Original subtitles

"JULIETA, O FATĂ FIERBINTE"

Traducerea şi adaptarea, Raiser.

Îmi cer scuze, ferma familiei Santigosu este acolo, nu-i aşa ?

Este în cealaltă parte a oraşului.

- Tocmai dincolo ? - Nu vă grăbiţi, trece curând autobuzul de Lloret.

- Oh, mulţumesc. - Nu aveţi pentru ce.

Vezi dacă îţi place, Silvia.

- Este pentru mine ? - Sigur că da.

Pierre, mă copleşeşti cu cadourile tale.

- O caut pe domnişoara Julieta. - Este acolo.

Julieta !

Rita !

În sfârşit te-am găsit, frumoasa mea.

Pa, pa, pa, pa...

Este frumoasă, dragul meu.

Ce părere ai ? Am mai progresat ?

Sunt gelos pe lecţiile de dans, ştii asta ? Pentru că asta este ceea ce îţi place.

La naiba, ceea ce îmi place cel mai mult, eşti tu prostuţule.

Da, cu mine îţi petreci o zi pe săptămână, iar cu lecţiile de jazz celelalte şase.

Dacă vrei să fim împreună în fiecare zi trebuie să ne căsătorim mai întâi.

Tu primul...

Nu, îmi place mai mult aşa. şi mă simt bine împreună cu tine.

Vino...

- Pierre. - Ce este ?

Ce o să se întâmple când va afla Mario ?

Nimic, nu se va întâmpla nimic.

Noi suntem fiinţe civilizate. Iar tu eşti o inoportună.

Am mult respect pentru tine, de vreme ce ţâţâI tău lucrează la primărie.

Acum ce mai vrei să facem, să ne depănăm amintirile de exemplu ?

Nu dragul meu, acum vreau să mă joc cu tine.

Vrei să începem, nu-i aşa ?

Acum este rândul meu.

Eram în Madrid.

Mama ta mi-a spus că te-ai mutat definitiv în Tosa, şi că te-ai căsătorit !

Nu mi-a venit să cred !

Mama a trebuit să vândă totul şi eu am plecat de acolo.

Cred că trebuie să mai aduc puţin lapte, nu-i aşa ?

- Nu, nu, nu contează. Lasă-I acolo. - Cum vrei...

Am venit la Costa Brava ca să întâlnesc oamenii bogaţi şi să intru în societatea lor.

Vechiul proprietar al clubului aproape că a asediat toţi oamenii de aici.

A descoperit că ţâţâI meu a fost prietenul şi partenerul lui de afaceri,

şi mi-a poruncit să-mi pregătesc rochia de mireasă.

Cred că ai fost înspăimântată, nu-i aşa ?

- M-a studiat ca să mă prezinte fiului său. - Oh...

I-a spus, băiete trebuie să te stabileşti la casa ta.

Căsătoreşte-te şi întemeiază-ţi o familie, nu mai sta aşa că un motan vagabond.

Presupun că te crezi în siguranţă pentru că eu sunt bogat.

Da domnule, i-a răspuns, pentru că voi moşteni o avere de câteva sute de milioane.

Ce mai bărbat !

- După trei săptămâni, m-am căsătorit cu el. - Şi cum este...

Soţul meu ? Un dezastru, dar acum am tot ce îmi trebuie.

Până şi o pensie pentru mama mea,

Îmi cumpără haine, parfumuri, bijuterii.

Primăvara asta am fost la Paris. Singură...

- Ce păcat că nu am fost şi eu cu tine. - O să mergem...

Oh...

Când îmi lipseşte asta, sunt nervoasă.

Aşteaptă Julieta, mă ocup eu de toate, draga mea.

Vezi că eşti o perversă ?

Tu eşti...

Cu mine vei avea tot ce îţi trebuie şi nu mai este nevoie să cumperi nimic.

Ca să-ţi pot recâştiga prietenia eu sunt capabilă de orice.

Bomboane de ciocolată.

Îţi mai aminteşti de Oxford ? Când nu ne puteam cumpăra bomboane de ciocolată.

Trebuia să ne întoarcem la internat.

- Ce vrei de la mine ? - Perverso...

Ce bine este !

Vino aici, vino aici !

Vino aici ! Vino aici !

Trădătoareo !

Vino aici, sirena mea !

Mi-ar plăcea să coborâm sub apă.

Ce mai aşteptăm ?

M-am născut cu o coadă de sirenă.

Ştii ce vreau să mănânc acum ? Un homar.

Şi eu vreau doi !

Îmi pare rău, am uitat de "panetone".

- Nu-ţi poţi uita originea ta italiană. - Îmi place totul, aici în acest loc.

Bună dimineaţa, domnule.

- Bună, Pierre. - Bună...

Am vrut să te întreb...

Câte zile vom avea plăcerea să o suportăm pe domnişoara aceea ?

Rita este prietena mea, iar de acum înainte are să fie mereu cu mine.

Şi îi vei plăti tu cu banii tăi ouăle cu şuncă şi marmeladă germană, nu-i aşa ?

Tu trebuie să te ocupi de cheltuielile casnice, şi dacă nu îţi place poţi merge la ţâţâI tău.

- La simpaticul tău tătic. - Asta este insuportabil.

- Vino cu mine. - Nu, nu vin, aşa nu pot înota bine.

Aşa...

Bună, frumosul meu.

Bine ai venit la bord, sclavul meu.

Ai vrut să mă răpeşti.

