Original subtitles

Inspirat din fapte reale

E vie! Du-o la spital.

Nu vă faceți griji, totul va fi bine.

Nu-mi amintesc, dar m-am trezit transpirată și Monica era...

dormind liniștită lângă mine.

Se întâmplă des când iei Alprazolam.

Prefer asta atacurilor de panică.

Dacă nu te simți bine, pot să-ți prescriu din nou.

Nu, mă simt bine.

Mi-e dor să nu mai fiu pe teren.

Dar m-am obișnuit cu birourile

și încep să mă simt mai bine.

Și în ceea ce o privește pe Monica, prietena mea,

a fost greu pentru ea când m-am întors din Afganistan.

Din cauza stresului meu post-traumatic și toate astea.

Dar a fost mereu acolo pentru mine.

Vă treziți înainte sau după accident?

Și cum vă simțiți când vă gândiți la ce s-a întâmplat?

Un avion a lovit World Trade Center azi dimineață.

Armata americană a lansat atacuri

împotriva regimului taliban în Afganistan.

Femeile afgane se tem pentru drepturile lor

de când americanii au decis să părăsească țara.

Statele Unite și talibanii au semnat un acord

punând capăt unui conflict care durează de peste 2 decenii.

Ambasadele se închid una după alta.

Americanii sunt evacuați de urgență.

Nu e vorba doar de afgani.

E vorba despre noi și despre siguranța noastră.

Talibanii înconjoară capitala

și amenință să invadeze orașul în orice moment.

Oamenii din jurul Kabulului sunt panicați.

Fazal, vine o mașină.

Sunt civili.

Verifică-i.

Dumnezeu să vă binecuvânteze, Comandante.

Venim din Mazar-e-Sharif.

Drumurile principale sunt aglomerate,

dar am știut de acesta.

- Sunt comerciant. - Unde mergeți?

Am lucrat pentru germani.

O să cer ajutor la ambasadă.

Majoritatea ambasadelor sunt închise.

Mergeți direct la aeroport, au misiuni diplomatice acolo.

Nu ar trebui să stați aici, sunt talibani peste tot.

Cât de departe?

Sunt pe drumul spre Koh Daman, dar pot veni și aici.

- Mult noroc. - Dumnezeu să vă protejeze.

Ne reluăm pozițiile.

Înconjoară Kabulul, dar asta nu înseamnă că vor ataca.

Dar ce facem dacă atacă?

Chiar ai încredere în el?

Am lucrat lângă Herat.

Făceam covoare.

Aveam un mic magazin în bazar.

Eram informator pentru armata italiană

timp de 2 ani, între 2013 și 2015.

Apoi am aflat că tatăl meu este bolnav,

așa că a trebuit să mă întorc la familia mea în Kunduz.

Ce fel de informator?

Ofer informații despre deplasările lor,

despre cine îi susține,

despre talibanii care sosesc în oraș,

tot felul de informații.

Aveți vreo dovadă?

Poate cineva să-mi confirme ceea ce-mi spuneți?

Aveți acte? Cine era persoana dvs. de contact?

Sigur că n-am dovezi.

Dacă aș avea dovezi, le-aș fi distrus.

Știți ce le fac talibanii trădătorilor?

Vreau doar o viză pentru soția mea și cei patru copii, atât.

Dacă nu aveți dovezi, de ce ar avea talibanii?

Vă dați seama ce-am făcut pentru dvs.?

Riscurile pe care ni le-am asumat, sacrificiile pe care le-am făcut?

Pentru că nu-i vrem pe talibani.

Știu,

îmi pare rău, dar nu putem da vize tuturor.

Nu-i problema mea.

Îmi pare rău.

De ce am avut încredere în dvs.?

Veniți în țara mea, faceți prăpăd peste tot.

Era deja prăpăd înainte să ajungem noi, nu credeți?

În regulă.

Așteptați aici. Așteptați aici.

Colonel.

Ajung în cinci minute.

Putem vorbi?

- Sigur. - Deci,

stau de 15 minute cu tipul ăsta,

dar nu vrea să audă.

Spune că a fost informator pentru armată,

dar nu are nicio dovadă.

M-am gândit că ar trebui să încercăm...

