Original subtitles

Anterior în The Amazing Race...

Opt echipe au concurat din Portugalia în Norvegia.

Un ocol cu peşte le-a întârziat pe nevestele de baseball-işti

Nicky şi Kim de la bun început,

în vreme ce Marie a continuat să se folosească de al doilea Express Pass.

Saltul arctic al lui Brandon

l-a adus pe el şi pe Adam pe primul loc,

dar etapa n-a fost încă încheiată.

Tim şi Marie n-au reuşit să găsească pit stop-ul,

aşa că Nicole a intuit ocazia perfectă.

Eu iau mereu toate deciziile, dar el a vrut să i-l dea.

Avem de căutat casa comunală vikingă.

Imaginea care apare aici.

- Mulţumesc. - Să mergem.

Sunt aşa de supărată. N-aş fi vrut să cedăm Express Pass-ul.

Dar i-l vom da lor la finalul etapei.

Era supărată.

- Dar... - De ce să fie supărată?

Altfel n-ar fi aflat unde era afurisitul de pit stop.

A fost pentru prima dată când te-am lăsat să iei o decizie.

Dar ascultă, nu ştii ce va urma în continuare.

Şi va fi şi ultima dată.

Haide, mai lasă-mă!

Ne întoarcem în Svolvaer

şi vom lua un vas de acolo.

Nu ştim la cât pleacă,

dar sunt convins că avem destul timp să ajungem acolo.

Pentru că acum e 4:00 dimineaţa.

Am fost foarte încântaţi când Phil ne-a spus că etapa continuă.

Asta e ceea ce ne dorim.

Am venit aici pentru a concura şi ca să ne distrăm.

Ne dorim să mergem mai departe, nu să stăm degeaba.

Concurăm deja de...

30 de ore, sau cam aşa ceva.

Jason şi Amy, sunteţi cea de-a doua echipă ajunsă.

- Cu toate astea... - Etapa continuă.

Am aici următorul vostru indiciu, etapa continuă.

- Cum de am ştiut? - Cum de ai ştiut?

Pentru că este încă lumină afară.

Zburaţi la Gdansk, Polonia.

Polonia, da!

Echipele trebuie să călătorească cu vasul

şi avionul peste 1.500 mile la Gdansk, Polonia.

După aterizare vor trebui să ajungă

în Piaţa Solidarităţii la poarta şantierului naval Gdansk,

locul unde mişcarea de rezistenţă a dus la căderea

comunismului în Europa de Est.

Aici vor găsi următorul indiciu.

Atenţie: urmează U-turn.

Oh, rahat.

Deschideţi-l, citiţi-l şi continuaţi cursa.

Vă continuaţi cursa.

Cursa continuă.

Deci, să găsim un loc de parcare.

- Chiar aici. - Bine.

Uite-i pe băieţi.

Căutăm Hurtigruten.

Diseară?

Păi, asta-i nasol.

Se pare că şi restul echipelor ne vor ajunge.

Ăsta e pit stop-ul, nu?

Sper că nu suntem ultimele.

Ce tortură!

Sunt frântă.

- Dumnezeule! - Spune-ne că nu suntem eliminate.

Nicky şi Kim, regret să vă spun că sunteţi ultima echipă ajunsă.

Rahat.

Dar nu e nevoie să plângeţi.

Pentru că am aici următorul indiciu

şi cursa continuă.

Da.

Ce?! Doamne!

Suntem încă în joc, prietena.

- Ne aşteaptă o călătorie de 34 de ore... - Cu vaporul.

Până în Trondheim,

de unde vom lua un zbor către Polonia.

Toate echipele sunt la egalitate

şi odată ce vom ajunge acolo...

Cursa începe din nou.

Am decis să dăm Express Pass-ul

lui Travis şi Nicole pe vas pentru ca celelalte echipe să nu ne vadă.

Normal, credeţi că am vrea să atragem atenţia asupra noastră?

- În ordine. - Bine.

Vom rămâne discreţi cât putem de mult.

Dacă alţii încă mai cred că avem Express Pass-ul

şi ar avea posibilitatea de a-l obţine,

asta ne-ar putea fi de ajutor.

În sfârşit avem Express Pass-ul.

Se simte grozav să-l ai.

Toate echipele călătoresc acum prin Trondheim, Norvegia,

spre Gdansk, Polonia.

Du-te, du-te, du-te!

Polonia!

- Taxi, taxi, taxi! - Bine, taxi.

Ne puteţi duce la şantierul naval Gdansk?

- Şantierul naval Gdansk? - Rapid, rapid!

- Piaţa Solidarităţii. - Suntem într-o cursă, domnule.

- Piaţa Solidarităţii. - Foarte repede, te rog.

Piata Solidarităţii.

Acum suntem pe ultima poziţie.

- Suntem foarte stresate acum. - Suntem stresate.

