Original subtitles

Ai dormit bine?

Ţi-e frig?

Când o să te faci mare cât mama ta, o să-ţi dau un nume, bine?

Clopoţel, ştii că doar pe tine te am.

Marie...

Ascultă-mi rugăciunile.

Am nevoie de ajutorul tău.

Ştii că n-am pe nimeni aproape.

Atâtea lucruri mă tulbură...

Am un secret pe care nu l-am încredinţat nimănui.

Fie ca lumina ta să-mi ţină în pază părinţii.

Vă iubesc.

Vântul suflă încotro vrea şi-i auzi vuietul,

dar nu ştii de unde vine, nici încotro merge.

Tot aşa este cu oricine este născut din Duhul.

Evanghelia după Ioan, 3.8

Ploaia a căzut zile întregi...

N-am mai văzut niciodată atâta apă.

Părea că pământul întreg se îneca.

Toată lumea era înfricoşată.

Toată lumea se ruga...

Atât de departe de orice...

Ne simţeam abandonaţi.

Eşti bine?

Poftim.

O să-ţi facă bine, e ceai.

Nu ţi-e mai bine?

Trebuie să mănânci, dacă vrei să capeţi forţă.

Fortuna...

Cum te simţi azi?

Ai reuşit să dormi un pic?

Barbara mi-a spus că ai transpirat mult azi-noapte. Aşa este?

Mai tuşeşti? Iartă-mă...

Te doare aici când înghiţi?

Nu prea mult.

Nu prea mult?

N-ai alte încălţări pentru zăpadă?

Nu...

Nu e bine. O să-i cer fratelui Luca să-ţi găsească ceva mai călduros.

Când pleacă Aisha?

Aisha? Nu ştiu. De ce întrebi?

Aici, oamenii vin şi pleacă. Nu ştim niciodată cât timp vor rămâne.

Depinde de situaţia fiecăruia.

Poftim. Îi dai asta lui Barbara. E reţeta pentru medicamente.

Ce este?

Domnul vă ascultă?

Cred că mă ascultă.

Domnul îi ascultă pe toţi.

Pe mine nu mă ascultă.

De ce spui asta?

Nu mă ajută.

Poftim!

În numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh, amin.

Binecuvântează, Doamne, această mâncare şi pe cei care au pregătit-o.

Ajută-ne să le ducem pâine celor care nu au.

Amin.

- Poftă bună! - Mulţumim!

O să fie bine. O zi bună!

Fortuna! Vii?

Mulţumesc.

Încă nu am un loc pentru tine în cămin.

Dar am găsit o familie care ar vrea să te primească.

Locuiesc jos, în vale.

E o veste bună, nu?

- Am deja o familie. - Sunt oameni de treabă.

Nu vreau.

Vei putea merge la şcoală.

Vreau să rămân aici.

Nu se poate. Ştii bine.

- Vreau s-o găsesc pe mama. - Ştiu...

Îţi promit că voi continua s-o caut.

Dar nu asta e problema. Eu trebuie să găsesc soluţii pe loc.

Înţelegi?

Vreau s-o aştept pe mama aici.

Nu este un loc pentru tine. Ţi-am explicat deja.

Eşti minoră, aşa e legea.

Nu pot să te ţin aici.

Nu înţeleg...

Voiai să pleci.

Acum de ce vrei să rămâi?

Nu puteţi înţelege.

Explică-mi!

Ce? Ce vrei să-mi spui?

Nu vreau să plec, atâta tot.

Vrei să vii cu noi?

Pregătit, gătit la bucătărie. Haide!

Nu, sunt obosită. Foarte obosită.

Toţi suntem obosiţi.

Şi eu sunt obosită, ştii...

Doamne, deschide-mi buzele...

Şi gura mea va vesti lauda Ta!

Veniţi, să strigăm cu bucurie întru Domnul

Să salutăm Stânca şi salvarea noastră...

Când îl văd, mi-e frică.

Nu-mi găsesc curajul să-i spun.

Doamne, ajută-mă!

Nu mai pot să mă ascund.

Acum trebuie să ştie.

Deci? Ce voiai să-mi spui?

Spune-mi.

Sunt însărcinată.

De unde ştii?

Ştiu.

