All language subtitles for The Playboy Murders Cap. 1 (2023) TV series M4uHD

Playboy era în anii '90
o parte a culturii populare.

Era o prezentare acceptabilă
a nudităţii

şi a sexualităţii feminine.

Tot ce fac e incredibil.

Ai tot felul de lucruri la îndemână.

Tot ce-ţi doreşti.

Dar Playboy ascunde tragediile,
nu le recunoaşte.

E tot mai grav.

Atunci comportamentul lui
a scăpat de sub control.

Îmi amintesc că i-am spus
să nu facă asta, că nu e o idee bună.

Mai mulţi martori au spus
că au auzit o ceartă.

Visele nu sunt cel mai important
lucru. Nu tot ce străluceşte e aur.

Era înfricoşător.

Dacă e cineva capabil de crimă,
te poate omorî şi pe tine.

CRIMELE DIN LUMEA PLAYBOY

29 OCTOMBRIE 1991
BELLEFONTAINE, OHIO

Pe 29 octombrie 1991
eram într-un magazin de arme,

când a venit un individ

şi a strigat că pe stradă
are loc un incident armat.

Eu şi alt poliţist în timpul liber
am ieşit afară.

Am găsit două trupuri pe stradă,

înconjurate de sânge şi cartuşe.

Asta s-a întâmplat în miezul zilei,
în public, a fost şocant,

mai ales că era implicată
un manechin Playboy, Stacy Arthur.

Stacy Arthur fusese manechinul lunii
în ianuarie 1991.

Când spui Playboy,
te gândeşti la femei frumoase,

fotografii nud.

Multe femei din anii 1990 şi 2000,
inclusiv eu,

considerau Playboy ca o treaptă
spre o altă carieră.

Îmi amintesc prima oară
când am trecut de porţile alea.

Îmi amintesc când am dat
cu ochii de vilă.

Mi s-a părut spectaculos.

Tot ce fac ei e incredibil.

Parcă le străluceau ochii,
te doreau vedete,

aveai tot felul de lucruri
la îndemână.

Nu exista limite.

Stacy a avut toate astea
şi şi-a spus:

"Stai puţin, asta e tot."

Începutul poveştii lui Stacy
a fost incredibil de frumos,

dar lucrurile au luat o turnură
mult mai întunecată.

Stacy a absolvit liceul în 1986.

Era o fată tăcută, frumoasă,

foarte talentată la lucru manual
şi ceramică.

În primăvara lui 1988,

era directoarea unui magazin
de artizanat din Bellefontaine.

Fratele meu, Jim, a deschis
un salon de bronzat la etaj

şi aşa a cunoscut-o pe Stacy.

El şi Stacy s-au plăcut
şi erau de nedespărţit.

Ea avea 19 ani, el avea 34.

Aici e de când Stacy şi tata
s-au cunoscut.

A avut o poveste de iubire frumoasă
cu Jim Arthur.

Ea mai fusese căsătorită,
avea un copil din acea căsnicie.

Şi Jim mai fusese însurat.

Îl cunoaşte pe Jim şi e cucerită.

Se poate spune că erau fericiţi
împreună, că s-au găsit.

Pe 4 iunie 1988, s-au căsătorit,
şi asta a început totul.

A fost singura mamă
pe care am cunoscut-o.

Mama şi tata s-au despărţit
când eram mică,

iar Stacy m-a adoptat în 1989.

Când a intrat în viaţa mea,
eram foarte mică,

nu mi-a fost greu să-i spun "mamă",
pentru că ea era acolo.

Nu-mi amintesc să nu-i fi spus
"mamă" vreodată.

Cred că cea mai mare schimbare
nu a fost prezenţa altei femei,

cât faptul că Stacy a venit
cu fiica ei.

Eu avusesem mereu un frate mai mare.

Părul ei era mereu frumos,
purta tocuri foarte înalte.

În copilărie, e distractiv
să probezi pantofii.

