Original subtitles

memento

IEȘIRE

- Nu asta ți-am spus, Özgen. - Dragă, întreb doar.

Dacă într-acolo se îndreaptă povestea, poți să sari peste detalii.

Fată, nu știu de ce-ți mai spun.

N-o băga în seamă. Spune-mi mie.

Deci s-a îmbarcat în ultima clipă și s-a așezat lângă tine.

A fost cât pe ce să vă atingeți mâinile, dar lui i s-a făcut teamă

și s-a lăsat pe spate?

Bine. Și pe urmă?

Pe urmă… a ațipit.

Eram sigură că o să facă o chestie enervantă ca asta!

Versiunea mea era mult mai bună, nu?

Ai prins metaforele despre sărut în timp ce cupla centura?

Normal, ești isteață.

Îți face un serviciu și te face să suferi pentru el.

Trebuie și puțină dramă cât face pe bunul samaritean.

La ce te aștepți de la bărbați?

- Acum e cu tine? - Abia am ajuns la hotel.

- Ce romantic! - Da, foarte romantic…

Asta-i tot? A dormit tot drumul?

Nu, s-a trezit când a venit cadoul.

Ce cadou? Începe cu începutul!

Pentru dra Güneș și dl Deniz.

- Mulțumim! - Poftă bună!

E isprava lui Pervin.

A și început? Nici nu ne apropiem de Cappadocia.

Pot să vă întreb ceva? Mergeți prima oară în Cappadocia?

- Da. - Ce romantic!

Foarte romantic…

Să facem un clip pentru Pervin. E clar că vrea să postez.

Bine, fă-l!

Trebuie să apari și tu în el.

Îmi dați voie? Filmez eu!

- Poftim, țineți câinele! - Nu…

- Nu. - Țineți-l!

- Poate să apară și Cookie, domnule? - Nu, doamnă, nu-i nevoie.

Filmează deja.

De ce își ascunde fața?

Nu te rușina! Nu fi timid. Uită-te aici!

- De ce se ascunde? - Mai bine să nu fie văzut. Nu e timid.

Vai de mine!

Doamnă, vi-l luați pe Cookie?

Vă rog! Așa, mulțumesc!

- Oricum, mulțumesc… - Vai de mine!

…din nou.

Trebuie să întreb. De ce-și ascunde fața? E căsătorit?

Nu!

E iubitul tău?

- De ce crezi că Boran te-a lăsat baltă? - Nu știu. Îl tot sun, dar nu răspunde.

E normal? Dacă a pățit ceva?

Mă gândeam că poate l-a văzut pe Deniz și s-a răzgândit, dar nu-l cunoaște, nu?

Bine că a ieșit din scenă!

Poate că n-a vrut să mai pretindă că e celălalt. Se poate și asta.

Asta-i tot? Doar atât ai să ne spui despre tine și Deniz în avion?

Güneș?

Güneș?

- Dragă, ți-e bine? - Da, mi-e bine.

Ne prefacem în fața avocatului că suntem iubiți,

zicem că vindem și gata, ne întoarcem.

Bine. Să ne ții la curent, da?

Da, exact! Să-mi arăți casa, mor de nerăbdare!

- Özgen! - Bravo, dom'le!

Felicitări! S-a făcut!

- Deniz s-a îmbarcat? - Bineînțeles!

Citesc romane de dragoste degeaba?

De data asta n-am niciun roman pentru tine.

Am pierdut avionul cât i-am distras atenția lui Boran.

Și cum ai reușit?

- Faceți loc! - Domnule!

- Nu vă ridicați! - Scuze.

- Domnule! - Aveți grijă! Era să dați peste mine!

Nu eram eu la volan. Ați pățit ceva?

Nu. Luați-vă mâinile de pe mine! E incredibil!

Să mergem!

Dacă nu știi să conduci prin aeroport, nu mai conduce! Incredibil!

- Bun-venit! - Mulțumesc!

- Güneș? - Domnișoara s-a îmbarcat.

Foarte bine!

Tichetul de îmbarcare… era în telefon!

- Nu-l găsesc. - Cartea de identitate și tichetul?

- Sunt Boran Saygun. - Nu vă pot lăsa să treceți fără acte.

Regulamentul… Sigur, e datoria dumneavoastră.

Stați puțin. Scuzați.

Apel de la Güneș

I-ai luat telefonul?

Suntem mafioți, Hakan? Nu suntem!

Suntem o gașcă romantică. Ești incredibil!