Stomacul îmi chiorăie şi...

Şi mă trec transpiraţiile.

E destul de stresant, o etapă stresantă.

Mulţi au spus că vor juca curat şi nu vor întoarce pe nimeni...

Dar nu cred că va fi aşa.

Ar putea urma un măcel când ajungem acolo.

Văd macarale.

Suntem aproape.

Asta înseamnă că suntem aproape de şantierul naval.

Şantierul naval Gdansk.

Un loc foarte important în istoria Poloniei.

Dumnezeule.

Cine sunt?

Jamal şi Leo sunt chiar acolo.

- Ne aşteptati aici, domnule? - Aşteptaţi.

Nu cred că e intrarea bună.

Ştii unde e şantierul naval Gdansk?

Nu? Haide, omule.

E ceva vital.

Ăsta e locul de naştere al mişcării Solidarităţii?

Da.

Ne-aţi putea aştepta aici? Acolo e.

Echipele trebuie să meargă acum cu taxiurile la Golden Gate,

intrarea istorică a vechiului oraş Gdansk

şi unde-şi vor găsi următorul indiciu.

Bun, să mergem.

- Ştiţi unde este Poarta de Aur? - Da.

Dumnezeule!

Locul de origine al solidarităţii.

- Acolo e cutia cu indicii. - Bine.

Vino, vino. Deschide-l.

Aici este intrarea.

Da. Mai e o echipă, Amy şi...

- Jay. - Jay.

- Să mergem. - Bine.

Foarte bine, bun şofer.

- Da! - Bună treabă.

Întoarceţi-vă la Golden Gate.

Eşti un şofer grozav, te asigur.

- Îndreptaţi-vă spre Golden Gate. - Haide.

Golden Gate.

Acesta este şantierul naval, aici pe stânga.

Nu ştiu unde este intrarea.

Nu ştiu nici dacă tipul ăsta ştie unde trebuie să mergem.

Nu am nici o idee despre ce se întâmplă.

Nici eu.

Unde se duce?

Chiar aşa? A oprit maşina şi a coborât?!

Ce coşmar.

Vorbiţi engleză?

Salut, am nevoie de ajutor.

Un taxi... Cu o altă echipă.

Marie e chiar acolo.

Nu-i asta?

Dumnezeule.

O văd pe tipa roz şi pe Cel-Fără-De-Creier la taxi.

Cred că ar trebui să-i urmărim.

Ştii unde mergem acum? Înţelege, sau ce se întâmplă?

Ai înţeles?

Preferi să rămâi în acest taxi cu tipul care nu ştie nimic

Sau... să te înţepi cu ceva ascuţit în ochi?

Asta de aici e Golden Gate?

Aceea?

Aici este, aici este, Dan.

Ocol: reprezentaţie sau polka.

În acest ocol echipele trebuie să aleagă între două

simboluri culturale din Gdansk în existenţă de sute de ani.

Opţiunile lor:

reprezentaţie sau polka.

Reprezentaţie necesită ca echipele să imite

postura acestei statui istorice a lui Neptun

pentru a strânge donaţii de la trecători.

Odată ce au obţinut 75 de zloţi,

sculptorul le va da indiciul următor.

În polka echipele au de învăţat şi redat o coregrafie în costume

până ce obţin aprobarea instructorului lor,

care le va da următorul indiciu.

Să mergem la dans.

Poate că ţine mai mult de tehnică decât de noroc.

Unul dintre noi va trebui să poarte o rochie de femeie.

Piata Solidarităţii.

Foarte bine.

Ştii unde e Poarta de Aur?

Caut Golden Gate.

- Golden Gate? - Da, bine.

- Bună. - Bună ziua, cu ce te pot ajuta?

Da, trebuie să găsim Golden Gate.

Stai, stai. Ce se întâmplă?

Asta e... îmi pare rău.

Nu ştiu unde e Golden Gate.

Nu te pot ajuta.

Nu mă puteţi ajuta?

Da, nu vă pot ajuta. Îmi pare rău, domnule.

.. Asta nu e bine.

Era cu o altă echipă. De aia nu ne-a spus.

Golden Gate, este cea de pe colţ.

- Bine. - Bun.

- Vezi cutia cu indicii, dragă? - Nu văd nimic.

- Golden Gate. - Să vedem.

Acolo-i cutia cu indicii, cutia cu indicii.

- Reprezentaţie sau polka? - Ne place să dansăm.

- Haide, să facem polka. - Bine.

Uite cutia cu indicii. E chiar aici.

Este Golden Gate?

Ocol: reprezentaţie sau polka?

- Polka. - Polka, da.

- Bun, haide. - Cred că reprezentaţie.

Trebuie să facem 75 zloţi, cred că o putem face.

Nu avem nici o idee unde mergem.

Ce naiba se întâmplă?

Nu e asta.

- Dumnezeule. - Ce se întâmplă?