- Pot să te duc la Bagdad ? La piaţă ? - O să te conduc spre glorie.

Oh ! Dar aici la soare nu am inspiraţie.

Şi fata asta de ce se uită la mine ? Mi-e ruşine...

Haide, nu te supăra.

Parcă este un sergent pe care I-am avut în armată.

Ce amuzant...

Dragă, dragă ! Îmi vine să vomit... am rău de mare.

Eşti un caraghios !

Mario, Mario !

- Oh ? Cât este ceasul ? - Arde, arde !

Oh, Doamne. Incendiul I-a provocat tipul acela cu mustaţă care vrea să mă vadă ars pe rug.

Dar ce faci, dragule ?

Nu ştiu. Vreau să-mi pun pantalonii şi şosetele.

Nu pot să merg aşa pe culoar.

Nu vreau ca pompierii să mă vadă în pielea goală.

Acuma de ce râzi ?

Eşti foarte amuzant.

Hei, ca să râdeţi de mine nu trebuie să mă speriaţi de moarte.

Arde, arde, arde !

- Şi nu arde ? - Da ? Unde ? Unde arde ?

Nu în dulap, prostuţule. "Păsărica" mea. Arde...

"Păsărica", "păsărica"... Rezolvăm totul chiar acum.

Mario ? Mario ? Deschide, nu fii un poponar.

- Vino aici... - Încă mai arde ?

- Am înţeles ce este cu focul... - Nu mai căuta scuze, am nevoie de tine acum.

- Fato, toate lucrurile la timpul lor, la naiba. - Ştii că nu trebuie să înjuri.

- Bine, îmi pare rău. - Drept pedeapsă, îmi dai un sărut.

- Unde să te sărut ? - Oriunde vrei tu.

- Tu ce cauţi aici ? Nu vezi că eşti încă minoră ? - Mulţumesc...

Nu-mi spune că acum începi să citeşti de la prima pagină.

La revedere.

Rita...

Acuma îţi plac bărbaţii ? Ai făcut o alegere greşită.

- Ridică-te, Mario. - Nu, eu nu vreau...

- Vino aici, prostuţule, are să-ţi placă. - Eu nu vreau.

- Noapte bună. - Niciodată nu am făcut dragoste cu o fantomă.

Haide...

Oh... oh...

Cum îţi place asta, târfă.

- Cu cine te sărutai ? - Cu Rita...

Mincinoaso... În clipa asta te gândeşti la "păsărica" Julietei.

Ce mai fund...

- Uite ce scrie aici... - Nu vă irosiţi energia. Arunc-o afară !

Haide, dragă.

- Bună, bună. Ce faci Pierre ? - Bună Mario, ce mai faci ?

- Am ajuns cam târziu. Uite, tine. - Mulţumesc...

Cât eşti de frumoasă Julieta.

- Mario, tu ce crezi ? - Cu atâtea haine...

Dacă ar mai da jos din ele, atunci...

- Nu-i aşa, Pierre ? - Ce să fie ?

Lasă, nu mai contează.

- Bună ziua. - Bună Rita. Uite, tine.

Altă dată, îţi pierdeai răsuflarea după combinaţia aia fantastică a ta.

- Nu exagera. - Ştii cum s-a pregătit pentru ziua de azi ?

Nu mă deranjează, îmi plac confidentele, iar acest lucru cu atât mai mult.

Jucăm o mică partidă de tenis ca să ne mai deschidem pofta de mâncare ?

Fetele vor să rămână singure, să facă o încălzire în combinaţie ?

Ele vor să facă un alt fel de meci. Vino, vino, trebuie să te antrenezi.

Da, să adun mingile pe care le arunci tu.

Am văzut o blană la un magazin din Gerona.

Da Julieta, are una de vizon cu alb şi negru, care te face să-ţi pierzi capul.

- Ce i-ai spus soţului tău ? - Lui Mario ?

El nu cheltuieşte nici măcar un bănuţ chior pe mine.

- Pune-I la regim şi o să vezi cum ţi-o cumpără. - Ăsta este la regim încă de când s-a născut.

- Deci nu se mai culcă cu tine. - Ei bine, nu...

- Eu şi Pierre o facem mai puţin decât tine. - Şi eu de asemenea, sunt la regim.

Dar atunci când am nevoie de bani, pun placa aceea veche şi spun, pe mai târziu domnule.

- Eu nu cred că merge la toată lumea. - Sigur că nu Silvia, eu am trucurile mele.

- Ah... - Silvia, de ce ai fata asta lungă ?

Aşteaptă, ai nevoie de un pahar bun de whisky.

Silvia tu eşti foarte frumoasă, cu un trup ca al tău,

nu ai dreptul să-ţi refuzi nici un capriciu.

Are dreptate Rita, există mulţi bărbaţi bogaţi care îşi vor pierde capul după tine.

- Şi de asemenea, o femeie. - Ce vrei să spui ?

Asta nu. Sunt sigură că nu se poate.

Tine...

O "sangria"...

Pierre mă faci foarte fericită.

- Şi atunci vei fii şi tu fericit. - Şi tu...

Oh, terminaţi...

" Ahem, ahem ".

- Este pentru domnul său pentru doamna ? - Tu ce crezi ?

Pierre, aş putea să o încerc ?

Tinere, nu am încercat să-ţi ofensez masculinitatea.

Bah...

- Pierre este minunată. Cred că visez. - Este foarte frumoasă.

- Este potrivită pentru mine, nu-i aşa ? - Nici nu se poate mai potrivită. Ce simpatică...