Ce era să fac? Ideea mi-a venit pe loc. I-l dau înapoi, doar nu i l-am furat!

Stai puțin, mă sună Deniz! Te sun pe urmă.

- Da? - Hakan, ai primit mesajul?

Sunt în Cappadocia.

Pe bune? Și eu am pierdut avionul așteptându-te!

Am ceva de făcut. O ajut pe Güneș. Mă întorc repede.

Vorbim mai târziu.

RECEPȚIE

- Bună ziua! - Bună ziua! Mahir Temiz, avocatul vostru.

- Güneș Güner. - Încântat!

- Deniz Derenoğlu. - Da, domnul Alfa.

- Mulțumesc! - Încântat!

Vreți să vedeți casa doamnei Mesude?

Vă rugăm!

Apropo…

Iertați-mă,

dar trebuie să vă pun câteva întrebări legate de testament.

Despre relația voastră. Să nu vă supărați.

Sigur.

Nu e nicio problemă. Relația noastră n-are nicio problemă.

- De ce-ar avea? - Nu!

Nici nu m-am gândit că ar fi vreo problemă.

Nu știu ce să zic.

M-am uitat la pozele voastre și am crezut că sunteți o pereche mai afectuoasă.

Cred că aveți o relație mai serioasă.

Nu!

Da…

Nu exagera.

- Să mergem! - Bine.

- Să-mi iau și eu geanta. - Sigur.

Ține-mă de mână!

Ce mai demonstrație de afecțiune sinceră!

- Lasă miștoul și mergi! - Nu mai trage de mine!

- Mergi odată cu mine. - Ce?

Stângul, dreptul. Hai!

Nu poți. Dacă mă ții de mâna stângă?

- Mergi! - Exagerezi!

- Vezi? A funcționat. - Termină!

Bună ziua! Scuze că v-am făcut să așteptați! Haide!

Am cunoscut-o pe dna Mesude la un an după mutarea aici.

Vin aici zilnic, de nouă ani.

A fost o femeie de treabă.

De când sunteți împreună?

- De doi ani. - De doi?

Nu sunt doi.

Deniz m-a curtat doi ani.

Suntem împreună de vreo trei ani și jumătate.

Așa e, doi-trei și jumătate, trei ani.

- Aproximativ. - Înțeleg.

Iată casa!

- Ce faci? - Trebuia să mint?

- Aveți grijă să nu alunecați. - Da, iubito, să nu aluneci. Ai grijă!

Poftiți!

- Doamna Mesude a locuit aici? - Da.

Era o doamnă foarte bogată și foarte excentrică.

Ne-am dat seama. A lăsat casa unei străine.

- Iubitule, te-a obosit drumul. - Ba nu, dragă.

Domnul avocat a spus că doamna Mesude era excentrică, eu am remarcat un fapt.

Casa e scumpă, dar există cumpărători.

- Deci o putem pune la vânzare imediat? - Nu, nu puteți.

- Dragule, putem vorbi acasă mai târziu? - Dragă, putem vorbi mai târziu?

Ce faci?

Dacă vreți să vedeți casa, vă rog. Apoi trecem la pasul următor.

Programul menționat în testament de dna Mesude.

Program?

Nu ni s-a spus nimic, noi am știut doar despre casă.

O să fie și o ceremonie?

Așa cum am subliniat, doamna Mesude era excentrică.

- Ce se întâmplă? - Nu știu.

Iată o scrisoare de la doamna Mesude pentru amorezi.

Pentru voi. Poftiți!

- Sigur, mulțumesc. - De vreme ce voi sunteți amorezii.

- Iubirea mea! - Dragă!

Scumpa mea!

Iubițico!

- Las-o mai moale. - Bine.

Ce scrisoare? Ce mai e și asta? De ce ești de acord cu toate? Nu pricep.

Nu trebuie să fim de acord cu toate, mai ales tu.

De ce-ai mai venit cu mine? De ce ai venit dacă ești atât de dificil?

- Știi că nu mă pricep la șiretlicuri. - De parcă eu sunt profesionistă!

L-am întrebat pe portar dacă are iubită și i-am zis că eu am iubit.

Bietul, a uitat bacșișul și-a tăiat-o. Nu mai exagera.

- Crezi că punem casa la vânzare mâine? - Nu, n-o să fie așa de ușor.

- De ce? - Casa are valoare istorică.

Nu se pot face modificări. Crede-mă că n-o să fie ușor de vândut.

- Ești norocoasă. Ai un arhitect cu tine. - Vai, norocoasa de mine!

