Original subtitles

Memento

Iar întârzii! O să pierd avionul!

ZBOR CĂTRE CAPPADOCIA 14:00

Geanta unde o fi? Geanta mea e acolo?

Nu mă auzi?

Taxi!

Deniz, nu mă auzi?

- O să întârzii. - Ce surpriză!

Cheamă-mi un taxi. Trebuie să mă pregătesc.

Te duc eu la aeroport.

- Atunci stai puțin. Îl meriți. - Ce?

DOMNUL

Domnul? Unde-i Alfa?

Dă-mi voie să-ți mulțumesc cum se cuvine. Avem timp.

- Nu, am întârziat. - Ascultă-mă!

- Ai încredere în mine, te rog. - N-am terminat de făcut bagajul!

- Dă-mi drumul! - Nu.

Întâi zbori cu mine, apoi am grijă să prinzi toate avioanele. Promit.

- Da? - Stai liniștită.

- Am zis nu. Dă-mi drumul! - Vorbești serios?

- Nicio șansă. - Ascultă-mă.

Dacă pierzi avionul, promit că am grijă să-l prinzi pe următorul.

- Nici nu mă gândesc! - Pe bune?

Gândește-te și spune-mi. Te aștept aici jos, da?

Bine.

- Mergem din nou cu motocicleta. - Da, cu motocicleta.

Ai văzut la poză comentariile despre domnul Alfa?

Da, dar nu-s în stare să le citesc. Regret ce am făcut.

Mi-am mințit urmăritorii.

Și Boran ce crede despre farsa asta?

- Nu știu. - Vai!

Boran n-are parte nici de jumătate din atenția pentru urmăritorii ei!

A părut o soluție la început. Nimeni nu l-a văzut pe domnul Alfa.

M-am gândit să cumpăr casa cu Boran. Nu trebuia să ne dăm drept iubiți.

Mă apucă dracii!

Poartă un inel ca să fie fericită bunica lui

și acum zice că-l ia pe Boran ca să cumpere casa!

Ce naiba, Beren? Am postat poza că așa mi-a venit atunci.

Era prea târziu când mi-am venit în fire.

Ți-ai venit în fire?

Nu! Sunt fericită? Nu! Și nu știu ce să fac.

Dacă stai să te gândești, nu e chiar atât de rău.

Ascultă-mă!

Vinzi casa și plătești școlarizarea Ayçei. Poate te ajută și Boran dacă-i spui. Nu?

Ce să-i zic? „Hai la Cappadocia și spune lumii că ești domnul Alfa?”

- Ce să fac la Cappadocia? Spuneți-mi! - Scumpo, ai o vacanță și o casă gratuite.

Nu mai fi melodramatică!

- Trebuie să vorbesc cu Boran. - Zău că nu înțeleg relația asta!

Ce-o fi atât de greu să te desparți de un bărbat pe care nu-l prea iubești?

De ce o fi cerut de soție o tipă cu care nici nu s-a culcat?

- Suntem în Evul Mediu? - Bărbații…

- Există și bărbați buni. - Bine, a cerut-o!

Dar ea de ce poartă inelul? De ce?

Doamne! Regret că v-am spus!

Mai bine nu ne mai spui și lămurești treburile cu Boran.

Taci! Nu e locul potrivit pentru discuția asta.

E bine că am discutat acum, altfel vorbeam despre asta și la nunta ta!

- Măcar inelul a ieșit. - Exact!

Trebuie să vorbesc urgent cu Boran.

Ai ceva mai urgent de făcut. Termină articolul pentru revistă.

Mai e și ăsta!

Da!

Poate scriu despre ce am trăit…

cum mi-a spus Deniz.

- Frate! - Ce e?

- Scoate banii! - Zău așa!

Ce faceți?

Cât era?

- Poftim! - Erau 200?

- Nu-i mult. - Da, 200. Cară-te!

Ia stați așa! Ați pus pariu de câte ori spun numele lui Deniz?

- Încetează! - Habar n-are. Scoate banii!

Sunteți incredibile!

- Îți vine să crezi? - Ce?

Güneș a postat o poză în brațele altui bărbat de parcă ai fi fost tu.

Am destule pe cap. Lasă-mă-n pace!

- Ce ai pe cap, frățioare? - Cifre. Îl punem pe picioare sau nu?