Vrei să ne laşi odată în pace ! Destul, este destul !

- Oh, ce personalitate violentă. - Domnişoară, veniţi la casă.

Îmi pare rău, va trebui să discutaţi cu mine.

Aici casierul, managerul şi fiul patronului sunt chiar eu.

- Uite... - Pierre... nu te supăra.

Bună, frumoaso.

- Mă aştepţi de mult timp ? - Foarte mult, am venit aici de două secunde.

Dacă ai ştii ce s-a întâmplat, Mario. Am avut o discuţie aprinsă cu Pierre.

Ştiu eu ce s-a întâmplat. Soţul tău a dat-o iarăsi în bară, "plaf".

A urlat, " Julieta m-ai înşelat, infamo". Te-a apucat de gât şi te-a aruncat pe podea.

Ce mai fantezie.

O să-ţi cumpăr un litru de lapte de la propriile tale vaci, numai smântâna, bine ?

Bine, pentru că mi-a rămas un gust amar în gât de la tipul acela.

Bine că măcar ai învăţat să intri în această cutie de sardine cu picioarele tale frumoase.

Unde aş putea intra mai bine, şi să stau atât de aproape de tine ?

- Ei nu sunt tocmai un frumuşel. - Prostuţule, ai putea face reclamă la sosire.

- Din cele flocoase. - De ce spui asta ?

- Ca să bag un fir de păr în fiecare gaură. - Porcule...

Dacă ai ştii, Mario. Sunt parcă nebună după o haină de nurcă.

Atunci chiar nu ai nici o problemă.

Te poţi bucura de un soţ serios dar bogat şi de un amant sărac dar fericit.

Ţi-am spus că are obligaţia să îmi satisfacă orice capriciu.

- Mai puţin unul. - Pe care mi-I satisfaci tu...

Priveşte...

Îmi plac mai mult ale tale.

Uite, eşti excitat.

Priveşte...

Eu o fac cel mai bine.

Julieta nu, nu aici. Mergem la hotel.

Ce hotel, nici un hotel. Urmează-mă...

Haide, să mergem.

- Oh, trebuie să vezi ce înţeapă paiele astea. - Ce delicat mai eşti.

Misiune îndeplinită.

Ce spui ?

Pierre a intrat în arenă.

Cine este ea ?

Îmi pare rău, dar nu am reuşit să-i văd decât pantofii.

Păcat...

Foarte frumos, v-aţi apucat de discuţii ca doi papagali.

Vreau să-I surprindem, unde este acum ?

În Lloret, vin şi eu cu tine.

Să mergem, Mario.

Putem să mai stăm un pic, nu-i aşa ?

Eu nu pot, mă grăbesc.

Şi cu mine cum rămâne ?

Cu tine ? Nu ştiu. Alege-ţi o vacă care să te placă.

Oh...

... nurca mea...

- Vrei să te însoţesc, Julieta ? - Nu, este mai bine să rămâi.

Ştii ceva ? Spune-i lui Rita să te distreze cred că şi ea vrea să meargă mai departe.

Mincinoaso...

- Numai cu tine mă descurc cu o singură mână. - Vezi să nu-ţi rupi nasul ăla mare.

- Îţi place ciocolata cu alune ? - Prefer bomboanele cu lichior.

- Putem cumpăra de acolo. - Vrei să mă aştepţi ?

Aşteaptă...

Beep...

- Sună cineva, nu-i aşa ? - Da...

Pierre, vreau să-ţi dovedesc că eu valorez mult mai mult,

decât târâtura aceea pe care o ai acolo lângă tine.

Eu sunt o târâtură ? Târfă italiancă...

Haide, vino ! Unde să te ascund ? Ah, în baie.

Nu, nu vreau să fac pipi.

- Ei bine... - Tremuri de parcă ai asediat Saragossa.

Dacă ai fii avut un tată ca al meu, puternic ca un tractor şi la nouăzeci de ani...

- Şi cu 90 de milioane ce stau să fie moştenite. - Ah, Silvia !

Dar de ce trebuie să vorbeşti de milioane acum ?

Pierre...

Mica ta doamnă. Nu eşti...

Nu-mi spune că eşti dezbrăcat, asta este chiar de tot râsul.

- Unde te duci ? - Eu... ies până afară.

- Singur ? - Nu, cu tine. Haide...

Uite tine... Cred că am să stau puţin aici.

La naiba.

Este frumos apartamentul tău.

Dar ea are un sân căzut.

- Şi nimfa ta, unde a plecat ? - Nu... nu a fost nimeni pe aici.

Când m-a auzit că vin cred că s-a aruncat de la balcon, sărmana fată.

Cât eşti de avar şi o ţii pe fecioara aia pe palme.

Cum se mai duc banii pe târfe.

Pentru că apartamentul ăsta a costat o avere.

Fata asta nu mai are de gând să iasă ? Uite, mie nu-mi pasă.

Pierre, eşti transpirat tot.

Dă ăsta jos de pe tine, nu plouă.

Îmi pare rău că te-ai deranjat, dar nu este nimeni aici.

Mincinosule...

Cum vrei tu.

Dacă i-ai cumpărat haină de blană te-ai pus bine cu ea.

Dar te-ai pus rău cu mine.

- Cam aşa ceva. - Ce spui ? Am de gând să...

Julieta, nu ! Te înşeli ! Am să-ţi explic !

Ce fel de lichior preferi ?

- Whisky, îmi place whisky. - Te încântă, nu-i aşa ? Uite, tine...

