Original subtitles

Downloaded from YTS.MX

Official YIFY movies site: YTS.MX

PRIN TRUPUL MEU, VOR ÎNVIA

ÎN MEMORIA SOLDAȚILOR

CARE AU MURIT ÎN BĂTĂLIA DE LA AUSTERLITZ, 2 DECEMBRIE 1805

„AȘ VREA SĂ FIU POSTERITATEA MEA

ȘI SĂ VĂD CE AR FACE UN POET SĂ SIMT, SĂ FAC ȘI SĂ SPUN.”

AM ÎNCERCAT SĂ FIU POET,

PRELUÂND MOTTOUL LUI VAN EYCK: „ALS IK KAN!” (CÂT DE BINE POT!)

- Cât e ceasul? - E ora șapte.

- Și vremea cum e? - E ceață și frig!

- Dle Constant! - Da, dle general!

De ce ești așa posac?

- Din cauza noii dv. pălării. - Ce-i cu ea?

Știi că e datoria ta să lărgești un pic pentru mine.

Cincizeci și cinci de cm…

în circumferință…

Capul meu e sensibil.

Încă două-trei zile de tortură

și o voi putea purta.

Ce înălțime am azi?

La fel, 1,57 m.

Uită-te mai bine, idiotule!

Cu cinci centimetri în plus.

Iarăși trișați.

- Constant! - Da?

Dacă vei scrie vreodată memoriile, să adaugi cinci centimetri.

Un metru și 62 cm.

Tu vei fi singurul care-mi va fi cunoscut adevărata înălțime.

Ce ți-a spus pălărierul?

Era mare haos în magazin!

Toată lumea înnebunise!

Dacă s-ar semna pacea cu Anglia,

numele dv. ar fi cel mai memorabil în toată istoria.

N-am nevoie de părerea dlui Poupart cu privire la politica mea.

Doar prețul pălăriilor mele.

- Șaizeci de franci bucata. - Fără reducere dacă am cumpărat patru?

Nu, generale!

E din cauza mărimii capului, a zis! Toată lumea a vrut să o atingă!

Nu voi plăti mai mult de 40 de franci!

Sau mă duc în altă parte.

Hoție!

De ce mergi ca o rață?

Vă lărgesc și pantofii!

Poate că am capul la fel de mare ca al dv., dar picioarele sunt mai mari.

- E evident! - Ia asta!

Pentru picioare. Jos pălăria!

Ați terminat, dle Duplan?

Mai durează câteva secunde, madame!

Soțul meu se supără pe toți bărbații din jurul meu.

Mulțumesc!

Dlor, ieșiți.

Va termina micuțul drag.

Da, madame!

E gelos ca soțul meu.

- Te-a mușcat? - Da, madame.

E un semn bun pentru tine. Îi mușcă doar pe cei care mă iubesc.

- Înseamnă că pledează în favoarea mea. - Nu la fel de bine ca tine.

- Croitorii doamnei! - O secundă!

Revino mâine-dimineață ca să îmi aranjezi părul.

Du-te acum.

Talleyrand!

De ce mi i-ai adus pe gălăgioșii ăștia? Ce se întâmplă?

Vestea asta chiar merită.

Lord Cornwallis a depus mari eforturi.

Englezii vă oferă Tratatul de la Amiens.

Semnat de fratele dv. Joseph în numele Franței.

- Au semnat cu toții? - Da!

Anglia, Rusia, Spania, Portugalia,

Maroc, Tunisia, Algeria, Turcia și Grecia.

De luni de zile lucrez…

îmi cer scuze, amândoi am lucrat pentru fraternizarea Europei.

Ne iese totul, e minunat!

Vă asigur că, prin acest tratat,

fără să știe încă, Europa vă oferă tronul.

În sfârșit!

Vă mulțumesc, dlor!

Trăiască Anglia

și reconcilierea popoarelor din Europa

cu Republica Franceză!

Mă sufocați, dlor!

Mă duc să-i spun soției mele.

- Nu știe ce să spună? - Da, de bucurie!

Parisul își dorește pacea cu Anglia.

- E adevărat? - Da.

- Chiar a fost semnat? - Da, aseară.

Iubita mea…

Aproape că am tronul.

Știi, profeția vrăjitoarei tale din Martinica?

Da.

Era adevărată.

Da.

Cum ai spus tu, draga mea.

- Voi fi regină? - Chiar mai mult.

Mai mult decât regină?

Orice e posibil acum.

Ce s-a întâmplat? Nu ești fericită?

Tu iubești pe alta.

- Despre cine vorbești? - De italianca ta.

- Grassini? - S-a întors la Paris.

Știu că o iubești.

Știi, da,

dar sentimentele mele se opresc la pieptul ei.

Nu am văzut-o de un an.

Închide fereastra și trage draperiile.

Liniște, bârfitorilor! Carol cel Mare s-ar fi descurcat mai bine?

- Ora patru dimineața! - Ne-a chemat la miezul nopții.

Doamna se bucură de noaptea vieții ei!

Vrei să spui doamnele.

Pentru că noaptea vizitează în mod special o anumită doamnă.

- Madame de Vaudey? - Da, fără să ne gândim și la Grassini.

Hubert, se pare că Josephine și Lydie.

Lăsați-ne să dormim!

Dlor, trezirea!

Trebuie să câștigați ce vă plătește poporul!

Către Regele Angliei, Împăratul Rusiei,

Sultanul Turciei,

Șahul Persiei, Regele Bavariei și Beiul Algeriei.

Am spus Șahul Persiei, nu șaua!

- Cum se scrie „șah”? - Cu „h” la final, dle general.

Bine, continuă!

După ce a înălțat Franța deasupra tuturor popoarelor din vest,

prin Tratatul de la Amiens, am închis templul războiului pentru totdeauna.

Hubert!

Roagă-l pe Talleyrand să pregătească un tratat cu Elveția.

Ne va ceda Valais cu totul.

Și, ca să nu mai fie discuții,

spune-i lui Berthier

să îl pună pe generalul Ney să maseze 30.000 de oameni la granița Elveției.

Așadar.

Maiestatea Voastră, Franța nu va uita niciodată,

că…

Anglia,

prin faptul că ne-a acordat libertatea de a naviga,

cu Tratatul de la Amiens,

ne va permite să concurăm în pace.

Tu!

Pentru Sultan.

Nu te teme, slăvite Sultan,

prin Tratatul de la Amiens, Franța și Anglia vor evacua Egiptul.

A, pentru Beiul Algeriei.

Nu.

Nu.

O evacuare a Egiptului ar putea complica lucrurile.

Îl voi ruga pe Talleyrand să răspundă.

Va ști el mai bine ce să facă.

Continuați!

Dna Caroline Murat și generalul Murat…

Guvernatorul Parisului.

Consulii Cambacérès și Lebrun.

Dra Elisa Bonaparte.

Dl Joseph și dl Louis Bonaparte.

Dl Benjamin Constant.

Dl Palma. Dra George.

Generalul Bernadotte.

Generalul Lannes.

Madame de Salle.

Generalul Augereau.

Ce familie!

Madame Pauline Leclerc.

Complimente.

- Ia un loc. - Nu pot sta aici, dnă.

Ați ales dinadins un scaun care nu se potrivește cu rochia mea.

De ce îmi urăști sora atât de tare?

Știi tu foarte bine.

Îți amintești noaptea de la Tratatul de Amiens, de acum patru luni?

Ce-i cu ea?

Poate…

Un fiu!

Un fiu…

Josephine, dă-mi un fiu!

Excelența Sa, Charles Fox,

și Lordul Cornwallis!

Fox, Bonaparte.

Generale, nu îmi pot exprima nemărginita admirație pentru dv.!

E adevărat, Domnul meu, că, după ce ați asaltat Bastilia, ați zis:

„Acesta e cel mai minunat eveniment din istorie?”

Așa am spus, și în continuare consider că așa este, generale.

Așadar, pacea de la Amiens este

al doilea cel mai important eveniment din istorie

între popoarele noastre.

Slăvit să fii!

Scurta mea ședere la Paris are un singur scop:

în numele Angliei, vă salut,

vă mulțumesc și vă îmbrățișez cel mai măreț

și cel mai inteligent om din cele două țări.

Mă cheamă datoria. Trebuie să plec imediat.

Am ceva să-ți spun.

Știi că oamenii vorbesc despre tine la Paris?

Recunoașteți-i pe cei doi cuceritori, plecați-vă capetele în ascultare.

Pauline cucerește inimi, în timp ce Bonaparte cucerește cetăți.

De ce primești pe oricine?

Și tu faci la fel cu femeile,

doar că eu nu sunt ipocrită.

Întregul Paris vorbește.

Ți-am luat un hotel, Rue de Courcelles,

un castel la Villers-Cotterêts.

Ți-am oferit mai multe bijuterii decât soției mele.

În loc să-mi mulțumești, când soțul tău e pe moarte la Saint-Domingue,

te culci cu Lafont, un actor prostuț.

Bravo! Ești gelos.

Nu ridici standardele familiei prin cheltuielile tale nechibzuite.

Dar îți susțin afacerile. Îți ajut fabricile să aibă de lucru!

- O, te rog! - Lasă-i pe oameni să vorbească!

Îmi poți cere orice.

Nu-mi pasă de nimeni, doar de tine.

Dacă într-o zi vei căuta adevărata dragoste,

știi la cine să apelezi.

Ești cea mai frumoasă fată din lume.

Altceva, frate drag?

Nu! Da!

Trebuie să pleci, să fii alături de soțul tău.

- Nu! - Insist!

Aici, toate femeile sunt geloase pe tine.

- Pleacă! - Nu!

E un ordin.

Bine! Voi pleca, pentru că asta își dorește soția ta.

- Ezită. - Trebuie convins…

- Acum e momentul! - Are coroana la îndemână!

Dacă refuză, vom pleca în Corsica.

- Jur! - Și eu!

Joseph, tu ești capul familiei! Trebuie să insiști.

O clipă! Vorbesc eu cu el.

Talleyrand lucrează pentru noi.

A, dragul meu Carnot!

Mă bucur să te revăd.

De ce rămâi în opoziție?

Nu sunt eu republican, la fel ca tine?

Mă tem că nu va mai fi așa mult timp.

Un om de Stat care guvernează, așa ceva nu s-a văzut din 1789.

Guvernarea Franței,

după 12 ani de evenimente extraordinare,

nu e o sarcină ușoară.

Asta e sigur, dar ești tot un soldat, prietene,

și asta e scuza ta

pentru confuzia pe care o faci între guvernare și comandă.

Carnot, uiți că tocmai am adus pacea?

Am obținut libertatea maritimă de la englezi.

Salvând astfel industria franceză.

Am semnat amnistia pentru 140.000 de emigranți!

Am creat un cod civil! Ai uitat?

Nu.

Dar nu am uitat nici că Revoluția te-a adus aici.

Franța avea nevoie de un lider.

Un lider militar.

Da, un lider militar.

A găsit unul.

Poporul, din păcate,

întotdeauna cere forță în urma unei tulburări.

Nimeni nu te-a oprit să te folosești de-a ta.

Erai mai cunoscut decât mine.

Revoluția nu trebuie folosită în beneficiul unei persoane.

Revoluția s-a terminat!

Am criticat excesele ei, fără a-i schimba principiile.

Nu am schimbat culorile drapelului.

Trebuie să respectăm Constituția.

Nicio Constituție nu a rămas neschimbată.

Se subordonează întotdeauna oamenilor, circumstanțelor.

În plus, numele și tipul guvernului nu înseamnă nimic,

atât timp cât cetățenii au drepturi egale

și cât timp se face dreptate.

Ia te uită.

Sinceritatea ta fierbinte și dragostea pentru Franța.

Și sper

să nu ai niciodată vreun alt motiv, în confruntarea cu istoria.

Voi avea nevoie de tot mai multă forță și putere

pentru a menține Europa în echilibru pe umerii mei.

Acesta, Carnot, e adevăratul motiv care m-a condus, în pofida dorinței mele,

către… cum să-i spun…

absolutism.

Știu.

Și de aceea, generale,

te rog să îmi permiți să mă retrag dintr-o viață politică

ce nu corespunde principiilor mele.

Orice s-ar întâmpla,

voi fi întotdeauna prietenul tău.

Cum dorești, Carnot.

Ce-i cu plictiseala asta? Să ne distrăm!

- Pare furios. - Se așteaptă la probleme.

Carnot tocmai mi-a vorbit destul de dur.

Poate că are dreptate?

Nu-l lăsați să vă descurajeze.

Dar cu familia mea ce să fac?

Ei mă îndeamnă să preiau tronul! Au dreptate și ei?

În aceste luni de pace, nimic nu mi-ar face mai mare plăcere,

decât să renunț la viața publică.

Dacă v-ar auzi cei din familia Bourbon, s-ar întoarce.

- Și te-ar spânzura, Fouché. - Și pe dv., generale.

Ce sugerați, prieteni?

