Original subtitles

Frumosul există.

E ceva ce putem întâlni în fiecare zi.

E de ajuns o anumită stare de spirit.

Îmbrăcămintea pe care o creez spune o poveste

și are impact emoțional.

E cel mai important lucru.

La început,

mă preocupa părerea dlui Mugler

despre munca mea.

Apare o dungă neagră peste ochi.

Mi-am dat seama ce răspundere aveam.

E complet nou.

E un clasic.

Presupune o doză mare de inconștiență să-ți riști cariera din șase în șase luni.

E o problemă cu pantoful. Vine la tine!

Șase luni din viața mea

și șase luni din viața echipei mele

care se rezumă la șapte minute.

Scopul meu e să fac din nou acest loc mare și interesant.

ÎN INTERIORUL VISULUI MUGLER

PARIS, FRANȚA STUDIO DE CREAȚIE DE MODĂ

Când am început să lucrez aici, mi-am dat seama

că aveam această responsabilitate.

Lucrând la o casă istorică,

mă apăsa, ca director artistic, să dovedesc

că puteam înțelege ADN-ul.

Eu provin dintr-un oraș foarte micuț

și mă uitam mult la televizor,

pentru că era portița mea către restul lumii.

Doamnelor și domnilor, Thierry Mugler prezintă.

Cred că prima dată când am văzut Mugler,

mi-am zis: „Ce Dumnezeu e asta?”

Staruri porno în prezentare,

burghezia în primul rând,

modele trans destul de devreme,

staruri pop pe rampă.

Nu cred că înțelegeam realmente ce vedeam când eram tânăr,

dar știam că e captivant

și foarte neobișnuit de văzut.

PARIS, FRANȚA 6 LUNI ÎNAINTE DE PARADA MODEI

Acest sezon e foarte special.

Era prima dată că reîncepeam direct munca pentru Săptămâna Modei Pariziene.

Mugler călătorise făcând filme din cauza pandemiei,

iar acum eram din nou pe rampă

și asta schimbă oarecum atenția.

Miza e cea mai mare.

La început, mă preocupa

părerea dlui Mugler despre munca mea.

Sincer, eram de-a dreptul speriat, pentru că știam

că fusese foarte critic cu directorii de creație anteriori.

Prima dată când l-am cunoscut, am făcut ceva foarte rău

și am avut mult de tras pentru asta.

Avea un vernisaj de fotografie la Paris

și m-am hotărât să merg

pentru că voiam să-i văd fotografiile pentru care am mare respect.

Care-i problema?

Îmi amintesc că eram în taxi, în drum spre galerie,

și președintele casei Mugler m-a sunat, spunând:

„Spune-mi că nu ești acolo.”

Am zis: „Sunt deja aici.”

Așa că am intrat în galerie

și era un fel de coadă pentru a-l felicita pe dl Mugler.

Când m-a văzut managerul lui, a făcut ochii mari.

Am fost dus într-o cameră din spatele curții.

Președintele s-a întors și a zis:

„Mi-aș fi dorit să nu procedezi așa.”

Eram speriat de moarte.

Și când a venit dl Mugler, a zis:

„Casey, ce bine-mi pare să te cunosc!”

Apoi mi-a tras un ghiont în vintre

și a zis: „Ar trebui să te concentrezi la cum să ai

o luminozitate mai bună la paradele tale.”

Și i-am zis: „Dragă, normal că vreau luminozitate mai bună la paradele mele,

dar eu nu am bugetul tău.”

Aceea a fost prima întâlnire.

Apoi, după mulți ani,

după primul mare film despre modă în New York...

PREZENTARE DE MODĂ PRIMĂVARĂ-VARĂ 2021

...a zis cuiva:

„Cred că puștiul se pricepe”, sau așa ceva.

Am stabilit un prânz privat la un hotel,

cu perdelele trase,

pentru că nu voia sub nicio formă să fim văzuți împreună.

Și la acel prânz mi-a spus: „Cred că tu ai putea fi cel potrivit.”

Acela a fost pentru mine un moment de răscruce,

pentru că m-am simțit un pic mai binevenit.

Acum, după ce sunt aici de șase ani,

e timpul să fac ceva mai personal.

La această prezentare mi-am permis o temă.

Mare parte a carierei mele,

am crezut că poate părea de prost gust,

dar acum voiam să-mi asum riscul.

Navighez, petrec mult timp pe apă,

așa că tema mea va cuprinde creaturi subacvatice.

Sunt o reprezentare a mișcării sub apă,

fie că sunt tentacule de meduze

sau chiar plante subacvatice în mișcarea apei mării.

E un scenariu ciudat și toți spun:

„Bine, Casey.”

Ultima paradă a fost nebunie, dar ținutele sunt foarte intense.

Vreau să găsesc ceva mai pașnic

cu triunghiurile negre.

E foarte grafic

și nu știu dacă vrem să fim un pic mai decenți.

Sunt eu și echipa mea de design,

cu șefa designului, Lisa.

Concepem modelele și facem probele,

împreună cu Régine, care e șefa de atelier.

Apoi mai e Chanelle, directoarea de colecție,

care face legătura între cele două echipe

și asigură continuitatea muncii.

M-a sfătuit să fac așa, dar...

Se tem că nu va arăta așa de bine.

Să-ți explic. Bustiera ia 60 de ore de montaj.

Trebuie găsite soluții să dureze mai puțin.

