost fermecat de ea.

Împreună au avut un copil.

Când cavalerul şi-a luat în brațe fiul nou-născut,

ce credeți că a văzut ?

Un prunc atât de alb,

că părea că nu are încă într-însul suflarea dumnezeiască a vieții.

Părea că însuşi diavolul îl zămislise din foc.

Nu voiau să se atingă de mine,

nici măcar cât să mă ucidă.

M-au abandonat în pădure.

Şi în pădurea aceea am devenit monstrul de care se temeau.

Nimeni n-a ieşit viu din pădurea aceea.

Acolo pândea un lup însetat de răzbunare.

Apoi am aflat că turcii ar fi la fel de înspăimântători ca mine.

Aşa că am ieşit din pădure ca să-i ucid.

Când am ieşit din pădure, nu mai eram singur.

Oameni buni ai Moenei,

pădurea aceasta vă aparține vouă acum.

În numele dregătorului nostru,

am venit să punem rânduială în Moena şi în pădure.

Am auzit că ar umbla monştri pe-aici.

Fireşte, primul lucru pe care l-am făcut

a fost să prindem unul.

Gloria...

Gloria !

Eşti teafără ?

Gunther !

Deschide blestemata de cuşcă ! O să-ți scot ochii, nenorocitule !

Voi obişnuiați să le protejați pe vrăjitoare aici.

Vremea aceea s-a sfârşit.

Trăiați după propriile legi, aveați mica voastră lume.

Suntem buni creştini, domnule. Suntem la ordinele dumitale.

Nu vă puteți dovedi loialitatea cu aur.

Satul acesta s-a întovărăşit cu diavolul.

Oricine hrăneşte vrăjitoarea asta, oricine îi grăieşte

îl preacinsteşte pe diavol.

Cine va cuteza să ne oprească va arde.

Eu o voi face !

Topo !

Tu ! Mi-ai ucis ostaşul !

Pedepsiți-l !

Topo ! Fugi !

Fugi, Topo !

Pleacă de aici !

Du-te !

Rutger ! Du vrăjitoarea de aici !

Gloria !

Fugi !

La biserică !

Du-te la biserică !

Păstrați-vă cumpătul !

Oameni buni, intrați ! Înăuntru !

Luați-i ! Veți fi în siguranță aici.

Haideți ! Înăuntru !

Adu-i înăuntru ! Închideți uşile !

- Nu vă temeți ! - Parinte...

- Sunteți în siguranță aici. - Vă rog ! Păstrați-vă cumpătul !

Laş nemernic ! Au luat-o pe Gloria.

Era şi timpul...

Cine a spus asta ?

Gunther, tuturor ne e dragă Gloria, dar dacă ne vor lăsa în pace...

Ce mama dracului tot spui acolo ?

Are dreptate.

Dacă ne vor ține minte ca satul cu vrăjitoare...

O vor ucide. O vor arde de vie !

Gloria noastră, femeia care ți-a adus fiul pe lume...

Ce-i cu voi, oameni buni ? Ție ți-a cusut rănile...

V-ați pierdut mințile cu toții ?

E vorba despre Gloria ! E una de-a noastră.

Ba nu e. Să vorbim fără înconjur ! Nu e una de-a noastră.

Atunci, nici eu nu sunt, domnule judecător.

Mă veți da şi pe mine pe mâna lor ?

Dar eu ? Va trebui să mă iei şi pe mine.

Asta aş vrea să ştiu...

Du-te în sat !

Du-te în sat !

De ce nu mă asculți ?

Ți-am zis să îi salvezi pe ei, nu pe mine !

Zic despre tine că eşti o vrăjitoare şi te alungă !

Nu e satul tău, nu e casa ta.

Copiii, Topo ! Ei sunt satul meu.

Pe-aici umblă un fugar.

Un fecioraş care s-a răzvrătit împotriva noastră.

Nu ! Dă-mi drumul !

Topo !

Sosesc !

Topo !

Nu !

Topo !

Topo !

E tata mândru ?

E mândru de tine. Tatăl tău e mândru de tine.

Nu !

Topo !

Am veşti din sat.

Vino cu mine !

Ne-am dus în sat, aşa cum ne-ai poruncit.

Am găsit o vrăjitoare şi am închis-o în cuşcă.

I-am învrăjbit pe săteni, aşa cum mi-ai cerut.

Ce anume nu-mi spui ?

A venit omul acela. Turcul de la Viena.

Balaban...

Te caută, Marco. E pe urmele tale.

Bun ! Să nu spui nimănui decât după aceea.

După ce ?

După ce voi fi uns cavaler.

Redactor CRISTINA DEDIU

SFÂRŞITUL EPISODULUI 1