Ai venit doar ca să mă ajuți să vând casa?

N-ai niciun alt motiv?

Vreau s-o ajut pe sora ta. Ce alt motiv să am?

Nu știu.

Frățioare…

Ce faci?

Speram să fac un duș.

Am de lucru la articol. Dezbracă-te alături.

De ce? Îți distrag atenția? Te derutez?

Zgâiește-te la stâncile alea și începe să tastezi.

- Fă ce vrei, da? Fă ce vrei! - Așa o să fac.

Am reușit! Am cântat foarte bine!

- Super, nu? Ce crezi? - Foarte frumos!

- Și nu ne-am făcut de râs. - Cred că le-a plăcut.

Da.

- Mulțumim! - Bravo!

- Bravo! - Foarte bine!

- A fost rău? - A fost foarte bine.

- Nu te prosti, a fost super! - Nu-i așa?

Eu n-am auzit nimic.

Tu urmezi.

- Cânt și eu? Nu, glumește. - Ba cânți. O să cânți.

Toată lumea cântă aici.

Ce regulă e asta? Nici vorbă!

Noi ne gândeam să plecăm, dar văd că voi mai stați.

Deniz îmi cântă o serenadă.

- Pe bune? - Da.

Tu de ce nu faci astfel de gesturi, Ozan?

- Să cânt serenade? - Da, mie.

- Eu să cânt o serenadă? Pe bune? - Da.

M-am plictisit. Să mergem!

Bine. Hai să plecăm.

- Dă-mi geanta, dragule. - Poftim!

- Pupici! - Pa!

- Scuze. - Noapte bună!

- Tipul n-are niciun haz. - Așa e.

Cu cât îl văd mai mult, cu atât îl plac mai mult pe Deniz.

Nu zice așa.

Ba da. Plec și eu. O să-mi găsesc un bărbat care o să-mi cânte serenade.

Sunteți anoști.

- Baftă! - Vezi?

- Hai, cântă! - Nu mă pricep, nu știu să cânt.

Ba știi. Dacă găsim un cântec care-ți place?

- Îți spun că nu știu să cânt. - Nici nu te-ai uitat. Hai!

Tu alegi, tu cânți. Eu știu foarte bine să ascult.

- Vrei să-ți cânt? - Da.

- Ar trebui? - Ce cântec?

Aleg eu ceva.

- Surpriză? Bine. - Surpriză.

Îmi mai dai una?

Sigur.

Dar știi să cânți! Hai să cântăm împreună!

N-are haz să cânți singură. Vino!

Nu te mai prosti! Nu face așa!

Mă exciți, iubito.

Vino încoace!

Dragă Güneș, dacă citești această scrisoare,

înseamnă că eu m-am transformat în floare, în ploaie

și am devenit una cu valea.

Îți mulțumesc că ai venit.

Sfârșitul mi-e aproape. Îmi găsesc alinare în scrierile și în povestea ta de iubire.

Oamenii talentați ai acestui tărâm

și-au lăsat moștenire priceperea pentru generațiile următoare.

Sau au dat o mână de ajutor, dacă vrei.

Întotdeauna am crezut că însușirea de a iubi e tot un talent.

Observ că tu ai acest talent și îi inspiri și pe alții.

Așa ai făcut și cu mine.

În ultimele clipe de disperare, mi-ai reaprins speranțele aproape stinse.

- Mi-am dorit ca tu să ai… - „…proprietatea mea cea mai prețioasă.

Străvechea mea casă.

Dar înainte de asta, dacă ești de acord, vreau să te duc într-o scurtă aventură.

E modul meu de a defini dragostea, așa cum faci tu în articole.”

Sunt încrezătoare că dragostea ta va da viață acestui loc

și că tu vei vedea dragostea din perspectiva mea la un moment dat.

Vei găsi o scrisoare de la mine la fiecare oprire.

Sper să pornești în aventura asta. Mesude.

Güneș!

- Domnule Rauf! - Deniz!

Ce treabă ai cu casele din Cappadocia?

Am înțeles că te-ai interesat de o casă istorică.

Da, am vrut niște sfaturi de la ai noștri pentru un astfel de caz.

Am auzit că nu te-ai dus la Londra.

Mai degrabă n-am putut. Am pierdut avionul, așa că am amânat.

Ți-am spus la ultima ședință că viața ta privată te privește.

Și eu țin la Güneș.

Ești arhitectul meu cel mai experimentat.

Mă încred în tine pentru proiectul din Londra?