Nu aveți autoritate politică deplină, asta e vulnerabilitatea din armura dv.

Asta e instabilitatea sistemului celor trei consuli.

Trebuie să deveniți consul pe viață.

Ultimul pas înainte de tron.

- Așa crezi? - Da.

Are dreptate.

E mai bine să negociezi cu Europa în numele unui imperiu,

decât cu o republică obosită, cu probleme.

Folosiți-vă geniul și curajul de a înăbuși anarhia.

Pentru ei sunteți un conducător cât se poate de dezirabil.

Chiar crezi, Talleyrand?

Nu vorbesc ca Talleyrand, ci ca Ministru al Afacerilor externe.

- Cu cât aveți mai multă putere… - Și prin drept divin!

Cu atât mai mult puteți uni Europa,

care, în esență, nu admiră decât forța.

Napoleon.

Știi ce mi-a spus tatăl nostru despre tine înainte de a muri?

Mi-aș salva viața doar dacă l-aș putea vedea din nou.

Pe cel a cărui sabie a făcut regii să tremure.

Pe cel care va schimba fața lumii.

În numele familiei Bonaparte:

ascultă de tatăl nostru. Tronul gol te așteaptă.

Ia coroana!

Noi vom fi baza noii tale nobilimi.

- Ce crezi, Murat? - Soldații vor vărsa lacrimi de bucurie!

Foarte bine.

Imperiul, imperiul!

Crezi că le datorez oamenilor un nou sacrificiu?

Konarev!

Planifică un referendum urgent, pentru un consulat pe viață.

O cunoașteți pe madame de Staël?

Prea bine!

Am primit o scrisoare de la madame Grassini.

Vă transmite toate cele bune.

Am auzit că sunteți frumoasă, dnă.

Am auzit că sunteți politicos!

Despre ce vorbiți?

Citam din Corneliu despre instabilitatea politică

și, așa cum aceasta are strălucirea sticlei, are și fragilitatea sa.

În mintea mea, dnă, nu e sticlă, este un diamant.

V-ați împărtăși favorurile

între generalul Moreau și fratele meu Lucien?

Cu ei împărtășesc doar preocuparea pentru ambițiile dv.

Cum vi s-ar părea dacă v-aș găsi un locșor în exil, pentru a alunga preocupările?

Sunteți o actriță la fel de bună ca Palma.

Ești nebună, Juliette!

Poate, dar mai puțin decât voi toți!

Ipocritule! Te-am văzut cu madame Récamier.

Și ce dacă?

Te spun bătrânei tale neveste!

Mulțumesc, mă sufoc.

Toți sunt după mine, ca furnicile!

Carnot, familia mea…

- Constant… - O, nu!

Nu tu, Benjamin.

- Nu am nici frați. - Ești un idiot!

- Mă vezi împărat? - La fel de bun ca oricare altul.

Cu tocuri.

- Madame e singură? - Da.

Ce ciudat.

Când urcam scările,

mi s-a părut că aud o vioară.

Visai, micuțul meu corsican.

Mă mai iubești?

Ce aștepți? Închide fereastra.

REFERENDUM: POPORUL FRANCEZ A FOST CONSULTAT CU PRIVIRE LA ACORDAREA

LUI NAPOLEON BONAPARTE A UNUI MANDAT DE CONSUL PE VIAȚĂ

S-A RĂSPUNS CU O MAJORITATE COVÂRȘITOARE DE 3.577.259 PENTRU ȘI 8.400 ÎMPOTRIVĂ

POPORUL FRANCEZ NUMEȘTE ȘI SENATUL ÎL DECLARĂ

ACORDAREA LUI NAPOLEON BONAPARTE A UNUI MANDAT DE CONSUL PE VIAȚĂ

Tu ești ticălosul!

Trebuia să-ți pui sabia la 18 brumar.

Data de 19 era o limită care a străpuns toate amintirile.

- Chiar și recunoștința mea? - Da!

Voi intra în opoziție.

Vorbești ca un sfânt, dar acționezi ca Cezar!

Această mizerie anonimă. O paralelă cu Cezar, Cromwell și Bonaparte.

- Tu ai scris-o? - Da, eu am fost.

Am auzit că mă și parodiezi într-un teatru de amatori cu Elisa,

într-o ținută indecentă!

Da.

De ce mă provoci?

Ca să ți se facă rușine.

Îți tratezi membrii familiei ca pe niște sclavi!

Nu vă datorez nimic!

Ne datorezi totul!

Bine!

- Ești Ministru de Interne! - E doar un titlu gol!

Toți miniștrii tăi sunt marionete care nu pot acționa.

Știi că prin suprimarea libertății

ai eliminat cel mai frumos cuvânt în limba noastră.

Te îndepărtez din viața mea și din guvern!

Voi semna actele de exil.

Pleacă! Du-te!

Vino, mamă.

- E nebun! - Du-te, lasă-mă să vorbesc cu el, copile.

Mamă, ai jurat că nu te vei întoarce niciodată la palat.

Aș vrea să te pot scoate de aici, fiul meu.

Mi-e teamă pentru tine. Poleirile astea mă sperie.

Mai ales pentru Lucien.

- Nu! - Da!

- Pe el îl iubești mai mult. - Da.

Pentru că el e cel mai nefericit.

Toți cei care nu sunt alături de mine nu vor face parte din familia mea!

Liniștește-te!

Bine!

- Îl voi numi ambasador la Madrid. - Mulțumesc.

Cât de atent ai devenit la cum arăți!

Ai chiar și o oglindă în biroul tău!

Nu. E a lui Josephine, a uitat-o.

E adevărat, semăn cu tine.

Dar, mamă, de ce te plictisești la palatul meu?

Uită-te la fiicele tale, cheltuie un milion pe an!

Serios? Ar trebui să fac și eu la fel!

Cu condiția să-mi dai două.

- Să dea Domnul să o țină tot așa! - Da, așa va fi mult timp.

De ce îți ții întotdeauna mâna așa?

Nu știu, poate pentru că așa renunț la obiceiul

de a trage de mâneca stângă cu mâna dreaptă.

Nu ai dureri de stomac? Îmi amintesc că tatăl tău…

Mamă!

- Nici nu m-am gândit la asta. - A, bine!

- Poate că ai dreptate. - Nu!

Nu-ți face griji.

Micul meu Napoleon!

Este una dintre principalele clauze ale tratatului!

Nu puteți să nu vă respectați propria semnătură!

Ați împărțit masa, dle Fox!

Nu te-aș fi lăsat niciodată să preiei guvernul, William Pitt,

dacă aș fi crezut că ne vei trăda și nu ne vei respecta tratatele!

Ceaiul e servit, milord.

Strigă tu cât vrei, dle Fox, nu vei schimba decizia mea.

Admirația ta pentru acest mic corsican…

care profită de pe urma revoluțiilor

te orbește.

El vrea întreaga Mediterană pentru sine.

Nu îi voi da Malta înapoi!

Dar am semnat!

Și…

Ai angajat națiunea engleză într-un tratat al neghiobilor!

Eu o dezangajez.

Fabricile pe care Bonaparte le deschide peste tot ne ruinează comerțul.

Sugrumarea noastră a început!

Pentru că ai avut slăbiciunea să-i dai libertatea mărilor!

- Dar tu nu ai avut nicio slăbiciune? - Pentru că eu mi-am revenit!

Uite, amirale…

Decrete care vă vor permite să arestați orice navă franceză.

Și asta, pentru a întări toate detașamentele noastre.

Nelson va încerca să anuleze actul criminal…

greșeala pe care ai făcut-o.

- Istoria te va judeca! - Nu-mi pasă dacă ne salvez coloniile!

Nu înțelegi? El e mai sentimental decât crezi!

Dacă are parte de ură, se va înrăi și va invada Anglia!

Nu cât timp trăiesc eu, dle Fox!

La naiba! Ruinezi țara!

Neghiobilor!

Doar tu îl poți calma, dragă Nelson.

Te admiră la fel de mult ca pe Bonaparte.

Trebuie să-i venim de hac corsicanului. Pornește la fel ca Cezar.

El e cea mai mare amenințare a noastră.

Am omul potrivit pentru asta,

Georges Cadoudal.

A, omul mașinăriei infernale?

Da, e prietenul lui Pichegru.

I-am încredințat lui Cadoudal

autoritate deplină și un milion de lire pentru a acționa la scară largă.

Să arunce în aer arsenale, să îl ucidă pe Bonaparte, dacă se poate…

și să pregătească întoarcerea prințului francez…

Ducele de Enghien.

Nu am auzit asta!

Spală tu singur hainele murdare…

dar încearcă să le faci cât mai albe pentru steagul Bourbonilor.

Trebuie să trezim Prusia, Austria și Rusia.

E în pregătire, milord, capitolul cinci, sprijin pentru țările prietenoase.

Am vești proaste de la Londra și Sankt Petersburg.

Din fericire, am luat deja măsuri de precauție.

Pentru Anglia și Rusia, încă mai reprezentați Republica.

Ei urăsc ideile revoluției.

Furtunile care se iscă împotriva dv. se vor risipi

numai după ce vă urcați pe tron.

Așa să fie?

Fouché a susținut recent contrariul.

Fouché? Nu a fost bine informat.

Da, știu.

De fapt, intenționez să mă delimitez de el.

Își bagă nasul în treburile tuturor, inclusiv în ale tale.

Dacă așa stau lucrurile, generale,

probabil că nu îi plac prea mult ale mele.

Logica ta mă exasperează, dle de Taleyrand.

Nu Taleyrand, Talleyrand, cu doi „l”.

Așa elegant? Nu mi-am dat seama.

Bunul gust este dușmanul dv., generale.

Dacă ați putea scăpa de el cu focuri de tun, nu ar exista.

Ești un hoț.

Un laș.

Un om necredincios.

- Fără credință în Dumnezeu. - Ca dv., generale.

Asta e treaba mea.

Nu cred în Dumnezeu, e adevărat.

Dar în dv. cred, atunci când nu sunteți furios.

Tot timpul mă calci pe bătături.

Ați avut dreptate, Fouché nu e de încredere.

E orbit de dușmanul său, generalul Moreau,

iar el nu înțelege că Anglia e peste tot,

și că e dușmanul dv. de moarte.

Moreau și Fouché, da. Mă gândeam eu.

Din acest moment… Fouché nu mai e Ministru al Poliției.

Îl voi numi pe Réal în locul lui.

Iar pe Régner…

la sistemul judiciar.

Nu fi nebun, Taleyrand, idiotule!

Cu doi „l”, dle general.

Haide, dă-i jos!

Acum sunt destul de mari!

Voi fi pe terasă.

Știți că nu vă pot lăsa singur.

Du-te la culcare!

Ce-i acolo?

Anunță gărzile!

- Acolo! Avea un cuțit! - În tufișuri!

Am văzut un pumnal strălucitor. Pe acolo! Trage!

E Cadoudal!

Îți mulțumesc, Constant.

Mi-ai salvat viața.

Du-te la culcare!

Lasă-mă acum.

M-ai speriat.

Am auzit focuri de armă, generale.

Trebuie să vorbesc cu tine.

Repede, ia-ți haina de aprod.

Nu vreau ca nimeni să-ți vadă adevărata față.

Dați-mi o clipă.

Ai auzit, a fost Cadoudal.

Sunteți o țintă, atât pentru regaliști, cât și pentru iacobini.

Dar Anglia trage sforile.

Toate comploturile vin din Londra.

- Poți identifica sursa? - Da.

Trebuie să câștigăm încrederea șefului serviciului lor de contraspionaj,

Sir Hammon.

Desigur, nu va fi o sarcină ușoară.

Méhée de La Touche!

- Renumitul lor spion? - E închis.

În schimbul vieții sale, am obținut această scrisoare de acreditare

și grila lor de coduri,

care îmi deschide ușile cele mai secrete ale serviciilor lor.

Magnific!

Ce crezi?

- Dv. ați desenat asta? - Da.

Planurile mele de a invada Anglia, dar nu și Irlanda.

Sunt false, desigur.

Le-am făcut ca ei să le cumpere de la tine.

- Ce idee bună, dle general! - Spune-le că tu, Frioul,

aprodul biroului meu privat, tu singur știi ascunzătoarea mea secretă.

Pune asta la loc.

Și spune-le că le vei vinde toate planurile mele militare la un preț mare.

Află mai multe despre un complot al generalului Moreau,

despre care vorbea Talleyrand.

Îți riști viața.

Nu înseamnă nimic în comparație cu a dv., dle general.

Dlor, puteți vorbi fără frică în fața dlui Frioul.

I-ați citit scrisorile de acreditare, semnate de agenții noștri la Paris

și de dl Méhée de La Touche.

Domnul Frioul e aprodul privat al biroului lui Bonaparte.

El a reușit să fure aceste planuri…

ale invaziei țării noastre prin Irlanda.

Ele sunt scrise chiar de Bonaparte.

Vă mulțumesc, dlor!

