Original subtitles

DL. AZNAVOUR

Capitolul 1: „Cele două chitare”

Lyon, 1960

Cred că eram prea încrezător.

M-am visat prea departe.

- Pierd tone de bani. - Serios?

- E simplu, sunt ruinat. - Ce vrei să spui?

Uneori cred că ar trebui să renunț.

Nu te-am auzit niciodată vorbind așa.

Vom vedea.

O să fie bine. Sunt sigură de asta.

Ne vedem, surioară.

- O să te sun înapoi. - În regulă.

„Eu sunt ochiul și tu, lumina.

„Fără lumină, ochiul este noapte.

„Eu sunt peștele, iar tu, râul.

„În apă, peștele nu poate trăi.

„Dar scufundat înapoi în apă, prosperă.

„Dacă tu și cu mine suntem sfâșiați, acest ceas va fi ultimul meu”.

Stați prieteni, vă aduc mâncare și băutură!

Hai, Aïda, au început!

Misha.

Misha, ce mâncare le vei oferi?

Ne-ai epuizat întregul stoc săptămâna trecută.

Tu inviți orice client!

Sunt prieteni, nu clienți.

Și ca și noi, sunt artiști, dragă.

Vino și dansează.

Știi ce spun mereu:

Uită-te la noi acolo, uită-te la noi aici!

Hai, mamă, dansează!

Charles? De ce ești aici? Nu mai asculta!

Haide...

Doi țigani neobosiți

Cântă la chitare

Reaprinzând în noapte

Toate amintirile mele

Neștiind asta în adâncul meu

Curge un râu de jale

Degetele lor evocă

Tinerețea mea nebună

Vreau să râd și să cânt

Și să-mi înec durerea

Pentru a uita trecutul

Care mă trage în jos

Două chitare pe gândurile mele

Aruncă o suferință imensă

Explicând vanitatea

De existența noastră

Manouch, unde stăm?

Am câteva idei, dar încă ezit.

Misha, acești fluturași sunt scumpi.

- Ești sigur de asta? - Sigur că sunt sigur.

„Publicitatea este importantă”!

- Manouch, ce propui? - Deci...

"La Aznavourian, gustați savor-ianii!"

- Putem face mai bine. - Mai bine!

La Aznavourian, mâncarea e bună.

- Trebuie să rimeze, nebunule. - Tu ești manechinul!

Nu e ușor să rimeze cu Aznavourian.

S-ar putea să am o idee.

„O să-ți placă Chez Aznavour! ”

Salut, o să-ți placă Chez Aznavour!

Vino la restaurantul nostru.

- Bună, Charles! - Bună ziua!

ÎNCHIS PERMANENT

- Te-am avertizat. - Hai copii, plecăm.

Nici măcar franceză nu vorbește!

Ce o să mâncăm?

- Ne vom cumpăra de mâncare. - Cu ce ​​bani?

Nu vă faceți griji.

Ți-ai vândut dintele de aur?

Trebuie să mâncăm.

Crezi că ne descurcăm, mamă?

Cu voia lui Dumnezeu.

Copii!

Veniți să vedeți noua noastră cafenea și noua noastră casă.

Știu la ce vă gândiți.

Știu.

Într-adevăr, e cam mic aici.

Dar nu vom sta mult.

În regulă? Și suntem împreună!

Dacă rămânem împreună, nu ni se poate întâmpla nimic.

Stop. Asta e bine.

Luni la 9, Théâtre des Champs-Élysées.

Le spui părinților tăi?

Felicitări!

Poate cineva să facă un accent african?

Este plătit, domnule?

- Cine a spus asta? - Eu.

Ar putea fi plătit. Poți să faci un accent african?

Da, sigur că pot!

- Ne vedem luni dimineața. - În regulă.

Ora 9. Mulțumesc.

Iată-te!

- Îl joci pe Arthur? - Ăsta sunt eu.

- Gata? - Da.

Poftim. Acum "rupe-i"!

- "Rupe-i ?" - Pentru noroc.

Prima dată pe scenă?

- Da. - Urmează-mă.

E rândul tău.

Vino... nu uita.

- Stai drept și vorbești tare. - În regulă.

Continuă.

Capitolul 2: „Tinerețea lui”

Iar acum să auzim pentru următorul nostru număr,

Charles...

Trenet! O rundă de aplauze!

Mulțumim frumos!

Când pot face altceva în afară de a-l imita pe Trenet?

Și eu pot să cânt orice.

Ca de exemplu?

Cântece obișnuite, cântece de dragoste.

Termină. Cântecele de dragoste sunt pentru bărbați frumoși.

Iar vocea ta este zgâriantă. Fă ceea ce ești bun.