Da, domnule Rauf, vă puteți încrede în mine.

Atunci nu te întreb ce a fost atât de important de ai amânat întâlnirea.

Timpul ne presează.

Dacă zici tu, atunci nu e nevoie să te sun din nou.

Puteți avea încredere în mine, domnule Rauf.

- Bine. Pe curând! - La revedere!

Asta e!

Să vin?

Vin. Nu te aud.

Bine, vin.

Intru.

- O să fie mai bine. - Da?

- Hakan! - Özgen!

- Cine e femeia? - Liniștește-te, Özgen!

- Pardon! Ce e asta? Cine ești? - Nu înțeleg ce e cu atitudinea asta.

- Özgen! - Ce Özgen?

Să nu îndrăznești să mă strigi pe nume!

Spune-mi cum o cheamă sau o fac de comandă!

Ce vulgară e!

Jonglezi cu două femei? E incredibil ce se întâmplă!

Fapta a fost comisă. Păcat!

Ridică-te și pleacă! Regret, nu te las să profiți de el.

Ce scorpie vulgară!

Nu-mi pot clădi viitorul alături de unul care iese cu una ca ea!

- Beste, așteaptă puțin! - Cară-te, Beste, nu mai zăbovi!

Repejor!

- A fost grozav! - Ce-ai făcut, Özgen?

Ea îmi plăcea!

- Ce? - Özgen, ce-ai făcut?!

Făceai figura aia… Tu mi-ai făcut semn să intru.

- Îți făceam semn să nu intri. - Nu să intru? Mi-ai făcut semn să vin!

Bine, hai să-i explicăm. Îi spunem că a fost o glumă proastă.

- Îi explic eu. - Să nu îndrăznești! Ce-i spui?

Că amica mea îmi scurtează întâlnirile când femeile sunt plictisitoare?

- Care e scuza? - Nu pot să-i spun așa ceva.

Îmi pare îngrozitor de rău! Foarte rău!

De ce îmi cer iertare? De ce să-mi pară rău? N-ai auzit cum m-a făcut?

Tu ai zis c-o faci de comandă. Beste e altfel.

Beste e altfel? Ești de partea ei?

Ți-am zis că-mi place fata! Ce nu înțelegi?

- Îți place? - Felicitări! Ai stricat tot.

Rareori îmi place cineva. Ea era drăguță.

Acum s-a dus…

Deniz…

Mesude ne-a lăsat niște adrese în scrisoare.

Mai bine ne lăsa actul casei și ne scutea de deranj.

- Te simți bine? S-a întâmplat ceva? - Mă simt bine.

- Ce adrese? - În testament scrie să vizităm locurile.

- E un fel de program. - Ca pereche…

Probabil a vrut să le vizităm împreună.

Nu trebuia să vindem casa și să ne întoarcem?

Ne-a lăsat o casă. Îi datorăm măcar atât.

Fii sinceră. Cât mai jucăm după cum ne cântă o străină?

Știu că ești ocupat, dar vreau să merg până la capăt.

Nu pot să iau casa pur și simplu. E rău dacă-i împlinim câteva dorințe?

Înțeleg, dar cât durează jocurile astea?

Să-i spunem avocatului că sunt arhitect și să vândă casa. Ce zici de asta?

Tu ce zici de asta? Stai aici, mă duc singură.

Bine, așteaptă! Vin cu tine. Așteaptă-mă!

Domnul Boran?

- Fikret? - Da, eu sunt.

- Unde mi-e portofelul? - Poftim!

Regret, a fost o încurcătură. Nu sunt hoț de buzunare.

- Nu mai spune! Cât? - Pentru ce?

Mi-ai găsit telefonul și portofelul. Cât vrei?

- Nu, n-ai înțeles. Nu e cazul. - Lasă vrăjeala! Nu te pricepi.

Îți dau cât vrei.

Te-ai prefăcut că dai peste mine. A fost înscenare. Ce-ai vrut să faci?

Frățică, vrei scandal? Ți-am adus lucrurile cu bună-credință. Termină!

Chiar așa? Cine știe ce pui la cale. Poate m-ai căutat online.

Ai văzut că sunt bogat și ai venit să mă storci de bani.

Deci nu știi că sunt fiul unui mogul media?

Sigur! M-ai salvat ca un bun samaritean.

Ce tot spui? Mă doare-n cot de cine ești, frate.

- Ascultă aici! - Ce naiba?

Iubita mea e singură în Cappadocia din cauza ta.