- Este cu alune. - Sunt scârboase... şi ude !

- Dă-mi pantalonii, haide dă-i încoace. - Nu vreau să fac nimic cu tine. Lasă-mă !

Ce faci !

- Pentru blană de nurcă sunt capabilă de orice. - Mă vrei ? Dă-mi drumul !

- Dă-mi cecul şi ai să vezi că nu-mi mai amintesc. - La tine toate se rezolvă cu bani.

Şi cu târfa ta, cum se rezolvă ? Cu dragoste ?

Nu mă face să râd, caraghiosule. Dă-mi cecul.

Acesta este un atac, un jaf, un şantaj josnic.

Ai putea să îmi dai un sărut, şi mie mi-e foame.

Dacă ai sta aici lângă mine ar fi mult mai bine.

- Acum coboară Julieta. - Oh, da, nu-mi mai aminti, da, da.

Da, cu alune.

Mario, dragul meu, ce fată de escroc ai. Rita nu am dreptate ?

Fată de escroc ? Cu alune.

- Nouăzeci de milioane. - Ce iluzie, chiar aşa Julieta ?

- Ştiam eu. - Eşti dată naibii.

Mulţumesc, Pierre.

Aici este cam înghesuit.

Joi vin să te iau de la Academie.

În regulă, Silvia.

- Nu, nu pot să o iau. - Dar... de ce ? Ce s-a întâmplat ?

Cum pot să apar acasă cu o blană de nurcă ?

Mario, mi-am petrecut toată vara împreună cu un domn.

Ce crezi că ar spune ?

Dar... de ce trebuie să-i spui, toate lucrurile astea dintr-o dată ?

Nu ştiu cum pot să te iubesc, eşti un degenerat. Ia-o de aici !

Silvia, aşteaptă !

- Dacă am găsit o soluţie ? - Da ?

Dacă i-aş da-o Julietei, recuperez cecul şi toată lumea este fericită.

Da, poţi să i-o dai Julietei. Ce a făcut ea ca să o câştige ?

Ei bine, la fel ca şi tine, dar cu permisiunea preotului.

Du-te naibii, ai înţeles ?

Mario ! Vino...

Uite, tine...

- Stai aici. Ascultă-mă ! - La ordin...

- Ce-ai făcut cu blana de nurcă ? - Este înăuntru, am dus-o la curăţătorie.

- Uite, nu mă mai enerva. - Dar eu nu pot deosebi o nurcă de un iepure.

Domnule Chumi, am venit să iau nurca aceea alb cu negru, care a fost expusă în vitrină.

Aţi sosit cu întârziere.

O astfel de piesă nu rămâne multă vreme în vitrină, era minunată.

Pentru mine, să fie aşa arsă de soare, mă făcea să înnebunesc.

Nu este de mirare, cu genele tale negre.

Dar, dacă vreţi să ştiţi, blana de nurcă este la modă pentru bărbaţi.

Da ? Te cred. şi cu nişte chiloţei.

Ah ! Nu rosti cuvântul acela, mă enervează, în regulă ?

Spune-mi frumosule, pentru un mic comision...

Cine a cumpărat-o ?

Domnişoară, ştiţi doar că informaţiile despre vânzări sunt strict secrete.

Ei bine, pentru asta o să ajungi în iad, aşa să ştii, ciudatule.

- Haide, să mergem. - Dar eu...

- Nu ieşi din casă, domnule Chumi. - Dacă nu mă observă nimeni...

- Nu am plecat bine şi blana de nurcă, s-a vândut. - Şi cine a cumpărat-o ?

Ah... este strict secret.

Uite ce se scrie aici.

- Forţele electrice din Catalonia. - Oh, foarte bine.

Subscripţia publică de acţiuni, este o obligaţie...

- Pierre, unde este încălzitorul" ? - În maşină.

Am o idee.

- Avem nevoie de o valiză mare. - Nu vrei să-ţi faci bagajele, nu-i aşa ?

- Ceva, interesant ? - Da, multe acţiuni. Dar nu scrie de care ai tu.

- Nu el le are, ci ţâţâI lui. - Puteţi termina cu astea ? Mie mi-e sete.

Chelner !

Dumnezeule...

- După ce te uiţi ? - Eu ? După chelnerul, care nu mai vine.

- Rita, eşti supărată. - N-am mai văzut sâni aşa de mari.

Şi dacă îi punem alături pe ai tăi lângă ai mei, tot sunt mai mici decât ai ei.

- Ce doriţi ? - Chelner, cinci "horchatas".

-"Horchata" pentru mine ? - Nu, nu, patru. Patru "horchata" şi un whisky.

La naiba, acuma mi-am amintit.

Trebuie să merg la primărie pentru problema lui Pierre.

- Da, da... - Serios, vin imediat înapoi.

- Scuză-mă, locuieşti aici ? - Nimeni nu ne-a prezentat, domnule.

Ei bine... aş vrea să vă cunosc mai bine.

Oh ! Dar ăştia sunt mai mari decât orice am văzut vreodată.

Ce brută...

- Vă înşelaţi, domnule. - Dar nu pentru asta sunt ? Eu nu mă înşel.

- Sunteţi un domn irezistibil. - Ei bine, vei vedea asta.

- Ajunge. Putem urca dacă vrei, domnule. - Nu, nu, chiar aici.

Vino aici, frumoasa mea.

Cât este de dotată...

Pierre !

- Priveşte. - Da, poţi să-I păstrezi tu.