Anglia nu va uita niciodată serviciul pe care i l-ați făcut, dle Frioul.

Iată aici prima tranșă, de 50.000 de lire.

Veți primi de trei ori această sumă

după ce ne aduceți întregul portofoliu de planuri militare.

În aur, dacă se poate, dle secretar de Stat.

Păstrează cele 50.000 de lire.

Sunt ale tale, le-ai câștigat pe merit.

Aceste documente sunt fantastice.

Câți conspiratori sunt?

Cincizeci. Cel mai periculos fiind Cadoudal.

Trei grupuri urmăresc să vă ucidă și să reinstaleze Bourbonii la putere.

Un francez curajos va veni fie pe coastă, fie pe Rin.

Nu voi lăsa ca o grămadă de asasini să-mi strice toată munca!

Îți voi da ordinele mele pentru poliția secretă.

Îți mulțumesc, Frioul.

Duroc!

Stai jos. Scrie.

Înconjurați Parisul cu posturi și cu bivuacuri.

Trageți imediat ce îi vedeți pe cei care ies.

Garnizoană pe drum.

Poliția să mărșăluiască pe Sena pe timp de zi și de noapte.

O armată de santinele pe coasta Normandiei.

Pregătiți trăsurile. Plec în seara asta la Boulogne.

Duroc!

Madame de Vaudey mă va însoți.

Incognito.

Luați loc, dlor.

Decrès, confirm că Anglia

nu va obține niciun alt tratat decât cel de la Amiens.

Nu voi accepta niciodată bazele lor pe Mediterană.

Ai avut aprobarea mea pentru 2.200 de nave și nouă canoniere.

Da, Sire, trebuie să facem rost de 150.000 de bărbați și 10.000 de cai.

- Până acum ce ai reușit? - Permiteți-mi să vă arăt.

Această flotă uriașă este în construcție în toate arsenalele dv.,

zi și noapte, de la Brest la Anvers.

Complimentele mele, dle.

Avem de răzbunat o mie de ani de furie. Ai două luni pentru a finaliza.

Mi-ați cerut un raport despre Sf. Elena, dle general.

Escadronul de la Saint-Domingue

va lua insula de la englezi cât mai curând posibil.

Și pentru că navele mele sunt confiscate…

Scrie, Daru!

Prin prezenta, hotărăsc

ca toți englezii care locuiesc în Franța să fie luați prizonieri.

Flota mea va fi împărțită în opt detașamente.

Două la Etaples. Luați loc la masă, dlor!

Două la Wimereux, pentru avangardă și rezervă.

Și pregătiți primele numiri,

în noul Ordin al Legiunii de onoare.

Berthier! Inspecție mâine în zori.

Te așteptam.

Vino, repede.

Vino la mine!

Am auzit că încă te mai vezi cu Eugene la Paris.

Asta pentru a-i lăsa soției tale impresia greșită.

O, iubitul meu!

O să fiu mai liniștit aici.

O, da!

Ce e asta?

E tot ce a mai rămas din costumul meu de baie.

- Generalii tăi l-au luat de la mine. - Cum așa?

- Așa că te-au văzut complet… - Ei bine, da.

Dar mi-au pierdut urma. Nu știu nimic despre cuibușorul dragostei noastre.

Ești scandaloasă!

Scandalul nu plătește facturile.

Dacă ai fi mai generos, nu aș avea nevoie…

Unde sunt facturile?

Sub pernă.

- Nu! - Da!

Te avertizez, mă grăbesc.

Doar nu mă vei refuza!

Am doar o jumătate de oră.

Suntem gata de plecare, dle general.

Dar un inventator american așteaptă de câteva săptămâni să vă vorbească.

Iarăși? Nu am timp!

Mă scuzați.

Aștept de șase săptămâni să discut cu dv.

Dar, dle, cine v-a dat permisiunea?

Ei bine, aș dori să vă arăt ceva.

Sunteți singurul om din vremurile noastre care mă poate înțelege.

Vin din partea lui Livingston, care a semnat tratatul,

prin care ne-ați vândut Louisiana.

La 14 milioane, se numește un cadou.

Un cadou, într-adevăr.

Americanii nu vor uita niciodată adăugarea unei noi stele la steagul lor.

De aceea nu am vrut să le ofer englezilor acest lucru.

Ce-i cu nava asta mizerabilă?

Mijloacele cu care puteți cuceri Anglia.

Am deja sute, uite!

În Canal.

Dulci nebunii! Utopii!

Dar aceasta va funcționa.

Și cum putem învinge vânturile potrivnice, detașamentele lui Nelson?

Cu asta se poate.

O, da? Unde sunt velele, dle?

Vedeți vele, dle general? Nu există.

- Vâsle? - Nici din astea.

Duhul Sfânt o pune în mișcare?

Aburul.

Aburul.

Pot construi o navă acționată de un motor cu abur,

care se mișcă în orice condiții de vreme și de trei ori mai repede.

Voi prezenta propunerea ta la academie.

Dacă invenția ta ar fi transpusă în realitate, ar schimba lumea.

Da, ar schimba lumea.

Cum te numești?

Mă numesc Robert Fulton.

Iubești Franța, iar eu iubesc țara ta.

Acesta ar fi cel mai bun mod de a ne confirma prietenia.

Vă mulțumesc, dle.

- Abur! - O, da!

Abur!

Vă mulțumesc, pe curând.

Chiar așa, de ce nu?

Ai mare grijă de acest colet, conține o navă cu aburi.

Îmi pare rău, generale, că trebuie să vă aduc vești proaste.

Este de la serviciul secret.

O adresă de la ministrul englez Drake transmisă Ducelui de Enghien.

„Nu contează de cine este lovit animalul,

pur și simplu, trebuie să fiți pregătiți să vă alăturați vânătorii.”

Ducele de Enghien?

Dl Fouché!

Așa deci!

Prietenul tău Fouché vrea să-și recapete galoanele.

Pari supărat, dle Fouché.

Peste tot sunt pumnale în jurul dv.

Văd că vederea ți se îmbunătățește.

Generalul Pichegru se ascunde pe Rue des Petits-Champs.

S-a întâlnit aseară cu generalul Moreau pe Rue Montmartre.

Altceva?

În ceea ce îl privește pe evazivul Cadoudal,

știu că plănuiește o ambuscadă,

ca să vă înjunghie mâine, pe drumul spre Malmaison.

Din moment ce nu mai sunt Ministru al Poliției,

l-am informat pe înlocuitorul meu.

Așadar, sunt ca un câine?

Care poate fi lovit în stradă.

Îmi voi lua libertatea de a acționa pe cont propriu mâine,

iar Cadoudal nu-mi va scăpa.

Dar mai am câteva noutăți,

un raport al poliției din Strasbourg.

„Ducele de Enghien, cu reședința la Ettenheim,

adună mulți emigranți acolo,

inclusiv pe generalul Dumouriez.”

Dumouriez!

Pichegru!

Moreau!

Trei trădători republicani în slujba unui rege lăudăros!

Toți trei, presupuși prieteni ai mei! Foști tovarăși!

Ce bătaie de joc!

Vor luptă corp la corp?

Bine!

Voi răspunde războiului cu război.

Dl Réal, Ministrul Poliției.

Dl Régner, Ministrul Justiției.

L-am arestat pe servitorul lui Cadoudal.

A mărturisit că un tânăr, care se bucură de un respect generalizat,

era pe punctul de a se alătura conspiratorilor de la Paris.

Ducele de Enghien.

Despre el e vorba.

Enghien locuiește aproape de frontieră, îl cunoaște pe dl Drake foarte bine.

Probabil că el e prințul de care vorbeam.

Pentru liniștea dv., luați-l ostatic înaintea lui Ludovic al XVIII-lea.

Méneval!

Puneți capăt acestor atacuri îngrozitoare.

Nu e el nepotul marelui Condé și din familia Bourbon,

care crede că sângele dv. e mai puțin prețios decât al lor?

Scrie.

Consiliul, reunit în acest loc,

la data de 19 ianuarie 1802,

înaintea lui Talleyrand, Réal,

Régner, miniștri în exercițiu, decide următoarele.

Se ordonă generalilor Caulaincourt și Ordener să intre în Ducatul Baden,

cu 300 de dragoni,

să meargă în orașul Ettenheim ca să îl ia pe Ducele de Enghien.

O încălcare a teritoriului german?

Fără certitudine că conspiratorul e Ducele de Enghien?

Să așteptăm până ajunge pe teritoriul francez ca să punem legea în aplicare!

El este!

Simt asta.

Dacă nu e el, va plăti pentru alții.

Voi insufla teroare,

până la Londra.

Dle Fouché!

Vei lucra cu dl Réal,

până în ziua în care îți încredințez înapoi ministerul.

Pentru că, în pofida a tot ceea ce a fost,

consider că sunteți cel mai bine informat om din Franța.

Dlor, sunteți liberi.

E grav. Citește-mi scrisul, e lizibil?

„Interogați-l pe Ducele de Enghien imediat

despre presupusa sa conspirație

cu Cadoudal și Pichegru.

Dacă răspunsurile lasă loc de îndoială în favoarea acuzaților,

ordonez suspendarea execuției sale.”

Acum du-te, și trimite-mi informații la reședința soției mele.

A, e șah!

Lasă-mă!

Doar două secunde au lipsit.

Réal a cerut să nu fie trezit.

Când a văzut scrisoarea ta sub ușa lui…

Doar două secunde au lipsit!

Pentru că Ministrul de Poliție a vrut să doarmă?

Ar fi trebuit să spargi ușa, idiotule!

Nu e o surpriză faptul că instanța l-a condamnat…

pe Ducele de Enghien la moarte după mărturisirea lui.

Dar…

această hotărâre trebuia să fie luată

numai după ce era interogat de dl Réal,

cu privire la un aspect esențial.

Iată o crimă care nu duce nicăieri.

Mai mult decât o crimă, dle general, e o vină.

- Tu m-ai sfătuit. - Nu!

V-am sfătuit să-l luați ostatic, nu să-l omorâți.

Liniște!

Sunt jucăria destinului.

Am vrut să-l salvez.

De ce nu a scris înainte?

A scris, generale.

Dar am considerat că momentul e nepotrivit, după hotărâre.

De ce nu mi-ai dat această scrisoare înainte de execuție?

Ați ordonat ca totul să fie gata până la ora 4:00.

Trebuie să faci diferența între ceea ce spun

și ceea ce trebuie făcut în anumite momente.

Dacă mi-ai fi dat această scrisoare,

l-aș fi iertat.

Savary, ești cel mai mare responsabil pentru această crimă.

Pleacă!

Imbecilule!

Un Ministru al Poliției care nu vrea să fie trezit

e un idiot inutil!

Sunt situații în politică,

din care se poate scăpa doar prin greșeli.

Cei patru redactori de ziar așteaptă.

Discutați cu ei.

Dlor!

Toți acești conspiratori au vrut să mă spulbere pe mine și Revoluția.

A trebuit să o apăr.

Ducele de Enghien complota, la fel ca alții.

Poftim?

Mi s-a părut…

Am vărsat sânge

și se poate să mai vărs,

dar nu cu mânie,

pentru că sângele vărsat

face parte din medicina politică.

Asta este!

Vă mulțumesc, dlor!

A, nu, Constant, e prea caldă!

- Ce e? - Trebuie să fiți încoronat împărat.

Apoi, după ce veți avea un succesor,

ispita de a vă ucide

ar fi eliminată.

Fouché, nu!

O dictatură sub titlul de Protector a fost suficientă pentru Cromwell.

Consulatul pe viață e suficient pentru a vă atinge obiectivele.

Am luptat cu Europa,

pentru a crea republici, nu pentru a da monarhi.

Ar fi absurd să procedăm invers.

În politică, absurditatea nu este un obstacol.

Vă apărați locurile de consuli alături de mine.

- O, generale! - Da!

Franța va accepta un Bourbon dacă i se refuză un Bonaparte.

Împărat? Cu o armată republicană?

Lăsați-l pe generalul Soult să răspundă.

Mie îmi revine sarcina de a reprezenta armata.

Aceasta e pregătită să vă proclame rege sau împărat

și consideră că aceasta e singura soluție pentru salvarea Revoluției Franceze.

- Imposibil! - Ajunge.

Vă mulțumesc, dlor!

E incredibil, nu-i așa? Uită-te la acesta, te rog.

Mulțumesc.

Caricatura ta, James Gillray,

va contribui mai mult la căderea lui Bonaparte

decât toată flota noastră unită.

Îl voi ucide pe uzurpator, milord…

cu asta!

Lordul William Pitt, Prim Lord al Angliei!

Sunt uimit, dlor, că nu purtați uniforma de soldat.

Toți bărbații disponibili o vor purta mâine. Iată decretul.

Cât despre voi, Sir Hammon și dle Drake…

Ne-ați făcut de râsul Europei.

Permițând ca metodele stângace ale poliției secrete să fie descoperite.