- Ce să punem pe picioare? - Lanțul de magazine, Hakan!

Te simți bine, Deniz? Abia am bătut palma.

Oamenii nici n-au ieșit din clădire, iar tu îți storci creierul.

Las-o mai moale. Mă ocup eu de șantier. Ne descurcăm.

Avem nevoie de ceva cu care să ne depășim rivalii.

La Londra, o să intru în câteva magazine și o să fac studii de fezabilitate.

Nu mă duc eu la Londra?

Te duci la Cappadocia, frate. Ai zis că ai făcut check-inul.

Nu. M-am lăsat dus de val. Nu mă duc, n-are rost.

- Văzând-o pe Güneș în brațele altuia. - Ajunge, Hakan!

Dacă ești așa pornit, ar trebui să te duci.

Bărbații devin geloși în dragoste. Aș vrea să fiu îndrăgostit și să simt așa.

Fir-ar!

Ce e, Ege? Iar ai probleme la școală?

Poftim?

- Ce e? - Unde ești?

Bine, stai acolo.

- Ce e? - Nimic.

- Să vin cu tine? - Nu.

- Ege? - Uite-o pe Güneș!

Ce cauți aici? S-a întâmplat ceva?

- Cum ai ajuns aici? - Am plecat de la școală cu Pelin.

Am lăsat-o acasă la ea și am venit să te văd, Güneș.

Măi să fie!

- Părinții tăi nu știu că ai venit? - Hai să nu-i amestecăm.

Nu vreau să provoc altă ceartă degeaba.

- Tot așa des se ceartă? - Foarte des.

Am nevoie de un mediu plin de iubire în care să cresc.

Că veni vorba…

Deniz s-a despărțit de fata aia.

S-o sunăm pe mama ta și să-i spunem că întârzii, ca să nu se îngrijoreze.

Nu-i nevoie. L-am sunat pe Deniz și vine să mă ia.

Ia te uită ce isteț ești! Cum de te-ai gândit să-l suni pe el?

Pelin e cu un an mai mare decât mine!

- E cu atât mai înaltă. - Cine-i Pelin? Ia zi, e frumoasă?

Ege!

Gata, nu mă mai hărțuiești? Ai trecut la Güneș?

- Te-ai gândit să-i faci o vizită? - Mi-e dor ea, am venit s-o văd.

- Și ție ți-a fost dor de ea? - Copile…

Să nu vă grăbiți. Aștept în mașină.

Poți să vii oricând vrei, da?

Vom vedea, nu promit nimic. Toate astea sunt istovitoare.

- M-a tot întrebat de tine, îi era dor. - Și mie mi-era dor de el.

O să am grijă să ne vedem, dar să nu vină singur.

- Poate îl aduci tu. - Sunt cam ocupat, dar găsim o soluție.

Bine.

Nu voiai să vorbești cu mine?

Am rezolvat eu, de vreme ce n-am putut discuta atunci.

Ai rezolvat tu?

- Deci n-ai nevoie de mine? - Nu mai am.

Deci s-a rezolvat.

Super!

Că ai rezolvat.

Bine, Güneș.

Deniz…

Cutia aia grea adusă de curier…

O iei cândva?

De ce nu te uiți în cutia aia grea?

Nu mă uit.

Nu pot s-o deschid. Vino și ia-o. Fă ce vrei cu ea.

Nici eu n-o vreau. Arunc-o, scapă de ea, fă ce vrei.

Vino și arunc-o tu. Ți-am spus că e grea. E atât de mare.

- Și nici n-am chef. - Atunci n-o arunca.

- N-o arunc. - Bine, n-o arunca.

Sper că nu te superi că te deranjez.

- Gata, destul! - Exact, e destul. O zi bună!

Cineva ne-a lăsat o casă.

Ți-a scris Pervin. Probabil că nici n-ai văzut.

O femeie singură ne-a lăsat o casă în Cappadocia.

Ți-a lăsat-o ție, nu mie. Pardon, domnului Alfa și ție.

Dar, dar a pus o condiție.

Trebuie să convingem avocatul că suntem încă împreună.

Dar nu suntem. Cum o scoatem la capăt?

Mă gândeam… să facem câteva poze.

- Mergem la avocat… - O luăm de la capăt.

Ți-am mai zis! Nu vreau să am de-a face cu chestiile astea de influencer.