- Asta este recompensa mea. - Dar ce ai de gând ?

Am eu planurile mele.

În această seară când mă întâlnesc cu Mario, tip aşa că nebună de bucurie...

- Mario ! Mario ! - Ce este ?

Uită-te la ăsta. Nu este fabulos ? L-am găsit pe stradă.

Ştii ce poate însemna asta pentru noi ?

Poate să fie un cont de dolari în Elveţia. Ce, nu-i aşa ? Ce este ?

Şi dacă în loc de dolari este heroină din Italia. Ce, nu-i aşa ? Ce este ? Nu te juca.

Ce faci ?

Dacă te duci să încasezi acest cec are să-ţi placă ceea ce am să-ţi arăt.

O să te prindă o pneumonie.

Oh !

Cât de bine am putea să trăim dacă am avea un pic mai mulţi bani...

Am plăti acest apartament, şi mi-aş putea cumpăra un diamant.

Şi tu ai putea să petreci mai mult timp cu mine...

şi tu ai putea să-mi pregăteşti cina.

Imediat. Am să-ţi pregătesc o supă, dar fă-mi şi tu mie o favoare.

Am să merg mâine la bancă.

Ce minunat. Poate că acesta este norocul nostru.

- Pregăteşte supa ! - Da, da...

O să vezi că sunt dolari.

- Bună, am întârziat mult ? - Doar puţin...

Ah... vezi că eşti o perversă ?

Îţi place, nu-i aşa ?

Uită-te. Uite, uite...

Cât de mult ai întârziat ! Am fost atât de emoţionată.

Sunt atât de nervoasă de când ai plecat. Au trecut atât de multe ore !

La naiba, a trebuit să trec şi pe la primărie. Pentru asta am fost numit consilier, nu-i aşa ?

Ai văzut ce este acolo ?

Tu ai vrut recompensa, este toată numai a ta.

Da, da, da !

Ah !

O pisică moartă !

Leşi afară ! De ce m-ai adus asta !

La bancă mi-au dat o valiză şi ţi-am adus o valiză.

Simt că am să înnebunesc ! Ce am iubit eu cel mai mult pe lumea asta !

- Ar trebui să te închidă undeva, fato. - Şi tu poţi să te duci la naiba !

Beep...

Lasă-I să sune.

Tot ceea ce mă interesează aste aici.

Ar fii mai bine să răspund.

Alo ?

Pot vorbi cu doamna ?

Asta depinde de cine o caută.

Sunt blănar, lucrez în industria blănurilor.

- Este domnul Chumi ? - Aşa se pare.

Spune-mi, ce este.

Am în mâinile mele frumoasa blană de nurcă la care visaţi. Clientul a revenit cu ea.

Da, aparent era prea mare pentru doamnă, care trebuia să fie o vrabie mică şi şubredă.

De ce faci asta acum, Rita...

Ce diavoliţa eşti tu, vrei să mă conduci la nebunie.

Alo ?

Alo ? Doamnă ? Doamnă...

Doamnă ! Doamnă !

Sigur că s-a întrerupt. Telefonul ăsta... nu merge.

Doamnă, cu multă plăcere.

Cât este de frumoasă, mulţumesc domnule Chumi !

Este cu adevărat divină, cea mai frumoasă pe care am văzut-o vreodată.

Am să-ţi scriu un cec.

Oh, ce vreţi să spuneţi ? Numai bani peşin.

Nu, nu, nu, nici nu mă gândesc.

Chumi, vrei să te plătesc altfel ?

- Cu dragoste. - Mario ! Ce înseamnă asta.

Scrie-mi un cec pentru 700,420 de sărutări.

Aşteaptă...

Mario, ţi-ai primit cele şapte sute de mii de sărutări.

Nu fii un tiran, am să înnebunesc.

Un legământ este un legământ, au mai rămas 420 de sărutări.

Care vor fii mai grozave.

Îmi place de tine, italianco.

Mario, nu ai făcut nici o deturnare de fonduri de la primărie ?

Nu fato, nu. Să moară mătuşa mea de la Almendralejo, dacă am luat vreun ban.

Mincinosule...

ţine-mă strâns.

Mai tare...

Sunt nebună de dorinţă.

Mă dor toate...

Nu eşti suficient de bărbat.

Îmi pare rău Julieta, sunt o brută.

Şi un fiu de târfă.

Loveşte-mă din nou Mario, ţi-am spus că eşti un fiu de târfă.

Pedepseşte-mă...

Din nou...

ţi-am spus că eşti un fiu de târfă.

- Termină cu mângâierile, loveşte-mă. - Ce spui ?

Aşteaptă...

Loveşte-mă cu asta.

Nu avea milă de mine, prostuţule.

Dar crezi că eu... Haide, vrei să te tratez ca pe un catâr ?

Du-te la plimbare.

M-am săturat de mângâieri şi de sărutări.

Sentimentele mele vibrează mai bine la lovituri de bici.

Mai bine un pistol.

Cu alte cuvinte, eu mă străduiesc cât pot de îmi plesnesc venele şi arterele,

iar acum ceea ce îţi place este o curea.

Loveşte-mă Mario. Voi fii mai fericită ca niciodată.

Ce mai aştepţi ?

Uite, tine...

Bucură-te, măgăriţo.

Nu te opri... Continuă, Marchize de şade.

Uite, tine...

Marchizul meu... de şade.

Marchizul meu minunat.

La naiba. Acum se pare că este prezentă aici toată aristocraţia.

Mario, sărută-mă.