- Și eu am pierdut avionul. - Unde te duceai?

La Londra.

Iar minți. Ce căutai la barul de la curse interne?

- Mă duceam la plecări internaționale. - Cum să nu! Incredibil!

Îți numeri banii?

Ce e, Fikret? Credeam că banii nu sunt o problemă.

Boran, am impresia că o cauți cu lumânarea.

Vrei să-ți trag un pumn în față?

Ce fel de om ești?

Uite!

O mână în interior și cealaltă în exterior.

Așa se ține. Acum trageți în sus.

Ajutați-o! E tare neîndemânatică. Nu cred că reușește.

Aruncă aici!

- Nu-i nimic dacă ne murdărim. - Ridicați piciorul și lăsați-l jos.

- Da. - Nu-l lăsați să se învârtă.

Ridică marginea. Excelent!

- Nu vezi ce vălurit e? - Al tău parcă e mai drept!

- Lasă-mă! - E foarte neted.

Mi l-ai stricat!

Uite! Poftim!

- Vai! - Și dacă fac așa?

- Scrisoarea doamnei Mesude. - Mulțumesc!

Nu răspunde.

- Cine nu răspunde? - Ea.

Cine nu răspunde?

Güneș, iubita mea.

N-o interesează ce am pățit?

Ce? Nu cred! Am văzut 15 apeluri ratate de la ea.

De ce n-ai răspuns?

Trebuia să-i spui că mi-ai luat telefonul din greșeală la aeroport.

Iar tu puteai să-ți suni iubita înainte să-ți numeri banii.

Fikret, frățioare…

Vino mai aproape și ascultă.

Vine întrebarea esențială.

Tu…

Când ai făcut ceva pentru cineva fără să aștepți vreo răsplată?

Deși mă îndoiesc că ai face așa ceva.

Mai degrabă a făcut cineva ceva pentru tine fără să aștepte o răsplată?

Desigur, firește!

Dacă cineva face ceva fără să se aștepte la o răsplată

înseamnă că ține la tine.

Eu, de exemplu, țin foarte mult la Güneș.

Bineînțeles. Le pasă.

Am zis să vii mai aproape. Mai e ceva.

Ce zici de asta?

Doar o vorbă…

E suficient ca tu să te dai peste cap s-o ajuți?

Mai degrabă cineva ar da fuga la tine la miezul nopții

ca să te salveze de altă fată?

- Nu? - Sigur!

Dacă găsești așa o fată, o prețuiești, Fikret.

Contează!

Ai dreptate, frățioare. Am dezamăgit-o pe Özgen.

Se mai întâmplă, frățioare. Nimeni nu-i perfect.

Eu, de exemplu…

Știi unde am cerut-o în căsătorie?

- Într-un azil de bătrâni. - Nu cred!

- Nu-mi zice și tu! - Frate!

O idee foarte proastă.

Stai așa! Plec.

Merg în Cappadocia și o cer în căsătorie din nou.

- Da, du-te! - Mă duc!

- Ținem legătura, frate. - Sigur!

- Numai bine! - Vorbim!

Ce figură!

- Ești incredibilă! Zău așa! - Da, bine, gata!

Aici e.

- Nu-i așa că e uluitor? - Chiar e!

- Stâncile astea… - Bună!

Bună ziua! Bun-venit!

…s-au format prin eroziune.

Alții sugerează că lava vulcanului Erciyes

a fost modelată de vânt și ape de-a lungul secolelor.

- Scrisoarea doamnei Mesude. - Mulțumesc!

N-o deschizi?

De când am deschis prima scrisoare, mă întreb dacă n-o să ajung ca ea.

Ți-e teamă că te îmbogățești și lași casa unei străine?

Nu, că o să fiu singură.

Atât de singură încât să-mi las casa și amintirile unei necunoscute.

Nu ești singură, mă ai pe mine.

Și după ce ne întoarcem?

Nu merge fiecare pe drumul lui?

Mesude spune foarte clar.

N-o să coborâm până la urmă din balonul cu aer cald?

Hai să urcăm într-unul și să ne amintim cum e să zburăm.

Era o metaforă.

Asta ai înțeles tu?

Așteaptă!

- Ai vorbit serios. - Foarte!

- Deci zburăm cu balonul? - Întocmai.

- Ești dispus să pleci în aventuri. - Da.

Așteaptă!

- Scuză-mă! Flacăra nu e prea puternică? - Nu te uita! Bucură-te de priveliște.

Sunt convins că s-ar ridica și dacă ai lăsa flacăra mai mică.