Încercam să merg cu ei,
şi nu reuşeam deloc.

Era foarte fotogenică.
Era superbă în poze.

Când s-au căsătorit,
ea a decis să devină manechin.

Jim a devenit impresarul
şi echipa ei.

A început la un concurs de frumuseţe.

A câştigat 32 de concursuri,
avea tot felul de trofee.

El o înscria
la tot mai multe concursuri.

Pe măsură ce câştiga,
devenea tot mai sigură pe sine.

A devenit Mrs. Ohio în iunie 1990.

A fost cea mai tânără concurentă
şi a spulberat concurenţa.

A fost un punct major în cariera ei.

De obicei, fetele nu câştigă
acel concurs la prima participare.

Ea a fost şocată când au anunţat
că ea a câştigat.

Aici e coroana de Mrs. Ohio.

Visul oricărei fetiţe
e să aibă o coroniţă atât de mare

care să nu fie făcută din plastic.

Jim a văzut ce se întâmplă
şi voia s-o ajute să ajungă departe.

Voia să fie cât mai bună,
ceea ce a dus la Playboy.

Pare ciudat ca un soţ să vrea
ca soţia lui să apară în Playboy.

De ce să-i vadă toţi
soţia dezbrăcată ?

Dar, din experienţa mea,
am văzut soţi încântaţi de asta.

Pentru ei e ca un trofeu.

Cu siguranţă poate exista
şi alt motiv.

Trebuie să fii sigur de partenera ta,
ca să ai încredere şi s-o susţii.

După ce a devenit Mrs. Ohio,
a continuat să fie manechin.

Aşa a primit un contract în Chicago.

Acolo s-au dus la sediul Playboy.

Jim a spus "hai s-o facem,
dacă suntem aici".

Ea a spus: "Sigur, haide."

Pentru cei din afară, Playboy
pare o lume plină de strălucire.

Playboy era o revistă uriaşă
în anii '90 şi era foarte prezentă.

Apărea în filme de familie.

Era puţin erotic,
dar foarte convenţional.

Faptul că o regină a frumuseţii
era pe afişul din mijlocul revistei

era un alt lucru
care dădea legitimitate revistei.

"Iată o fată gen Miss America
în revista noastră."

Jim a aranjat o şedinţă foto
şi nişte filmări.

Au văzut în ea ceva ce le-a plăcut.

După numai o lună, Stacy a fost dusă
la Los Angeles, pentru şedinţa foto.

Era ceva incredibil,
cu siguranţă s-a mişcat repede.

E primul tău contact cu celebritatea.
Multe fete devin faimoase.

Cred că Stacy şi-a dorit mult asta.

Brusc, eşti eroina oraşului tău,
toată lumea vrea să te cunoască.

Probabil că a fost o nebunie
pentru Stacy,

să plece dintr-un orăşel din Ohio,

după numai o lună să fie dusă
cu avionul la Los Angeles,

să stea la vila Playboy,
să apară într-o revistă uriaşă.

Fetele erau cazate în bungalow-uri
dacă aveau şedinţe foto.

Hef le lăsa pe fete să stea acolo.

Era 1991.
M-au pus în cameră cu Stacy Arthur,

poate pentru că amândouă
eram din Chicago.

Stacy m-a întrebat dacă vreau
să merg în grotă, eu am acceptat.

Era un jacuzzi într-o peşteră.
Era spectaculos.

Era lângă piscină, care ajunge acolo,
sunt jacuzziuri,

e un mic râu prin care poţi înota.

E frumos. Desigur, e locul unde
se spune că toată lumea face sex.

Şi mulţi chiar au făcut.

1990
MOSCOVA, RUSIA

E decembrie 1990.

Stacy se duce în URSS,
pentru concursul Mrs. America.

Atunci se află că va apărea
pe coperta Playboy.

A terminat în primele 10
ale acelui concurs.

Stacy a apărut pe coperta Playboy
în numărul din ianuarie 1991.