Cadoudal și Moreau sunt în închisoare…

Iar Pichegru s-a spânzurat în celula lui.

Bună treabă, Sir Hammon și dle Drake!

Uniforma militară v-ar veni mai bine.

Mergeți și îmbrăcați-o!

Să trecem la afaceri.

Continuați, dle Gillray!

Pentru Maiestatea Sa, Împăratul Rusiei.

Pentru Maiestatea Sa, Împăratul Austriei…

Dle general, au sosit ambasadorii străini pentru audiere.

Vin acum.

- Ce sunt documentele acelea? - Nu au nicio importanță.

Fără secrete, Fouché!

Așadar, vreți război?

Dle general. De ce ne acuzați?

Multiplele voastre încercări de a mă asasina!

De cumpărarea generalilor mei!

De desenele sordide din gazetele tale!

Fiecare vânt din Anglia aduce doar ură și furie!

Vreți sau nu să aderați la Tratatul de Amiens?

Șase luni mai târziu, trupele voastre încă ocupă Malta și Alexandria.

Vreți pace sau război?

Dacă vreți război, asta veți primi!

Până când una dintre națiunile noastre ajunge în ruine!

Dacă aveți îndoieli despre opiniile mele despre Egipt, milord,

vă asigur,

da, m-am gândit mult la Egipt,

dar nu voi compromite pacea pentru a revendica acest teritoriu.

Nu am terminat, milord!

Fortăreața din Malta are o mare importanță maritimă pentru tine,

dar e și mai importantă pentru mine.

Prin faptul că o stăpâniți, încălcați un tratat solemn semnat cu noi.

Pentru mine…

Aș prefera să stăpâniți Montmartre,

în locul Maltei!

Credeți că îi intimidați pe francezi cu armele voastre?

Ne puteți ucide, milord,

dar să ne intimidați? Niciodată!

Vrem doar să trăim în armonie.

Atunci respectați tratatul întocmai!

Sau voi pune un voal negru peste Tratatul de la Amiens.

În aceleași locuri, generale,

din care ai alungat oamenii,

în care Henric al III-lea a fost asasinat…

Henrietta a Angliei a fost otrăvită,

tocmai ați adus o mare jignire țării mele.

Vai de cei care nu respectă tratatele!

Dle Dédouville, veți raporta insultele suferite la Curtea Rusească.

Transmite un telegraf codificat.

Către amiralul Villeneuve de la Toulon.

Stai acolo!

Nelson trebuie să creadă că am noi ambiții pentru Egipt.

Cât de naiv e!

Navigați către sud.

Apoi, grăbiți-vă către Canalul Mânecii.

Dacă avem controlul asupra strâmtorii timp de șase ore,

vom avea controlul asupra lumii.

Excelența sa, Contele Dédouville, Ambasadorul Franței.

- Erau toți în negru? - Toți.

Așadar, micul țar Alexandru

și curtezanele îndrăznesc să-l jelească pe Ducele de Enghien înaintea ta.

Da, dle general.

- Nici urmă de politețe? - O tăcere de gheață.

Vrea să-l facă pe răzbunătorul? El?

Un fiu care a permis ca tatăl său să fie ucis de actualii săi consilieri.

Și mai rău, generale.

Țarul Alexandru a semnat un tratat secret cu Prusia,

pentru a vă împărți forțele între Anglia și continent.

Duroc!

Stai la locul meu!

Scrie!

Maiestate,

doliul Rusiei este o insultă la adresa instanțelor noastre,

care l-au condamnat pe Ducele de Enghien.

Ar fi fost mai bine să îl jeliți pe prietenul meu,

tatăl dv.

Nimeni nu își dorește pacea mai mult decât mine!

Dacă vreți război, spuneți-mi sincer.

Folosește cea mai seacă

formulă de politețe.

„Na-po-le-on.”

Mai memorabil.

Am onoarea și plăcerea de a fi primul care vă va numi Maiestate.

Da!

Împărat?

Titlul a fost disponibil de la Carol cel Mare încoace.

Noi credem, Sire,

că noua Constituție și legile Imperiului sunt pregătite.

Știți, titlul de împărat francez este deja pe buzele tuturor.

Așteptau să acționați.

Îmi spui vorbe frumoase, Talleyrand!

Dv. ați făcut asta, Maiestate.

Eu, Cambacérès, Fouché și fratele dv. Joseph, care așteaptă la ușă…

doar v-am ajutat.

Ei știu să nu caute să obțină ranguri pe un câmp de luptă,

când îl poți obține într-o anticameră.

Să intre!

Înțeleg că ați aflat?

Așa e, Fouché?

Duroc!

Frații și surorile mele vor fi prinți și prințese,

o indemnizație anuală de un milion.

Lista mea civilă va consta în venituri

ale domeniilor coroanei

și într-un venit anual de 25 de milioane.

Tu, Fouché, vei prelua poliția.

Duroc, te numesc Marele Mareșal al Palatului.

Redactează imediat acest decret.

Mâine-dimineață, prezentați Senatului

raportul prin care Talleyrand definitivează planul, ca după-amiază,

numirea mea oficială ca Napoleon I, împăratul francezilor,

să se înfăptuiască.

Mâine? Dar, dle general…

Iertare, Sire, e imposibil!

În Franța, admirăm imposibilul!

Tu, Joseph!

Astăzi, cheamă-l pe unchiul nostru, Cardinalul Fesch.

Spune-i că l-am numit Marele Preot al Imperiului.

Să meargă și să se ploconească înaintea Papei

pentru a-l convinge să mă sfințească la Notre-Dame.

Ai înnebunit, Napoleon?

Iertare! Maiestate,

timp de 18 secole, niciun papă n-a părăsit Orașul Etern.

Și Carol cel Mare…

Papa Etienne a venit în Franța pentru a-l coroana pe Pepin cel Tânăr.

Papa Pius al VII-lea

va veni la Paris pentru încoronare, sedus sau de teamă.

Chiar dacă trebuie să-l aduc eu însumi, cu soldați.

Dar tu nu te-ai căsătorit la biserică…

Nu trebuie să știe asta.

Iar dacă află, Biserica e înțelegătoare.

Toată lumea la treabă!

Fiecare oră pierdută e o ocazie pentru o nenorocire.

Constant!

Ce-i acolo?

E pentru proclamație, Maiestate!

Nu te ploconi, băiete. Dă-mi să văd!

Nu!

Voi purta acest costum de carnaval mâine.

După încoronare,

fă-mi o redingotă.

Simplă, fără ornamente.

Alături de costumele strălucitoare ale generalilor?

Asta pentru ca inamicul să nu vă poată viza?

Nu, nici nu m-am gândit la asta.

Dar…

Ai dreptate.

- Ce culoare să aibă redingota? - Gri, evident.

Acum că ești pe cale să devii împărat,

nu mai e potrivit să fiu doamnă de onoare.

Poate…

prima doamnă a palatului soției tale.

Am semnat deja.

Așadar, desigur, vei scăpa de mademoiselle d'Avrillon?

Desigur.

O, micile mele facturi?

Mici?

Soldul pentru achiziționarea Castelului Tuileries din Auteuil:

150.000 de franci.

O nebunie, dar e încântătoare!

- Patru servitoare. - Ar trebui să fie șapte.

- Nouă membri ai personalului intern. - E o casă foarte mare.

- O persoană care îți citește. - Pentru a mă ajuta să dorm seara.

- Trei vizitii. - Trei?

Chiar așa.

Îmi faci mai multe cheltuieli decât surorile mele.

Dar mai puțin decât Josephine.

Aceasta e ultima dată când îți achit datoriile. E prea scump,

pentru un produs atât de ieftin.

Știi foarte bine, Maiestate, că acest lucru e neprețuit. Ajută-mă!

Să ne mișcăm repede.

- Da? - Da.

Nu da ceasul înainte, ca data trecută.

- Eu? - Da!

Deschideți ușa!

Deschideți sau voi rupe balamalele!

Ce-i cu tine?

M-am săturat de asta! Mă auzi?

Parfumul ei!

Destul!

Eu trag cu urechea când ești cu amanții tăi?

Am decis să urmez sfatul familiei mele.

Vreau să divorțăm! Mă auzi?

Ce? Să divorțăm?

Te rog.

Ascultă.

Dacă mi te supui…

Știi că nu te pot obliga să pleci.

M-am resemnat cu tine.

Procedează și tu la fel!

Scutește-mă de situațiile acestea stânjenitoare.

Da.

- Mă voi supune. - Pe deplin?

Chiar și dacă madame de Vaudey

va fi prima ta doamnă la palat?

Peste câteva săptămâni, vei fi împărăteasă.

Știi că după aceea,

nu ne vom mai despărți.

- Da. - Da?

Te iubesc.

Știu totul despre tine.

Știu că astăzi ți-ai schimbat rochia de cinci ori ca să mă mulțumești.

Știi pentru că plătești pentru ele.

Da.

E adevărat.

Am plătit, de asemenea, furnizorul și am refuzat

să accept reducerile de personal pentru tine.

Cel puțin tu…

dai ceasurile înapoi.

- Ce vrei să spui cu asta? - Nimic.

Vești grave, Sire!

Ambasadorul Angliei a plecat.

Tratatul de la Amiens a căzut.

Dacă englezii vor să ne constrângă să trecem canalul,

îl vom trece!

Poate că ne vor lua câteva colonii,

dar eu voi aduce teroare la Londra

și vor vărsa lacrimi de sânge.

Sfinția Sa Pius al VII-lea tocmai a plecat din Nemours.

În sfârșit!

Trebuie să parcurg jumătate din distanță și să mă întâlnesc cu el la Fontainebleau.

Așadar, e război?

Mai întâi, încoronarea!

Iertați-mă, Sfinte Părinte, pentru că am ignorat eticheta Bisericii.

Iar eu, dle general, am ignorat și mai rău eticheta militară.

Este un lucru, Sfinte Părinte, care nu-mi dă pace.

Mă încoronați împărat ca și cum ați fi forțat să o faceți.

Stați înaintea mea cu aspectul ăsta de martir,

prezentându-vă durerile înaintea Cerului.

Dar nu sunteți prizonierul meu.

Ce naiba, sunteți liber ca pasărea cerului!

Actor de comedie!

Eu sunt actor de comedie?

Vă arăt eu o comedie de plângeți, nu alta!

Lumea e teatrul meu!

Rolul pe care îl joc e cel de stăpân!

Și de autor!

Actorul e stăpânul vostru, al tuturor: papă, regi, popoare!

Dacă aș vrea, ați fi doar un preot sărac.

Să vă spun eu ceva, dle.

Robele astea stupide nu mă impresionează.

Iar dacă o țineți tot așa,

le voi sfâșia cu pintenii mei!

Actor de tragedie!

Nimic nu e gata, va fi un dezastru!

Mă voi încurca în ea.

Napoleon! Napoleon!

Vreau o rochie cu trena lungă ca a împărătesei.

Imposibil, prințesă. Protocolul impune să fie cu un metru mai scurtă.

Atunci, schimbați-l!

- Nu! - Napoleon!

Refuz sa duc mantia lui Josephine!

Și eu!

Oficial, se spune „să țin mantia”.

Bine, dar numai în cazul în care mantiile noastre sunt…

Ținute de șambelanii noștri.

Foarte bine.

Sire, acestea sunt simbolurile puterii.

Da.

Vrei să spui,

accesoriile puterii?

Bun. Kellermann va duce coroana, Pérignon sceptrul,

Lefevre sabia, Berthier globul,

iar Talleyrand coșul pentru mantie.

Dle de Ségur, finalizează detaliile

și stabilește un protocol pentru mine.

- Foarte bine, Sire. - Încă un lucru.

Când noi vom fi la Notre-Dame, fiul tău va sta de pază la palat.

- Foarte bine. - Isabey!

Am nevoie de șapte desene mari cu principalele faze ale încoronării.

Costumația, dispunerea locurilor pentru familia mea, etc.

- Până când, Maiestate? - Voi merge la Boulogne cinci zile.

Când mă întorc, totul ar trebui să fie gata.

Asta-i impos… Voi face tot ce pot, Maiestate.

Iertare, Maiestate…

Circulă zvonul că mama dv. nu va participa la încoronare.

Corect.

Totuși, include-o în desenele tale.

După ceremonie, pune-l pe David să picteze cel mai mare tablou din câte s-au văzut.

Mai frumos decât Nunta din Cana a lui Veronese. Trebuie să fie magnific!

Dle Rémusat!

Spune-i unchiului meu Pesch că în seara asta

va supraveghea în secret căsătoria mea religioasa cu soția mea.

Talleyrand și Berthier vor fi martori.

Și cumpără 14 cai pentru cavalcadă, la 2.000 de franci fiecare.

Nu!

O mie cinci sute de franci fiecare!

Arată-mi cei 12 paji și rochia lui Josephine.

Aplicați însemnele pe sabia mea

și împodobiți rochia lui Josephine cu cele mai prețioase bijuterii!