N-o să mă convingi să mint un avocat pe care nici nu-l cunosc.

Cum așa? E important pentru mine, da?

Și ce rău pot să facă niște poze? E atât de greu? Ce e greșit?

- Câteva poze? - Da.

- Făcături? - Da.

Bine, hai să încercăm și să vedem dacă putem să ne prefacem.

Ai uitat cum să îmbrățișezi?

Îmi amintesc bine cum să te îmbrățișez.

Cum să facem? Spune-mi tu. Așa?

Gata, de ajuns.

Ai văzut? Nu-i la fel după despărțire, nu-i așa?

A fost o greșeală să-ți cer ajutorul.

- Deniz? - Da?

Se joacă cu mine. Îți arăt eu cum se joacă jocul ăsta…

Nu-i niciun joc, dragă. E nebun după tine!

Nu înțelegi? A părăsit-o pe fata aia, ce mai vrei?

Da!

- De unde știi că s-au despărțit? - Ai vreo informație, Özgen?

Abia am aflat de la Ege.

Ia stați un pic! Țineți legătura cu Hakan, prietenul lui Deniz!

Fii serioasă, Güneș!

Ce treabă să avem noi cu ratatul ăla de Hakan?

- Stai puțin. - Mă cunoști, nu m-ar atrage!

Özgen, te ascult!

Am pierdut un amănunt. V-ați îmbrățișat, dar nu v-ați sărutat.

- Chiar așa? - Nu schimba vorba. Zi!

Bine! Oricum nu știu să mint.

Să nu ne mai vedem cu Hakan fiindcă tu te-ai despărțit de Deniz?

- Nu înțeleg. Asta insinuezi? - Măi să fie! Bine atunci!

Te referi la amândouă? Că amândouă am fi prietene cu Hakan?

Prietene… Să nu zicem chiar așa.

Suntem asociate la nivel profesional cu Hakan.

- Adică tu ești asociată. - Da, Beren, eu sunt asociată.

Care e natura acestei asocieri? Vrei să ne spui, Özgen?

Să zicem că ne ajutăm reciproc în anumite chestiuni.

Bună!

Dragule?

Vai! Ai comandat fast-food fără mine!

Ce ticălos! Și n-a rămas nimic! Nu pot să cred!

Hakan? Dragule?

Hakan!

Hakan?

Ce naiba, Hakan! Ea cine e?

- Pot să-ți explic! - Ce e de explicat? Ia zi!

Te cheamă Hakan? Nemernicule!

Ia vorbește, măgarule!

Du-le și tu la un restaurant elegant sau gătește-le ceva bun!

Nu înțeleg nimic. Cum cad în plasa cu fast-foodul?

- Zău dacă pricep! - Trebuie să zbieri și să mă faci măgar?

- Ce-i cu tine? M-a plesnit pentru asta. - Sigur te-a durut. M-a luat valul.

Am intrat în rol, acum știu ce să fac. Dar am fost uluitoare!

Ți-am zis să vii când îți scriu. Ai venit devreme.

Nu zău? Se pare că și tu ai terminat devreme.

- Ba nu. A fost foarte bine. - Da? Bine…

Sensibili sunteți voi, bărbații! Bine, nu te supăra.

Eram în întârziere și am zis să trec pe aici.

Unde e romanul meu cu autograf?

- Nu l-am găsit. - Vai, Hakan!

Ascultă! Dacă nu te ții de cuvânt, nu mai vin niciodată! Nu te mai salvez.

O să-ți petreci toată ziua cu pițipoancele, ca în romane.

Nu, stai liniștită. Mă duc la Londra săptămâna viitoare și îl găsesc.

Trimite-mi o listă dacă mai vrei ceva. Uit dacă îmi spui acum.

- Listă? - Da.

Bine, îți trimit.

De data asta las de la mine. M-ai făcut să stau pe patul ăsta murdar!

Schimbă lenjeria!

Acum sunt curioasă și n-o să pot să dorm. Cum i-ai zis că te cheamă?

Spune-mi!

Nu-ți spun!

Asta e. M-am înroșit toată.

Vorbim din când în când.

Mă sună uneori pentru anumite chestii. Știți voi.

Ce chestii?

Uneori mă scoate din minți.

- Ce prietenie dezgustătoare! - Tu detești totul!