Mă gândeam mai degrabă la bride cu șiret.

Să văd dacă se poate. Prefer să am o bandă de 2 cm,

pe spatele căreia prindem balene duble,

și așa avem cusătura.

Pentru mine e cel mai simplu să am bride cu șireturi aici,

ca să mențin pieptul, talia, totul.

Facem așa?

E același lucru, mai puțin complicat.

Pentru că trebuie să câștig câteva ore.

Unde e Régine?

Mă duc să verific.

E important.

Poate că ține de montaj sau de tipare.

Să văd dacă pot băga înăuntru o balenă-spaghetti.

Fină, ca să stea dreaptă.

Și apoi să vină peste umeri.

Trebuie să analizez asta.

Să-mi confirmi cât mai repede, și o să vorbesc cu Pierre.

Acestea sunt culisele.

Am desenele, schițele pe care mi le-a dat Casey.

Apoi mai am

câțiva modeliști și constructori de tipare

pentru treaba asta.

Modelist, pentru crearea volumului tridimensional.

Tipariștii pentru crearea tiparului după care se taie

cupa.

Și mecanici care vor monta modelul.

Eu îi dirijez, sunt la fiecare model,

mă duc la probe, sunt prezentă în crearea fiecărei piese,

la urgențe. Casey m-a chemat pentru că voia să schimbe ceva.

Pas cu pas, creăm piesele de îmbrăcăminte.

BARCELONA FILMARE PUBLICITATE PARFUM

La noi, parfumurile și moda lucrează împreună,

exprimându-se cu aceeași voce

și asta iese în evidență la noi.

Acest lucru ne caracterizează casa.

Să încercăm.

Pregătiți-vă pentru deschidere.

Împingerea e ciudată, pentru că ai tensiune jos,

când trebuie să privești...

Rolul casei noastre în cadrul parfumeriei

este să perturbe, să aibă cutezanță.

Asta a făcut dl Mugler timp de peste 30 de ani.

A avut o convingere, s-a dus până la capăt,

a revoluționat lumea parfumurilor.

Intenția mea a fost să fac un parfum pe care nu-l mai găseam nicăieri.

E complet nou, absolut neașteptat și esențial.

E un clasic. Un nou clasic.

Păziți-vă de îngeri!

De cei buni, de cei răi.

CAMPANIA ANGEL - 1993 JERRY HALL

Să creez cu Thierry Mugler un parfum revoluționar

e ceva măreț în viața mea.

El voia un parfum

hiperpotent,

un OZN,

un parfum 100% Mugler.

E punctul de plecare al formulei.

I-am dat să miroasă un tip de acord, de bază,

un patchouli magnific, foarte vanilat.

L-a adorat și, plecând de acolo,

a venit de nenumărate ori în biroul meu.

I-am arătat mai multe mostre.

Asta nu mergea, asta era prea clasică.

El voia să îndrăznească.

Nu avea limite, nu avea bariere.

Într-o zi mi-a spus despre copilăria lui la Strasbourg.

Obișnuia să bea ciocolată cu lapte în care înmuia prăjitură cu stafide.

Îmi amintesc că după serviciu am fugit la o alimentară

de unde am cumpărat

practic toți biscuiții,

toate bomboanele posibile.

Și pe dosul pachetelor de bomboane Haribo

am găsit ingrediente interesante

de încercat în creația noastră.

Trecem la pralină.

Miroase a vată de zahăr.

Mi-a spus: „Îmi amintește de sărbătorile de târg din Strasbourg.”

Ei bine, acesta a fost un detonator nemaipomenit.

Am găsit o notă gurmandă, care creează dependență

și totodată probele au devenit un parfum adevărat.

O mică istorioară,

soția mea s-a dat cu el,

locuiam la etajul IV, parcă.

Veneau oameni și sunau la ușa noastră:

„Am luat liftul și am ajuns la etajul vostru,

pentru că am simțit un miros incredibil, pe care nu l-am mai simțit vreodată.

Doamnă, dv. vă dați cu acest parfum?”

Asta a fost acum 30 de ani.

Atunci nu mi-am dat seama,

dar am deschis cu Thierry

o nouă familie olfactivă,

a mirosurilor gurmande.

Thierry Mugler își împărtășea exaltarea.

Pe atunci, în birourile de pe Faubourg Saint-Honoré,

am început să simțim lucruri.

Distribuiam fiole micuțe.

Toți se parfumau, bărbați și femei.

Ne arăta inelul lui spunând: „Așa va fi flaconul.”

Îmi amintesc că nu reușeau, reveneau la birou,

spunând: „Asta o să meargă...

asta n-o să meargă.”

Parcă înnebunise, era ca un copil.

L-am văzut în stări de spirit variind de la:

„Da, probabil, nu, dar...”

Cerea imposibilul.

Au fost inovații tehnice incredibile

pentru realizarea acestui flacon care nu-și păstra forma, se desfăcea la răcire.

Ca cu toate,

a fost foarte încăpățânat. A spus de nenumărate ori:

„Este viziunea mea, e inelul ăsta cu stea albastră.

Asta vreau.”

Și a obținut imposibilul.

Totul e inovație, totul e ruptură în acest parfum.

Este un mit. E purtat de milioane de femei.

Am cerut parfumierilor să-l reinventeze,

să creeze versiunea cea mai senzuală.

Totul ține de găsirea acelui ingredient nou

care să se potrivească cu Angel,

dar care în același timp să spună o poveste nouă.