Puţine fete au fost şi pe copertă,
şi pe afişul din mijloc.

Marilyn Monroe a fost una.

În anii 1990, coperta Playboy
era de obicei rezervată unei vedete.

Pamela Anderson e singurul exemplu
care-mi vine în minte.

A fost manechinul lunii
şi a apărut pe copertă.

A fost o mare sărbătoare. S-a
bucurat să fie Miss Ianuarie 1991.

O câştigătoare de concursuri
de frumuseţe nu poza pentru Playboy.

Stacy a fost prima la acest nivel
care a făcut-o.

Nu era împotriva regulilor,

dar unii dintre oamenii din concurs
au fost şocaţi.

Se bucura de atenţie.
Spunea că nu e nicio problemă.

O regină a frumuseţii
trebuie să fie senzuală.

E interesant cum reacţionează
uneori la o femeie pozând dezbrăcată.

Brusc, devine problema altora.

Unii cred că asta le dă drept
de proprietate asupra ta.

Există şi un aspect întunecat,
dar nu eşti pregătită pentru asta,

nu vezi acel aspect
decât când eşti deja implicată.

Cred că Jim avea aspiraţii mari
pentru ea.

Nu era doar soţul,
ci şi impresarul ei.

El se ocupa de apariţiile ei,
el o transforma într-o vedetă.

Cred că era un trofeu pentru el.

Aici par oameni diferiţi.

Trăia viaţa la viteză maximă.

Când cineva e dintr-un oraş
de provincie

şi brusc are succes,
mai ales că pozează nud...

Dacă dai peste cineva
care nu ştie ce se cuvine şi ce nu,

poate fi periculos.

Poate că atunci când eşti tânără
nu ştii asta,

crezi că toţi oamenii sunt buni.

Nu vrei să crezi că există monştri
sau oameni care clachează.

Din câte am înţeles eu,

tata şi-a dorit ca ea
să fie iepuraş Playboy.

Aşa am ajuns unde suntem acum.

Cred că ea a făcut-o
din respect pentru el.

Ea era foarte modestă.
Îi spuneam cât de frumoasă e,

iar ea spunea
că nu e suficient de bună.

Încerca să-şi facă o carieră
cântând country.

Încerca să-şi facă un nume
la Nashville.

Playboy au ajutat-o cu asta.

În 18 luni, au ajuns de la primul
concurs la Mrs. Ohio,

apoi la Playboy.

Totul s-a întâmplat foarte repede.
Dar pentru mine era mama mea.

El e Risky !
Salutaţi-l pe Risky !

Nu a părut niciodată înfumurată.
Nu mi s-a părut aşa niciodată.

Eu o vedeam aşa cum e,

un om obişnuit, ca toată lumea.

Când am cunoscut-o pe Stacy,
mi s-a părut foarte educată.

Mi s-a părut mult mai realizată
decât mine,

mai ales că eu
abia terminasem liceul.

Ea fusese Mrs. Ohio
şi o admiram foarte mult.

Stacy avea o traiectorie clară.

Ştiu că îşi dorea să devină
manechinul anului,

apoi să intre
în industria divertismentului.

Jim se bucura, era mândru de ea,
de munca ei,

era pregătit să continue.

Tata îi făcea părul,
unghiile, machiajul.

Se asigura că totul e perfect.

Avea mereu grijă de ea. M-a sunat:
"Am înţeles că tu stai cu Stacy."

Era foarte drăguţ
şi îngrijorat pentru Stacy.

Părea să o susţină, voia
ca Stacy să fie manechinul anului

şi să aibă o carieră în muzică.

În anii 1990, când fetele concurau
pentru titlul de manechinul anului,

revista voia mereu să ştie
pe cine preferă cititorii.

Oamenii puteau suna
la un număr pentru a vota.

Apăsau numărul pentru luna preferată.

Dar, în plus,
puteau discuta cu fata.