Eşti sigură?

Sunt sigură.

De ce îmi faci şi tu probleme?

Ascultă!

Mai ştie careva?

N-am spus nimănui.

Ştii că, dacă află cineva, ajung la închisoare?

Despre ce închisoare vorbeşti? Ce rău ai făcut?

Eşti proastă sau ce?

Nu pricepi?

N-ai decât 14 ani.

O să ajung la închisoare pentru ce-am făcut cu tine.

Foloseşte-ţi ăsta din când în când!

Atunci ce să fac?

Ascultă-mă!

O să-l dai afară.

Nu poţi să-l faci.

Este vina ta! S-a întâmplat din cauza ta!

E problema ta!

N-ai inimă!

Sper să te pedepsească Dumnezeu!

Riscă să ajungă la închisoare...

Pentru că sunt prea tânără...

I-am spus totul...

Dar m-a bătut.

Nu ştiu ce să fac.

Haide, urcă!

Este frig!

Eşti congelată. Haide!

Haide!

Ai grijă...

Unde voiai să mergi?

De ce pleci aşa?

Îmi pare rău...

Mai eşti supărată pe mine?

Nu sunt supărată pe tine.

Este vina mea.

Nu pot să fac asta.

Nu ştiu cum să fac. Nu pot să-l dau afară.

Iartă-mă, Kabir.

Eşti supărat pe mine?

Deloc.

Cum spune profetul atotputernic...

Dacă cineva îţi face rău sau dacă tu faci rău cuiva,

trebuie să ştii să ierţi.

Deci ce vom face?

Trebuie să fie o soluţie.

O scoatem la capăt.

Eu vreau să ne căsătorim.

Dar nu se poate.

Eşti prea mică, Fortuna.

Trebuie să ai 18 ani, dacă nu mai mult.

De ce?

Aşa spune legea!

Dacă tu mă iubeşti şi eu te iubesc,

vârsta nu poate fi o barieră în faţa dragostei.

Dacă vrei, ne putem căsători şi trăi împreună.

Te rog, ascultă-mi rugile...

Ştii că am nevoie de ajutorul Tău.

Ştii că sunt singură,

într-o ţară pe care n-o cunosc,

cu o limbă pe care n-o vorbesc,

într-o viaţă pe care n-o înţeleg...

Marie,

Tu ştii mai bine...

Tu eşti singura care cunoaşte durerile unei mame.

Ei nu ştiu ce port eu în mine.

Ajută-mă în încercarea asta, Te rog...

Te rog...

N-ar trebui să am astfel de griji la vârsta mea.

Mi-e teamă. Doar în Tine cred.

Te rog,

Te rog, ajută-mă s-o scot la capăt.

Nu Te depărta de mine...

Fie ca rugile mele să fie auzite dincolo de cer,

ca lumina Ta să strălucească peste noi pentru totdeauna...

Nu pot să dorm.

Am coşmaruri.

Coşmarurile mă trezesc noaptea.

Ce te tulbură într-atât?

Îmi amintesc de barcă...

Mirosul de petrol şi de vomă.

Am impresia că le simt în gură, pe păr...

Încerc să le spăl, dar sunt doar în capul meu.

Uneori, când mă trezesc noaptea, am impresia că se umple camera...

Mirosul ăla de diavol.

Nu-ţi mai face griji gândindu-te la trecut.

Chinurile alea n-o să mai vină. Sunt în trecut!

Dar nu m-ai iubi, aş fi moartă deja.

Este lucrarea lui Allah.

În plus, noi avem noroc.

Suntem într-o ţară bogată.

Totul se va aranja, va trece...

Ce te îngrijorează azi

mâine va fi doar o poveste de spus cuiva.

Vreau să fiu cu tine pentru totdeauna.

Chiar dacă-mi faci rău uneori,

eu te iubesc.

Vino aici, am ceva să-ţi dau.

Ţine lucrul ăsta, ţine-l aproape de tine.

O să te apere.

Poliţia!

Ce este? Ai vorbit?

N-am spus nimic nimănui.

- Atunci ce caută poliţia aici? - De unde să ştiu eu?

Kabir, unde te duci?

Ascultă-mă!

Vreau să văd ce se întâmplă! Nu te mişti de-aici!