Ai verificat registrele?

Nu, n-am acces.

Sună la Roma și cere acces.

Și, în caz de dubiu, ascultă-ți conștiința.

Pare că minte sau pare cinstit?

Habar n-am.

Dacă nu știi, nu o face pentru el.

Fă-o pentru ei. Pot să-ți garantez un lucru,

istoria ne va judeca pentru că am vândut

această țară pe spatele femeilor.

- De cât timp ești aici? - Trei luni.

Ai ieșit vreodată din ambasadă?

Ești aici doar ca să pui ștampile pe vize, nu?

Puteai face asta și de la Roma.

Următorul, vă rog!

E tot așa?

A stat 3 ani în Siria și 2 în Irak.

Asta răspunde la întrebarea ta?

Ce se întâmplă?

Spitalul are 3 generatoare de rezervă,

nu e niciun risc.

Amina! Amina!

Am verificat dosarul micuței Nooria,

ce mai caută ea aici?

Starea ei încă nu s-a stabilizat.

Pe ce te bazezi?

Avem 3 pacienți la dializă care dorm pe hol.

Aș vrea să știu de ce o pacientă perfect sănătoasă,

care a primit un transplant acum șase săptămâni,

se află încă în spital?

Suportă greu medicamentele anti-respingere.

Prefer să o țin sub observație mai mult timp.

Deci sugerezi să ții o pacientă care are grețuri

într-un serviciu care e sufocat?

Vreau să fie externată până la sfârșitul săptămânii.

- E un dragon. - Voiai să lucrezi cu ea.

Dacă ajung ca ea, omoară-mă.

Cum te simți?

- De ce nu mănânci? - Nu mi-e foame.

Dragă...

Dragă, trebuie să mănânci.

Altfel, n-o să ai putere.

Nu vreau să mă simt mai bine.

Știu că nu vrei,

dar va trebui să te întorci curând în Kandahar.

Dar, Amina, toate celelalte fete sunt rele acolo.

Sunt sigură că exagerezi.

O să-ți iau doar tensiunea, bine?

Problema nu este doar că femeile

nu au voie să-și părăsească domiciliul fără soț,

așa cum susține apărarea, domnule Mohammad.

Problema nu este nici faptul că ei

vor să înlocuiască tribunalele noastre

cu tribunale islamice.

Nu, problema este...

că au organizat un atac terorist asupra școlii Zarghona.

Iar legătura lor cu acest act

a fost dovedită clar de acuzare.

De aceea, vă cer, onorată instanță,

o pedeapsă cu închisoarea de 15 ani pentru acești oameni,

pentru că au ajutat și au încurajat acest act terorist.

E incredibil. Au cerut o pedeapsă de 15 ani,

și ce-au primit? Doar un an.

Baqir?

Îmi pare rău, am uitat că venea toată lumea azi.

- Bună seara, nu-i nicio problemă. - Ia loc.

În sfârșit o măriti pe Amina,

și uiți ziua în care îl cunoști pe logodnicul ei?

Nu mai fi prost.

Încântat de cunoștință, doamnă.

Încântată, Ghulam.

Am auzit atâtea despre tine.

- Cine a primit doar un an de închisoare? - Un terorist taliban.

Normal, nimeni nu vrea să-i bage la închisoare,

știind că ei vor fi la putere

după ce americanii vor pleca.

Nu fi pesimist. O să luptăm.

Tu și oamenii tăi poate, dar nu și armata afgană.

Sunt corupți până-n măduva oaselor.

Când o să-i cunoaștem pe părinții tăi?

Le-ar fi plăcut să vină,

dar nu au putut părăsi Kandaharul

din cauza blocării drumurilor.

Își cer scuze.

- Ce crede tatăl tău despre talibani? - Fazal.

Totul e bine.

Tatăl meu e foarte credincios,

dar nu susține talibanii.

Nu contează, dacă nu plecăm din țară,

- vom trăi în curând sub ei. - Nu plecăm din țară, tată.

Nici eu.

Crezi că te vor lăsa să muncești?

Nu o luăm de la capăt pentru a zecea oară.

Talibanii s-au schimbat din 1996.

Știu că țara asta are nevoie de medici.