Dacă puteau vorbi cu ea la telefon,
manechinul părea mult mai accesibil.

"Anul acesta, ca şi în trecut,"

"apelanţii pot nominaliza alegerea
pentru manechinul anului,"

"dar pot asculta mesaje
de la favoritele lor"

"şi pot lăsa mesaje doamnelor."

"Manechinele vor răspunde personal
la unele apeluri."

Stacy voia foarte mult să devină
manechinul anului,

voia ca Playboy
să fie o trambulină în cariera ei.

A luat linia telefonică în serios.

S-a gândit că aşa va fi mai apreciată
la Playboy.

Fanii sunau,
o centralistă îţi făcea legătura,

spuneai cu cine vrei să vorbeşti.

Erau în special tineri
care văzuseră revista

şi voiau să vorbească
cu fata din revistă.

"Chiar tu eşti ?
De ce ai pozat pentru Playboy ?"

Întrebări simple.

Fetele vorbeau cu tot felul
de apelanţi anonimi,

dar nu erau instruite
pentru asemenea conversaţii.

Indivizii le puteau cere subtil
indicii privind adresa lor,

unde ar putea fi la un moment dat.

Ni se spunea să nu lungim
conversaţia,

să fim atente ce şi cum vorbim.

Dacă încercau să vorbească murdar,
legătura era întreruptă.

Centralista asculta şi deconecta
apelul dacă era ceva în neregulă.

Câştigam 150 de dolari
pentru trei ore la telefon.

Fanii plăteau trei dolari pe minut
ca să vorbească cu fetele.

Era interesant şi oarecum amuzant.

Puteai face nişte bani în plus.

Finanţele familiei Arthur
variau mereu.

Aveau cheltuieli mari,
călătoreau.

În acea perioadă au început
să nu mai aibă aceeaşi stabilitate.

Asta era o modalitatea de a face bani
şi de a ţine afacerile pe picioare.

Fata de la mijlocul revistei trebuia
să emane frumuseţe, sexualitate,

dar şi intimitate cu subiectul,

cititorii trebuiau să simtă
că o cunosc pe fata aceea.

Pe spatele afişului era o fişă
cu date, scrisă de mâna ei.

Îţi spunea tot felul de lucruri
despre ea,

mâncarea preferată,
întâlnirea ideală,

erau poze din adolescenţă.

Scopul era să fie o femeie de vis,
dar să pară un om obişnuit.

"Aş avea o şansă cu ea,
deşi e superbă."

Cred că a fost o idee proastă
să facă fetele atât de accesibile.

Sunt sigură că mulţi bărbaţi
au sunat crezând că le cunosc.

Mi se pare şocant că fetelor
li s-a cerut să facă asta.

Mi s-a părut că s-a depăşit o limită.

În martie 1991,
un fan a început s-o sune pe Stacy.

Numele lui era James Lindberg.

Îi plăcea să discute cu fetele.

Le suna în mod regulat
şi stătea mult la telefon.

James Lindberg era un bărbat
de 32 de ani din California.

Era un singuratic, nu ieşea prea des,
începe să sune la numărul ăsta.

Ţin minte că am vorbit cu James.
Vorbea despre bunica lui.

Îi era dor de ea.

Nu a vorbit urât,

dar părea foarte serios.

Nu avea simţul umorului,
am observat asta imediat.

Mi-am zis că nu e bine.

Era singurul care mă făcea
să mă simt tristă.

În numărul meu s-au scris
lucruri despre fete.

Autorul articolului a spus că aruncăm
cu baloane cu apă în turişti,

în Las Vegas.

Asta ne făcea să râdem.
Iar el spunea:

"De ce ai face aşa ceva ?
Nu înţeleg !"

Îi spuneam: "Îmi pare rău.
Da, regret că am făcut asta."

Se supăra foarte tare imediat.

Atunci a început să vorbească
mai mult cu Stacy.

Sunt sigur că în mintea lui
deveniseră prieteni.