Ai priceput?

Ai auzit?

Mă întorc, nu te mişca de-aici!

Este doar un control al identităţii.

Vă rugăm să fiţi calmi şi să pregătiţi actele.

Sunt oameni care n-au autorizaţii valabile?

Veţi veni fiecare şi veţi prezenta actele.

Persoanele în regulă se vor întoarce în camere.

Fortuna, unde te duci?

Prezintă actele, apoi întoarce-te în cameră.

Lăsaţi-o pe fetiţă să treacă!

Este minoră. Treci în cameră.

- Kabir unde este? - Nu ştiu, treci în cameră.

Pregătiţi actele, să nu pierdem timpul.

Kabir!

Domnule, mergeţi la camioneta de-acolo.

N-aţi auzit? Mergeţi la camioneta de-acolo.

Iisus răspunse:

"Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă nu ne naştem din apă şi din Duh,"

"nu putem vedea împărăţia lui Dumnezeu."

"Căci ce-i născut din carne e carne, iar ce-i născut din Duh e duh."

"Nu te mira că ţi-am spus să vă naşteţi din nou."

"Vântul suflă unde vrea şi-i auzi vuietul,"

"dar nu ştii de unde vine, nici încotro merge."

"Tot aşa este cu oricine născut din Duh."

Fraţii mei, am hotărât ne construim viaţa pe credinţa în Dumnezeu,

să-l luăm pe Christos drept călăuză,

ştiind că, păşind pe urmele lui, vom fi puşi la încercare.

Astăzi suntem puşi la încercare.

De mai multe zile îmi încredinţaţi grijile voastre...

A venit momentul să vorbim.

Da, părinte, eu v-am cerut asta.

Suntem cu toţii îngrijoraţi şi şocaţi de cele întâmplate aici.

Nu ştim ce să facem şi nici cum să reacţionăm.

Adevărat, Jean. Simt acelaşi lucru.

Dorm foarte prost de când a venit poliţia.

Poate că am mers prea departe acceptând să-i primim pe refugiaţi.

- Asta mă întreb... - Dar e rolul nostru, Simon.

Este vocaţia acestui loc.

Dar nu trebuie să pricinuiască vieţii noastre spirituale.

Dacă asta ne împiedică să trăim viaţa aleasă,

atunci devine o problemă.

"Mi-a fost foame şi sete şi mi-aţi dat să mănânc şi să beau,"

"eram un străin, dar m-aţi primit."

Dar există nişte limite.

Nu putem accepta ca poliţia să vină la noi aşa.

M-am simţit agresat. Cu toţii ne-am simţit aşa.

Nimeni nu ne-a spus nimic.

Până acum am avut raporturi de încredere.

Am impresia că azi autorităţile nu ne mai respectă.

Sunt de-acord cu voi. Nu putem sta aşa, fără să reacţionăm.

Trebuie să găsim soluţii.

- Şi ce propui? - Problema nu-s doar autorităţile.

E vorba şi de noi.

Nu suntem pregătiţi pentru asta.

Şi mai e şi problema celor care rămân.

Ce le putem spune?

Se simt abandonaţi, nu înţeleg...

Familiile sunt dezbinate...

Toate astea fac parte din dificultăţile noastre.

Nu vom putea să-i ajutăm întotdeauna aşa cum ne-am dori.

Dar am ştiut să-i primim, să deschidem uşile.

Am dorit să facem asta. Acum că sunt aici, aproape,

încep să ne încurce.

Luca, tu ai spus că-ţi e deranjată solitudinea şi te înţeleg...

Şi asta face parte din vocaţia noastră.

Da... Aşa este.

Dar suntem gata să sacrificăm

o parte din ce ne e mai scump?

Suntem gata să oferim asta?

Tăcerea şi solitudinea noastră?

Luca?

Nu cred.

Nu cred că sunt pregătit să sacrific viaţa mea de-aici.

Nu mă simt capabil.

Nici eu.

Dar ce facem, atunci?

Lucrarea Domnului se face prin noi.

Fides sines operibus mortua est.

Credinţa fără fapte este moartă.

Toate astea sunt abstracţiuni. Aici avem probleme reale.

Concrete.