Ghulam, ești prea tânăr ca să știi despre ce vorbești.

Talibanii nu se vor schimba niciodată.

Odată ce vor avea Kabulul, țara asta va deveni un iad.

Pregătesc cina. Vii, Amina?

Cum a fost primul tău transplant?

A fost genial.

La un moment dat, am ținut rinichiul în mâini

și încă mai pulsa.

Îți vine să crezi?

Și cum se mai simte pacienta?

Este epuizată din cauza operației,

dar a trecut cu bine peste.

Ar trebui să fii mândră.

Sunt mândră de tine.

Pisicuțul meu...

Unde ai fost?

Talibanii, americanii...

Listele cu persoane de eliminat...

Judecătorii...

Nu-ți pasă de toate astea.

Înregistrați mesajul.

Salut, sunt tata.

Voiam să-ți spun că mă întorc curând în Franța

și mi-ar plăcea mult să ne vedem.

Sună-mă dacă vrei.

Hai, băieți, mai repede.

Gilles,

ce facem cu computerele?

N-am primit ordine, dar, în caz de ceva, distrugeți-le.

N-avem timp de pierdut.

Ardem dosare de 2 zile

- și nu prea înaintăm. - Atunci munciți mai mult.

Nu putem lăsa nimic în urmă.

Am înțeles.

Irene, ce faci?

Nu las peștele pe mâna talibanilor.

Da, le vom imprima vize.

Dar nu înseamnă că doar pentru că suntem ultima ambasadă deschisă

trebuie să ne ocupăm de toți cei

pe care alte țări europene nu-i vor.

Înțeleg, dar nu pot face minuni.

Vă sun eu înapoi.

Am informații foarte îngrijorătoare.

Talibanii au luat Jalalabadul și închisoarea Pul-e-Charkhi.

Au eliberat pe toată lumea. Talibani,

dar și infractori de drept comun.

Și Daesh.

De ce-au făcut asta?

Zic că-i o amnistie generală,

dar cred că vor ca Statul Islamic să producă haos.

Nu cred că talibanii vor aștepta până pe 31

ca să intre în oraș.

- Așa a fost înțelegerea. - Da, așa a fost.

Credeți că ar trebui să închidem ambasada?

Da, cred. Nu mai e nimeni în siguranță aici.

OK, vorbesc cu Parisul și vă țin la curent.

Ai auzit de Pul-e-Charkhi?

Talibanii au intrat în închisoare.

Au eliberat toți deținuții.

Nu mai poți sta aici, e prea periculos.

Nici tu.

Zahara, ești femeie

și ai trimis la închisoare vreo zece dintre ei.

Sunt sigur că ești prima pe lista lor.

N-au cum să ia Kabulul cât timp sunt americanii aici.

În cel mai rău caz, eu și soțul meu avem vize franceze.

Ar trebui să fiți deja în avion.

Tu ce ai de gând să faci?

Sunt prea bătrân, Zahara.

Dar tu ești prea tânără ca să fii executată.

O să mă pensionez, o să le ajungă.

Ce o să faci toată ziua?

Mă voi ruga dimineața și seara,

să mai fiu în viață

când vor fi alungați de aici.

Și mort când se vor întoarce.

Se apropie vehicule.

Puneți-vă pe poziții.

- Ce facem? - Ne batem!

Sunt prea mulți!

Pe poziții!

Fazal, e sinucidere curată.

Nu suntem suficienți.

Frate, nu are rost. Trebuie să fugim.

- Nu ne dăm bătuți așa ușor. - Vrei să faci ce?

Să înfruntăm talibanii împreună?

Lăsați armele jos, fraților.

Azi e o zi minunată!

Cu grația lui Dumnezeu, sunteți cu toții iertați.

Întoarceți-vă acasă

și sărbătoriți victoria afganilor împotriva invadatorului.

Are 450 de calorii chestia asta?

Au mai pus potențiatori de gust sau ce?

Ar trebui să încerce să pună mai mult gust.

Mulțumesc.

0,03 grame de sare.

Dacă-ți pierzi piciorul din cauza unei bombe,

o să fii fericit că artera femurală nu-ți e blocată.