James Lindberg a stabilit recordul
pentru cele mai multe telefoane.

A cheltuit peste 15.000 de dolari
doar pe telefoane.

Iar el nu câştiga prea mulţi bani.
Era camionagiu.

Era o sumă uriaşă pentru el.

Asta ar fi trebuit să atragă atenţia.

E ca şi cum unui client într-un bar
i se interzice să mai bea.

Dar pentru Playboy
profitul era pe primul plan.

Stacy a spus că e-n regulă,
că e inofensiv.

Niciuna dintre noi nu ştia
că drumul acesta se va termina aşa.

Viaţa lui Stacy a devenit plină,

se ducea să dea autografe,
era manechin,

făcea muncă de PR pentru Playboy,
se ducea la saloane auto...

Lucrurile s-au aglomerat o vreme.

Pot înţelege puţin
experienţa lui Stacy,

dar mie nu mi s-a întâmplat
la fel de repede.

A ajuns peste noapte în Los Angeles
dintr-un orăşel de provincie.

După numai câteva luni,
revista era la vânzare.

Nu-mi pot imagina
cât de ameţitor poate fi.

Se ducea la vilă,
apoi la Nashville şi înapoi, acasă,

încerca în acelaşi timp să fie mamă.

În acelaşi timp, vorbea ore
întregi la linia telefonică.

În martie, James Lindberg
începe să sune tot mai des,

pentru perioade mai lungi de timp.

Au trebuit să pună o limită de timp,

pentru că stătea foarte mult
la telefon cu ea.

Când vrei să fii manechinul anului,

trebuie să munceşti,
să ai atitudinea potrivită.

Voia ca oamenii s-o sune,

dar interlocutorul ei
ar putea să-şi facă o idee greşită.

Atâta timp cât nu sunt probleme,

fetele sunt instruite
să continue conversaţia.

O dată,
James Lindberg s-a înfuriat.

Nu ştiu cum a început discuţia,
dar lui nu i-a plăcut,

s-a înfuriat şi a închis.

A sunat după o săptămână
şi i-a cerut iertare lui Stacy.

Apoi, a început iar s-o sune.

A aflat că rozul
e culoarea ei preferată

şi i-a trimis 70 baloane roz.

Se agăţa de mici detalii,
apoi o copleşea cu iubirea lui.

Ştia despre copiii ei.
Ea i-a spus despre căsnicie.

Aveau o pseudo-prietenie.

El credea că în felul acesta
poate să-şi demonstreze iubirea.

E periculos să-i faci pe oameni
să creadă că pot cunoaşte o fată.

Erau pasiunile ei adevărate,
numele ei adevărat,

le spune oamenilor de unde e.

Nu e ca un personaj de film,
e un om adevărat.

Cred că e o limită
pe care unii oameni nu o văd.

La sfârşitul lui septembrie 1991,
el n-a mai sunat.

Ea îi găseşte numărul, îl sună
şi spune: "Ai păţit ceva ?"

Sunt transmise
nişte mesaje amestecate.

Ea consideră că e o relaţie
"fan-vedetă",

dar pentru el e ceva mai mult,
el crede că ea ţine la el.

Ea i-a dat numărul ei personal,
a acceptat daruri de la el.

Nu avea voie să facă asta.

Voia să ştie că el e bine,
dar face o mare greşeală

şi îi dă numărul personal,
aşa că el are acces direct.

Ţi-am simţit lipsa în seara asta.

Am tot aşteptat să suni,
dar n-ai făcut-o.

Lindberg ştia că Stacy şi Jim se duc
la vila Playboy în septembrie

şi i-a cerut lui Stacy
să se întâlnească cu el.

Ţin minte că i-am spus:

"N-ar trebui să te vezi cu el."

"Nu e o idee bună."

Dar cred că ea stabilise
deja o legătură cu el.

Cred că e periculos
să te pui într-o situaţie

în care nu ştii care sunt limitele.