Marie... nu te mai plânge.

E de necrezut.

Nu vorbeşte nimeni limba engleză, nimeni nu ştie unde suntem.

Nu înţelegem pe nimeni şi nimeni nu ne înţelege.

Asta-i o nebunie... Eu...

Ştii unde?

Trebuie să ajungem doar la locul de unde putem intra în acţiune.

Cu asta ne ocupăm.

Tragem la sorţi pentru cine va fi bărbatul?

Tu esti mai scund.

Şi? Nu contează care e mai scund.

Sunt convins că vei avea de purtat o bluză doar, şi cum eşti slab...

- Tragem la sorţi. - Ai arăta mai bine ca şi femeie, omule.

Eu nu m-aş putea îmbrăca aşa.

- Sunt supraponderal. - Un model supraponderal?

Sunt ca un model supraponderal.

Primăria veche, aici?

Garderoba, asta de aici.

- Vrei să fii femeia sau bărbatul? - O să fiu fata.

Hai, Dan.

Pentru că scrie "femei" nu înseamnă că te poţi schimba acolo.

Chiar trebuie să port asta?

Vrei să te duc la cină după asta?

Haide.

Nu m-am simţit deloc sexy, ci destul de umilit.

Erai grozav în rochia aia. Ai fi fost o fată foarte drăguţă.

E nasol ce spui, tipule.

Nu vreau să arăt bine într-o rochie!

Eşti pregătit?

Uită-te la ei, uită-te cum dansează.

Uite, uite, uite.

E uşor.

Eşti neîndemânatic.

- Mă tot calci pe picioare, frate. - Scuze.

Nu ne pricepem la dansat, noi nu dansăm.

Sunt un tip alb cu platfus la picioare.

Mai degrabă cu trei picioare stângi. Eşti jalnic.

Şi Dan, trebuie s-o ridici pe fata ta.

Nu ştiu dacă sunt în stare.

- Eşti gata? - Hai.

- Da, sari. - Da.

- Eşti gata? Hai. - Haide.

Acum.

E bine!

- Haide, dragă. - Da.

E chiar acolo.

Intrăm aici.

Ca să ne costumăm.

Primăria veche?

Da. Mai e o altă echipă. Cred că sunt Oklahoma.

Primăria veche e aici.

- Aia de acolo? - Da.

Nicole, vino.

- Arăţi bine. - Şi tu arăţi bine.

- Sexy! - Mă simt ca Spider-Woman.

- Deci trebuie cu braţul stâng... - Stai.

- Braţul stâng şi îl ţinem aşa. - Bine.

Dumnezeule...

- Deci asta vine aşa? - Da.

Bună ziua!

Încercăm să strângem 75 zloţi.

Ne ajută careva?

- Mulţumesc! - Mulţumesc, prieteni!

- Mulţumesc, fetelor. - Mulţumesc.

Mulţumim mult, iubim Polonia!

- E chiar obositor. - Zloţi, vă rog.

- Nicky, nu te mişca. - Nu-mi mai simt braţul.

- E destul de dificil. - Tremur.

- Tremur. - Zloţi!

Aici este.

Aş merge pe dans.

Cred că e mai uşor decat să speri că te plătesc oamenii.

Da, va trebui să ne intrăm în ritm.

Am mai fost pe strada asta de 20 de ori.

Nu e asta. Dumnezeule.

Dar... ce se întâmplă?

De ce ne-am rătăcit aşa?

Pentru că suntem în Polonia, şi nu ştim unde suntem.

Dar ce naiba?

Asta ne omoară.

Nu cred că e aici.

Şi iată-ne, cele mai proaste trei echipe.

Ei bine, stând aici nu rezolvăm lucrurile.

Scuzaţi-mă, domnule.

Ştiţ unde e Monumentul Solidarităţii?

Nu aici, trebuie să mergeţi la intrarea cu monumentul.

Bun, să mergem. Trebuie să-i urmărim.

- Du-te, du-te, du-te, du-te. - Wow, asta ne-a terminat.

Tim şi Marie au Express Pass-ul şi dacă sunt întorşi nu e grav.

Dar noi am putea ajunge ultimii acum.

Bine, hai să încercăm.

- Îmi permiteţi un dans? - Taci naibii din gură.

Asta a fost probabil cea mai dificilă probă cu care ne-am confruntat.

Erau mulţi paşi de învăţat,

şi odată ce-i parcurgeai pe toţi, începeai să-i uiţi.

Îi încurcai.

A fost dificil.

Sunt... o mulţime de paşi.

M-am săturat.

- Numără până la opt în minte. - Da, am înţeles.

Trebuie să ţii minte paşii.

- Te las să mă conduci tu. - Dar nu pot s-o fac şi pentru tine.

- Vă rog, vă rog! - Vă rog!

Vă rugăm ajutaţi-ne să strângem 75.