Ce părere ai de cele trei încercări ale mele?

E superinteresant.

Se vede că am lucrat la portanță, la acroșaj

pentru debut cu note fructate. Îmi place mult.

Dar nu e chiar noutate.

Aș scoate din notele de mijloc

în care ai augmentat notele lemnoase.

E puțin banal, déjà vu.

Ăsta îmi place mult.

Parcă e nucă de cocos rasă, delicioasă, hipersofisticată.

- Sărat. - Exact.

Partea ușor sărată a nucii de cocos.

Îl ador.

- E mai rafinat. - Da.

Pe acesta îl promovăm.

Salut, poți să mă suni? Vreau să-ți propun ceva.

În general, un proiect cu celebrități îl începem cu ei.

Law Roach mi-a scris cu o mare rugăminte, și anume să ne vedem urgent,

dar nu știam la ce se gândea.

Eu și Zendaya am venit la Paris și ne-am întâlnit cu Casey.

Au venit să stăm de vorbă

și m-am întrebat: „Ce-or fi vrând?”

Mereu am avut acest vis,

și această fantezie de a colabora cu Casa Mugler

și să avem acea piesă de colecție.

Dumnezeule!

Și a zis: „Vrem ca Zendaya

să fie în costumul Robot pentru premiera Dune II.”

Doar că costumul e vechi de 30 de ani.

Costumul Robot e fantezia supremă.

Cred că acel look este

apogeul tuturor celorlalte, după părerea mea.

A fost ca un vis devenit realitate.

Aproape că ne-am teleportat în trecut,

la prima dată când l-am văzut

și la vremurile când am vizionat spectacolul în reluare,

la fotografiile în care apărea Robotul.

Pentru mine reprezintă apogeul geniului dlui Mugler.

Când lucram direct cu artiști ca Mugler

voiam ca toți să-i simtă pasiunea și obsesia.

L-am întrebat

de ce mereu face referire la lucruri inexistente pentru oameni.

Dl Mugler mi-a spus:

„Vreau să regizez viața cotidiană a oamenilor,

să le dau ocazia

ca, dacă cineva vrea să devină fluture sau robot,

cu creațiile mele, poate.”

Ideea robotului este că viața,

feminitatea trece, mai presus de toate, prin metal.

Toți designerii știu

să nu încerce să mai facă vreodată un robot.

Pentru că l-a făcut Mugler atât de bine

încât mai bine nu se poate.

Cred că motivul pentru care

Thierry Mugler e relevant și în zilele noastre

este deoarece ținutele lui,

când le privești la expoziție,

pe internet sau în fotografii,

sunt eterne.

Colecția Insecte

e Thierry Mugler.

Vezi umeri largi ca aceștia.

Vezi un robot, e Thierry Mugler.

De asta expoziția a fost văzută de peste un milion de persoane.

Cred că...

fără inovațiile dlui Mugler

lumii i-ar lipsi ceva.

Clipurile lui George Michael, supermodelele,

sunt oarecum

o sursă constantă de inspirație.

A fost nemaipomenit.

Nu încerc să te seduc.

George Michael venea la paradele lui Thierry.

Când a văzut asta, George Michael i-a spus lui Mugler:

„Vreau universul tău în clipul meu.”

Și Mugler a venit cu ideea să facă un clip

despre iadul din culise și visul rampei.

Thierry Mugler, într-un fel, e o lume. E ceva anume.

În privința superstarurilor și celebrităților,

de asta vor să-i poarte ținutele și ținutele de colecție.

Să începem cu Lady Gaga, pentru că ea este realmente cea

care a reînviat piesele Thierry Mugler de colecție

în 2008, cu primul ei clip „Paparazzi”,

în care purta cârjele și costumul Robot bikini.

Iar după aceea...

PARIS, FRANȚA HOTEL LE CRILLON

Am intrat în cameră și am văzut că totul era întins pe pat,

și mi-am dat seama cu ce ne confruntam.

E enorm de multă emoție.

Suntem cu Zendaya, cu Law.

Ea va proba costumul Robot.

Știm că e aproape imposibil ca să încapi în el.

A fost făcut pe măsura unei singure femei.

Am emoții mari.

N-a mai fost pe un trup,

pe o ființă umană de zeci de ani.

Dacă rotula nu e unde trebuie, s-a terminat.

Dacă nu i se potrivește pe șolduri, s-a terminat.

Dacă nu-i ajunge bine între picioare, n-o să poată merge.

Dacă are talia prea lungă,

n-o să putem conecta partea de jos din spate a robotului

cu butonul din partea de sus, unde e cheia și două șuruburi.

Cotul dacă nu e în poziția corectă,

nu-și va putea mișca brațele și așa mai departe.

E aproape cum trebuie.

- Perfect. - Dumnezeule!

Știu.

E închis. E bine.

Perfect.

E aproape perfect.

Zeul modei a făcut lucrurile să fie atât de divine și de perfecte.

Și faptul că ea a încăput în Robot,

doar a alunecat în el, parcă era făcut pentru ea.

Plus că e ceva exact de vârsta ei, e demențial.

E realmente impresionant.

Nemaipomenit.

Ce tare e!

- Poți face cumpărături în Paris. - Da.

Zău că da.

Fiți amabil, domnule!

De câteva luni, Casey și echipa lucrează la un proiect cu un nume de marcă

și astăzi e lansarea oficială a acestei colaborări incredibile.