Ce să fac cu acest munte de costume, dle Rémusat?

Puneți-le oriunde puteți.

Apartamentele lui sunt pline până la refuz.

Salonul mare va fi loja artiștilor.

Spune-mi, Isabey…

Uite-i!

Deschide asta!

O, e minunat!

Ce idee minunată!

Asta sunt eu!

Eu sunt acolo?

Ce mic sunt!

Dar nu am părul roșu!

Dar eu? Nu sunt acolo?

Josephine s-a asigurat de asta!

Madame, nu aș face așa ceva.

E un scandal, își bate joc de noi! M-a furat cineva!

Nu voi accepta astfel de insulte!

Isabey, unde e păpușa?

Era aici mai devreme, Maiestate, nu înțeleg.

Nu vreau să plec!

- M-am săturat! - Te rog.

- Am găsit prințesa. - Eu sunt!

- Ea m-a strivit! - Folosește modul oficial de adresare!

- Nu aș zdrobi o marionetă! - Vezi? M-a numit marionetă!

Nu-ți face griji, prințesă, o voi repara.

Veniți, prieteni.

Chiar în acest moment…

Trăsura lor se oprește în fața catedralei Notre-Dame.

Împăratul, în catifea purpurie, brodată cu aur,

ținând sceptrul, coboară din trăsură.

La stânga lui, împărăteasa,

cu pietre strălucitoare pe rochia ei de satin alb,

zâmbind, arată ca și cum ar avea 25 de ani.

Nu vă faceți griji, dle de Ségur, continuați.

Împăratul și împărăteasa intră în catedrală.

O sută de mii de oameni strigă.

Papa coboară de la amvon

și începe să cânte „Veni Creator Spiritus”.

Cu ambele mâini, împăratul atinge

cartea Evangheliilor oferită de Marele Preot.

Iar el îi răspunde:

„Profiteor”.

Cu mâna pe Evanghelii, împăratul vorbește.

Toată lumea îngenunchează.

Jur

că voi menține integritatea teritoriului Republicii,

că voi respecta legea concordatului,

că voi susține Legiunea de onoare,

și că voi guverna

exclusiv pentru fericirea poporului francez.

Aceasta e binecuvântarea sacră.

Papa binecuvântează accesoriile imperiale

și i le oferă împăratului.

Mai întâi, inelul, pe care i-l pune pe deget.

Și apoi, mantia,

mâna justiției,

și la final coroana.

Papa o așază pe capul împăratului.

Împăratul ia coroana de pe capul său

și o așază pe capul împărătesei.

Credeam că nu se va sfârși niciodată cavalcada de pe străzi.

- Și era atât de frig în Notre-Dame! - Frioul, închide ușa!

Am vești foarte grave.

Armatele austro-ruse mărșăluiesc către Franța.

Acestea amenință Bavaria,

și sunt deja la marginea Pădurii Negre.

Agenții noștri secreți sunt siguri.

Dacă împăratul nu ajunge în Anglia în termen de două săptămâni,

se va trezi într-o situație îngrozitoare.

Poate că l-am îndemnat prea repede să urce pe tron.

- Trebuie să-l avertizăm imediat! - Nu.

Lăsați-l să se bucure de triumf o vreme, o să ne fie bine dacă se odihnește.

Iar eu trebuie să mă gândesc.

Ce frig e aici. Frioul, fă focul!

A dispărut, leneșul!

Uite-i. Să mergem să îi întâmpinăm.

Și…

niciun cuvânt despre asta!

Mama Letizia!

Ați văzut ce avantaje ne-a oferit papa?

O sărbătoare a Bisericii și a armatei.

Uimitor! Ce zi!

Mai rău decât într-o bătălie, dar cred că am câștigat.

Ce spectacol minunat!

Asta e! Cortina a căzut.

Pentru mine, dnelor, numai pentru mine sunteți atât de fermecătoare.

Pauline, ai urmărit ceremonia?

Ai văzut ce față avea papa

când am luat coroana din mâinile lui și mi-am pus-o chiar eu pe cap?

Pentru ce mi-a dat Dumnezeu, vai de cei ce o ating!

O, mamă!

Ce păcat că nu ai venit!

A fost magnific!

Dacă ai fi văzut cât de înfășurat eram, ca un cocon!

Mă simțeam ca la operă.

Joseph…

Dacă ne-ar putea vedea tata!

- A, dacă s-ar putea… - Da, știu, mamă.

Va merge mai departe.

N-am fost niciodată atât de obosit, voi dormi bine în seara asta.

Duroc! Berthier! Ségur!

Pregătiți trăsurile. Plecăm în seara asta la Boulogne.

- Decrès! - Sire?

Citește-mi ultima adresă trimisă lui Villeneuve.

„Dle viceamiral, sper că ați ajuns la Brest.

Acționați rapid, cu detașamentele mele adunate acolo,

intrați în Canal. Anglia e a noastră.

Suntem gata, totul e pregătit.

În 24 de ore se va termina.”

De cât timp e plecat?

- De două săptămâni. - Și de atunci?

În orice clipă, observatorii noștri speră să-i vadă detașamentele cum sosesc.

Dacă vântul e favorabil, nu mai durează. Nu, Bernadotte?

Soult, ce crezi?

- Dl Robert Fulton! - A, Robert Fulton.

Maiestate…

Ne pare rău, dar barca ta s-a scufundat în fața Insulei Lebedelor din Paris.

Da.

Raportul Academiei vă pune într-o lumină negativă.

De atunci, am dezvoltat o nouă navă cu elice.

Se deplasează împotriva curentului cu o viteză de 3,5 mile pe oră.

- Bougainville poate atesta acest lucru. - Da.

Ideile tale sunt bune, dar academia respinge invențiile tale.

Pe motiv că sunt utopice și pur teoretice.

Așadar…

Uitați, am proiectat și Nautilusul.

M-am scufundat singur.

Am reușit să stau sub apă timp de cinci ore!

Și am parcurs șase leghe așa.

Și torpila mea! Iată modelul torpilei mele.

O, dle general, permiteți-mi să vă arăt.

Pot arunca în aer o navă inamică de la 60 de metri.

- Am făcut experimente. - Da, dar fără rezultate.

Păi asta pentru că…

navele engleze nu îndrăznesc să se apropie.

Un percutor de armă se prinde cu o sfoară lungă

de o cutie care conține 100 de livre de pulbere.

E încă în faza de model, desigur, dar…

dacă îmi acordați puțin timp…

Nu! Ăsta e singurul lucru pe care nu-l am.

Este foarte interesant, dar nu am timp,

pentru a-l adapta la detașamentele mele.

Frioul! Pălăria!

Maiestate…

Am venit la dv. pentru că aveam încredere în cel mai măreț om din Europa.

Dar m-am înșelat, îmi pare rău.

Sper doar că…

Maiestatea Voastră nu va regreta într-o bună zi.

Nu voi regreta niciodată nimic!

La revedere, dle.

Maiestate, noutăți!

De la un agent secret care a călătorit prin Spania și Franța,

fără a se odihni nici măcar o oră.

Detașamentul amiralului Villeneuve se află la Cadiz,

rămânând ancorat de teama lui Nelson.

Ce vrei să spui, Daru?

Nefericitul e la Cadiz!

Unde va fi blocat.

Ce marină!

Ce amiral!

Așa ceva nu s-a mai văzut!

Ce păcat!

Sacrifică totul atâta timp cât își salvează propria piele!

Ce naiba să fac

cu astfel de oameni?

Doi ani de pregătiri!

O sută cincizeci de mii împotmoliți!

Toate aceste sacrificii,

pentru nimic!

La Cadiz!

Când îl așteptam la Boulogne!

Dacă trebuie să renunțăm la acest plan…

ne întâlnim cu dușmanii noștri la Viena.

Berthier, scrie!

Cei 150.000 de oameni ai mei

staționați de la Brest la Ambleteuse,

vor pleca imediat.

Aceștia, în mare secret,

vor traversa Franța și Germania,

trei săptămâni, până ajung la Viena.

Dar e o distanță de 500 de leghe!

Da!

Pantofii! Ocupă-te imediat de asta, Daru!

Ascultați cu atenție ce spun.

Forțele din Hanovra,

împreună cu cele din Marmont,

se vor alătura celor de la Duisburg pe 29 septembrie.

După Ulm.

Tu, Soult…

vei sosi pe Rin pe 24 septembrie,

cu cei 40.000 de oameni ai tăi,

precedați de cei 22.000 de cai din cavaleria lui Murat.

Acolo, îi vei găsi pe cei 20.000 de oameni ai lui Davout,

cei 18.000 ai lui Lannes,

cei 24.000 ai lui Ney,

cei 14.000 ai lui Augereau,

cu garda mea imperială

și cu mine.

Frioul! Harta Ulmului!

De acum încolo, vom numi forțele noastre Marea Armată.

Plecăm la Paris într-o oră!

Vom înconjura austriecii fără să tragem un foc!

Da, nu va fi ușor!

Unde ne conduce micul caporal acum?

- Revelion la Viena! - Cine a spus că nu mergem?

VIENA

SCHOENBRUNN

Generali, trebuie să vorbesc cu Maiestatea Sa.

- Nimic de la soția mea? - Nu, Sire.

Repede, Berthier, trebuie să mă hotărăsc.

„Paris, reacții grave la dezastrul de la Trafalgar.

Tulburările economice și financiare impun un succes militar rapid”.

Următorul!

„Oamenii se înghesuie să obțină rambursarea facturilor.”

- Starea exactă a armatei? - Înfrigurată și înfometată.

Dezertările se înmulțesc, spitalele sunt aglomerate.

Un sfert din trupe lipsesc.

Asta este foarte grav!

Poziția noastră e foarte îndepărtată, la 300 de leghe de bazele noastre.

Și mulți oameni sunt alocați acestor comunicări pe distanțe lungi.

O campanie pe timp de iarnă e imposibilă, așa că trebuie să acționăm acum.

Avem noutăți, dle mareșal!

De la trimisul dv. secret în Prusia, Sire.

Citește!

„Mobilizarea imediată a 180.000 de oameni

a fost decretată de regele Frederick William.”

Trebuie să plecăm acum către Bruenn.

Sire, vă confruntați deja

cu cei 30.000 de oameni ai lui Kutuzov în Moravia,

care s-a alăturat unei armate ruse de 70.000 la Olmeutz.

- Câți suntem noi? - Patruzeci de mii.

Împotriva a 100.000? Fără ezitare!

Dar, Sire, li se vor alătura 180.000 de prusaci în două săptămâni!

Cu atât mai mult optăm pentru ofensivă înainte,

până să ne împiedice o retragere rusească.

- O retragere a rușilor? - E clar.

Rușii nu sunt suficient de nebuni pentru a risca ofensiva mea,

fără întăriri.

Dacă armata află vestea nefericită de la Paris,

aceasta se va fărâmița.

Trebuie să vă păziți pe toate părțile.

Dacă doriți să atacați, o victorie a francezilor va fi dificilă.

Ce spui, Berthier?

Știi foarte bine că, dacă pare că atac în mod constant,

de fapt, mă apăr.

Ségur, scrie!

Dragă Josephine…

Ségur…

cine e urâta asta împopoțonată?

Marie-Louise.

Fiica împăratului austriac.

Mi-e milă de nebunul care se însoară cu ea.

Ce spuneam?

- Dragă Josephine… - Nicio scrisoare de când am plecat!

Nu e nici politicos, nici delicat.

De la marea ta înălțime, binevoiește să te îngrijești de sclavul tău,

un sclav care… etc.

Semnează, băiete.

Domnilor!

Plecăm imediat către Bruenn.

Trăiască împăratul!

Trăiască împăratul!

Generale Rey!

Să săpăm baza aici

pentru ca să fie mai abruptă pe partea inamicului.

Întăriți-o.

O vom numi…

Dealul Santon.

Vom demola ferma aceea…

și vom folosi grinzile pentru a întări apărarea pe dealul Santon.

Berthier! Spune-i generalului Saint-Laurent să-și aducă tunurile

până la Czernowitz.

Uitați-vă bine la acest pământ, oameni buni.

Va fi un câmp de luptă, iar voi veți juca un rol.

Adu-mi topografia exactă într-o oră.

Ce scrii acolo, tinere?

Tot ce văd și tot ce spuneți, Sire.

Pentru a stabili adevărul mai târziu.

Vei avea multe de scris în 48 de ore.

General Marescot!

De-a lungul acestei zone, săpați capcane pentru cavaleria inamică.

E un castel acolo, Soult?

Acolo mi-am stabilit cartierul general, Sire.

Castelul Austerlitz are vedere către satul cu același nume.

- Mai spune asta o dată! - Castelul Austerlitz.

Ce s-a întâmplat?

Exact acolo mi-am stabilit cartierul general

pentru unitatea mea de la Boulogne.

Ce unitate?

Vei vedea.

Retragerea, repede! Știu ce fac!

Retragerea? Ați spus că acesta va fi câmpul de luptă!