Ați auzit de „prietenie cu avantaje”?

- Prietenia cu avantaje nu-i așa, dragă! - Nu e!

Voi știți totul!

Oprește-te un pic! Uită tot. Absolut tot!

Ești o femeie rațională. Cum poți să-i faci așa ceva altei femei?

Dragă, să nu pierdem timpul cu asta. Întâi, nimic la mine nu-i rațional.

- Într-adevăr. - Scuzați-mă.

În al doilea rând, e clar că Hakan nu-i făcut pentru căsătorie.

O văd în ochii lui. Și alte femei ar trebui s-o vadă.

- În sfârșit, are logică ce zice. - Femeile nu pot fi păcălite așa ușor.

Sigur.

Ce-a făcut Umay, iubita lui Deniz? Și-a înfipt ghearele-n el. Regret, asta e.

O cheamă Umay?

Și despre asta vorbești cu Hakan?

Eu…

Trebuie să plec.

Pa, fetelor!

Pa, Güneș…

- Nu poți să taci măcar o dată? - Am scrântit-o! Fir-ar!

Ege, ai terminat?

Stai să încerc toboganul ăla nou!

Repede! Trebuie să mă întorc la serviciu.

Vin imediat!

Țâncilor, valea!

E prima întâlnire. Băiatul e încordat, vorbește întruna.

Fata îl place, dar e reținută. Face pe inabordabila.

Bietul, vorbește nonstop ca să evite tăcerea stânjenitoare.

Transpiră, dar…

Privește-l cu atenție! Se teme că vorbește prea mult la prima întâlnire.

Nu-i plăcut. Așa stă treaba.

- Sigur… - Ce e?

Ba sunt împreună de ceva timp. Serios.

Ea i-a cumpărat puloverul. Are gusturi.

Sunt sigură că-i face și tort de ziua lui.

El o întreabă pe fată când ea se întoarce de la muncă: „Ce-ai făcut azi, dragă?”

Tipul?

- Așa e! - Nu se poate.

Prietenii lor vin imediat ca să-l sărbătorească.

La mulți ani, Yağmur

La mulți ani, Yağmur

Mulți ani trăiască

- Vezi? - Ai nimerit din nou. Cum reușești?

Stai numai puțin!

Da!

- Ei? - Nu arăta, e nepoliticos!

Sunt căsătoriți de 40 de ani.

Tataie bea câte un păhărel în balconul casei lor de vară.

Ea mănâncă fructe și aperitive.

Îi place foarte mult să înmoaie pâine în aperitive

cât îi ține de urât.

Totul e relaxat. Ce relație frumoasă!

Ce e?

Ei sunt cei care abia s-au cunoscut.

- Nu se poate! - Ba da.

Fii serioasă!

S-au cunoscut de curând. Se întâlnesc uneori la banca aia.

Amândoi vorbesc despre trecut

și își împărtășesc singurătatea cum împart covrigii cu susan.

- Scriu și poezii? - Da! Poate că scriu un volum de poezii.

- Ce naiba! - Da! Se întâlnesc aici din când în când.

Petrec împreună câteva ore, apoi fiecare se întoarce acasă.

O să vezi.

Dumnezeule!

- Îți dai seama că vezi viitorul? - Da?

De asta ești așa interesată de ghicit.

Știi ceva?

- Și noi? - Noi?

Cum părem din afară?

Ești sigur?

- De ce? E rău? - Nu, stai să văd.

- Gândește-te! - Bine, fac o încercare.

- Lasă-mă să mă gândesc puțin. - Bine. Ia o gură și îmi spui.

Bine.

Fata e ordonată, are gusturi și ochi pentru detalii.

Ține la el.

E posesivă…

până în punctul în care deseori controlează relația.

- Dar, cum el e dominant… - Da?

- …o face subtil. - Serios?

El chiar crede că deține controlul!

Scandalos!

- E o relația pasională. A început brusc. - Da.

- Și el? - El?

- E îndrăgostit de ea până peste urechi. - Da.

Asta-i tot?

În câteva cuvinte.

Ce rușine!

- Asta-i tot? - Da, pe scurt.

Dai atâtea amănunte despre străini. Despre mine spui o propoziție. Rușine!

- Ce? El e îndrăgostit. - Serios…

- E îndrăgostit. - Și gata?