La fel ca dl Mugler, nu vreau ca moda să fie doar pentru câțiva înfumurați.

Cred că hainele au potențialul de a ajunge la toată lumea.

Dl Mugler a dorit mereu ca îmbrăcămintea să fie populară,

accesibilă tuturor.

Această colaborare s-a născut așa,

cu dl Mugler și grație lui.

Pentru noi doi

proiectul trebuia să fie prima noastră colaborare.

Pe vremea aceea începuserăm să discutăm des.

Dar dl Mugler s-a stins.

A fost complet neprevăzut faptul că urma să moară.

Am simțit categoric

că ajunseserăm în punctul în care purtam discuții

care deveneau destinse și...

A fost o pierdere, pentru că ar fi trebuit să respect

timpul în plus pe care l-aș fi putut petrece cu el.

Până la urmă, mă bucur că există această colaborare.

Și că am reușit s-o aducem în existență chiar și fără dl Mugler

pentru că cel mai important este să dăm oamenilor ocazia

să se exprime prin îmbrăcăminte și să se definească.

Să fie mai puternici și mai încrezători în cine sunt.

Asta face Mugler.

PARIS, FRANȚA 3 LUNI ÎNAINTE DE PARADA MODEI

PARIS, FRANȚA STUDIO DE CREAȚIE DE MODĂ

Acum mulți ani, dl Mugler a făcut spectacole subacvatice.

Treaba e că a pus realmente aripioare pe jachete.

Era ca o femeie astronaută-pește și era violet și verde

și nu era chiar pe gustul meu.

Cred că a sosit vremea s-o facem cum vreau eu.

Dacă fac o temă, nu o traduc mot à mot.

Vreau să realizez o legătură între liniile corsetelor Mugler care coboară

și devin tentacule,

să pun niște dâre pe ele.

Ca o mănușă pe o mână, cu curele la spate,

sau tot capul, sau ambele, la naiba.

Într-o zi am zis că ne trebuie ventilatoare în studio.

A rezultat că ideea de apă a devenit reprezentată de vânt,

și lucrurile pot lua o amploare exagerată, mai dramatică,

pentru că vântul face mai mult decât un simplu mers.

Și asta e.

E mișto.

Bun, s-o fotografiem.

Piesa a șaptea e gata deja, așa că...

- Nu știu unde suntem aici. - Prioritizăm asta.

Asta se va schimba, măsura 42 nu se mai face.

- Unde sunteți acolo? - Am tăiat-o.

Merge pe sâmbătă?

E musai, pentru că vin oameni și trebuie să am una.

Bine, asta merge.

În acest sezon,

e ceva legat de luciul lucrurilor de sub apă.

Ca să avem acest luciu,

am lucrat cu scanări corporale și cu elemente 3D.

Și au ieșit aceste corsete sticloase, care sunt din rășină.

Marea provocare este că trebuie să intri în ele.

Se îmbracă din lateral,

și între aceste puncte e puțină flexibilitate,

dar se și îndoaie fără să se crape.

Și greutatea îi e susținută de osul șoldului.

Sunt diferite puncte de contact pentru asta.

Nu e ușor de făcut. Acum un an a fost un fiasco total.

E interesant, deoarece mereu e acel material inovator,

care e mai greu de dibuit.

Dar, până la urmă, asta îl diferențiază pe Mugler,

și anume că e puțin științific.

E puțin futurist.

La prima probă în acest costum Mugler, dragă,

pieptul e strâmt.

Fată, nu te juca cu Casey, lookul ăsta e fabulos.

Toată cariera lui a lucrat cu mulți oameni, diverși,

nu din industria modei. Era ca un laborator.

Biroul lui avea șapte etaje

cu diferite tehnici, care se puteau face cu cauciuc,

cu metal.

Era mereu liber, n-a fost limitat de industria modei

și se proiecta mereu pe sine în ținutele sale către viitor,

creând lucruri eterne, deoarece ele nu se aliniază

la nimic, la niciun trend.

Această rochie a necesitat șase tipuri de profesii:

sculptori, creatori de mulaje,

lucrători cu pene, broder etc.

E o emblemă fantastică a mărcii.

Himera, cea mai frumoasă piesă a noastră.

Prezentată la parada toamnă-iarnă '97-'98.

Este o muncă realmente incredibilă.

Rochia a fost purtată de manechinul Adriana Karembeu.

I-am făcut un mulaj al corpului pentru a crea corsetul.

Apoi solzii sunt toți brodați și pictați manual.

Fiecare solz este unicat.

Este o muncă nebunească.

Parada de la Cirque d'Hiver, în '95-'96. Era aniversarea de 20 de ani.

Această bustieră sublimă din metal aurit,

una din piesele cele mai faimoase din colecția noastră,

e de menționat că a fost purtată de Beyoncé și de Céline Dion.

Fiecare lamelă e complet separată.

Ele se deschid prin intermediul unor butoni cu apăsare

și, de fapt, se deschide complet.

Brațul e articulat, se poate îndoi realmente.

Toate falangele sunt și ele articulate.

Pe aceasta o numim Rochia Croco, doar că nu e din piele de crocodil.

Dl Mugler refuza să folosească piei rare și blănuri.

De aceea a inventat tehnici noi.

A pliat pielea și a cusut-o.

Această cusătură și acest relief pe o piele normală,

pe o piele obișnuită, dă acest aspect de piele de crocodil.