Ea a fost de acord, dar programul ei
a fost prea aglomerat.

Nu s-au văzut,
iar asta l-a distrus.

Aşa începe un şir
de evenimente neplăcute.

Sunt James Lindberg,
am un mesaj pentru Stacy Arthur.

Vreau să...

Vreau să ştie că o iubesc.

E o limită neclară

între un comportament sănătos
şi unul nesănătos.

Unii oameni nu pot împiedica
apariţia acestor gânduri.

Asta a fost o altă ciudăţenie a lui,
îi plăcea să fotografieze femei.

Pe atunci nu erau aparate digitale,
trebuia să developezi filmul,

iar cei de la magazinul foto
au spus că e mereu acolo.

Avea deja acest comportament
nesănătos de a se holba la femei.

Frecventase cluburi Playboy
şi avusese probleme cu paza,

când i-au cerut să nu facă poze.

Unul dintre prietenii
cu care mergea prin cluburi

a decis să nu mai facă asta,
pentru că făcea probleme.

E clar că are un comportament
obsesiv cu femeile.

Le face mereu poze
unor femei necunoscute.

Sună la Playboy, deşi ştie
că fata e plătită pentru asta,

dar tot crede că e o prietenie
între ei.

De aici, totul ia amploare.

Te iubesc.

Sunt îndrăgostit de tine.

Şi doare.

Stacy a început să-şi dea seama

că James Lindberg are nişte
tendinţe nesănătoase.

Cred că orice femeie care apare
în public a avut problema asta.

Ea a decis să-i pună capăt.

Cred că e mai bine să facem o pauză.

Stacy era mereu drăguţă cu oamenii.

Vedea mereu binele din oameni

şi credea că în sufletul lor,
toţi sunt buni.

Mesajul lui Stacy
mă face să mă gândesc la faptul

că femeile sunt învăţate
să nu-i jignească pe bărbaţi.

Asta a încercat ea să facă.

Nu cred că merită.

Mi-a făcut plăcere să vorbesc cu
tine şi simt că am devenit prieteni.

Jim era mereu protector cu Stacy.
Credea că poate avea grijă de ea.

Nu l-ar fi lăsat pe acel individ
s-o vadă pe Stacy.

Atunci, comportamentul lui James
Lindberg a scăpat de sub control.

Ca manechin Playboy, e dificil
să ai de-a face cu bărbaţi,

pentru că suntem învăţate
să nu jignim pe nimeni,

să spunem "hai să facem o pauză",
în loc să întrerupi relaţia complet.

Eşti învăţată să nu vorbeşti
în termeni absoluţi.

Femeile sunt învăţate să facă pe plac

şi cred că asta s-a văzut
şi la instruirea fetelor Playboy.

Acum sunt atâtea fete tinere
pe OnlyFans, Instagram...

Toate aceste fete tinere, frumoase,
care fac asta singure

şi vor să se conecteze cu oamenii.

Trebuie să fii foarte atentă.

Stacy încerca să stabilească
o limită într-un mod politicos,

iar ăsta a fost un pas major,

pentru că voia să depună toate
eforturile ca să fie cea mai bună.

Dar trebuia să impună o limită.

Cred că acel mesaj a amplificat
disperarea lui James Lindberg.

Poate că i-a declanşat impulsul
să vină acolo unde era Stacy Arthur.

În 1991, urmărirea obsesivă
nu era o infracţiune.

Nu ai fi fost în alertă
din cauza asta.

Au venit oameni la mine acasă,
mi-au bătut la uşă,

mi-au strigat numele.
Poate fi înfricoşător.

Pe 20 octombrie, James Lindberg
a plecat din Sacramento, California,

cu trenul şi s-a dus la Cincinnati,
unde a închiriat o maşină.

Apoi, s-a dus în Bellefontaine, Ohio.

S-a cazat la un motel local.

Se pare că s-a dus s-o caute
pe Stacy.