Trebuie să găsim primaria veche.

Uite-i pe iepuraşi, încearcă aici.

Dacă ne-aţi putea da câte-o bancnotă, ar fi minunat.

Cât face asta?

- Aproape 30. - Oh, vă mulţumesc foarte mult.

Mulţumesc!

- Vrei să încercăm asta? - Zloţi!

E chiar aici.

Da.

Vă rugăm, oameni buni, vă rugăm.

Mulţumesc!

Să vedem, cred că avem destui.

- Doamne, ce greu a fost. - Cu dublă barbă.

Curg apele pe mine. E tare fierbinte.

- Arătaţi sexy în alea. - Doamne, uită-te la ei!

Trebuie doar să stăm aici?

Şi cum trebuie ţinut?

Nu mi s-a părut că arătam deloc ca Neptun în costumul meu.

Ar fi trebuit să port o scoică între picioare

şi nu acei colanţi negri.

- O să-mi cadă jos braţul. - Haideţi, copii, nu vă fie frică.

Daţi-ne nouă banii de îngheţată.

- O să plâng. - În sfârşit am făcut ceva rapid.

Căutaţi pe malul râului Motlawa după maistrul

de lângă macaraua medievală pentru a găsi următorul indiciu.

Notă: pentru fiecare ocol

va trebui să purtaţi costumele până la finalul etapei.

Dumnezeule, alergăm prin tot oraşul îmbrăcate aşa.

- Chiar acolo, acolo, acolo. - Ce proşti suntem.

Vino, vino, vino.

Poarta de aur, foarte rapid.

Aleargă acolo.

- Acolo-i cutia cu indicii. - Mulţumesc lui dumnezeu.

- Golden Gate. - Golden Gate.

Bine.

Îndreptaţi-vă spre Golden Gate.

- Destul de simplu. - Asta e.

- Reuşim noi. - Sper că de data asta să fie bine.

- Braţul trebuia să fie în jos. - Nu, e în regulă aşa.

- Nu, nu este. - Ba da.

- 1, 2, 3. - Nu, era în jos.

Să mai exersăm, nu te pricepi.

Vino.

Tu conduci, tu eşti bărbatul.

Putem reuşi şi să plecăm de aici.

Amy e o dansatoare foarte bună.

Practic, m-am simţit ca şi Pinocchio, Amy îmi mişca braţele.

Cred că tactica ei era:

"dacă-l ţin destul de strâns pe Jay, se va mişca la fel ca mine".

Probabil că vor reuşi.

Au reuşit.

A fost bine?

Doamne, mulţumesc.

Nu cred că o să ne iasă.

- Suntem foarte aproape. - Nu, nu văd cum.

Nu suntem pe aproape?

Vezi? La fel spune şi ea.

Trebuie să crezi în noi.

Eu încerc, dar el nu vrea.

Încerc să fiu...

Sigur, e uşor pentru tine.

Dacă termină înaintea noastră n-o să mă simt ok.

Ei bine, sunt dezastruoşi, mai rău decât noi.

Suntem bine.

Nu.

- Aici, aici. - Dumnezeule.

- Să facem polka. - Vrei să dansăm?

- Să facem dansul? - Da.

Aici, aici.

- O să facem reprezentaţia. - Reprezentaţia.

Avem încă Express Pass-ul, aşa că e nasol.

Vom vedea ce se întâmplă.

- Malul râului Motlawa. - Ce frumos e aici!

Ne place Gdansk.

Căutăm macaraua medievală a portului.

- Cea mai înaltă clădire de pe malul râului. - Mulţumesc mult.

Să mergem.

Mergem la râu pentru a găsi maistrul de lângă macaraua medievală.

Bine, perfect. Haide, dragă.

Scuzaţi-ne.

- Îmi pare rău. - Haide, iepuraş.

Haide, iepuraş!

A spus că e acea clădire. Aşa că traversăm podul şi suntem acolo.

- Uită-te după maistru. - Ele merg în direcţia aia.

Au mers pe acolo.

Unde este macaraua? Oh, e chiar aici, iubitule.

Aceasta este macaraua Zuraw,

locaţia unui dublu U-turn.

Şi unde două echipe au ocazia să întârzie alte două echipe,

forţându-le să facă ambele variante ale ocolului.

- Nu vom întoarce pe nimeni. - Am decis să nu întoarcem pe nimeni.

N-o vom face. Mulţumesc, bine.

Căutaţi următorul indiciu în cel mai lung bloc de apartamente din Polonia.

Am înţeles, să mergem.

- Da, şoferul meu preferat. - Haide, haide.

- Dumnezeule, ce veste bună. - E o zi nebună.

Suntem aşa de mulţumiţi că nu am fost întorşi.

Fetele au trecut chiar pe lângă U-Turn.

A spus că e clădirea aia.