Talibanii au invadat Kabulul.

Americanii spun că vor fi în curând la palatul prezidențial

și vor fi la aeroport în câteva ore.

Trecem în alertă roșie. Luați-vă lucrurile, evacuăm.

Un avion va părăsi Afganistanul

cu toată delegația diplomatică italiană

în 3 ore.

Da, asta ne-ar mai lăsa cât timp?

Au ajuns oamenii de la securitate. Sună-mă cât mai repede posibil.

Se duc în Zona Verde.

Am vorbit cu generalul Mazuy.

Ei sunt în discuții cu Statele Unite

să ne trimită 2 Chinook-uri.

Acum, o să distrug sala de criptare

și documentele mai puțin importante.

În mai puțin de o oră, nu va mai fi nicio urmă

a prezenței franceze în Afganistan.

- Pregătesc evacuarea. - Da.

Președintele afgan Ashraf Ghani

anunță că a părăsit țara pentru siguranța sa.

Talibanii vorbesc despre un transfer pașnic al puterii la Kabul,

în timp ce deja au preluat posesia

palatului prezidențial.

E haos total în oraș.

Ce ticălos.

Cum poate să ne abandoneze așa?

Chiar ești surprinsă?

Pleacă cu buzunarele pline, la fel ca tot guvernul.

Ce credeai că o să facă?

Talibanii sunt deja la palatul prezidențial.

Dacă nu pleca, ce crezi că i s-ar fi întâmplat?

Când conduci o țară și ai un pic de onoare...

Te bați până la capăt.

- Nici măcar nu sună. - Sunt sigur că e totul bine.

Am auzit că nu se mai luptă.

Baqir e acasă?

Sper că-ți pregătește bagajele.

Bagajele mele sunt gata de mult timp.

Te duc acasă.

Glumiți, au zis 2 Chinook-uri și ne trimit asta?

La naiba, n-or să intre mai mult de zece persoane aici.

Evacuăm diplomații primii.

Tu, eu și poliția vom aștepta următorul elicopter.

Dacă știu că a mai rămas un diplomat în Kabul, vor...

Nu, evacuăm diplomații, începând cu dumneavoastră.

Nu, eu sunt căpitanul acestei corăbii.

Nu-mi abandonez echipa, rămân.

Nu e vorba de abandon. Talibanii năvălesc în Zona Verde.

Dacă știu că a mai rămas un ambasador francez,

asta va pune pe toată lumea în pericol,

inclusiv afganii pe care-i protejăm sub acest acoperiș.

Haide, puneți asta.

- Puneți asta. - OK.

Vă urcați în elicopterul ăsta. Este responsabilitatea mea, da?

Veți fi mai de folos la aeroport

pentru a găsi o modalitate de a ne scoate de-aici.

Să mergem.

Întâi personalul ambasadei.

Ne vedem la aeroport până la căderea nopții.

- Promit. - Înainte!

Haideți.

Nu vor mai trimite și alte elicoptere?

Nu știu.

Mourad! François!

Vreau ca ambasada să fie securizată.

Vreau o rotație la intrare și să puneți afganii la adăpost.

Trebuie să facem și inventarul alimentelor.

- Da, șefu’. - OK.

Grăbește-te, Zahara!

Grăbește-te!

- Amina. - Tată, ce mai faci?

Mergem la Ambasada Franței.

Vino cu noi. Spune-i și lui Ghulam să vină, nu putem rămâne aici.

- Dacă vrei să fii ucisă, rămâi! - Ai vești de la Fazal?

Da, este bine, la fel ca și mama ta.

Iubita mea, alătură-te nouă. Nu avem nicio clipă de pierdut.

Nu plec nicăieri.

Nici măcar nu am viză.

Nu-ți face griji, ne ocupăm noi. Vii cu noi în Franța.

Calmează-te, tată. Te sun eu.

De ce ai spus că ai vești despre Fazal?

Nu voiam să o mai îngrijorez.

Grăbiți-vă, au invadat cartierul.

- Vin pe aici. - Te caută pe tine.

Zahara, grăbește-te!

- Există o ieșire de urgență? - Vii cu noi.

- Nu. - Rafi!