Clientela vine să se distreze.

- Știu, dar... - Nu mă mai enerva!

Cântece de dragoste. Ce prostie!

- Bună, Mélinée. - Hei, Charles.

E și Manouch aici? Așteaptă să te bată la șah.

Vom vedea. Mamă, am găsit niște pâine și țelină.

Ce bine. Va trebui să ne împărțim cina.

- Și... - Știu. O să dormim pe podea.

Sunt mulți. Și francezi.

- Francezi? - Evrei. Manouch îți va explica.

- Incredibil! Ce este asta? - Sora ta!

De săptămâna viitoare voi merge peste tot în metrou.

Nu mi-am dat seama niciodată cât de frumoasă ești.

- "Aznamour"? - Mi-au spus că e mai plin de farmec.

Nu am fost prea multumită, dar...

Nu mă pot plânge, cel puțin nu trebuie să mă dezbrac.

Sunt mândru de tine, într-adevăr.

Domnilor...

Fiul meu.

Acesta este Charles. Charles, soții Rosenbaum.

- Își petrec câteva nopți. - În regulă.

Trebuiau să ne lase în pace, dar...

toată ziua, i-au adunat pe toți.

- Cu ajutorul poliției franceze. - Serios?

Frumoasă mișcare, domnule Manouchian.

Multumesc.

Ceilalți sunt rusi și armeni.

Au lucrat pentru nemți timp de 6 luni.

Cu forţa. Pur și simplu au dezertat.

Le-am găsit niște haine.

Acum trebuie să-i ajutăm să dispară.

Ca regele tău, Charles.

- Deci vei scăpa de uniforme? - Da.

Și să schimbi cartierele?

- Le vei lăsa în alt loc? - Sigur.

Uită-te la asta! Cunoști înalta societate.

Mulțumită posterului meu.

L-au văzut în metrou și au fost interesați.

Așa că au venit să mă vadă pe scenă.

„Publicitatea este importantă”.

- Bună, Aïda, bine ai venit! - Bună ziua.

Charles, fă cunoștință cu Jean-Louis Marquet.

Vino să cunoști echipa „Club de la Chanson”.

- Aïda vorbește foarte frumos despre tine. - E de bine.

Compozitorii noștri, Francis Blanche și Lawrence Reisner.

- Bun venit. - Bună. Ce faci, Aïda?

Pierre Saka, și el cântăreț.

Acolo, în spatele partiturilor e președintele nostru, Pierre Roche.

Bună ziua!

Charles, este o plăcere.

Plăcerea este a mea.

Voi avea Osso Bucco și puțină pâine cu gem de zmeură, vă rog.

Și pentru tine?

Nu prea mi-e foame, mersi.

Ești sigur? Comandă ceva, Charles.

Doar o cafea.

- Apartamentul este al tău? - Da, ei bine.. al părinților mei.

Dar ei nu-l folosesc mai deloc. Ei nu locuiesc la Paris.

Deci cânți. Și, cânți pe scenă?

Câteva numere de cabaret. Mai vând bilete pe alocuri.

- Tu și Aïda sunteți curajoși! - Nu avem de ales.

Accept orice îmi aduce bani.

Am înțeles..

Poate ne poți ajuta, să repeți cu cântăreții noștri.

Mi-ar plăcea asta. Pot repeta și eu.

- Oamenii spun că vocea mea este răgușită. - Raspy este interesant.

Mulți cântăreți americani de jazz au astfel de voci.

Cânt pe nas.

Cu un nas ca al tău, Charles...

De acord!

Atacat de un tânăr de 20 de ani, cu mai puțin păr decât tatăl meu.

Nu-i rău! Ai simțul umorului!

Asta ți se potrivește bine.

Să fim serioși acum.

Vezi fetele din spatele tău?

Trei brunete. Cea mai frumoasă poartă o eșarfă.

Ochi de vultur de asemenea. Îmi place asta.

Privește și admiră.

Domnișoarelor, iertați-mi îndrăzneala.

Permiteți-ne să ne prezentăm. Charles Aznavour, Pierre Roche.

Domni parizieni la dispoziția dumneavoastră.

- Da, și? - Voi susține un concert în câteva zile.

Aș fi încântat să vă invit. Vreau să spun...

Am fi încântați dacă aț i veni.

Și o să vedeți că nu vorbesc prostii.

- Tu ești cea care salută, așa că zâmbește. - Ea zâmbește!

Bună, Pierre.

- Bună, copii. - Totul bine?

Deloc. Nu dăm de Saka.

- Credem că a fost recrutat. - La naiba.

Va trebui să cânt singur. Nu-mi pot face tot numărul.