Nu mai e nimic de spus. E orbit de dragoste.

- Înțeleg. Nimic altceva? - Îndrăgostit nebunește. Să vedem!

Arde.

Bine.

Umay Cont privat

MEMENTO CINĂ CU BORAN

Boran…

e rândul meu să-mi cer scuze.

De ce?

Fiindcă m-ai etichetat ca domnul Alfa?

- Ai văzut, nu? - Da.

Ce ai făcut…

- Cum să spun? - Ai dreptate să fii furios.

E pasul cel mai mare pe care l-ai făcut în relația noastră.

- Ce? Nu ești furios? - Dimpotrivă, m-ai făcut foarte fericit.

Pentru prima dată ai făcut ceva pentru mine,

poate pentru amândoi.

- Cum? - Ascultă…

Știi ceva? Nu-mi pasă cum o văd alții.

Când mă uit la poza aia, ne văd pe noi.

Nu știu ce să zic.

Sunt un pic ușurată, dar încă sunt stânjenită.

N-ai de ce, ești influencer.

Firește că o să postezi despre domnul Alfa, e de așteptat.

N-aș vrea să te văd vreodată în dificultate, Güneș.

Să ții minte.

- Mulțumesc că ești așa de înțelegător! - Ba deloc.

Te-am pus în dificultate cerându-ți să porți inelul.

Măcar acum am o oarecare idee despre cum te-ai simțit atunci.

Suntem chit.

Când am văzut postarea…

mi-am zis că există speranță pentru noi.

Avem o poză împreună. E ceva, nu?

Boran, cred că nu sunt așa cum te așteptai în relația asta.

Să nu fii!

Fii cine vrei…

cât timp ești cu mine, Güneș.

Mulțumesc!

A trecut mult timp de când cineva a fost așa de bun…

și de înțelegător cu mine.

Îți mulțumesc!

MEMENTO PODCAST LIVE

Plec imediat, trebuie să ajung la podcast.

Vrei să te duc eu?

Iubitule!

Am ajuns!

Hakan!

Dragule?

Oare unde o fi?

Mă auzi, scumpule?

Iubitule?

Nici aici nu-i.

Unde o fi? Aici să fie?

Hakan, cine-i fata asta?

La naiba! Sunt în stare de șoc.

Ce faci? Cum ai putut să-mi faci una ca asta?

Cine ești?

Cine ești tu, de stai în patul iubitului meu?

Cum îmi explici? Ia să te văd!

- Îți explic. - Zi-i!

Ai văzut și tu. Eu și Hakan ne iubim. Să nu ne stai în cale!

Ce? Stai puțin! Abia ne-am cunoscut!

- Nu e prea devreme? - Nu e!

Îmi pierd controlul și îți smulg părul!

- Îți jur! - În visurile tale! Cine te crezi?

- Dispari! - Fată, te bat de-ți merg fulgii! Cară-te!

- Cine dracu' te crezi? - Valea!

Nebuno!

Să-mi bag! Frățioare, ce sonată!

Am fost prea dură când i-am spus să se care?

- Özgen! - Ce-i?

Pe cuvântul meu că ești singura care ar fi reușit așa ceva.

Sigur…

- Te ador, nebuno! - Nu te ambala!

Mă bat pentru un bărbat de aceeași vârstă cu mine!

Ce-ai pe față?

Ce e?

Hai să ieșim la masă.

Mă îmbrac dacă mă lași singur. Hai să mâncăm ceva!

Da, ești încă dezbrăcat!

Oricum am treabă.

Plec.

Fă puțină curățenie dacă tot ești aici. Pe mai târziu!

- Și masa? - Nu.

Sună la numărul ăsta și spune-i familiei că e aici.

Da, domnule.

- Muncești prea mult, Deniz. - Zău?

- Pierzi multe. - Nu-mi ține morală!

Așteaptă aici.

Dle Rauf, scuzați întârzierea. A apărut ceva.

- Bun-venit! - Nu-mi oferi ceva?

Poate lapte cu căpșuni?

Obișnuiește-te, Deniz. Exersează un pic.

Nu ne naștem tați, iar ce facem aici e floare la ureche.

E prea devreme.

Am mai auzit asta.

Te lași păcălit, apoi te trezești că schimbi scutece.