Nu mai fi ridicol. Mergem la ambasada franceză și...

Ți-am spus, Zahara, sunt prea bătrân.

Prea bătrân și prea slab.

Du-te, eu o să-i rețin.

A fost o onoare să lucrez

alături de tine atâția ani.

Serios.

Dumnezeu să te protejeze.

Procurorul? Unde e?

- Nu știu. - Prindeți-l.

Nu te juca cu mine.

Cine ești?

Soțul ei? Răspunde!

Țineți-l.

De ce mă loviți?

Afară, acum!

- Spuneți-ne unde sunt. - Sunt un om bătrân.

Nu știu nimic.

Nu știu unde sunt.

Iată ce ordonă Sharia să facem cu necredincioșii.

"Pedeapsa celor care luptă împotriva lui Allah și a mesagerului Său

și care se străduiesc să răspândească corupția pe pământ,

că trebuie să moară

sau să fie crucificați, sau să li se taie o mână

și piciorul de pe partea opusă,

sau să fie izgoniți de pe pământurile noastre.

Asta va fi pentru ei ignominia pe pământ...

și în viața de apoi,

îi așteaptă o pedeapsă enormă."

- Markus. - Dacă ai venit să țipi la mine

din cauza Kabulului, nu e vina mea.

De săptămâni întregi spun la Berlin

că trebuie evacuați toți cât mai repede.

- Nimeni nu ascultă. - Lasă-mă să mă întorc.

În caz că nu știai,

ne scoatem oamenii din țară, nu-i mai băgăm.

Generalul Hassan e de negăsit.

E diavolul întruchipat pentru talibani,

trebuie să-l evacuăm.

- Vera, ești mai utilă aici. - Mi-a salvat viața.

Markus.

Mi-a salvat viața.

Nu doar pe a mea. Ce-a făcut în Kapisa...

A reconstruit spitale, a construit școli pentru fete,

- Știu, Vera. - Generalul Hassan

e viitorul acestei țări.

Cunosc terenul.

Tu însuți spui că Germania nu face ce trebuie.

Lasă-mă să ne ajut să nu ne facem de râs.

Să zicem că reputația Germaniei e în mâinile tale.

Din ultimele informații, nu erai în stare.

Citește rapoartele mele de la psihiatru, dacă ai dubii.

Nu mai iau medicamente. Sunt bine.

Te rog.

Lasă-mă să-l găsesc pe Hassan.

Crezi că putem ajunge în Panjshir?

E singura noastră speranță. Și a țării.

Pe cine suni?

Un american, poate ne poate ajuta să ajungem acolo.

Ce american?

Am avut o misiune împreună acum 2 ani.

Ce misiune?

Nu contează, nu răspunde.

Îți pierzi timpul.

Americanii ne-au abandonat.

Îl sun pe tata.

Alo?

Alo, tată? Slavă Domnului.

Nu reușeam să te găsesc.

Fiul meu! Unde ești?

Vino la noi, ne îndreptăm spre ambasada franceză.

- Amina cum se simte? - E în siguranță la spital.

Mă îndrept spre Bagram.

Am reușit să trecem de baricade.

Au venit atât de repede. N-am putut face nimic.

Te-ai luptat pentru țara ta, ai făcut tot ce ai putut.

Nu trebuie să-ți fie rușine, dar ca noi, ești în pericol.

Nu poți rămâne în Afganistan.

E țara mea, tată. Nu pot să o abandonez.

Talibanii au câștigat, Fazal. Nu mai e nimic de făcut.

Merg în Panjshir cu Suliman.

Ești nebun!

Cea mai mare armată din lume

și coaliția internațională n-au reușit să-i învingă.

Ce se va întâmpla în Panjshir?

E o sinucidere.

Ai grijă de mama,

e în pericol.

Talibanii au invadat Kabulul. Niciun drum nu e sigur.

Cum o să ajungi în Panjshir?

Fazal, mă auzi?

Lasă baltă și vino la noi la ambasada Franței,

încă e deschisă.

- Te iubesc, tată. - Dă-mi-l mie.

Mama ta vrea să vorbească cu tine.

Nu acum. Vă sun eu mai târziu.

Aveți grijă.

Hai să mergem.