Aïda, poți să cânți o melodie în plus?

Nu te deranja.

Pot să cânt două sau trei cântece pentru tine.

Da, de ce nu?

Ești sigur, Pierre?

Mergi în culise.

Du-te în spatele microfonului.

Și acum să-i salutăm cu toții pe

Pierre Roche și Charles Aznavour!

De ce ne-a anunțat împreună? Ce toantă!

- Să mergem, ne-a chemat deja. - Împreună?

Ca la Club. În plus, știu cântecele.

Bine, hai să mergem.

Cu noi acum!

Un club din Lille vrea să vii să cânți.

Nimic grozav, primești doar 50 de franci...

Va fi greu să ajungem la Lille.

Aproape fără trenuri.

50 de franci... fiecare?

Pentru 50 de franci fiecare, vom găsi o soluție.

Un club de dans, lounge semi-striptease.

La naiba, vom găsi o soluție.

Pe de altă parte, veți avea nevoie de un turneu cu cântecele voastre.

Nu puteți cânta doar remake-uri!

Perfect. Avem cei mai buni compozitori din Paris.

Ai ceva pregătit pentru noi?

Am terminat niște cântece.

Dar sincer,

am vrut să le oferim numelor mai mari.

Cântăreților deja aflați în turneu.

Haide, băieți.

- Club de la Chanson se referă la... - Uită.

O vom face singuri.

Nu poate fi atât de greu să scrii două versuri și un refren.

Uită-te pe birou.

Există și pixuri.

M-am săturat de la-la-la-la-le lor.

Mergea pe strada la-la-la. A văzut cerul la-la-la-la.

În schimb, avem nevoie de cuvinte.

Tocmai mi-a venit o idee.

Ține-o așa.

El purta o fedora Mole...

Fedora Mole?

Am fost prin cartierul tău.

Am văzut un semn într-un magazin de pălării: „Mole Fedoras”.

Tipul a explicat că sunt făcute din piele de căprioară.

Odată cu războiul, chiar și bogații trebuie să se bucure.

O fedora Mole. Îmi place mult.

- Serios? - Da.

Aș dori să-l rimez cu „onomatopee”.

Să sune ca un adevărat jazzman.

Acum vorbești!

Să încercăm?

El purta o fedora Mole

A vorbit în onomatopee

A băut cafea Frappe

Cu paie!

Funcționează!

Este chiar decent!

Ai mai scris vreodată?

Nu.

- Nu te cred. - Jur.

Nebunia este că...

Nu pare atât de greu.

Doamnelor și domnilor, vă las domnișoarei Vivianne.

Le-ai văzut pe cele două, mama și fiica?

Mă duc să salut, apoi ni te alături.

Tu vorbești cu mama. Eu o voi lua pe fiică.

Care este mama și care este fiica?

Știi ce sugerez? Îmi voi face specialitatea.

Ca atunci, la club...

Mă uitam la tine de pe scenă.

- Luminezi tot locul. - Mulţumesc.

- Folosești des replica asta? - Deloc.

Se poate?

Bună seara, doamnelor.

Mă uitam la tine de pe scenă.

Luminezi tot locul.

Înțeleg

Ești un mincinos.

Doar la ocazii speciale.

Și eu sunt acea ocazie? Ar trebui să fiu flatată?

Nu, eu sunt ocazia specială.

Asta eu trebuie să decid, dacă nu te superi.

Aşa? Care este verdictul?

Aşa...

Început greoi, dar plin de spirit.

Ceea ce urmează este pe scenă.

Perfect. Ceea ce urmează este locul în care excelez.

Nu mai spune.

Deci?

Nu va urma nimic?

Acum voi încerca să luminez scena.

Serios?

Ce tânără păreți! Am crezut că sunteți surori.

- Unde te duci, fiule? - La Lille.

Să susțin un concert.

- Știi, acum scriu cântece. - Cântece?

Grozav.

Știi care este cea mai bună melodie din toate timpurile?

,, Y'a d'la joie” (Există bucurie)

- Nimeni nu poate face mai bine. - Mă faci să râd.

- Fugi.. - Ne vedem curând.

Călătorie în siguranță.

Sper să avem un fan club de fete.

Haide, Pierre! Nu e momentul!

În nici un caz! La naiba.

Haide, domnule „Azbanour”.

- Ești evreu? - Deloc.

Dă-ți pantalonii jos.

Înainte de a zâmbi, înainte de a părăsi copilăria

Până să ne dăm seama, tinerii au fugit

Pare atât de scurt, că suntem uluiți

Înainte de a înțelege, părăsim existența.