Văd că te-ai împăcat cu Güneș.

Am văzut postarea ei.

Lui Güneș îi place să posteze.

V-am văzut împreună la evenimentul la care ai ținut discursul.

Nu mă deranjează, dar se știe ce crede lumea despre influenceri.

Nu știu cum va fi acceptată în firmă relația influencer-arhitect.

Apel de la Pervin

Începem?

Mesaj nou de la Pervin

O să-ți auzim vocea când vorbește Güneș despre domnul Alfa la podcast?

Domnule Rauf, vă rog să mă scuzați.

- Hakan, îmi ții locul? - Ce e? Sper că nu sunt vești rele.

Nu.

Poate că la începutul unei relații…

Apel de la Pervin

…ne dirijăm…

Sunt la studio. Stai liniștită, curând intru în direct.

Foarte bine! Se difuzează mâine, când ești pe drum.

Îl ascult și îți spun dacă mai trebuie ceva.

- E bine? - Da. Mulțumesc.

Să vorbești mult despre dragoste.

- Despre domnul Alfa și iubire. - Iubire, iubire!

- Bine. - Drăguțul de el!

Auzi, Deniz n-a răspuns. Sunteți împreună, da?

Am fost împreună azi-dimineață.

Își arată chipul în Cappadocia?

- Cum adică? - Am stricat surpriza?

Să nu sufli o vorbă! N-ai auzit de la mine.

Rămâne între noi sau nu mai vorbesc cu tine. Da?

I-am trimis un mesaj și l-am rugat să spună câteva cuvinte în direct.

Ce părere ai? E senzațional, nu?

Hai, Güneș, te rog! Are o voce adâncă, frumoasă și senzuală.

Are stil. Trebuie să-l auzim.

- Vorbește cu el. Îl convingi tu. - Pervin, trebuie să închid.

Mâine te întâlnești cu cineva la aeroport și am o surpriză pentru tine.

- Vezi când ajungi. Da? - Bine, mulțumesc. Pa!

Deniz: Sunt în parcare.

- O să-ți vină vreodată mintea la cap? - Nu mă mai critica! Ajunge!

Nu ți-am cerut să vii aici.

Pervin a venit cu ideea să-ți dezvălui chipul și vocea.

- M-am săturat de jocuri. - Încetează!

Din cauza ta am mințit ca să plec de la o ședință importantă!

- Scuze! Domnul Alfa nu minte. - Mai lasă-mă cu domnul Alfa!

Încrederea îmi ghidează viața.

Rivalii mei abia așteaptă să fac o greșeală.

Și asta e munca mea. Postez și sunt invitată la podcastul ăsta.

Fii mai respectuos!

Tu ai postat o poză de parcă ne-am împăcat. Toți mă felicită.

- Dar la ce să mă aștept? - Nu-i vorba despre tine!

- Lumea nu se învârte în jurul tău. - Cum nu e? Nici nu te-ai gândit la mine.

Scuze că nu m-am gândit la tine când căutam disperată o soluție!

Dacă te liniștești și asculți, îți explic.

Abia aștept să aflu! Hai, vorbește!

- Vând casa fiindcă am nevoie de bani. - Nu pricep ce-i cu banii.

Nu-ți câștigi traiul ca influencer?

Nu câștigi destul din publicitate și colaborări?

De ce-mi distrugi cariera, reputația, încrederea?

Cariera ta? Încrederea? Îmi faci morală despre încredere?

Nu vii cu mine în Cappadocia.

De-asta a trebuit să postez o poză cu alt bărbat.

- Cum poți vorbi despre încredere? - Îmi vorbești de virtutea de influencer?

Nu asta ne-a distrus relația?

Nu, Deniz! Ne-am despărțit fiindcă ai folosit-o ca scuză!

E o minciună. Ne-am despărțit fiindcă nu te-ai ținut de cuvânt.

I-ai făcut reclamă rivalului și m-ai făcut complice.

Știi că pozele sunt încă pe panouri în șantier?

De câte ori mai discutăm despre asta? Crede-mă că n-am știut!

N-am știut cum aveau să le folosească. Da?

Lasă încolo cariera mea. Ai vrut să fii influencer.

Ți-am spus clar că nu vreau să-mi arăt chipul, să nu mă amesteci.

Ai ales cariera în locul meu. Și o faci din nou.