Mamă, facem doar o oprire în Doha. Bine?

Cred că voi fi la Roma poimâine.

Mamă, suntem la aeroport.

Suntem în siguranță aici, nu sunt riscuri.

Nu prea știm. Se pare că au invadat orașul,

dar armata americană e peste tot aici. Suntem în siguranță.

Ascultă, trebuie să plec.

Te sun când ajung în Doha.

Da, mamă, știu. Știu, știu.

Te iubesc și eu. Pa.

Roma vrea să plec de aici. Am pierdut un ambasador în Congo.

Nu vor să riște nimic, ceea ce e normal.

Dar avem nevoie de o prezență diplomatică.

Așa este.

Pot să fac asta, domnule Ambasador.

Sute de oameni trebuie evacuați.

Nu e treaba dumneavoastră și a soldaților să aveți grijă de ei.

Pot rămâne aici cu Massini

ca să ne asigurăm că toată lumea e pregătită și...

Nimeni nu poate spune ce se va întâmpla.

Roma n-ar lăsa niciodată o femeie într-o situație atât de ostilă.

E o precauție absurdă. Sunt soldați peste tot.

Ar fi un mod simbolic de a ne afirma principiile.

Curajul tău e de lăudat, Francesca,

dar nici nu se pune problema.

- Și ce facem acum? - Da.

- Giovanni o să rămână. - Cum?

- Poftiți? - Dumneavoastră sunteți omul potrivit.

Adică, nu știu dacă...

Singurul lucru pe care trebuie să-l faceți aici

e să analizați cererile.

Colonelul Massini o să vi le aducă.

E doar o chestiune de zile și veți fi foarte protejat.

Nu sunt de acord.

E absurd să-i dai o sarcină atât de importantă

unui tânăr diplomat care n-a ieșit niciodată din biroul lui din Roma.

Fără să vreau să te jignesc...

Nu, nu.

Dacă aveți nevoie de ceva, nu trebuie decât să ne contactați.

O să vă fim alături.

Dumneavoastră sunteți reprezentantul italian oficial

în Afganistan.

Credeți-mă, o să vă ajute-n carieră.

Nici măcar NATO nu poate garanta că o să putem

zbura vreodată din nou deasupra Kabulului.

Mulțumesc.

Da? Da.

Balard negociază acum cu americanii

să vă trimită forțe speciale.

O să încerc să vorbesc direct cu ei.

Dar, deocamdată, trebuie să rezistați.

O să facem totul să vă scoatem de-acolo.

Da, înțeleg.

Ei bine...

Și americanii au fost luați prin surprindere.

Sunt mii de oameni care trebuie evacuați de la aeroport.

N-o să ne poată ajuta imediat.

- Și trupele speciale? - Se ocupă de asta.

Nu suntem în siguranță aici. Trebuie să plecăm.

Încă nu s-a hotărât nimic.

Și dacă vin sute de talibani?

Ce facem?

Au alte priorități acum.

De unde știi?

Afganii sunt în siguranță lângă grădină.

Bine.

Da, dacă aveți viză, puteți veni la ambasadă.

Suntem încă aici. Ușile rămân deschise.

- Fiți vigilenți. - Ai înnebunit?

Pe ăștia de aici nu-i putem evacua,

și tu mai aduci și alții?

E o nebunie. Nimeni nu mai e în siguranță aici.

Au lucrat pentru noi. Viața lor e în pericol

și suntem responsabili de siguranța lor.

Nu în detrimentul propriei noastre siguranțe.

Eu răspund de siguranța la ambasadă, deci să fim clari.

Nu voi justifica deciziile pe care le iau.

Hai să mergem.

Salut, Monica.

Plec doar o săptămână.

Nu, nu pot să-ți spun unde, știi asta.

Îți promit.

OK, și eu te iubesc.

- La revedere. - Presa știe?

N-ar trebui să mai dureze mult.

Cartierul general al Bundeswehr-ului o să adore asta.

Ce se întâmplă?

Majoritatea avioanelor noastre se întorc goale.

Ultimul avea doar 7 afgani.

Penibil.

- Mașina dumneavoastră e acolo. - Super.

Giovanni.

Ultima mea țigară în Kabul.