Îmi place... Te vreau, am nevoie de tine.

Eşti transpirată.

Scârbosule...

Dacă nu mai ai nevoie de mine, eu am plecat.

Vino aici, te rog.

Tu eşti stăpânul a jumătate din oraş,

de ce nu îI bagi la închisoare pe canalia aceea de patron de magazin ?

Şi să îI trimit la spânzurătoare, nu-i aşa ?

Dă-mi înapoi blana mea de nurcă, la naiba.

Scuză-mă, când sunt nervoasă, înjur.

Şi port tocuri înalte.

Eşti scuzată...

Ascultă, când mă întorc de la Zurich am să-ţi cumpăr o altă blană de nurcă.

Oh, adevărat Pierre ?

Este minunată, ştii cât visez la ea.

Mulţumesc, iubitule.

Nu, nu aici... Silvia, să mergem la apartament.

Ca să ne ascundem de toţi oamenii.

Pa, pa, pa, pa...

Eşti ca un copil.

Vai de mama mea ! Este foarte târziu, Pierre.

Aşteaptă puţin.

Ne vedem luni, dragostea mea.

Trebuie să-mi amintesc eu că avem invitaţi la cină,

pentru că altfel tu pregăteşti numai deserturi.

Pui, găluşte, cod şi chifteluţele...

care îi plac atât de mult prietenei tale, Julieta.

Perişoare... Mie îmi place somonul afumat !

La naiba cu chiftelele astea.

Puteai să nu pătezi fata de masă ?

Domnul aduce chiftele.

Chiftelele trebuie ţinute pe podea.

Când încerc şi eu să am grijă de casă, atunci vii tu şi faci un adevărat dezastru.

Şi ce-mi spui mie asta.

Uite de ce îţi spun.

S-a scurs în covorul de pe podea, iar acum ajunge şi pe tavanul vecinului de jos.

Pune-I pe tipul ăla să dea puţin cu pensula şi cu asta basta.

Chiftele !

Acum trebuie să pun o fată de masă curată !

Dacă nu îi invităm, nu poţi să mergi la clubul ăla de jazz ca să-ţi mişti fundul !

Bădăranule !

Unde naiba te duci cu fata de masă ?

Dacă nu-ţi place fata de masă, punem o pătură şi gata. Uite, s-a rezolvat.

Sigur, asta este părerea ta.

De ce naiba o mai aduci înapoi.

Acesta este acoperită cu sosul de la chiftele, uite aici.

Au sosit. Dă-te din drum.

Bună Silvia, ce mai faci ?

Mulţumesc, bine. Unde este Julieta ?

S-a oprit la etajul al doilea unde locuieşte o doamnă care face perdele.

De ce mă primeşti asta ? Ştii că nu mai pot suporta.

Eşti nebun...

Se poate ?

- Am lăsa uşa deschisă ca să vină şi soţia ta. - Pentru mine îi poţi face şi unghiile dacă vrei.

- Ce este asta, domnule constructor. - Bună Mario, ce mai faci ? Eşti gata ?

Da, mâine voi lua fotocopiile şi apoi am să le duc la primărie.

- În regulă. - Ai venit singur ?

- Nu, Julieta este la vecina de mai jos. - Eu am întrebat de Rita.

- Sunt chiar în spatele tău. - Cât de fericit sunt că pot să te văd.

- Sunt amabil, nu-i aşa ? - Vrei ceva de băut Pierre ?

- Uite cum a aşezat masa, este un dezastru. - Asta pentru că bărbaţii nu sunt buni de nimic.

Am venit şi mi-e o foame teribilă.

Silvia, ai să rămâi cu gura căscată când ai să mă vezi.

- Ai venit îmbrăcata în marţian ? - Da, da, de pe Marte.

Ce părere ai ?

Ce apariţie !

Silvia !

Silvia...

- Ce s-a întâmplat ? - Silvia !

- Mi s-a făcut puţin scârbă. - Acesta este o problemă de digestie.

Ce tot spui acolo, nici măcar nu am mâncat.

Deschide uşa, Mario.

Să o ducem în pat.

Nu prea am încredere în Eusebio, este oarecum învechit şi un pic capricios.

Eu cred că ar trebui să chemăm un medic de la de urgentă.

Tipule !

- Ce s-a întâmplat, Eusebio ? - Este foarte grav doctore, nu-i aşa ?

Dar ce tot vorbiţi ?

Liniştiţi-vă, este doar un şoc nervos provocat de nişte veşti neplăcute.

Julieta...

Ce fericire, mi-a fost atât de frică.

- La ce te gândeşti ? - La acelaşi lucru ca tine.

Ea este foarte frumoasă.

Şi foarte dificilă, nu-i aşa ?

- Asta vom mai vedea. - Vezi că eşti o perversă ?

- Trei pastile pe zi. - Foarte bine...

şi de mâine revine la o viaţă normală.

Îţi las numărul de telefon. Cel de acasă.

Soţul ei nu este interesat de reţeta mea. Este un adevărat domn.

Sunt încântat...

Este soţia ta, nu-i aşa ?

- Tot mai tânără în fiecare zi. - Şi Julieta este tânără.

Deci, ea nu are nici un merit.

Felicitări Pierre, este grozavă.

Mulţumesc că ai venit atât de repede.

- La revedere... - La revedere, noapte bună.

Ultimul apel pentru zborul 703, cu destinaţia Girona şi Palma.

- Silvia. - Pierre...

Silvia, am colindat oraşul de la un capăt la celălalt în căutarea ta.