- Unde? - Uite acolo, trebuie să traversăm podul.

- Zloti! - Cred c-o să-mi pice jos braţul.

- Şi mie. - Le lăsăm jos un moment?

Să vedem câţi bani avem aici.

Te rog, doar 75?

Oh, asta ne va lua întreaga zi.

- Câţi sunt acolo? 10? - Cam aşa ceva.

Avem nevoie de sâni.

Se pare că numai aşa funcţionează.

Vom schimba pentru că n-o să ne iasă niciodată.

- Haide, acum trebuie să ne grăbim. - Nu-i nimic.

Da.

Mulţumesc.

Mulţumesc.

Suntem cu doar 5 secunde în urma lor. Să încercăm, omule.

Să mai încercăm o dată.

Cred că vom reuşi.

Cum spui tu.

- Ultima dată, fetele. - O putem face.

Garderoba, garderoba...

El e fata, iar eu băiatul.

- Aţi terminat? - Da.

Ne-a luat o veşnicie.

Uită-te la noi.

Mi-am rupt pantalonii.

- Mi-am rupt pantalonii, fir-ar... - M-ai şi călcat pe picioare.

A fost cel mai frustrant lucru. Şi umilitor pe deasupra.

- Oh, omule. - Dar suntem bine.

Tridentul este acolo. Unde este toată lumea?

Se pare că toată lumea face cealaltă probă, pentru că nu-i nimeni aici.

Dacă nu ne folosim Express Pass-ul, probabil că vom fi întorşi.

N-am chef să le fac pe amândouă.

Atunci hai să-l folosim.

- Vrei s-o facem? - Da.

Bine. Ascunde-l.

Trebuie să întrebăm pe careva unde e râul Motlawa.

Cred că te înşeli.

Nu e nimic medieval pe aici.

Totul era de cealaltă parte.

- Ar trebui să ne întoarcem? - Trebuie să ne întoarcem.

Una după alta, prietena, trebuie să ajungem la U-turn.

Maistrul.

- Aici, aici, aici. - Bine.

Vrei s-o facem sau nu?

Travis şi Nicole.

- Eşti sigur? - Da, sigur.

Nu vreau ca ei să aibă în continuare Express Pass-ul.

Dar dacă au trecut deja pe aici?

Las-o baltă, nu vom întoarce pe nimeni.

- Trebuie să fie aici. - Polka, Polka, Polka!

Uită-te la fata aceea, fi atent la postură.

Haide, prieteno!

- Oh, standul U-turn, îl văd. - Da!

Tu ce zici?

- Eşti sigură de decizie? - Nu ştiu.

Căutaţi macaraua de pe malul râului Motlawa.

Uite acolo sunt Oklahoma.

Ne-au depăşit.

- Gata, Danny? - Da.

- Crezi că e în direcţia aia? - Da.

Oh, au deja un avans.

Îl vezi pe maistru?

Am fost băieţii amabili din Oklahoma

dar vom face orice e nevoie pentru a câştiga cursa.

Dacă trebuie să te întorc, atunci aşa voi face.

A face rost de bani pentru familiile noastre e cel mai important lucru.

Aici este.

Bună ziua, d-le.

N-aş vrea să ne întoarcem şi să facem statuile.

Ştiam sigur că Leo şi Jamal erau în urma noastră.

Băieţi, ne pare rău, sunt convins că aţi fi făcut la fel.

Rămânem oameni de treabă, dar nu vrem să plecăm acasă.

- Nu vreau să plec acasă. - Exact.

- Bună treabă, băieţi. - Bună treabă.

- Arăţi foarte bine. - Mulţumesc.

Alegem să nu întoarcem pe nimeni.

Mulţumesc.

- Fi mai rapid. - Dar alunec!

Eu şi Leo am început să ne enervăm. M-am supărat pe el.

El s-a supărat pe mine.

Nu e chiar aşa de greu, pur şi simplu o tot dăm în bară.

Băieţii din pădure şi fetele de la Kings sunt şi ei aici.

Deci e pe viaţă şi pe moarte.

Da, căutăm acea clădire.

Asta este!

Trebuie să existe o cutie cu indicii. Haide, să avansăm.

Cât mai mergem? E cea mai lungă clădire din Polonia.

E lungă!

Trebuie să existe o intrare principală.

N-o să ne învârtim peste tot în jurul ei.

Trebuie să ne lase la intrarea principală.

E o nebunie, e cel mai ridicol bloc de apartamente ce l-am văzut vreodată.

- Acolo e cutia, acolo e. - Da.

Blocaj. Cui îi plac dulciurile?

Acest blocaj le cere echipelor să viziteze cea mai lungă clădire

de apartamente din Polonia.

Găzduieşte aproape 6.000 de persoane şi are peste 800 de metri lungime.

Folosind cele douăsprezece adrese anexate,

echipele trebuie să găsească în acest complex imens

un desert tradiţional cu umplutură de trandafiri, numit Paczki.