M-am răzgândit, din motive pe care nu trebuie să le explic.

- Cât e ceasul? - E ora zece, Sire.

Soult, evacuează castelul Austerlitz.

Să evacuez castelul?

Este periculos de expus.

Aud deja cum cavaleria lui Liechtenstein se îndreaptă spre el.

- Unde o auziți, Sire? - În capul meu, desigur!

CARTIERUL GENERAL AL ÎMPĂRATULUI RUSIEI

Maiestatea Sa țarul îl va primi pe generalul Kutuzov.

- Kutuzov! - Mereu Kutuzov!

Elimină acest nume din conversațiile noastre!

- E aici! - Lasă-l să mă audă!

Nu-mi pasă.

A fost odată un mare om.

Potrivit pentru un muzeu!

Generalul Weyrother,

Șeful Statului Major, armatele austro-ruse

și mareșalul Buxhowden!

Generale, cred că ar trebui

să îi cerem împăratului nostru să preia comanda trupelor.

Îl vom retrograda pe Kutuzov într-un rol secundar.

Pentru că vrem să punem în aplicare cu precizie planurile geniale

ale generalului Weyrother.

Nu-i așa, dle?

Nu chiar de geniu, dar logice.

Pentru că unitatea mea respectă teoria ordinului oblic al marelui Frederick,

care a luat ca exemplu strategia lui Bonaparte de la Castiglione.

Bine spus, generale.

După un atac frontal fals,

voi face ceea ce ar face Bonaparte în locul meu.

Înconjurați-l, pentru a-l obliga să lupte pe două fronturi,

pentru a-i tăia calea de pe drumul către Viena,

forțați-l să meargă înapoi în Boemia, învins

și izolat definitiv

de forțele sale din Austria și Italia.

Magnific!

Majestatea Sa îl așteaptă pe prințul Dolgorukov și anturajul său!

Să trecem la treabă!

Să evaluăm forțele de la fața locului.

Accept comanda armatei.

Maiestatea Sa Francis al II-lea,

Împăratul Austriei!

Am decis, Maiestate,

ca generalul Weyrother să pregătească planurile de luptă.

Și, dacă permiteți,

voi conduce armatele noastre.

Rămâneți aproape de mine.

Scrie repede!

Aici e cavaleria de la Liechtenstein.

Generalul Kutuzov!

Timpul e foarte important, dlor.

Maiestatea Sa Francis al II-lea și cu mine

am vrea să știm ce părere aveți

despre o ofensivă imediată.

Din experiența noastră, am recomanda evacuarea din Olmeutz

într-un loc mai fortificat și mutarea armatelor cu 20 de leghe.

De ce să fugim, generale?

Nu, Maiestate, nu fugim, ci ne retragem,

ceea ce ne va permite să așteptăm întăriri,

de la cei 300.000 de oameni ai Maiestății Sale, Regele Prusiei.

Ce se întâmplă dacă Napoleon vine după noi?

Nu, nu va îndrăzni să plece din cartierul său general.

E mult prea viclean, trebuie să fie atent.

- Are doar 40.000 de oameni, Maiestate. - Noi câți avem?

Puțin peste 100.000, Maiestate.

Doi împotriva unuia, și tot vă e frică?

Să înțeleg că nu-l cunoașteți.

Să evităm o posibilă înfrângere.

Nu râdeți de cel mai mare războinic al nostru!

Aici sunt prea multe riscuri pentru Maiestatea Sa.

Ar trebui să fie în Sankt Petersburg, între oamenii săi.

Prințul Bagration pune sub semnul îndoielii curajul țarului nostru!

M-am hotărât.

Definitiv.

Permiteți-mi să vă dovedesc, Maiestate,

că nu ați greșit când v-ați pus încrederea în noi.

Lăsați-mă să atac cavaleria franceză a mareșalului Soult,

înainte de Vyskov, cu cei 3.000 de cai ai mei mâine.

Vom participa cu plăcere

la acest prolog pentru operațiunile noastre personale.

Nu-i așa, Francis?

- Savary! - Da.

Împăratul nu e în toate mințile?

Știe că e un singur detașament la Vyskov,

cu toate acestea, nu are întăriri sau ordine de retragere,

fiind atacat de cei 3.000 de cai ai pretențiosului Dolgorukov.

Sire, uitați-vă la Soult, plânge de furie!

Nu puteți permite ca acest detașament din linia a patra să fie zdrobit!

Sunt oamenii mei, Sire. Nu vă înțeleg.

Lăsați-mă să contraatac și să îi acopăr cu artileria mea!

Doar 500 de călăreți și-i voi duce pe toți înapoi în Siberia într-o ambulanță!

- Dar Sire… - De când am eu nevoie de sfaturi?

Bătălia nici nu a început. Am evitat aperitivul.

- Permiteți-ne, Sire… - Liniște!

Sunteți copii!

Bravul meu prieten!

Am vrut doar să îi dovedesc Maiestății Sale

că, pentru a-l învinge pe Napoleon, ajunge să fim curajoși.

Dacă am avut îndoieli cu privire la ofensiva noastră imediată,

le-ai spulberat!

Maiestate!

Mi s-a ordonat să anunț predarea trupelor dv. de la Vyskov.

Câți morți?

Nu se știe. Poate 200.

Câți prizonieri?

Patru ofițeri și 100 de cavaleriști.

Nu am mai văzut atâta indiferență.

Deci?

Doriți ca liniile noastre să se retragă?

Da! Trebuie neapărat să ne retragem.

Davout și Bernadotte sunt încă prea departe.

Savary, scrie! Maiestății Sale Alexandru I…

Îl trimit pe generalul Savary ca să-l felicit pentru intrarea în armată.

Și solicit respectuos o întâlnire pentru a discuta un eventual armistițiu.

Mai mult, fie ca Dumnezeu… etc.

Cred că e bolnav.

Ce face el e o nebunie. Vorbește cu Larey, doctorul său.

- Generale Morlan… - Foarte bine.

Contabilul general… Comisarul general…

Mareșalul Bessières.

Thuillard, Dirigintele Oficiului Poștal.

Ce e asta? Fără șervețele, suntem în război!

Așa ceva!

Generalul Savary!

Scoateți-i legătura!

Nu!

Nu accept o întâlnire personală cu șeful tău, generale.

Dar sunt de acord să-i trimit un delegat, pe prințul Dolgorukov.

General Kutuzov.

Przybyszewski.

Nu v-am spus eu că în ziua în care Bonaparte se teme, va fi pierdut?

Dacă nu ne acceptă condițiile, atacăm!

Să nu ratăm ocazia.

Sire!

Ambii împărați sunt în Austerlitz.

Mareșalul Soult a evacuat fără pierderi.

Murat!

Detașează câteva sute de mameluci în fața liniilor noastre.

De îndată ce văd cavaleria rusă,

să se retragă repede, prefăcându-se că le e tare frică.

Lasă-i prizonieri.

- Mamelucii nu fug! - Fă ce trebuie!

Dar să pară că e panică în rândurile noastre.

Să creadă că am de gând să mă retrag.

Sire!

Maiestatea Sa Alexander preferă să nu vorbească cu dv.

Vă cere să vă întâlniți cu trimisul său, prințul Dolgorukov.

Mă duc.

E în afara razei de acțiune a tunurilor noastre.

Doar nu vă riscați viața pentru a discuta cu nătângul ăla!

Dorința mea de a merge va spori îngâmfarea inamicului meu.

O să creadă că sunt dispus să fac orice pentru un armistițiu!

Generale Exelmans!

Du-te cu el, răspunzi pentru viața lui.

Viața mea pentru a lui!

- Berthier! - Sire?

Urmărește-mă cu o lunetă.

Dacă la sfârșitul întâlnirii ridic brațul,

citește proclamația mea cu voce tare peste tot,

ca Dolgorukov să le-o poată repeta împăraților săi.

Ce proclamație?

Savary, scrie!

Soldați,

Armata rusă

dorește să răzbune predarea rușinoasă a Austriei la Ulm.

Dar noi ne aflăm în poziții formidabile,

și mărșăluind în dreapta mea,

își expun flancul!

Vă dezvăluiți planurile înainte de luptă?

De ce vreți ca inamicul să știe?

Nu ești psiholog, Lannes.

Deși îmi dezvălui planurile, ei nu le vor crede

și vor reacționa complet invers.

Excelent!

Soldați,

această victorie…

va încheia campania,

iar tratatul de pace pe care îl semnez va fi demn de voi

și de poporul meu!

Din moment ce ați fost numit de Alexandru I…

îmi puteți spune care sunt condițiile rușilor pentru pace?

Noile cerințe privind echilibrul european vă impun să părăsiți țara, generale.

Sunt împăratul, nu un general, dle.

Iar eu nu sunt un „domn”.

Sunt un prinț și consilier privat al Maiestății Sale Alexandru I,

Țarul Rusiei.

Al întregii Rusii?

Aș putea să iau ceva de la el.

Dacă vreți pace imediată, trebuie să renunțați

la Italia, Belgia, Savoy, Piemont…

ca să putem stabili bastioane acolo.

Pleacă!

Ticălosule!

Nu ai nici tact, nici moderație, ca să îmi vorbești așa!

Dacă împărații tăi nu au decât propuneri stupide,

ne vom stabili în altă parte.

La o parte!

Asta e tot.

Savary!

Urmați-l de-a lungul liniilor de front.

Așa vă veți convinge, Excelență.

Soldați!

Armata rusă vine înaintea voastră,

pentru a răzbuna predarea rușinoasă a austriecilor la Ulm.

Ne aflăm în poziții formidabile.

Când austro-rușii mărșăluiesc în dreapta mea,

își expun flancul!

Ce coincidență extraordinară!

Împăratul tău dezvăluie planul său de luptă cu o zi înainte.

Crede că suntem imbecili?

Își închipuie că noi îl vom schimba pe al nostru?

Cât de naiv!

Să mergem!

Trăiască împăratul!

Trăiască împăratul!

Ce cred ei că vor face?

- Ne vor înghiți? - Poate, dar nu va fi ușor.

Ce s-a întâmplat cu prezentarea armelor?

Poftim! Luați-o dacă vă place, e ruginită!

- Nu mai suport. - Ar trebui să te pensionezi.

Ce faci aici la vârsta asta?

Vă urmăresc.

Dar acum nu mai pot suporta.

- Mă urmărești? - Da!

Dar de ce?

Ca să văd cât de departe ne veți pune să mergem!

Ce om ciudat!

- Mă urmărești? - Da!

- Dar Excelența Voastră nu mă urmărește. - Cum așa?

Da, am fost veteran la Arcole.

Dar niciodată nu mi-ați acordat cea mai mică atenție,

dl Alboise de Pontoise Seine-et-Oise!

Și totuși, un astfel de nume este memorabil!

Așa că m-am gândit că, atunci când voi avea onoarea,

îi voi spune piticului că îl urmăresc.

Pitic?

Da, așa vă spun eu.

Toată lumea vă zice așa pe la spate, nimeni nu îndrăznește să o spună în față.

Cu toții vă spunem „pitic”.

Bine! Pitic.

Dar aș vrea să știu de ce mă învinuiești, Malboise.

Nu, Alboise de Pontoise Seine-et-Oise!

Vă condamn pentru că vechea gardă a fost scoasă din funcțiune.

La Arcole și la Rivoli era încă în serviciul militar,

dar după aceea?

Du-te acasă, ești prea bătrân.

Nu mă insultați, Maiestate. Nu contează vârsta la soldații dv.!

Nu ești bărbat, ești un morocănos!

Cum mi-ați spus?

Un bărbat care se plânge așa ca tine e un morocănos.

Ce replică drăguță.

Aproape la fel de bună ca „piticul”!

Nu te mai obosi, generale, am pierdut-o la Marengo.

Haideți, dlor, până nu plâng.

Faceți-l sergent!

Ségur!

Puneți fum în taberele false dintre Turas și iazuri.

- Da, Sire. - M-ai auzit, taberele false!

Kutuzov își adună trupele pe platoul Pratzen.

Știu.

De ce nu luați această poziție magnifică?

Pentru că aș obține doar o victorie obișnuită.

Prin faptul că le-am lăsat-o lor, i-am ispitit.

Dacă îndrăznesc să coboare de pe acele înălțimi

pentru a-mi flanca dreapta,

chiar și cu 300.000 de oameni, ei vor fi pierdut deja.

Întotdeauna aveți dreptate. Oricum, eu…

Un general principal prost e mai bun decât doi generali buni.

Asta e!

S-au ridicat avanposturi rusești.

- Ce mișcare proastă! - Vor cădea în capcana ta!

Ca o pisică ce încearcă să prindă șoarecele din oglindă.

Până mâine-seară, armatele inamice vor fi ale mele.

Scrie asta, băiete!

Buxhowden!

Dlor, împărații noștri vor să lupte în zori.

Și din moment ce eu cunosc zona…

Dar pe Napoleon îl cunoști?

Ne-a depășit.