Este prima dată când s-a pus la punct această tehnică.

E vorba de o ciocnire sau de un contrast între contradicții,

dintre trecut și prezent, dintre tradiție și inovație,

dintre șic și vulgar, în stilul propriu.

Tot ce facem

este să echilibrăm aceste paradoxuri.

Forțarea limitelor din spiritul epocii, a subiectelor relevante cultural,

pe care le îngemănăm cu tradiții de arhivă,

și de expertiză.

Cele două lumi, care poate n-ar trebui alăturate pe hârtie, se ciocnesc constant.

Acolo devine foarte interesant.

Ador imaginea. Dacă aveam două,

puneam unu cu doi sau doi cu trei.

Am încredere în tine, dar m-aș mai gândi la numărul doi.

Bine, pun unu și doi.

DIRECTOR DE COMUNICAȚII INTERNAȚIONALE

Gata, am trimis.

Avem întâlnire cu președintele L'Oréal Luxe

ca să-i prezentăm noul concept Angel:

flacon, elixir, comunicare.

Abia aștept să vadă cât s-a lucrat la Angel.

Va fi interesant să-i văd reacția.

Angel, e esența universului într-un flacon.

Așadar, în 2024 vrem să facem acest Angel cel mai la modă din gama de azi.

Ca design,

azi vă propunem cinci variante, care vor reinventa

albastrul emblematic Angel

și o variantă mai îndrăzneață.

O variantă cu flacon negru.

Negrul e pentru noi culoarea

care ne permite să încarnăm și să povestim senzualitatea.

Știm și că e o culoare

mult folosită de Casey.

E foarte frumos.

E cam destabilizant un Angel negru. Mereu a fost albastru.

- Poate chiar de asta e interesant. - Exact.

Mesajul vizual,

și încă n-am mirosit nimic, asta va fi surpriza,

dar vizual spune că e cel mai intens dintre toate.

Așa este.

- Deci cum miroase? - Mulțumesc frumos.

Ideea e să ducem la maximum fațeta de voluptate.

Deci e o versiune mai fierbinte,

mai intensă, mai senzuală, mai voluptoasă.

La început am căutat

un ingredient care să se potrivească cu Angel

și care are în același timp personalitatea de a-l schimba.

Am lucrat pe direcții olfactive diferite.

Am găsit cireșul cu o notă interesantă,

dar am considerat că rămâne totuși prea puțin surprinzător.

E mai puțin potent.

La recomandarea noastră s-a orientat spre cocos,

unde s-a lucrat la un cocos foarte natural cu o notă de vanilie, tonka-lemnos...

Totodată e interesant că are și o tentă mai florală.

Găsesc cocosul foarte interesant, foarte disruptiv,

nu pare că l-ai mai simțit.

Îl recunoști pe Angel când îl miroși.

Se simte marca Angel, și totodată e diferit.

Apropo de ce vorbeam mai devreme...

Cum că va fi negru.

- Acesta ar trebui să fie cel mai... - Radical.

Cel mai izbitor din gamă.

Asta trebuie să păstrăm la Mugler.

Rămânem de nișă, o marcă ce trebuie să placă unei clientele speciale,

puțin mai tăios etc.

Mi-l asum 100%.

E important să putem surprinde din nou

cu acest parfum, care a fost la lansare chestia cea mai nebunească.

Și să continuăm să surprindem

cu Hunter, cu noi căi de comunicare.

Genial!

Ce părere ai de...

Cred că e o basculare între lumea reală

și, prin intermediul parfumului, să ajungi într-o lume ultrasenzuală.

Ne jucăm cu distorsiunea. E simplu,

cu efect imediat, dar cu mare impact vizual.

O idee excelentă.

N-o să placă tuturor acest univers, dar este perfect.

Acesta e și scopul. Să apărăm ceea ce credem.

Face parte din ADN-ul casei.

Lui Thierry Mugler nu-i plăceau oamenii anoști.

A exprimat asta în paradele sale de modă.

Indiferent de sexualitate, de religie, de sex,

toți erau mereu bineveniți pe rampa lui.

Thierry Mugler provoca oamenii să fie ei înșiși,

să fie autentici.

Îmi amintesc prima prezentare pe care am făcut-o pentru el.

Erau băieți în prezentare, și erau și fete.

Băieții

puteau purta îmbrăcăminte de fete

și puteau purta corsete,

și puteau avea ciorapi de plasă,

și puteau arăta totodată foarte feminini.

Din 1974, această casă a promovat

idei neconvenționale de frumusețe, fie că e vorba

de femei de diferite vârste, conformații,

exprimări ale sexului, identități.

L-am cunoscut pe Thierry la începutul anilor '80.

Am venit aici din Africa în 1975.

Nu știam nimic despre modă.

M-a văzut

într-un mod în care niciun alt designer nu m-a văzut.

Voia oarecum să-mi celebreze originea africană

în timp ce părerea celorlalți era:

„E grațioasă, sofisticată.”

El a văzut exact opusul.

A fost primul designer care a creat o colecție întreagă despre Africa.

Și toate manechinele, bărbați și femei, erau negri,

dar nu într-un mod superficial.

Nu ca și cum ai spune: „Vrem să le vedem eleganța.”

El voia să-i celebreze așa cum sunt.

Îmi place să arăt toate vârstele.

Sunt manechine în vârstă care nu mai profesează,

care încă mai sunt foarte frumoase.