Ce facem aici? De ce suntem aici?

Am ales "Evanghelia după Ioan" în dimineaţa asta

ca să-l auzim când spune: "Trebuie să vă naşteţi din nou."

O parte din noi este invitată să renască aici. Este o şansă.

Trebuie să-l primim pe străin cum o făcea Christos.

De-asta suntem aici.

Ştiu că este dificil.

Ştiu că este mai dificil pentru unii decât pentru ceilalţi,

dar vom reuşi împreună.

Aş vrea să continuăm să-i primim împreună.

Dacă sunteţi de-acord...

Ce faci aici?

Vino să mănânci cu noi.

Nu mi-e foame.

De prea multe zile spui asta. Trebuie să mănânci un pic!

Nu pot.

- Vino măcar să stai la căldură. - Nu vreau.

- Ce te supără? - De ce-a venit poliţia?

Este dificil de înţeles, dar nu ne putem opune.

De ce l-au luat pe Kabir?

Kabir nu e la poliţie. Nu ştim unde este.

Haide, o să îngheţi. Să ne ducem la cald.

Vino!

Haide, Fortuna, să mergem!

Nu ţi-ai pregătit lucrurile?

Fortuna, cu tine vorbesc!

Te aşteptăm!

Nu vreau să vin. Nu vreau altă familie!

Ce tot spui acolo? De ce complici totul?

Haide, vino!

Pregăteşte-ţi lucrurile, că mergem!

Fortuna, treci înapoi!

Îmi pare rău...

Este o perioadă dificilă...

Vorbim la telefon.

Mulţumesc. Mergeţi cu bine!

Poftim.

Eşti mai bine?

Trebuie să mănânci. O să-ţi facă bine.

Haide!

Este bun.

Unde este Kabir?

Kabir?

S-a dus după soţia şi copiii lui.

În Italia.

Nu e adevărat. Nu are soţie acolo.

- Ce e între tine şi Kabir? - Nimic.

Nimic? Sigur?

N-are rost să-l aştepţi.

Nu se va întoarce.

Nu ştii nimic.

Ce nu ştiu?

Spune-mi!

Îl cunosc un pic pe Kabir.

I-am văzut dosarul.

Nu e un om bun.

Nu pleci aşa, de azi pe mâine, fără să ai nimic să-ţi reproşezi.

Nu crezi?

Nu pot rămâne aici singură.

Fără tine, nu exist.

Fără tine, nu pot să trăiesc.

Fără dragoste, nimeni nu poate să trăiască.

Ca vântul de-aici, care nu se opreşte din suflat,

nici eu nu mă opresc din mers...

Şi când te voi fi găsit,

vreau să trăiesc cu tine pentru totdeauna.

Unde te duci, fetiţo?

Cu tine vorbesc!

Ai vreo treabă pe-aici?

Ăsta e un şantier, e interzis.

Auzi ce spun?

Ştii franceză?

De când eşti în Elveţia?

De trei luni.

În ce cămin?

Nu ştii?

Am o problemă, doamnă.

Care e problema ta?

E pe hârtie.

- Adică? - Vârsta e problema.

Vârsta e problema? Cum aşa?

14 ani.

Şi ce dacă?

Nu e adevărat, n-am 14 ani.

Nu înţeleg.

Câţi ani ai, atunci?

23 de ani.

- 23 de ani? - Da.

Ai 23 de ani?

Sigur?

Trebuie schimbată. E important.

De unde ştiu că spui adevărul?

Deocamdată, ţin hârtiile aici.

Şi rămâi şi tu.

Pune-ţi asta.

Pune mâinile aici.

Mâna, aici!

Asta o dăm jos.

O iei dup-aia.

Aici...

Nu mişca!

Fecioară Maria, am nevoie de ajutorul Tău.

Ştii că sunt un copil care poartă un copil.

Iartă-mă că am minţit despre vârsta mea.

Doar aşa m-am gândit că-l pot proteja.

N-am putut să păstrez secretul.

Acum, au aflat totul.

Unde te duci?

Ce-ai păţit?

Nu te simţi bine?

Te-ai trezit deja?

Ai fost să-l vezi pe Clopoţel?

Termin aici şi vin şi eu.

Îţi place?