E amuzant, nu-i așa? Îți era teamă să scoți nasul afară,

și acum, exteriorul vine la tine.

Ia, ține-le.

O să ai mai multă nevoie decât mine.

Voiam doar să rămân și să-mi duc misiunea la bun sfârșit.

Nu că n-aș fi avut încredere în tine.

Spuneți asta ca să nu mă prăbușesc.

Dacă lucrurile merg prost, poți oricând să te ascunzi.

E o gaură protejată de o trapă

în spatele containerelor noastre.

Va trebui doar să te târăști înăuntru.

E o glumă.

Nu există nicio gaură, nu există nicio ascunzătoare.

Dar armata noastră e aici.

Totul o să fie bine.

Prin harul lui Dumnezeu, am eliberat această țară

de asupritorul american.

Guvernul a fugit și noi suntem autoritatea supremă.

Acum, mujahedinii sunt responsabilii.

Puteți continua să vă îngrijiți pacienții.

Suntem aici să vă ajutăm să lucrați.

O să instaurăm reguli noi, dar pentru moment,

ocupați-vă de pacienții voștri.

Mai bine mor decât să lucrez pentru voi!

- Întoarceți-vă la muncă! - Lăsați-o în pace.

Întoarceți-vă la muncă!

Ce se întâmplă? Au venit talibanii?

O asistentă a zis că sunt aici.

Da, sunt aici, dar nu-ți face griji, nimeni n-o să-ți facă rău.

- O să mă lași? - Sigur că nu.

Se zice că asistentele vor pleca.

Iubito, sunt medic, nu plec nicăieri. În regulă?

Cum era, mă rog, cântecul tău preferat?

Rashaa Janana de Aryana Sayeed.

Mă întorc imediat.

Ești bine? Mai poți merge?

Trebuie să mergem cât mai departe astă seară.

Va fi mai greu să trecem neobservați mâine.

Am ajuns la ambasadă, am reușit.

Stai aici.

Francezii au plecat?

Nu, doar au închis poarta.

- Ni s-a spus că e deschis. - Se apropie talibanii.

Dar avem vize.

Și noi avem, ce crezi?

- Cum s-a putut întâmpla asta? - Da, așa e.

S-au anunțat unii pe alții.

E singurul loc unde se pot refugia.

Trebuie să dispersăm mulțimea.

Nu avem idee ce ar putea face talibanii.

Trebuie să-i lăsăm să intre.

Dacă talibanii pun stăpânire pe ambasadă,

s-ar putea să avem ostatici.

Gilles, porțile trebuie să rămână închise,

altfel jumătate din oraș ne va bate la ușă.

Bine.

Porțile rămân închise, repet, rămân închise.

Ești tot pe picioare?

Da.

Mi-era sete, dar nu găseam o sticlă de apă.

Și? Ai găsit una?

Unde sunt talibanii acum?

Au invadat tot orașul, Domnule Consul.

Domnule Consul.

Da.

Serios?

Da.

Și avem nevoie de consul.

Du-te să te odihnești.

Trebuie să ne așteptăm la un nou val de refugiați mâine dimineață.

Când aveam doisprezece ani,

eram cel mai bun elev din clasa mea.

Profesorii mei voiau să-mi fac studiile la Kabul.

Spuneau că voi ajunge

la o universitate americană

ca Yale sau Harvard.

Ai mei n-aveau bani.

Ce s-ar fi ales de țara asta dacă Suliman Rassouli

ar fi ajuns la Yale sau la Harvard?

- Ce-i? - Uite acolo.

- Ce-ai văzut? - Mohammad.

Talibanul pe care l-ai condamnat tu?

Dacă se întoarce, mă va recunoaște.

Ce facem?

- Nu putem sta aici. - N-avem de ales.

Ce-i asta?

Americani!

Americani aici?

Ce faceți aici?

Suntem fermieri.

Mergeam la piața din Kabul, dar ne-am decis să ne întoarcem acasă.

Ce aveți în portbagaj?

Armele...

Verifică portbagajul.

E încuiat, deschide-l.

Subtitrare descarcata de pe www.RegieLive.ro Portalul Studentesc Nr. 1 in Romania