Îmi place să arăt fetișcane sau femei mai trecute,

micuțe, mari, foarte mari.

Toate arhetipurile de frumusețe, când sunt frumoase.

A ales fete cu înfățișări ciudate,

nu cele obișnuite, cu trăsături frumoase.

Putea lua o fată care n-ar fi avut nicio șansă să fie

pe rampa unei parade de modă.

Și lua acea creatură cu defecte

și o transforma în ceva glorios.

Eu sunt una dintre ele.

M-a mai frapat și modul cum își instruia manechinele.

Le instruia ca pe actrițe.

Spunea:

„Acum vei ieși și vreau să plângi.

Vreau să fii plânsă.

Ești o madonă. Fiul tău e răstignit.”

Spunea astfel de lucruri ca ele să intre complet în rol.

Nu era vorba doar de îmbrăcăminte,

fetele trebuiau să intre în roluri,

să aibă temperament și asta lor le plăcea la nebunie.

Ieșind din anii '70, în publicitate,

când femeia era casnică,

e chiar stupefiant.

Propun o femeie

energică, modernă, cuceritoare și mai ales afurisită.

Când spun „afurisită”, mă refer că are personalitate.

Este reacția contra femeii „prăjiturică”.

Romantică, prostuță, înflorată, extrem de paseistă.

Thierry Mugler se resemna ades, și îmi amintesc

că adesea era jignit

sau chiar nervos pentru că era atât de greșit înțeles de presa vremii.

I s-a reproșat că face din femei obiecte sexuale.

A spus: „Categoric nu.

Sunt subiecte sexuale.

Își exprimă propria sexualitate,

nu și-o înăbușă.”

Am avut critici urâte pentru că...

aceia nu-și dau seama, criticii care le-au scris, că am dreptate

și că în doi ani asta va fi evident.

E o luptă constantă.

Dar sunt ferm convins că noua generație este profund preocupată de acest subiect,

și că duce mișcarea înainte.

Să vezi chipuri neconvenționale pe afișe,

la prezentări de modă, pe Instagram,

înseamnă ceva.

Și asta va schimba profund societatea, în timp.

HUNTER SCHAFER ACTRIȚĂ SIMBOL AL PARFUMULUI

După ce fiecare am făcut revelionul la Los Angeles,

ne-am întâlnit întâmplător la piscina hotelului.

Ea arăta mai bine decât mine.

Și, îndrăznesc să-i spun:

„Te-ar interesa să deschizi o prezentare Mugler?”

Și totul s-a potrivit.

Când ne-am gândit cine ar putea fi noul înger,

natural, ne-am gândit la Hunter.

Incredibil de frumoasă și de carismatică.

Prin felul de a fi întruchipează perfect spiritul actual al casei.

E o parte importantă a acestei generații, susține cauza semenilor

și apără lucrurile în care crede.

Sunt flatat că are încredere în mine

că am grijă de ea și că o fac să arate cum își dorește,

să se simtă cum vrea, să se exprime așa cum vrea să se exprime.

E plăcut pentru mulți.

Ce mai faci?

Ți-o fi frig.

Doi, trei.

Am discutat mult despre comunitate,

despre reprezentarea pe rampă a comunității trans

și ce însemna pentru noi.

Și-a dat seama ce încercam să fac.

Există un fel de încredere nerostită

pe care ne bazăm amândoi.

Îți trimit poza imediat ce e gata.

Vă puteți juca și-mi spuneți ce vă place.

LONDRA, MAREA BRITANIE AVANPREMIERA DUNE II

Zendaya și cu mine

mereu am putut crea o poveste

care face îmbrăcămintea mai ospitalieră,

iar îmbrăcămintea devine mai mult decât îmbrăcăminte.

Piesele vestimentare devin cuvinte ale poveștii.

Moda trebuie să iște ceva în tine.

Cred că faptul că ea poartă Robotul în acest film anume,

în acest moment,

face ca lucrurile să se potrivească de minune.

Este realizarea supremă a Robotului dlui Mugler.

N-ați prins partea bună, și anume

Zendaya, Law și eu în Londra,

traversând orașul cu mașina în timp ce ea îmbrăca Robotul pe întuneric

în spatele dubiței,

încercând să nu scape șuruburile,

pentru că trebuia să fie pe covorul roșu în patru minute.

Am zis: „Ce dracu' se întâmplă acum?”

Așa că sunt la Dune,

fugind după Zendaya, pentru că observasem că-i cade chestia de la gleznă.

A trebuit să-i repar piciorul

în mijlocul unui interviu cu milioane de camere de filmat,

pentru că, repet, am îmbrăcat-o în spatele dubiței.

N-o să uit acel moment.

În clipa în care Zendaya a apărut cu Robotul,

era peste tot.

Pe toate rețelele sociale,

pe tot internetul. N-aveai cum să nu dai de ea.

Vis împlinit.

Sunt foarte recunoscător

Casei Mugler că a permis acest lucru.

Prima dată l-am cunoscut pe Thierry la o petrecere disco

în New York.

Luminile, globul disco rotindu-se,

iar el era acolo, un bărbat extrem de atrăgător.

Legătura a fost instantanee.

Îi plăcea lookul meu.

Îi plăceau femeile puternice și eu sunt puternică.

Salut!

Ce mai faci?

Thierry a venit la multe petreceri ale mele.

Îi plăceau mult.

La evenimentele mele toată lumea era binevenită. Nu exista segregare.