După ce nimeresc umplutura corectă

vor primi următorul indiciu.

O fac eu. Voi mânca gogoşi, ce grozav!

Atenţie: poţi fi penalizat pentru maniere proaste. Poartă-te frumos, te rog.

- Măcar o dată-n viaţă. - Bine, bine.

- Am găsit-o, dragă. - Ai găsit-o?

Cum ştiu care are gust de trandafiri?

Păi, e de culoare roşie sau roz.

Bine, bine.

Tu arăţi mişto. Cum te numeşti?

- Blocaj. - Asta sunt eu.

Noroc.

- Unde ţi-e costumul? - Cum?

- Nu erau îmbrăcaţi în costume. - Şi costumele?

Păi... nu le avem.

Şi apoi mi-a venit în minte... Şi-au folosit Express Pass-ul.

- Nu vrei să colaborăm? - Ba da, o s-o facem împreună.

- Bună ziua! - Ce mai faceţi?

- Haideţi, fetelor. - Haide.

Bine.

Par delicioase.

Mulţumim că ne primiţi în casa dvs. minunată.

- Ce e înăuntru, nimic? - Nu. Ce bună e!

Dumnezeule, ce bune sunt!

Sunt bune, dar nu.

Mulţumesc.

Mâncăm gogoşi! Sunt foarte bune!

Ştii ce, ai putea să porţi asta în continuare.

- Vrei să vezi dansul polka? - Da, hai.

Putem s-o facem.

Vezi, fac aşa cum trebuie. Vezi?

Nu se poate...

Vă felicit.

Mulţumesc!

- Pa, prieteni. - La revedere. Vă mulţumim!

- Trebuie să rămân îmbrăcată aşa? - Şi eu aşa? Arăt ca un bărbat.

- Felicitări. - Mulţumesc!

Mulţumesc.

Un sărut! Un sărut!

Şi încă unul pentru mine.

- Mulţumesc. - Mulţumesc!

Oh, celelalte echipe au plecat deja.

Dar nu ne lăsăm. Vom reuşi. O să reuşim de data asta.

Partea cu care nu ne descurcăm e rotirea.

Acolo ne blocăm.

E aici. Vai!

- Fetele sunt aici. - Bună, băieţi.

Cine merge?

- Eu. - Bun.

- Haide. - Bine!

- Distrează-te! - Blocaj. Asta e de mine.

Cred că e la etajul 11.

Bune, dar nu.

Trebuie să ne grăbim. Vă mulţumesc foarte mult, dar trebuie să mergem.

10-B, 99.

Mulţumesc!

Ce bună e! Mulţumesc mult. O zi minunată, vă mulţumesc.

A fost foarte bună.

Mulţumesc. Delicios, delicios.

- Nu-i rău. - Nu-s rele?

Nu-s rele...

L-am întrecut venind cu liftul ultima dată, deci aşa este mai rapid.

- Bun! - A sosit.

Kim a decide să ia liftul până jos.

Dar m-am gândit să-i fac o mică supriză. Am apăsat butonul de pe fiecare etaj.

Sper că nu a apăsat pe buton. A apăsat pe toate butoanele?

Travis! Tu trebuia să fi un gentleman.

- Arătaţi grozav! - Sexy mamacita.

Cui îi plac dulciurile? Ăsta eşti tu.

- Bine? - Da.

- Haide, Leo. Aici este râul. - Haide, le putem ajunge, Jamal.

Acolo e un U-turn. Te rog, fă să nu fim noi acolo!

Sunt feţele noastre acolo?

Da, trebuie să întoarcem pe cineva.

Prietenul meu, Adam! Mulţumesc lui dumnezeu!

- Îmi pare rău, băieţi. - Veţi merge la un alt ocol.

N-am fost întoarse, n-am fost întoarse!

Băieţi...

Mulţumesc! Vă mulţumim!

Trebuie să recunosc, aţi fost cei mai buni dansatori.

- Da! - Oh, mulţumesc foarte mult.

- Oh, mulţumesc. - Mulţumesc mult.

Bună ziua.

Trebuie să le ascundem, să le ascundem.

- Scuză-mă. - Mulţumesc!

- Mulţumesc. - Haide, haide!

Am avut o strategie. Amy şi Marie erau dinaintea mea acolo.

Şi n-avea rost să facem acelaşi loc de două ori. Trebuia să le ajung.

O să ne urmărească la fiecare locaţie şi va ştii când le-am găsit.

- În regulă. - Haide!

- Vin acum. - Fugi!

- Pe aici. - Vino aici!

- Aşteptaţi. - Vrei s-o facem împreună?

A văzut că lucram împreună cu Marie, dar cu el am mai colaborat înainte.

Suntem în corpul C. Mergem la 45 şi 21.

Părea un lucru bun.