9 OCTOMBRIE 1991
BELLEFONTAINE, OHIO

James Lindberg stătea în acel motel
de câteva zile.

A ajuns până aici, era frustrat.

Călătorise peste 3000 de kilometri.

Pe 29 octombrie s-a dus
la un magazin de suveniruri

şi i-a cumpărat cadouri lui Stacy,

apoi s-a dus în centru,
ca s-o caute,

dar a dat peste Jim, soţul ei.

A decis să-i dea lui acel cadou,
ca să i-l dea lui Stacy.

Lindberg a vrut s-o fotografieze
pe Stacy.

Lindberg voia neapărat
să ajungă la Stacy Arthur,

iar James Arthur l-a tratat
cu indiferenţă.

"Dispari, prietene !"
De aici lucrurile au luat amploare.

Mai mulţi oameni au spus
că au auzit o ceartă.

Lindberg a plecat, iar fratele meu
s-a întors la salonul de bronzat

şi a spus:

"Dacă domnul acesta mă caută
sau intră aici, sună la poliţie."

Apoi, Jim a plecat şi s-a dus
la maşină, care era parcată în faţă.

Avea nişte lumini pentru salon,
le pune în portbagaj.

James Lindberg e hotărât.

E punctul culminant al vieţii lui,
iar tipul ăsta îl ia peste picior.

Un martor a spus că dl Lindberg
se purta foarte ciudat,

parcă fusese prins în flagrant.

A venit alergând de la o parcare,
strigând,

iar oamenii au început să iasă,
să vadă ce se întâmplă.

Mai mulţi l-au văzut pe dl Lindberg
scoţând o armă

cu care a tras de mai multe ori
în dl Arthur, de la mică distanţă.

Atacul a avut loc în plină zi,
în faţa multor martori.

Lindberg l-a împuşcat o dată
în faţă, de două ori în piept,

iar când dl Arthur s-a întors,
l-a împuşcat de trei ori în spate.

Jim a murit aproape instantaneu.

James Lindberg a luat-o la fugă.

A tras cu arma în mijlocul străzii,
apoi s-a întors în fugă la maşină.

După ce l-a împuşcat pe dl Arthur,
dl Lindberg a fugit într-o parcare.

Un martor l-a văzut ridicând arma
şi împuşcându-se în cap.

Aveam cinci ani. Tocmai venisem
de la grădiniţă, mâncasem de prânz.

Îmi amintesc că a venit o maşină
şi că au coborât doi bărbaţi.

Mi-au spus:
"Trebuie să vorbim cu mama ta."

Stacy iese alergând din casă.

"Tatăl tău e mort."

Îmi amintesc
când am răspuns la telefon

şi mi s-a spus că fratele meu
a fost împuşcat mortal.

Ţin minte că mă gândeam:
"Adică e mort ?"

Pentru o clipă nu am înţeles
ce înseamnă "mortal".

Nimic nu te poate pregăti
pentru asta.

Ţin minte că mă gândeam:

"Cum e posibil ca tata
să nu mai vină acasă ?"

Nu poţi înţelege asta la cinci ani.

Când cineva drag e împuşcat
cu sânge-rece,

nu poţi descrie durerea
pe care o simţi.

După părerea mea, Stacy n-a crezut
vreodată că Lindberg e periculos.

Cred că Jim şi Stacy au considerat

că pot face faţă la orice.

Abia după moartea lui James Lindberg,

oamenii şi-au dat seama
cât de obsedat era de Stacy.

Pusese pe pereţii camerei de motel
poze cu Stacy Arthur.

Pe un calendar încercuise
toate pozele ei

şi avea multe poze prin cameră.

Am descoperit şi că înregistrase
multe conversaţii,

avea multe casete
cu aceste conversaţii.

Avea 31 de casete cu toate
conversaţiile cu Stacy Arthur.

Aşa s-a descoperit gelozia
intensă, dementă,

pe care o simţea pentru James Arthur.