Erau travestiți,

transsexuali, heterosexuali,

din centru, de la periferie, bogați, săraci, ne-VIP-uri, artiști,

muzicieni și modiști reuniți pe ringul de dans.

Era o energie incredibilă și imagini nemaipomenite.

Thierry era foarte amuzant.

În cluburile mele se simțea ca acasă.

A vrut să aducă puțin New York la Paris pentru prezentările lui,

și așa a făcut.

Sunt 50 de ani de la celebrarea „Coule dans nos veines”.

Dar la Mugler asta ține de ADN-ul casei.

E prima dată când mă văd într-o oglindă întreagă,

și e demențial.

E grozav. Parcă aș fi naibii un glob de discotecă. Scuze.

PARIS, FRANȚA SEARA LANSĂRII PARFUMULUI

Este, în sfârșit, lansarea noului nostru parfum.

E o încununare a eforturilor să avem această serată

cu muza noastră Hunter Schafer, chiar în inima Parisului.

- Arăți nemaipomenit. - Mulțumesc.

Cred că Angel are o dicotomie superbă,

cu care îmi e ușor să mă identific

pentru că atunci când mă gândesc la feminitatea mea,

e mai complicat decât să-mi placă chestii de fete,

e la fel de complicat precum e să fii om,

și cu asta mă identific.

Cred că Mugler

e inseparabil de homosexualitate

și e legat foarte puternic de homosexuali.

A fost un deschizător de drumuri,

mergând până la a-i include în prezentări

și în viziunea de a fi Mugler.

Da, asta e!

E un alt motiv pentru care are sens

faptul că mă simt ca acasă în această colaborare.

Bine.

Mulțumesc. Mă bucur să te revăd.

Mă simt grozav!

Arăți așa de „splendazoniană”!

Recunosc că eu, pe la 14, 15, 16 ani, pe acolo,

oricum în tinerețea mea, aș fi avut nevoie de un „Eu”.

În același timp,

cred că s-a nimerit să fiu în cariera pe care o am

și o fac să meargă, îmi fac treaba,

și voi continua să fac ce mă face să mă simt bine,

fie ca lider sau nu,

ca cineva care reprezintă comunitatea pe anumite căi.

Vreau să-mi fiu fidelă mie, să fac ce mă reprezintă.

Sună foarte plictisitor, dar e adevărat.

Adesea casele de lux pun o distanță, o răceală.

Nu e cazul la noi.

Show-ul, spectacolul, distracția,

ne diferențiază realmente de ceilalți.

A fost cazul și al paradelor istorice ale dlui Mugler.

Toată lumea putea să vină, să ia loc,

să participe și să se distreze cu el,

să se distreze cu toți cei din paradă.

Aceasta era forța dlui Mugler.

Ca această bucurie și sărbătoare să fie accesibilă tuturor.

Mi-ar plăcea să-și dea seama că e vorba despre bucurie.

PARIS, FRANȚA AJUNUL PARADEI

Totul e mare, uite! A trebuit să scot asta.

- Trebuie să scot asta. - Se atinge de balene.

Da, dar înseamnă că asta de aici

trebuie să vină pe acolo. E cam mare acolo.

Vreau să fac asta.

Parcă își bate joc de noi.

Când Edwin are ceva pe mână, știe dacă merge sau nu.

- Ne-a zis-o foarte clar. - E mai bine, pentru că dacă nu știam...

Nu se va întâmpla. Va fi brodată la final.

Așa se deschide. Ca vesta. Vesta se deschide așa.

- La fel de mult? - Da, se deschide așa.

- Am pus la loc... - Ai pus la loc?

Pun asta așa ca să mențină greutatea, dar nu stă.

Régine!

- N-o mai facem? - Nu mai vreau...

E mult prea dificil. Atâta tot.

Oprești lucrul?

Stop!

Stă în umbră și...

Am făcut o probă cu piesa asta pe 18 iulie,

și când am văzut-o săptămâna trecută nu se făcuse niciun progres.

Parcă nici n-o mai văzuse

și se căznea s-o atașeze.

E foarte complicată structural.

Cred că e mai sigur

să ne asigurăm că restul sunt la calitatea de vârf

și să scoatem ceva ce e riscant.

Mereu anulez, pentru că trebuie să ne ocupăm

de ce e esențial, ca să n-o dăm în bară.

Chestiile astea nu mă fac prea bucuros.

Vă pun la curent cu stadiul

în care suntem cu show-ul, cu ordinea modelelor.

De asta am nevoie ca toți să mă ajute.

Nu e un spectacol individual.

E vorba de o armată care să pună pe picioare așa ceva.

Aceasta a evoluat la versiunea cu două straturi.

E un subiect pe care-l putem numi o provocare.

O dai jos, apoi o ții în mână.

Pentru mine distribuția înseamnă

să încerc să fiu sincer referitor la ce consider frumos în lume.

Încrederea și decizia despre

a fi o ființă umană.

Așadar, sunt de părere

că o femeie de 70 de ani poate fi la fel de senzuală și de sexy

ca una de 26 de ani?

Da.

Sunt de părere că o femeie plinuță poate face furori pe rampă

ca una de talie model?

Știu, am văzut de multe ori.

Vreau ca toată lumea să vadă pe rampă ceva din sine,

nu să spună: „Ah, fetele alea slabe.

Și moda pentru femei normale?”

Are impact asupra unei noi generații

să vadă frumusețea în moduri nemaivăzute,

pentru că chiar contează modul de reprezentare.