Am fost nevoită, Deniz. Am fost abandonată. Eram singură.

- Așa cum sunt cu casa din Cappadocia. - Hai să lămurim o dată pentru totdeauna.

N-am fost împreună datorită muncii tale, tu ai amestecat munca în relație.

Crezi că-mi place să fac asta?

Caut o soluție. Trebuie să vând casa. Am nevoie de bani.

Crezi că sunt împăcată să vând casa unei străine?

Crezi că e ușor?

Pentru Dumnezeu! Spune-mi cât îți trebuie și-ți dau eu.

Să punem capăt chinului. Ce e?

Cheltuiește-ți banii cu altcineva!

Mai lipsea să-ți fluturi banii crezând că-mi rezolvi problemele!

- Acum le-am văzut pe toate. Mersi! - Nu asta vreau să fac. Ofer o soluție.

Nu toate problemele se rezolvă cu influență și bani!

Da, am nevoie de bani ca să plătesc școlarizarea surorii mele.

Nu câștig atât de mult! Ești mulțumit?

Îmi pierd mințile!

Uită totul și spune-mi…

Cum facem credibilă relația inexistentă? Ar fi posibil?

Da, nici asta nu mai avem, Deniz.

Exact. Nu mă bag în ceva în care nu cred. Nu pot să mă prefac. Fă ce vrei.

Începem, Güneș?

Invitata mea e celebra redactoare Güneș Güner.

De curând semnează articole romantice și e influencer.

- Bună! - Bună!

Iar se ceartă ai tăi?

Nu se ceartă.

Vreau să te întreb ceva. De-asta am venit.

Dă-i drumul!

Nu ți-au răspuns la telefon, nu-i așa?

Habar n-au avut că lipseam.

Geanta mea e acolo?

Geanta mea?

N-o văd. Aici nu-i.

Ce e?

De ce mă privești așa?

Să plecăm. O să întârziem.

Parcare Sosiri

MEMENTO: CURSA SPRE LONDRA ORA 16:00

- Te aștept. - Vin și eu. Rezolv aici și vin la tine.

Apel de la Deniz

- Alo! - Hakan, a intervenit ceva.

Ce? Pierzi avionul. Mă duc fără tine? Cursa de Londra nu te așteaptă, frate.

Trebuie să închid. Pa!

Ce era așa de urgent?

Bun-venit, Deniz! Și eu mă bucur să te văd.

Mulțumesc, fac bine. Tu?

Cu nervii întinși. Ba e bine, ba e rău. Acest du-te-vino mă sleiește.

Bine… Am vrut să vorbim față-n față. E așa de rău?

Unde ai fost, Boran?

Am vorbit la telefon. Vreau să-ți spun ceva.

- Da? - Te bucuri că mergi în Cappadocia?

- Da. - Drăguț…

- Dau o fugă la toaletă. - Bine.

E din cauza entuziasmului.

- Bine. - Te prind din urmă. E chiar acolo.

- Care e problema, Deniz? - Plec la Londra. Ți-am spus la telefon.

Știu, de-asta ne întâlnim aici. Nu-i asta.

Ce e cu tine?

De ce ești atât de încordat? Te-ai schimbat. De ce?

- Mă interoghezi? - Nu, vreau să aflu ce e cu tine.

Am fost furioasă pe mine crezând că te-am îndepărtat. M-am învinuit.

Nu s-ar fi întâmplat dacă n-aș fi adus vorba de Güneș.

Deniz…

N-ar fi fost așa, nu?

Spune ceva, te rog.

- Comandați? - Nu acum!

- Iar vorbim despre Güneș? - Nu, vorbim despre noi.

De-asta te-am chemat. Sunt aici, Deniz.

Nu renunț la tine și nu plec nicăieri.

Vreau să fiu cu tine. Tu simți la fel?

Bine…

Tu ai întrebat. Meriți un răspuns sincer. Hai să lămurim situația.

Și eu m-am gândit la asta. Ai dreptate.

Încă îmi vindec rănile lăsate de Güneș.

Îmi revin, sunt obișnuit să sufăr.

Nu suntem împreună, ca să știi.

Nu m-am dus la ea, nici ea n-a venit la mine.

Nu demult a postat o fotografie în care nu sunt eu.

Deci ai văzut și tu postarea.