Da, mă refugiez în acest colţ de plajă ca să nu mai văd pe nimeni.

Am venit adesea aici în timp ce tu erai în Madrid.

Dar acum sunt aici şi vreau să te înveselesc.

- Da, Pierre. - Haide...

Aşteaptă... şi acum mergem la academie.

Nu acum, acum vii cu mine.

Urcă...

Oh, ce surpriză. Ce este asta ?

- Cina ta, trebuie să te hrănesc. - Ce nemernic eşti.

Pierre !

Tipule, ce bucurie ! Ce faci aici în Lloret ?

Ei bine... S-a întâmplat să trec pe aici, în regulă ?

Va trebui să te vizitez în una din aceste zile.

- Ah, chiar aşa ? - Da. Ce zici, este în regulă ?

- Da, da, foarte bine. - Da...

Ce este în neregulă cu tine, Pierre ?

Eşti cam palid şi tras la fată. Ce este ?

Dar tu nu locuieşti în Tosa ?

Ba da, dar am deschis un birou aici.

Ceva ca un fel de avanpost, înţelegi ?

Unde te duci aşa de încărcat, ai putea să mă inviţi şi pe mine la masă de prânz ?

Vezi tu, nu...

Am venit să cumpărăm unele lucruri, nişte specialităţi de aici.

Ei bine, la revedere Eusebio. Am întârziat deja.

La revedere tipule.

Transmite-i salutări soţiei tale, îmi place mult de ea.

Ce facem acum ?

Nimic. Ce să facem dacă îţi este atât de frică să nu fii văzut de cineva,

care să spună apoi, ca fiul primarului are o prietenă.

Înţelege şi tu...

ştiu, trebuie să-ţi primeşti în curând moştenirea.

La revedere.

Unde te duci ?

Nu îţi face griji pentru mine, fii fericit

Du-mă la Tosa.

Ei bine, mergi puţin înainte, şi am să-ţi mai spun pe unde să o iei.

Ce faci, eşti nebună. Vrei să mă îmbăt ?

Şi eu sunt beată şi o să ne distrăm foarte bine.

Julieta, motivul pentru care sunt atât de îndrăzneaţă...

Îmi place când eşti îndrăzneaţă. Continuă...

Rita vrea să se culce cu tine.

Da. Chiar vrea asta ? Rita...

Ce este, draga mea ?

Vrei să o enervăm ?

Nu îmi vine să cred, Silvia nu este lesbiană.

Eu trebuie să plec.

Aşteaptă, tu şi cu mine suntem prietene şi ne iubim una pe cealaltă, nu-i aşa ?

- Da, dar într-un alt mod. - Julieta întotdeauna îmi vorbeşte despre tine.

Uneori mi-a făcut plăcere să mă gândesc... Silvia, frumoasa mea.

- Ce căldură este aici. - Este de la whisky.

Cuvintele tale, ochii tăi...

Nu mai ştiu ce spun.

Am băut cam mult.

Totul arată atât de frumos.

Sunt nebună de la căldură.

Pot să-mi scot rochia, nu-i aşa ?

Lasă-mă... Simt cum îmi ard obrajii.

- Este doar emoţia, draga mea. - Pentru mine este acelaşi lucru.

Eşti atât de drăguţă.

Nu...

ştii ce eşti ? O lesbiană...

Silvia, nu fii o copilă.

- Eu simt că cad. - Vino...

De ce eşti atât de serioasă ?

Îmi place de tine.

- Sărutaţi-mă, şi voi fii foarte fericită. - Şi noi amândouă o să fim fericite.

Vai de mama mea ! Dacă află Pierre...

Pierre ? Ce îI interesează pe el ce faci tu.

Da, desigur. Eu doar deliram.

Julieta, te urăsc.

Eu te iubesc.

- Mincinoaso, tu eşti doar o hoaţă. - Da...

Sărută-mă...

Sărută-mă, Julieta.

Sărută-mă, te rog...

Nu îmi dă importantă.

Eşti frumoasă.

Rita, frumoasa mea, ai văzut ?

Cât este de rece !

Cât de abundentă este !

Silvia, ce faci în Lloret, faci alergări ?

Asta pentru că eşti aproape de apartamentul tău ?

Ţie nu-ţi este dor de mine, iubito.

Nu, acuma mă distrez mai mult.

Julieta m-a invitat la masă şi o să mă distrez colosal.

Ieri m-am distrat, de asemenea.

- Oh, deci o duci foarte bine. - Aşa se pare.

Vino, am găsit soluţia ca să ne putem întâlni.

Să te ascunzi în spatele unei bărbi ?

În acest hotel veneam înainte ca el, să-mi cumpere un apartament.

Sigur, de aceea ţi-ai adus aminte de el.

- Eşti sigur de asta, proprietarul meu ? - Mai ales dacă nu există doctori inoportuni.

- Căpşuni cu frişcă. - Sunt groaznici, nu-mi plac căpşunii cu frişcă.

Doamna doreşte căpşuni fără frişcă. Adică, degresaţi.

Sunt atât de uşor de făcut, am să îi pregătesc eu personal.

- Aşteaptă, adu-mi... - Căpşuni cu frişcă.

Hei, dar cine te crezi. la astea de aici, chiar acum.

Tu eşti întotdeauna nevrotică.

Julieta, te ajut eu să te cureţi.

Am avut câteva zile stresante.

Ai trecut prin multe încercări, nu-i aşa ?

Serios ? În primul rând eu nu sunt o maestră.