- Noi facem B şi A. Anunţă-ne. - Bine.

Oh, mulţumesc.

Foarte bună. E cu umplutură galbenă. Mulţumesc!

M-am simţit tare bine în casele oamenilor deoarece erau atât de primitori.

Dacă nu era proba, aş fi rămas în fiecare loc vreo oră. Eram în cer.

La revedere!

Ale naibii de scări. N-am mai fugit într-o rochie până acum.

Mulţumesc. E tare delicioasă, mulţumesc mult, dar trebuie să plec.

Foarte bună. Dar nu e ceea ce caut, mulţumesc foarte mult.

Cred că e asta.

Da! Delicios. Mulţumesc! Mulţumesc.

- Marie! - Da?

- Ceva pe acolo? - Nu.

- Travis? - Da, da.

- Care? 21? - 45, 45, 45...

Travis? Haide, dragă.

- Da! Asta e, dragă. - Oh, doamne!

- Mulţumesc. - Mulţumesc tare mult.

Căutaţi-l pe Phil pe cel mai lung dig de lemn din Europa.

Echipele trebuie să ajungă acum la digul Sopot,

cel mai lung dig din lemn din Europa.

Înaintând la peste 500 metri în Marea Baltică,

această promenadă pitorească este acum pit stop-ul acestei etape a cursei.

Ultima echipă sosită aici poate fi eliminată.

Cel mai lung dig. Taxiul nostru e chiar aici! Haide.

- Tim? - Haide, Amy!

Haide. Trebuie să câştigăm. Oh, doamne!

- Ultima echipă ar putea fi eliminată. - Să ne luăm taxiul.

Să mergem, haide.

Bani!

- Avem nevoie de bani. - Vă rugăm! Mulţumesc.

Haideţi, oameni buni. A dărui înseamnă a-ţi păsa.

- Oh, îl iubesc pe copilul ăsta. - Mulţumesc, mulţumesc!

Iubesc Polonia. Iubesc cârnaţii polonezi.

- Soţia mea este poloneză. E gravidă. - Mulţumesc.

Mulţumesc.

Mulţumesc. O pot lua cu mine?

Pot s-o iau? Oh, eşti aşa de dulce.

Bună. Ai găsit-o?

- E acolo. - Am înţeles.

Mulţumesc. Ce bine arată!

De-abia aştept s-o încerc.

Te iubesc! Sunt aşa de fericită, mulţumesc.

- Cine este? - Noi.

Asta-i josnic.

- Măcar e o poză bună cu noi. - Deci, înapoi.

Bine. Groaznic.

- Mai mulţi bani, mulţi bani. - Vă rog!

Vă văd, copii! Stiu că aveţi bani pentru bomboane. Haideţi, băieţi!

- Îmi place Universitatea Brigham. - Am fost la BYU!

- Am fost în echipa de fotbal. - Da, o au acolo.

Numeşte-mi doi apărători şi îţi dau banii.

Mă încurci.

Pe el, copii! Pe el!

Da!

Avem destui bani?

Mulţumesc, mulţumesc, mulţumesc.

Oh, vă mulţumesc foarte mult.

- Sunt Leo şi Jamal? - Oh, nu.

Da, îmi pare rău, omule.

Nu înţeleg cum au terminat atât de repede.

- M-am săturat, omule. - Ştiu, şi eu.

Oameni buni, apropiaţi-vă.

Avem mai multe echipe înaintea noastră şi trebuie să le ajungem.

Iată-ne din nou. Prima, a doua, a treia.

Şi va fi o cursă de alergare spre Phil.

Tim şi Marie şi-au folosit Express Pass-ul.

Ar fi tare neplăcut să-ţi foloseşti Express Pass-ul şi să nu câştigi etapa.

O să am un atac de panică.

Un atac de cord, de panică, leşin şi vomit, toate în acelaşi timp.

- Uite digul. - Haide.

Haideţi, amici.

Trebuie să mergem pe aici, haide!

- Fugi, fugi. - Haide, haide.

- N-o să ne întreacă. - Haide, haide!

- Tim, fugi! - Jason!

Haide, puternic. Cu mai multă putere!

- Foarte bine. - Oh, doamne.

- Dumnezeule! - La naiba.

- Bine aţi venit la Gdansk, Polonia. - Mulţumesc.

Tim şi Marie, sunteţi echipa numărul unu.

- Dumnezeule. - Felicitări.

Jason şi Amy, asta vă face echipa numărul doi.

Şi Nicole şi Travis, sunteţi echipa numărul trei.

- Din nou. - Bună treabă, prieteni.

Tim şi Marie, am veşti grozave pentru voi.

Ca şi câştigătorii acestei etape aveţi o excursie în doi de la Travelocity

şi veţi merge în Hawaii.