- Știi despre postarea cu domnul Alfa. - Știu, dar dă-mi voie să fiu clar.

Mă acuzi de ceva ce n-am făcut a doua oară.

Nu datorez nimănui nicio explicație.

- Unde te duci? - La toaletă. Se poate?

Sigur.

Bună!

Un espresso, te rog.

Pervin: Se difuzează podcastul lui Güneș.

Am stat la masa asta

Invitata mea e celebra redactoare Güneș Güner.

De curând semnează articole romantice și e influencer.

- Bună! - Bună!

Hai să discutăm despre domnul Alfa.

Putem să discutăm, dar să nu te aștepți să afli mai multe decât dezvăluie pozele.

Stai puțin! Cât o să dureze acest mister?

Nu știu. O veșnicie, sper.

Și vederea inelului stârnește invidie.

S-ar părea că vrei să-l păstrezi doar pentru tine.

Nu știu ce să răspund.

- Vă mai aduc ceva? - Nu, nu vreau nimic.

Relația e asemănătoare cu ce descrii în articole?

Sau influencerul din tine o împachetează frumos?

Chiar nu știu dacă pot fi considerată influencer.

De curând am primit oferte de colaborare, dar deocamdată nu mă consider influencer.

- Unde s-a dus doamna? - A plecat.

Chimia dragostei e diferită pentru fiecare.

Dragostea evoluează în altceva pe măsură ce moleculele

se amestecă în experiența cu partenerii noștri.

Vorbești despre molecule, dar cum definești dragostea?

Cum definesc dragostea?

Poate fi gravă ca o carte de istorie

sau poate fi distractivă ca un loc de joacă.

Există o atracție în parcuri.

Pășești pe o platformă care se învârte până amețești.

Nu-mi amintesc cum îi zice.

- Carusel. - Da, carusel.

Caruselul…

Pentru mine, dragostea e ca un teren de joacă.

Poate fiindcă acolo m-am îndrăgostit prima dată.

Nu vreau să-ți discreditez ideea,

dar caruselul dă stări de rău după un timp.

Precum relațiile fără nicio șansă, cele care trenează.

- Bărbații sunt așa uneori, nu? - Da.

Dar ai dreptate.

Atunci e important să ai încredere în partener.

E ca un balansoar.

În relații, o parte e întotdeauna mai sus, iar cealaltă e mai jos.

Echilibrul se schimbă mereu.

Când ești pe balansoar,

trebuie să ai grijă ca partenerul să nu te lase să cazi.

Unde ești, Boran?

- Bună ziua! Bun-venit! - Bună ziua!

- Vine și prietenul meu, e la toaletă. - Sigur.

Domnișoară Güneș, puteți să vă îmbarcați.

Mă ocup de prietenul dumneavoastră când sosește.

- E bine? - Da. Mulțumesc.

Zbor plăcut!

Boran, unde ești?

Bun-venit!

Cum poate să te deranjeze Cookie?

Bun-venit!

Dulceața mea, o să stăm aici.

- Bun-venit! - Bună ziua!

Boran, te-am sunat de multe ori. Unde ești? Te-ai răzgândit?

Scuzați-mă! Locul e ocupat.

Drăguță, nu poți să stai acolo, ca să stea Cookie aici?

Uite cât îi place! Stai acolo, te rog?

E drăgălașă, dar vine prietenul meu.

Suntem împreună și am ales locurile astea.

Vai, Cookie! Uite prin ce trecem!

Mă mut fiindcă trebuie, nu fiindcă vreau.

Îmbarcarea e completă.

S-au închis ușile. Prietenul tău n-a reușit să ajungă.

Poate că vine.

Bun-venit, domnule! V-ați îmbarcat la timp.

Așa e. Nu ratez niciodată.

Îți pui aceeași întrebare când ești la locul de joacă: „Rămân sau plec?”

Întreabă-te cât vrei. Încearcă să te hotărăști.

Hotărârea nu se va baza pe rațiune.

Căci ești la locul de joacă, și jocul dragostei te găsește întotdeauna.

Te împinge să faci lucruri neașteptate,

îți întoarce viața pe dos, te face să uiți de tine și să uiți să respiri.

Îți înmoaie genunchii.

Iar adevărata bătălie pentru dragoste începe chiar atunci.

Subtitrarea: Corina Negreanu