E spectacol. Ce mare lucru?

- Nu pricep. - Ce ursuz ești!

Uită-te în jurul tău! Nu poți nega frumusețea peisajului.

- Vezi? E incredibil! - Chiar e.

Bună!

Ești foarte frumoasă!

Mulțumesc. Nici tu nu arăți rău.

Mahir o să stea cu ochii pe noi în seara asta.

Sunt convins. De-asta suntem invitații de onoare.

- L-ai văzut? Unde e? - E acolo, flirtează.

Ia uite cum dansează! Și-a găsit pe cineva?

Ar fi bine. Poate ne lasă în pace astă-seară.

N-ar strica.

- Asta-i dragoste! - Pe bune?

E Pervin!

- Cine? - A venit Pervin!

Surpriză!

Scuzați-mă! Dragii mei!

- Ce faceți? - Foarte bine. Voi?

- Vă cunoașteți? - Datorită vouă.

Ne-am apropiat organizând călătoria. Am fost la fel de uimiți.

Apoi ne-am trimis mesaje și fotografii.

- Și ce-i cu asta? - Senzațional, nu?

Ce fotografii?

Pervin!

Mahir crede că suntem împreună, nu-i așa?

Și nu sunteți? Aud că nu vă despărțiți nicio clipă.

Perechea inseparabilă.

- Da. - Ține-ne pumnii!

Și ți-ai găsit inspirația pentru articol. Nu-i rău, nu?

Dragostea e foarte frumoasă, dragilor. E foarte frumoasă!

- Reumplem paharele? - Te rog!

- Ne vedem mai târziu. - Pa!

Distracție frumoasă!

- Ceva… - De băut?

- Margarita? - Mă duc să iau.

Pe acolo.

- Ai de gând să faci ravagii și aici? - Nu vreau probleme astă-seară.

Noaptea e lungă și tu ești plină de surprize.

- Scrie „probleme” pe fruntea mea. - Haide!

- Ai chef de dans? - Te țin de mâini ca să nu cazi.

N-o să cad, mă prinzi tu.

Bravo!

- Da' știi să dansezi! - Sper că acum crede că suntem iubiți.

De asta ai dat spectacolul? Pentru aparențe?

Nu.

Mă bucur că suntem aici.

Ne întoarcem mâine la Istanbul dacă te așteaptă cineva.

E cineva de care voiam să mă îndepărtez.

Dacă mai stăm mult, vedem baloanele la răsărit în drum spre hotel.

Să mai stăm!

- Serios? - Sunt serioasă și foarte beată.

Bine. Hai să vedem baloanele beți!

Îți mărturisesc ceva. Sunt criță și mâine n-o să-mi amintesc.

Bine.

Am sperat că o să vii și mă bucur c-ai venit.

Și eu vreau să-ți mărturisesc ceva.

Am ascultat podcastul.

Nu zici nimic?

Ai auzit ce aveam de zis.

Ai vorbit lejer cu gazda și cu ascultătorii.

Unde vrei să ajungi, Deniz? E vorba despre alții din viața noastră?

Nu, nici vorbă. Nu la asta m-am referit.

Mi-a plăcut foarte mult. Chiar mi-a plăcut podcastul.

Mulțumesc.

Pentru prima dată apreciezi ce fac.

Tu unde bați? Că iar nu sunt de acord cu ce faci?

- Serios? - Nu.

Îți amintești ziua aia, în parc?

N-o să uit niciodată noaptea asta, cum nu uit nici ziua din parc.

Ne-am lăsat prinși în jocul ăsta.

L-am convins pe avocat, jocul lui Mesude s-a încheiat.

Ne întoarcem azi la Istanbul?

- Așteaptă! - Ce-ar trebui să facem?

Hai să ne gândim și vorbim mâine.

Dorm pe canapea. Odihnește-te bine! Noapte bună!

Deniz!

Deniz!

Deniz! Hai să stăm de vorbă.

Güneș…

Nu mă simt în stare. Vorbim mai târziu?

E iubitul tău?

De ce ai venit?

Am vrut s-o ajut pe sora ta, tu ai refuzat, deci iată-mă!

Am vrut să fiu cu tine, deci iată-mă!

Güneș!

Boran?

N-am vrut să te las singură.

Ce e? Nu te bucuri că mă vezi?

Le-am spus că suntem iubiți, dar nu m-au crezut.

Aduci cheia de la camera noastră?

Sunt extenuat!

Subtitrarea: Corina Negreanu