Veţi petrece cinci nopţi la Sheraton Kona Resort & Spa

unde vă puteţi bucura de o cină luau şi spectacol,

scufundări pe timp de noapte şi un tur la amurg la vulcanii din Hawaii.

Vrei să tragem la sorţi pentru cine primeşte excursia?

Faptul că le-am ajutat pe Marie şi Amy astăzi ne-a costat primul loc.

Dar Tim şi Marie şi-au folosit Express Pass-ul, deci a mai rămas doar unul în joc.

Şi noi îl avem!

- Oh, o văd. O văd. - O văd!

Cui îi plac dulciurile? Mie.

Poţi, Ash. Du-te să mănânci gogoşile.

5-10 zloţi? Are cineva?

Dumnezeule, mă termină braţul.

Era dificil şi înainte de dans, dar acum e brutal.

- În ordine. - Asta-i de rahat.

- Zloti! Mai avem nevoie de 75 zloţi. - Te rog, te rog.

- E dur. - Nu ne plăteşte nimeni.

E nasol, omule.

- Careva, careva? - Nu mai avem nici mulţime.

Este dur, dar încercăm în continuare.

Veniţi, veniţi! 5-10 zloţi, cineva?

Foarte bine, avem 10.

- Mi-a îmbucurat ziua. - Haideţi, oameni buni.

Ştiam că eram ultimii, dar am decis să ne străduim totuşi

cât puteam de bine pentru că în această cursă nu se ştie niciodată.

- Cu 50 de zloţi primeşti un sărut. - Mulţumesc.

- Bine. - Aşa mai merge.

Galben! Mulţumesc mult. Trebuie să plec.

Oh, omule. O să încerc o mulţime de gogoşi.

E pentru tine.

Cui îi plac dulciurile? Ţie.

Nu. Bine, fără gem.

Oh, ce bine arată. Nimic!

Veniţi aici, oameni buni!

Uităţi-vă la doi ciudaţi. Suntem atât de aproape! Mai avem nevoie de 10 zloţi.

- Aici sunt 10. - 10, da!

Omul nostru. Bine, marea numărătoare inversă.

- Da, bine. - Da, băiete. Mulţumesc.

A fost mult mai uşor acum decât prima dată.

Dar încă îi avem pe toţi ceilalţi în faţa noastră.

Nicky şi Kim, sunteţi echipa numărul patru.

- Ce sexy eşti! - Felicitări.

Tim şi Danny, mă bucur să vă spun că sunteţi echipa numărul cinci.

- Îl primim. - Bună treabă, băieţi.

Suntem pe ultimul loc, e foarte sigur.

Dar nu ne dăm niciodată bătuţi. Mergem mai departe.

- Vom vedea ce va fi. Nu se ştie niciodată. - Nu se ştie niciodată.

- Ashley? - Ce?

- Te duci la 45? - Da.

Să mergem împreună. Cu cât de în urmă sunt bărboşii?

Oh, doamne.

Trebuie să începem să ne grăbim. Nu pot fi prea departe.

Trebuie să mergem repede, dacă se poate.

Partea nasoală e că ar putea fi pe ambele laturi.

Mulţumesc!

Da!

Oh, doamne. Un sărut!

Bună treabă, prieteni.

Căutaţi-le pe Phil pe cel mai mai lung dig de lemn din Europa.

Să mergem, Leo.

Oh, o văd.

- Cui îi plac dulciurile? - Mie.

Gogoşi cu gem.

Vino, vino!

- Leo şi Jamal, sunteţi echipa numărul şase. - Îl acceptăm.

Pentru că am supravieţuit U-turn-ului

le demonstrează celorlalte echipe că trebuie să se păzească de noi.

Fără îndoială, am demonstrat că nu e uşor să scape de noi.

Şi nu vom pleca de aici. Suntem aici până la capăt.

Ally şi Ashley, sunteţi echipa numărul şapte.

Mulţumesc mult.

Suntem pe ultimul loc. Dar nu renunţăm.

Nu.

Suntem prieteni de 22 de ani, dar el trăieşte în pădure.

Aşa că nu ajungem să ne mai vedem aşa de des ca înainte...

Oh, am nimerit-o!

Dar am dori să continuăm să facem aceste lucruri.

Uite aici, gustul victoriei.

Brandon şi Adam, sunteţi ultima echipă ajunsă.

Şi regret să vă spun că aţi fost eliminaţi din cursă.

Am trecut de pe primul pe ultimul loc.

Nu eram îngrijorat că pierd banii, dar a fost distractiv să facem cursa asta

şi sunt un pic trist că ratăm ce va urma din ea.

N-am fi putut să cumpărăm această experienţă cu milionul de dolari.

Dar noi am mai făcut lucruri nebuneşti şi înainte de începerea cursei

şi asta nu se va schimba doar pentru că cursa s-a încheiat.

De-abia aştept să văd ce ne va oferi următoarea aventură împreună.