E imposibil să-mi strâng trupele pe platoul Pratzen,

dacă ne atacă.

Kutuzov, vârsta te-a făcut fricos.

Am făcut planuri pentru această situație.

Nu va ataca.

Credeți-mă.

După ce trupele îți sunt adunate,

eliberezi platoul,

apoi îți vei conduce cei 32.000 de oameni spre iazuri.

Ce?

Să abandonez platoul?

Asta e o nebunie, refuz!

Nu voi face asta niciodată, mă auzi, niciodată în viața mea!

Generale, e planul meu!

- Cine umblă acolo? - Arcole, Rivoli!

Mâine jucăm pentru întreaga Europă.

Berthier, scrie ordinele mele pe măsură ce înaintez.

Sire, de ce să înconjurăm satul Austerlitz,

pe care l-ați evacuat de dimineață?

Pentru că, datorită ție, Soult, sper să dorm mâine acolo.

Scrie asta, băiete!

Așadar…

Ei probabil că au…

90.000 de oameni.

Noi avem 60.000. Sunt deja învinși.

Hai!

Presupun că austro-rușii

vor să captureze Marea Armată

străpungându-mi liniile de retragere la Viena.

Pentru a-i încuraja să își urmeze planurile,

și pentru a-i face să mă atace pe dreapta, la sud, aici, lângă iazurile înghețate,

am redus foarte mult numărul de trupe din dreapta mea.

Pentru a se întoarce, împărații vor trebui să slăbească platoul Pratzen,

de pe care trebuie să plece toate coloanele lor, cu Kutuzov.

Acest platou va deveni, prin urmare, foarte vulnerabil,

și acolo voi îndrepta toate eforturile noastre când vine vremea,

pentru a le străpunge armata în mijloc.

Pune-l pe Caffarelli să pornească la ora două dimineața.

Spune-i că va fi o mare bătălie.

Cavaleria lui Murat nu va fi de ajuns! Ce mai poți să-mi dai?

Cuirasierii lui Hautpoul și Nansouty,

dragonii lui Beaumont și ai lui Walther,

vânătorii lui Milhaud și ai lui Kellermann.

Sunteți sigur că acest loc e plat?

Am verificat chiar eu.

Prognozez un conflict foarte mare al cavaleriei acolo.

Diviziile tale, cele ale lui Vandamme și ale lui Saint-Hilaire…

vor traversa râul Volbach.

Aici, acest pârâu,

prin satele…

Jurkovicz și Puntowitz.

Numele astea mi-au stricat limba. Le vom schimba!

Și veți ocupa platoul Pratzen cu orice preț!

Dar atenție! Numai la comanda mea.

Mă scuzați!

Nu înțeleg limba rusă.

O, așa este.

Iar eu nu înțeleg germana.

Generale, știi că sunt francez și nu înțeleg prea multă germană sau rusă.

Bine! Sper că toată lumea știe franceză.

- Da. - Bine, așadar…

Am observat…

mișcări de trupe la stânga inamicului, aici.

Prin urmare, deduc

că corsicanul își slăbește centrul cu intenția de a-și întări flancul stâng.

Cea mai mare parte a celor două armate, împreună cu coloana lui Kutuzov,

care va coborî de pe platoul Pratzen,

vor împiedica flancul drept francez și vor bloca drumul spre Viena.

Mai exact, dlor,

cea mai mare parte a armatei, împreună cu coloana lui Kutuzov,

după ce coboară de pe dealurile Pratzen,

vor alunga flancul drept francez și îi va înconjura lângă iazuri

pentru a-i bloca de tot pe drumul spre Viena.

Toate acestea sunt foarte bune, generale.

Dar, dacă dușmanii noștri atacă Pratzen

cât timp noi coborâm, ce facem?

Acest lucru e puțin probabil. Nu cred că trebuie luat în considerare.

Știți cât de temerar e Bonaparte. Dacă voia să atace, ar fi făcut-o azi.

Dacă face așa, va suporta o înfrângere.

Dar cred că e prea deștept ca să fie necugetat.

Să spunem că se retrage

sau că își schimbă poziția…

Chiar și așa, pozițiile forțelor noastre armate

vor rămâne aceleași.

Dlor, cred că înțelegeți

că planul meu

e doar o copie a planului lui Bonaparte de la Castiglione.

Kobelnitz!

Stabilește a treia divizie în jurul acestui castel.

Întărește-o cu două batalioane de pușcași

și cu un detașament al cavaleriei generalului Margaron.

Sire, divizia a treia are doar linia a treia și vânătorii corsicani.

Să se concentreze pe Telnitz.

Este cel mai apropiat punct de iazuri.

Să se ascundă în apele puțin adânci, printre stuf.

Atenție la ceață, să nu vă împușcați între voi.

- Ai auzit, Berthier? - Da, Sire.

Divizia a treia așteaptă ordinele.

Stabiliți ce semnale de recunoaștere veți utiliza: tobe și trâmbițe.

În special, nu-i lăsați să meargă peste iazuri înghețate.

Ce? Chiar așa de evidentă a fost capcana mea?

Nu, Sire, dar Lannes și noi ceilalți ne-am gândit

că vreți să atrageți rușii la aceste iazuri,

când ați cercetat grosimea gheții cu sabia.

Ofițerii vor avea detaliile acestei operațiuni înainte de zori.

Dlor, să știți

că această luptă semnalează sfârșitul domniei lui Napoleon.

Și, după victorie,

ne vom întâlni la zidurile din Bruenn.

Generale, Bonaparte mai are un singur punct forte.

Pot să vă întreb care ar fi acesta?

Memoria soldaților săi cu privire la victoriile lor republicane.

Republica?

Aproape că a ucis-o, iar în dimineața asta o vom termina noi.

Contați pe mine, e singurul lucru pentru care sunt aici.

Generale Kutuzov.

Nu ai auzit ce spunea Weyrother, dormeai.

Nu, am auzit.

Dragul meu domn, trebuie să învățați

că ursul rusesc doarme numai cu un ochi închis.

Dar de ce vreți să intervin împotriva unui om

care vrea să imite inimitabilul?

Dacă aș fi avut mâinile libere!

Am primit asta de la spionii mei.

Poftim.

Ce este?

Acesta e codul secret al semnalelor trâmbițelor franceze.

Știți ce cred eu, Langeron?

Nu-mi doresc deloc ca un francez să îmi spună asta.

Dacă aș putea să-l omor pe acest tiran, aș face-o.

Totuși, dacă aș fi un ofițer francez ca dv., Langeron,

și ar putea urma un lider ca el,

aș fi de cealaltă parte.

Unde e ordonanța mea? Mă gândesc că doarme.

Langeron, dați-mi haina.

Bine, să mergem!

- Berthier! - Sire?

Ia ordinele pentru generalul Friant. Spune-i să se oprească la Grossfriegen.

A ajuns deja acolo.

Friant a parcurs 36 de leghe, de la Viena

până la Grossfriegen, în 48 de ore?

Câțiva soldați epuizați au rămas în urmă, dar cea mai mare parte a trupelor e aici.

Generalul Friant, Sire!

Ce bine că ai venit în ajutorul nostru fără să primești ordine. Ești curajos!

- Ce soldat! Ce lider! - Vă iubim, Sire!

Trebuie să ai cinci regimente de infanterie și…

Șase dragoni sub comanda dv., Sire, sau ce mai rămâne din ei.

Șapte sau opt mii de oameni în total.

Mențineți-vă poziția la Grossfriegen.

În rezervă, cu Eblé.

Acolo, gata să se atace Sokolnitz.

Mă aștept să fie la această poziție.

Ai o responsabilitate magnifică.

Ești demn de ea!

Davout!

Sprijină-l cu toate diviziile tale.

Se va confrunta cu o mare parte din forțele inamicului.

Vă puteți baza pe mine, Sire.

Dar cum suntem șapte împotriva unuia, ne vom lupta să rămânem în viață.

Rapp!

Cu mamelucii și cu vânătorii,

și cu sprijinul mareșalului Bessières,

mențineți inițiativa și atacați punctele compromise.

Atenție la cavalerii lui Alexandru.

Murat, cu cei 11.000 de cai ai tăi, trebuie să găsești breșa,

prin care putem perturba 82 de detașamente ale Prințului de Liechtenstein.

Cavaleria austriacă este cea mai bună din lume, știați asta?

- Maiestate! - Să vină grenadierul Fills din Oudinot.

Cu ajutorul lui Lejeune, el va face schițe cu mine și cu lupta.

Pentru a motiva mulțimile, mai întâi trebuie

să le fii plăcut ochilor.

Să verificăm focurile din taberele inamice,

să vedem dacă predicțiile noastre au fost corecte.

- Cine umblă acolo? - Arcole!

Întâlnire la ora șase, oameni buni.

Semnalele dintre cele șase corpuri ale mele sunt decise?

Da, Maiestate. În trei ore se va pune în practică.

Semnalele astea sunt prea lente!

Volta ar trebui să remedieze asta cu electricitatea lui.

Chappe, dă ordinele mele în zori.

Berthier, dublează-le cu un călăreț de expediție, codificate.

Daumesnil! Ivan!

Pe cai, oameni buni!

Caffarelli! Oudinot! Morlan! Rapp!

- Ne apropiem de Pratzen? - Da, Maiestate!

Sunteți în mare pericol.

Generalul Langeron are avanposturi la periferie.

Nu-mi place sfatul tău. Vino!

- Dle general. - Da!

Napoleon e aici, aproape, în persoană!

Urmărește acest grup și adu-l pe împărat, mort sau viu!

Du-te!

Du-te, prinde-l!

Du-te!

Scoate caii din noroi. Mă întorc în tabără.

Sire, veți fi pierdut!

Nu, în niciun caz!

Hei!

Idiotul naibii! Uită-te pe unde calci!

Stai așa… O, dispari!

O, rahat!

Vă rog să mă scuzați, generale! Maiestate!

- Dormeam. - Alboise de Pontoise!

Iertare, „de Seine-et-Oise”!

Ești sergent și tot te plângi?

Nu e forță la…

- Alboise de Seine-et-Oise? - Nu, „de Pontoise”.

Trăiască împăratul!

Trăiască împăratul!

Trăiască împăratul!

Trăiască împăratul!

Trăiască împăratul!

Maiestatea Voastră, dușmanul dă foc taberelor! Uitați!

Cine umblă acolo?

Trăiască împăratul!

Pe aici!

Sire!

Sire, v-am căutat peste tot.

Maiestate, nu vă faceți griji că focurile ne vor trăda pozițiile?

Nu.

Vor crede că ne ardem taberele pentru a acoperi retragerea.

Trăiască împăratul!

Rapp!

E cea mai bună noapte din viața mea.

Trăiască împăratul!

Sunt îngrijorat.

E doar un spectacol, Maiestate!

Vrea să ne sperie cu atâta agitație.

Nu crezi în planurile lui?

Nu, nu e atât de naiv.

Dar miile de focuri?

Îi acoperă retragerea.

Sunt gata să plece.

Și își ard taberele, așa cum am prezis.

Ce a fost asta?

E ordinul prin care Kutuzov își începe coborârea de pe platou.

Dar abia a sosit.

Vreau ca oamenii lui să coboare imediat ce sosesc.

Le vom tăia calea!

Și…

dacă ceața ne ajută,

atunci vă promit, Maiestate, vom captura întreaga armată!

Minunat, Francis!

Uitați-vă la stea!

Aceasta e steaua pe care am văzut-o la Marengo și la Rivoli!

Cerul îmi vorbește!

Este pentru victorie…

Pontoise!

Mareșalii vor ajunge la ora șase dimineața.

În funcție de mișcările inamicului din această noapte,

voi da ordinele finale.

- Treziți-mă într-o oră. - Foarte bine, Sire.

Uite, ceața se îngroașă în vale.

E un adevărat dar din cer!

Asta ne va ajuta în manevra noastră de flancare.

Francezii au pierdut, de data asta!

A venit vremea!

Toată lumea afară!

În formație!

Înainte! Marș!

Plecarea și desfășurarea tuturor trupelor!

Înainte! Marș!

Opriți-vă!

- Jawohl! - Da, dle.

Plecarea și desfășurarea tuturor trupelor!

Porniți!

Și cu ordinul generalului Weyrother cum rămâne?

Cine e comandantul aripii drepte, el sau eu?

Refuz!

Langeron și Przybyszewski nu și-au primit ordinele.

Toată lumea e la conducere!

Nu există cooperare.

Cei doi tineri nu se opresc niciodată,

își tot lustruiesc unghiile și se contrazic între ei.

Vom pierde bătălia

dacă nu le stric centrul.

Mai mult decât atât, dacă mergi acolo jos,

va crea o confuzie teribilă.

Ar trebui să rămânem pe platou

și să îi salvăm.

Mulțumesc, Mikhail Illarionovici!

Maiestățile Lor dau ordinul de a începe coborârea.

Foarte bine, voi merge!

Dacă tot e un ordin.