Am pus cam mult. Așa că simte că se mișcă.

Ai scris bine numele?

Da, desigur.

Ce? Helena?

N-am făcut cunoștință.

Cred că multe case dau de înțeles: „Nu sunteți ca noi.”

Urăsc treaba asta.

Vreau să exprime: „Mugler e aici pentru voi.”

„Poftiți, intrați!”

Mă simt destul de bine. Trebuie doar să fiu la înălțime azi.

Ea este Danièle.

Încântată!

E plăcut să fim iar împreună.

E ca un ochi fumuriu și apoi o pană.

O pană adevărată pe ochi?

- Te costumezi? - Da.

Să rezolvi să stea dreaptă porțiunea asta.

- Îți place, o adaptăm? - Da.

Bine. Trimit echipa.

Confirmat.

Abia aștept să-l port la prezentare. E perfect.

Tic tac, tic tac, tic tac.

Chiar trebuie să știu. Dacă îmi dai startul, mă apuc.

- Start! - Mersi.

- Supermodel. Start! - Bine.

Vesta asta

nu mai e pentru Esther, ci pentru Helena Christensen.

Trebuie să găsim 3-4 cm între cele două măsuri.

Înseamnă că aici sunt metri.

Mă sună de la muncă.

Bine, vin.

Cușca nu va fi pentru Helena.

A doua sau a treia probă?

Încă nu e alocată cuiva.

Tocmai am tăiat.

Are treabă.

În ajunul paradei, partea grea este să ai toate detaliile puse la punct,

și uneori e nevoie să refaci enorm, ca să fii sigur

că umărul stă bine

sau că talia e unde trebuie să fie, pentru că toată lumea e diferită.

Dar până la urmă,

avem 24 de ore ca totul să arate perfect.

Așa ar trebui să fie aici.

Cédric, iau vesta.

PARIS, FRANȚA ZIUA PARADEI

PARIS, FRANȚA CAROUSSEL DU LOUVRE

În ziua paradei îmi spun: „Dumnezeule, ventilatoarele.”

Am mers tot mai departe pe ideea asta.

Într-o zi am decis că partea rochiei care atârna trebuia

să aibă cinci metri în loc de unu.

Iar rampa de prezentare are doar câteva ventilatoare atârnate de tavan.

Înfricoșător e că în studio funcționează,

dar când e la scara unei săli uriașe,

în fața tuturor,

oare se vor agăța?

Va merge?

Îți asumi responsabilitatea de a fi bun cu protagoniștii,

ca să nu îi pui într-o situație

penibilă sau poate chiar periculoasă.

Dacă iau o decizie proastă,

s-ar putea răsfrânge pe altcineva,

și asta mă sperie cel mai mult.

Ce rămâne?

Benzile?

Rămâne un cuier.

Rămâne totuși un cuier.

- Nu sunt voalurile? - Rămân toate piesele de la final.

Ultimele modele?

Mulți din atelier au lucrat toată noaptea, până dimineață

și multe piese au fost gata în ultima clipă.

Apoi, am trimis majoritatea pieselor împreună.

Camionul e blocat în trafic,

nu găsește locul unde trebuie să le lase cu trei ore înainte de paradă,

nu avem hainele, nu avem pantofii,

nu avem gențile.

E stresant.

Comandați dubițe, uitați de al doilea camion.

Trebuie imediat un plan de rezervă.

Poate să vină Clément cu cât mai multe?

Camionul nu va avea timp să mai facă o tură.

Ne lipsesc mașinile lui Régine.

Asta trebuie dusă în dubiță.

Sunt în duba care e pe drum. Sunt șapte.

E mort.

- La naiba! E aici. - E aici.

O să meargă.

Da, o să meargă.

A fost o luptă continuă până la final.

Problemă cu pantoful.

Treci prin toate emoțiile, dar cred că de asta o facem.

E important să fiu alături de echipele Mugler,

să văd reacția acestui public

care vede în munca lui Casey

mult modernism, mule contradicții.

Îmi tremură picioarele, dar da.

Prezinți și mergi roată.

Pe locuri, vă rog!

Pentru mine, în acest moment la această casă,

simt că mai am multe de dovedit

și vreau să cimentez locul Casei Mugler de concurent francez redutabil.

Unu și start!

Sunt șase luni din viața mea

și șase luni din viața echipei mele

care se reduc la șapte minute.

Aud publicul prin cortină.

Îl aud prin pereți, simt energia.

Simt dacă le place sau nu.

Sunt norocos să fiu înconjurat de acești oameni.

N-aș fi reușit niciodată fără ei.

Ei dau tot ce pot, fiecare fărâmă de energie.

Și le sunt profund recunoscător.

Vă mulțumesc tuturor!

PARIS, FRANȚA DUPĂ 3 SĂPTĂMÂNI

Salut, Casey! Ce mai faci?

Salut! M-am întors din călătorie.

- Cum a fost la Shanghai? - Super.

Îmi închipui.

Abia m-am întors și, când călătoresc,

mă gândesc la lucruri noi,

și am vrut să iau legătura cu tine, să-ți spun ce idee am avut.

S-ar putea să fie cam greu de pus în practică.

Mă îngrijorează un pic. Poate exagerez.

Așa că vreau părerea ta.

Ideea e...

Stai puțin.

ÎN INTERIORUL VISULUI

Subtitrarea: Bogdan DeLia