Este o icoană ortodoxă.

Un cadou pentru mânăstirea noastră.

A fost lovită în timpul transportului.

Spune despre moartea Mariei şi naşterea Ei în Ceruri.

Am aflat că i-aţi cerut Fortunei să avorteze.

Da.

Oricum, nu va putea să-l păstreze.

De ce?

Dacă naşte aici, o să intervină Serviciul pentru Protecţia Copilului.

Nu eu.

Iar copilul îi va fi luat.

De ce?

Este procedura în cazul minorilor neînsoţiţi.

Nu e considerată în măsură să-şi crească şi să-ţi educe copilul.

Aşa că-i cereţi să avorteze?

Cred că este soluţia cea mai puţin rea.

Nu avem de ales.

- N-avem de ales? - Nu.

Nu avem unde s-o ţinem.

Nu pot s-o ţin aici, iar căminele de minori n-o vor lua cu un copil.

Are 14 ani.

Ce-aveţi de gând să faceţi?

Sper să-i găsesc un loc.

Ca să trăiască normal.

Sper să meargă la şcoală, să înveţe o meserie...

Dar nu poate face asta dacă are un bebeluş.

Dar ea vrea să ţină copilul. Cum puteţi alege în locul ei?

Înţeleg că asta contravine convingerilor dv. religioase.

Dar în cazul ei, nu există altă soluţie.

Nu e vorba doar de convingerile mele religioase.

Ci de convingerea dv. că faceţi ce e bine pentru ea.

Dacă aveţi altă idee, vă ascult.

Nu am soluţii simple, bineînţeles.

Dacă ea vrea să păstreze copilul,

înseamnă că asta are o importanţă pentru ea pe n-o puteţi măsura.

Sunt motive profunde care o fac să-şi dorească acest copil.

Asta-i viaţa. Nu vă puteţi opune.

Cred că lucrurile sunt un pic mai complicate.

Cunoaşteţi parcursul acestor oameni.

Au traversat într-o copaie, au ajuns aici fără nimic...

Asta e realitatea de care trebuie să ţinem cont.

Este singură, nu mai are nimic.

Absolut nimic.

Poate tocmai de aceea are nevoie de acest copil.

Pentru că nu mai are nimic.

Mi-am petrecut toată viaţa în această biserică.

Am văzut lucruri magnifice şi altele mai puţin...

Dar în toţi anii petrecuţi aici,

reflectând asupra vieţii, a omului,

am realizat că viziunea noastră despre bine şi just

nu este neapărat şi a celuilalt.

Uneori, răul este binele cu de-a sila.

Nu vreau să vă ţin o lecţie de morală.

Dar vreau să împărtăşesc această reflecţie cu dv.

Dacă sunteţi de-acord...

Vă ascult.

O să iau exemplul pe care-l cunosc cel mai bine.

Viaţa mea consacrată lui Dumnezeu...

Ce înseamnă să-ţi consacri viaţa lui Dumnezeu?

Înseamnă să te simţi chemat. Chemat să faci bine.

Apoi, într-o zi, îţi dai seama că nu e simplu,

că poate fi periculos să fii chemat să faci bine.

Asta m-a întristat de fiecare dată.

Să-mi imaginez că Biserica a făcut atâta rău

în numele Domnului.

În numele binelui.

Ce ştim exact

despre nevoile celuilalt?

- Şi Fortuna de ce are nevoie? - Greu de spus.

Trebuie s-o ajutăm. Trebuie iubită pentru ceea ce este,

pentru ceea ce alege să fie, nu pentru ce-am vrea noi să fie.

Trebuie să ne gândim că va face singură alegerea cea bună.

Să avem încredere!

Să-i acordăm încredere.

Drum bun!

Am hotărât să scriu totul.

Ca să nu uit.

Ca să pot să-ţi povestesc.

Căci trebuie să ştii totul.

Când am ajuns aici,

munţii erau negri.

Azi sunt acoperiţi de zăpadă albă.

Ai să-i vezi şi tu într-o zi.

Aşa cum primăvara se întoarce întotdeauna,

aşa cum noaptea devine zi...

Îţi aştept paşii în urma mea.

Traducerea: WORDNET MEDIA www.wordnet.ro