Ei nu știu ce fac.

Pregătiți-vă pentru coborâre!

Lannes!

- Nu e aici? - Iată-l.

E atât de frig!

Ce ceață teribilă de dimineață!

- Unde e împăratul? - Încă mai doarme.

E timpul. Îl trezesc eu.

Sire!

Sire!

Vă aduc ultimele vești.

Sire, mi-e rușine!

Toți comandanții dv. sunt aici.

Acum, domnilor…

Urmează o zi mare.

Fills!

Să rămână în amintire prin desenele tale.

Și imaginile aduc victorii,

în felul lor.

Tot ce am planificat se întâmplă.

Inamicul se aruncă pe flancul nostru drept.

Ce greșeală!

Ar fi putut ataca, dar nu,

vor să-mi taie calea înainte de Viena,

și să îmi captureze întreaga armată.

Probabil ei cred că sunt tânăr.

Nu îmi voi schimba pozițiile.

Vreau să le piară mândria

și să pun capăt acestui război cu o lovitură grea!

Într-o jumătate de oră, întreaga linie trebuie să fie în flăcări,

iar până la 16:00, armatele inamice trebuie să fie distruse!

Dlor, mă bazez pe voi!

Trăiască împăratul!

Caffarelli, vino aici!

Du-te!

- Cât e ceasul? - E ora șapte, Sire.

Uitați, Sire. Trupele de pe platoul Pratzen se mobilizează,

iar inamicii dv. coboară în ceață,

unde se ascund trupele. A venit vremea!

Nu întrerupeți inamicul în timp ce face o greșeală.

De cât timp aveți nevoie pentru a captura Pratzen?

- De douăzeci de minute. - Soult.

Fii gata de cea mai bună lucrare din viața ta. Dar așteptați!

Nu plecați până când nu dau comanda!

Trăiască împăratul!

Prezentați arm’!

Prezentați arm’!

Soldați!

Trebuie să încheiem această campanie…

ca un tunet!

Sire, se aude sunetul cailor din dreapta,

venind dinspre iazuri.

Primele coloane rusești care se sinucid!

Până la apusul soarelui, armata lor va fi a mea.

Scrie asta, Ségur!

Chappe! Putem vedea semnalele tale de la 800 de metri?

Da, Maiestate!

Comunică cu Dealul Santon.

Pune-l pe Claparède să deschidă focul cu mitralii din cele 18 tunuri ale sale.

Într-un minut!

Da, Maiestate!

Sire, vedeți cum ambele divizii ale lui Lannes sunt în mișcare!

Acolo jos! Divizia lui Suchet se află la poalele dealului!

Acolo, Caffarelli,

protejat de cavaleria lui Kellermann.

Și departe, acolo, acea masă enormă e dușmanul!

Cele 82 de detașamente austro-ruse!

Se pregătește o luptă între titani!

E atât de frumos, atât de magnific,

să trăiesc acest lucru cu dv.

Vreau să găsesc titlul capitolului meu pentru această zi, 2 decembrie.

Iată titlul, băiete.

Soarele de la Austerlitz.

Pentru numele lui Dumnezeu, nu putem sta aici ca niște statui!

Pentru ca el să câștige bătălia doar uitându-se.

Au vrut platoul Pratzen la desert,

i-l vom servi ca aperitiv!

La luptă!

Atacați!

Hei, tu!

Muzica pentru batalion!

Le vom străpunge flancurile!

Să auzim muzica!

Sire!

O echipă din vechea gardă tocmai a atacat fără ordine.

Dumnezeule! Fugi și oprește-i, vor fi uciși!

Morocănoșii ăia nu au nicio rușine.

Mareșal Berthier.

- Să moară pentru mine? - Nu?

Alboise!

Pontoise Seine-et-Oise!

S-a dus!

Cel puțin nu mai poate trage!

Opriți-vă! Poziția de luptă!

Opriți-vă!

Francezii sunt la 100 de pași.

Spune-mi…

Vezi mișcare acolo jos?

Da, căpitane.

Poate că e cea de-a 108-a linie.

În mlaștină, ne caută pe noi.

Imediat ce ne întoarcem, distrugeți această mlaștină.

Trompete!

Descifrează-mi asta!

Haideți, sunați!

Este cea de-a 108-a linie. Răspundeți!

Armele la umăr! Nu e nimic de temut, oameni buni!

Marș!

Încărcați! Încrucișați baionetele!

Căpitane!

Înainte!

Încărcați!

În formație!

Adunați-vă în jur!

În formație!

- Ce ai făcut? - Jumătate din companie a căzut!

Fugiți la Sokolnitz!

În formație!

Salvați-vă!

Alergați!

A 108-a linie va răspândi panica.

Acum putem lua satul!

Atacă Sokolnitz!

Foc în apărare!

Foc!

- La ordine, dle general! - Sună retragerea!

Rămâi aici cu a paisprezecea. O voi acoperi cu detașamentul meu.

Pregătiți-vă de retragere și acoperiți toate părțile!

Foc!

În liniște!

Murat!

Dacă Sokolnitz cade, dreapta noastră cade!

Să le arătăm noi lor!

- Repede la Bagration! - Da!

Maiestate!

Trădătorul Langeron a luat Sokolnitz,

lăsându-l pe Kienmayer să ia Telnitz.

Atunci Friant e pe drum și va fi aici în câteva minute.

Între timp, linia noastră e străpunsă de unitatea lui Dokhturov,

care tocmai s-a alăturat lui Kienmayer!

Przybyszewski vă înconjoară deja dreapta pentru a o străpunge!

Nu contează.

Își urmează planul. Eu nu l-am început pe al meu. Berthier!

Să-l lăsăm pe Davout să ne slăbească liniile

la mlaștinile de la Sokolnitz în timp ce așteptăm sosirea lui Friant.

Dublați la Chappe.

- Dar dreapta nu va rezista! - Nu! Se îndoaie, nu înseamnă că se rupe!

Friant să facă legătura cu linia a treia

și să lupte până la unul.

Dar, Sire!

Friant mai are doar 10.000 de bărbați epuizați,

împotriva a 50.000! E imposibil!

Vorbești de forța lui? Nu-i cer decât să își mențină poziția, nu să avanseze!

Până când sosesc întăririle și regimentele lui Bourcier.

Acum, pleacă!

Ești patetic!

Eblé!

- E timpul, Sire? - Nu!

Aștept ca Murat și Lannes să-mi elibereze stânga.

Mă tem doar de Bagration și Kutuzov.

- Eu plec! - Nu, nu încă!

Sper doar că Lannes…

- Murat! - Da!

- M-a trimis împăratul! - E rândul tău, Murat!

Ia-ți cei 11.000 de cai pe drumul Olmeutz

și adu-l pe Bagration la Austerlitz, cu tobe.

Deocamdată, blochează liniile rusești. Avansați!

Nansouty! Cattaneo!

Ne-au păcălit!

Trebuie să nu îi lăsăm pe francezi să ia platoul!

Au trecut 15 minute, Sire!

Soult.

Nu uita că soarta bătăliei depinde de preluarea platoului Pratzen.

Uite, generale, vin francezii!

Nu vi se pare, Maiestate, că planurile vă sunt compromise

și că, prin faptul că l-ați constrâns pe Kutuzov să își aducă jos coloanele,

v-ați retras prea devreme de pe platou?

Nu vă alarmați, Maiestate.

Într-o oră, partea lor dreaptă va fi izolată și la închisoare.

Dokhturov și Langeron îi va alunga.

Opriți coborârea și spuneți-i lui Liechtenstein

să mă scoată din încurcătura asta! Intensificați focurile!

Ofițeri, urmați-mă!

Kutuzov se poate retrage înainte de luptă, dar niciodată în timpul ei!

Napoleon nu-și va întări flancul drept?

Suntem înconjurați pe trei părți!

De ce stă Buxhowden, cu cei 50.000 de oameni ai săi?

Plec cu împărații! E prea cald aici!

Nu ești la carnaval, lașule!

Înapoi!

Soult e aici!

Soult pe platou? Dumnezeule!

Dochtourroff ne va tăia calea!

Destul!

Avem nevoie de sprijinul infanteriei austriece!

Pregătiți-vă să trageți!

În sfârșit! Suntem pe platoul Pratzen!

Îți mulțumesc, Soult! Ești cel mai bun tactician din Europa!

Garda Imperială Rusă și cea mai mare parte a armatei austriece sunt anihilate.

Ce știri ai despre flancul meu drept?

- Sire, Friant și Davout vor fi învinși! - Sunt pe drum!

Soult, și întregul său corp militar,

Oudinot și cele zece batalioane ale sale,

40 de tunuri și cu mine. Plecăm acum către iazuri.

- Bernadotte. - Da.

Stai aici, pe Pratzen, tragi fără încetare împotriva inamicului,

când îi vezi pe iazurile înghețate.

Da, Sire!

Langeron, așteptam succesul coloanei tale și al celei a lui Przybyszewski.

Ce puteam face mai mult de-atât?

Suntem aproape pierduți, iar tu imobilizezi 29 de batalioane!

Vezi doar inamici în jurul tău!

Nu poți vedea nimic în starea ta!

- Îți ordon să încetezi! - Ești beat!

Alergați către mlaștini!

Victoria o cântăm!

Am mai văzut eu bătălii pierdute,

dar nu mi-am imaginat niciodată o înfrângere atât de teribilă.

- Cât e ceasul? - E ora cinci.

Sire, inamicul a fost învins!

Dlor, bătălia e câștigată! În cinci ore, am învins Europa!

Garda Imperială Rusă e zdrobită, cavaleria austriacă fuge,

coloana lui Kollowrath este anihilată în iazuri.

Scrie!

Voi toți, alături de soldații mei,

mi-ați depășit așteptările.

Sunt tare mândru de voi!

Trebuie să pregătim un decret.

Statul adoptă toți copiii soldaților francezi uciși la Austerlitz.

Șase mii de franci pentru văduvele lor.

Da. Celălalt.

- Tu nu m-ai ascultat. - Poftim?

- Tu nu m-ai ascultat. - Da.

Și dacă o lăsăm baltă, a doua mea ureche va asculta…

ce spun morții acolo jos.

Toți cei care au strigat de dimineață: „Trăiască împăratul!”

S-ar putea să nu vă placă

ce cred ei acum.

De unde sunt strigătele?

De la miile de ruși neajutorați căzuți în lacuri.

Sire, ce facem cu miile de răniți?

Ambulanțele noastre sunt arhipline!

Aprindeți focuri pentru ei cât timp așteaptă ajutor.

E groaznic!

Scoateți paltoanele de pe morți pentru a acoperi răniți!

Ce liniște e!

Cel puțin aici auzim gemetele celor pe care i-am putea salva.

ONOARE LUI NAPOLEON ȘI SOLDAȚILOR SĂI - KUTUZOV

Alboise! Rușine!

L-am văzut!

Mi-a vorbit.

Și?

A vrut să mă tragă de cealaltă ureche!

CASTELUL AUSTERLITZ CARTIERUL GENERAL AL ÎMPĂRATULUI FRANȚEI

Încă un lucru!

Când se întoarce, vă ridicați cu toții

și strigați ca nebunii: „Trăiască împăratul!”

Și apoi mărșăluiți în spatele lui!

Trăiască împăratul!

Ce victorie nemaivăzută, Maiestate!

Abandonați de oamenii lor, cei doi împărați au fugit în Ungaria!

Sire, generalul Friant!

Sire!

Vă aduc cele 45 steaguri luate de la inamic

pentru aniversarea încoronării.

Sire, uitați-vă la focurile de tabără și entuziasmul soldaților.

Maiestate, ați da ordinul să cânte „La Marseillaise”?

- Asta a fost acum aproape trei ani. - În seara asta, da.

E potrivit.

Trăiască împăratul!

Care sunt pagubele, Berthier?

Doar 2.000 de soldați în rezervă.

Inamicul are 15.000 de morți, 30.000 de prizonieri

și lasă 186 de tunuri în Franța, acolo.

Lumea n-a mai văzut o astfel de victorie.

Eliberați prizonierii.

Vreau să văd numai oameni liberi înaintea mea.

La Paris va fi construit un pod, care va purta numele Austerlitz.

Și două arcuri de triumf.

Unul la Place du Carrousel,

celălalt în capătul Champs-Elysées.

Vom topi aceste tunuri pentru a înălța o coloană de bronz.

- Unde, Sire? - La Place Vendôme.

Soldați!

În ziua bătăliei de la Austerlitz,

v-ați împodobit vulturii cu glorie nemuritoare!

O armată de 100.000 de oameni, condusă de doi împărați,

a fost împrăștiată sau înecată în lacuri în mai puțin de cinci ore.

Poporul meu vă va primi cu bucurie

și va trebui doar să spuneți

că ați fost la bătălia de la Austerlitz,

pentru ca ei să răspundă:

„Iată un om curajos!”

SFÂRȘIT

Subtitrarea: Olga Codreanu