Una dintre casete a fost transcrisă.

"Acest mesaj e pentru Stacy Arthur.
Vreau să ştie că o iubesc,"

"iar asta nu e bine,
pentru că e căsătorită."

"Mă cam supără.
Mă doare că te iubesc."

"Asta simt eu, asta eşti tu,
dar e şi soţul tău."

Lindberg a demisionat
în octombrie 1991,

aproape imediat după ce Stacy
i-a cerut să facă o pauză.

Vecinii lui au spus
că se purta cam ciudat.

Cred că s-a gândit că trebuie
să-l omoare pe James Arthur,

ca să ajungă la Stacy.

A devenit o nebunie.

Un admirator dement îl omoară
pe soţul prietenei tale.

Eram ca nişte surori.
Eram ca o familie.

M-a speriat. Dacă cineva e capabil
de crimă, te poate omorî şi pe tine.

Familia şi prietenii
lui James Alan Arthur.

În sufletul nostru e un sentiment
de pierdere şi şoc.

Moartea a venit pe neaşteptate,
în circumstanţe tragice.

Am pierdut totul în ziua aceea.

L-am pierdut pe tata,

dar nici fratele meu
n-a mai fost la fel,

sora mea n-a mai fost la fel,
Stacy n-a mai fost la fel.

Stacy a fost distrusă, ca noi toţi.

Stacy şi-a pierdut iubirea vieţii ei,

confidentul, iubitul, sprijinul ei.

Era tot pentru ea.
Avea 23 de ani când a murit tata.

Nu-mi pot imagina cum e
să ai trei copii la 23 de ani

şi să treci printr-o asemenea traumă.

Nu pot să-mi imaginez.

Crezi că unele lucruri
sunt atât de importante...

Dar ceea ce contează
sunt soţul şi familia ta.

Alte lucruri nu contează,
iar ea a aflat asta pe propria piele.

După moartea lui Jim,
totul o ia la vale.

A spus că a fost violată de trei
bărbaţi care asigurau paza vilei.

Cei trei susţin
că a fost de comun acord.

Susţine că Playboy se foloseşte de
femei pentru a-şi promova afacerea,

fără a ţine cont de siguranţa lor,
de siguranţa familiei ei.

A cerut o sumă foarte mare de bani.

Îmi amintesc că nu avea argumente,
nu era nicio dovadă.

În cele din urmă, renunţă,
cazul e respins, iar ea nu face apel.

Acesta e începutul sfârşitului
relaţiei dintre Stacy şi Playboy.

Playboy ascunde tragediile,
nu le recunoaşte.

Playboy a eliminat-o pe Stacy Arthur
de parcă nici n-ar fi existat.

Când mă uit
la cum era poziţionată Stacy,

îmi dau seama că era favorită
să fie manechinul anului.

E şocant că nu a primit titlul.

Cred că au încercat

să nu atragă şi mai mult atenţia
asupra acestei tragedii.

Ea a primit multă atenţie
din cauza acestei tragedii.

Ea s-a dăruit cu totul Playboy,
iar ei au respins-o.

Visele nu sunt cel mai important
lucru. Nu tot ce străluceşte e aur.

Nu-ţi revii niciodată.

Timpul vindecă puţin lucrurile,
dar rana e tot acolo.

Acel gol nu se umple.

În 2019, Stacy a murit,
după o scurtă suferinţă.

Mi-a spus: "Tatăl tău
a fost iubirea vieţii mele."

Şi-a petrecut restul vieţii
căutându-l pe tatăl meu.

A căutat asta mereu.

"Sunt o visătoare", a spus Stacy.

"Am visat toată viaţa
şi ador finalurile de poveste."

Mi se pare trist să citeşti despre
cineva care a avut atâtea vise

şi care a pierdut totul.

Stacy a vrut acel final de poveste,
dar n-a avut parte de el.

Versiunea în limba română:
BMC Link Studio pentru Plint