Nu cred că ai înţeles.

Sigur că am înţeles, eşti în formă numai pentru dans.

Acuma, are treabă cu dansul.

Chelner...

- Adu-mi nişte căpşuni cu vin muşcat. - Căpşuni cu frişcă.

- Am cerut căpşuni cu vin muşcat. - Căpşuni cu frişcă.

Hei, cheamă-I pe şeful de sală.

Nu, puteţi merge la condica de reclamaţii şi să scrieţi tot ce doriţi.

Poate o să vă angajeze.

- Ştii cine eşti tu, Pierre ? - Desigur, sunt iubitul tău.

Lubiţul meu ? Eu cred că eşti un idiot.

Săruturile tale sunt atât de dulci.

Da, au să-ţi ridice nivelul colesterolului.

Ai comandat şampanie ?

Voi două puteţi merge sus ca să aveţi mai multă intimitate.

Ce dificil eşti.

Haide, vrei să mergem sus ?

Astea sunt delicioase.

Nemernicele astea merg sus în apartament, pentru că acolo este mai intim.

Sigur că da, reputaţia, averea, ţâţâI tău.

Bah...

Este la etajul de mai jos.

Tipule, m-ai lovit la inflamaţia de la picior.

- Pierre ! - Mario...

Ce faci aici ? Vinzi parcele arabilor, sau ai o aventură ?

Vrei să zgândări pe cineva cu bastonul ?

Nu te amăgi singur, amândoi suntem aici pentru o femeie.

Mario, tu crezi că Silvia este amanta ta.

Şi tu crezi că Julieta, este soţia ta iubitoare.

Viaţa ar fi grozavă dacă nu ar fii acolo sus, cu această Julieta.

- Dacă vrei să facem schimb ţi-o las pe Silvia. - Nu tipule, la naiba. Nu vreau...

- Nu te-am auzit niciodată să înjuri. - Asta fiindcă tu nu ştii că sunt un nemernic !

Da, dar nu o spune cu voce tare pentru că mulţi oameni nu ştiu încă.

Să bem pentru a sărbători întâlnirea noastră.

Bine, în sănătatea unui încornorat cunoscut.

Julieta, Rita !

Silvia, ce caută o femeie ca tine într-un loc ca acesta ?

Nu am să-ţi spun adevărul pentru că eu sunt o mincinoasă.

Dar tu eşti cu adevărat senzaţionala, Silvia.

Picioarele mele sunt mai speciale deoarece sunt mult mai scurte.

Dar ale mele sunt mai lungi. şi cu mai puţin păr.

Asta pentru că ai început să cheleşti.

Uite ce este, dacă soţia ta se lasă greu, am s-o aranjez eu cu asta.

Soţia mea ! Beţivanule...

La mai mare...

Prostule, tu crezi că ai făcut-o regină, cu blana asta de nurcă, nu-i aşa ?

Trebuie să-mi găsesc altă amantă, pentru ca asta este zbârcită şi plictisitoare.

Nemernicule...

Nu este nici o femeie, este numai o domnişoară...

O să-ţi învineţesc fundul, aşa cum îţi place.

Haide, Julieta.

Nu, nu !

Da, da, da...

- Au adormit. - Beţivani...

Bună dimineaţa, draga mea. Ce s-a întâmplat ?

- Cred că au să fie foarte dezamăgiţi. - Julieta este diavolul însuşi.

Dar fără coarne.

Dragă, să mergem acolo unde este mai mult soare.

Ce tot vorbeşti, soarele este aici.

Oh, cât eşti de inteligent.

- Vreţi să vedeţi ceva ? - Da, desigur.

Cât de orb am putut să fiu, cât de orb.

Şi ne-am pus coarne unul altuia.

Oh, priveşte. Chumi !

Chumi, Chumi !

Chumi !

Ce surpriză plăcută !

Şeful este cel cu pielea albă, nu-i aşa ?

Eu nu am avut timp să mă bronzez intensiv,

mi-am petrecut timpul zburând de colo, colo.

Da, dar aţi petrecut noaptea împreună, nu-i aşa ?

Ai remarcat faptul că suntem un pic efeminaţi ?

Un pic ? Taci din gură, poponarule.

Chumi, ne vedem diseară la bar, la revedere.

Oh, nu, vă însoţesc eu, cei de aici pot să fie perverşi.

Eşti atât de drăguţ.

Oh, ce mai băiat !

Divorţul îI va costa pe puţin o sută de milioane,

iar cu banii ăştia eu pot să călătoresc întreaga viaţă.

Îmi voi petrece o lună de zile în Bahamas.

- Singură ? - Sunteţi nebune ?

Cum o să am mai mulţi bani decât arabii, îmi voi lua un harem complet !

- Ai să mă faci să sufăr. - Perverso...

- Să o ucidem ? - Da, cu sărutări...

- Ne mai vedem, Carlos. - La revedere.

- Am să o face pe Lolă, geloasă. - Haide...

Oh fato, ce iluzie. Tu ştii să înoţi, nu-i aşa ?

Da, ca o secure, glu, glu...

- Dar tu ? - Eu ? În cada de baie cu siguranţă.

Fetele mele, sunteţi proaste la fund.

Mergem la munte, acolo nu este apă, dar frunzele...

Oh, nu, nu ! Nu mă mai gâdila !

Sărută-mă, sărută-mă...

La revedere, Chumi.

- Eşti mort, mortule ! - Pleacă de aici, nebunule !

SFÂRŞIT