Când ținem în mâini acea bogăție, vârsta de 20 de ani,

Zile de mâine, pline de promisiuni

Când dragostea se așterne deasupra noastră și ne oferă nopțile ei nedormite

Când vedem mult înainte,

Viața râzând, brodată cu speranță

Bogată în bucurie și nebunie

Trebuie să bem până ne îmbătăm

Tinerețea noastră

Fiecare secundă a tinereții noastre este socotită

Și niciodată nu mai putem privi timpul pierdut în ochi

Trece pe lângă noi.

Au prins rețeaua Manouchian.

Se pare că au fost deja împușcați.

Trebuie să plec.

Grabiți-vă!

Nu putem rămâne aici, este periculos.

Nemții ne vor găsi aici.

Să trecem peste stradă.

Grabiți-vă! Hotelul de vizavi!

Aznavourian, etaj.

- Micheline! - S-a terminat!

Suntem liberi!

- Ce se întâmplă? - Americanii!

Suntem liberi!

- Sunt atât de fericit să te văd! - Şi eu.

Suntem liberi!

Capitolul 3: „La Bohème”

Charles?

A fost minunat, mulțumesc.

- Ți se pare amuzant? - Sunt nerăbdătoare să avem locul nostru.

Charles, ești acolo?

Ești și tu aici.

Ești bine? Pari tensionat.

Nu.

Ți-e foame?

Da... nu.

Îți fac ceva.

Va merge bine, crede-mă.

1.000 pentru noi doi ar fi grozav.

Lasă-mă să fac asta. Tu taci.

- Vei strica totul. - Zâmbește.

Artiștii!

Deci trei nopți?

Vă pot oferi...

1.500.

Luăm 3.000.

3.000? Fiecare?

Desigur.

În fiecare noapte?

Haideți, băieți! 18.000 de franci?

Așa este, este...

ceea ce primim de obicei.

Nu ești ieftin.

Bine. Iată un mic avans.

Am doar 1.000 la mine.

Vă vom întocmi contractele.

Și semnăm mâine?

Hai să bem, prietene. Să sărbătorim!

În seara asta, la cel mai bun restaurant din Paris!

- Perfect. - Ba chiar mai bine!

Toată săptămâna, la cele mai bune restaurante din Paris!

În seara asta, hai să ne tratăm.

Dar pe restul îi vom investi. Ne vom tipări propriile afișe.

Nu, Charles! Îi cheltuim pe afișe?

Odată ce avem banii, hai să ne distrăm.

Ne vom distra, dar mai târziu. Chiar mai distractiv.

Între timp, să devenim celebri.

„Publicitatea este importantă”.

Bun venit, tuturor, la Paris Radio Diffusion,

un spectacol muzical live.

Vezi cine e aici?

Charles Trenet.

Și Edith Piaf.

Edith Piaf!

Roche și Aznavour, cu Plecare Express!

Doamnelor și domnilor.

Domnilor, felicitări, mi-a plăcut!

Venind de la dumneavoastră, asta e o onoare, domnule Trenet.

Îl cunoști pe Raoul Breton? Cel mai bun editor muzical din Paris!

Desigur.

Nu aveți voie să dați greș. Sunt afișe cu voi peste tot.

Sunt interesat. Veniți să mă vedeți săptămâna viitoare.

Ne-ar plăcea. Luni dimineață?

Luni dimineața e bine.

Ne vedem curând, Edith.

A fost o onoare să te avem aici.

Vino aici.

- Eu? - Da, tu!

Vă faceți treaba foarte bine, haideți în liga celor de sus.

- Mulţumim mult. - Ce faceți în seara asta?

Îmi vin niște prieteni. Vrei să ni te alături?

Da, mi-ar plăcea asta.

Și partenerul meu?

Ce partener? Adu-l cu tine.

Ne vedem mai târziu.

Iată-i! Ne-ai găsit în sfârșit?

Cel mic a cântat bine, iar el scrie.

Faou, servește-i. Și continuă să exersezi pe mine.

Edith, stai liniștită.

E bine, dragă.

Îi este teamă că sunt o alcoolică.

El ascunde sticlele în turneu.

- Tu scrii muzica? - Și versurile.

Și destul de bine. Scrisul lui este interesant.

Nu ca alții.

Și vocea lui nu e rea, e răgușită ca unui american.

- Ești evreu? - Nu, armean.

Ce-i asta?

- Prea lung să explic. - Deci nu încerca.

De ce în negru? Ești in doliu?

Dacă am cămașa murdară, nu prea se vede.

Deci porți o cămașă murdară?

Poate.

Tipul ăsta e grozav. Chiar poartă haine murdare.

Ești ca mine, de pe stradă.

- Ai cântat vreodată pe stradă? - Sigur că da!

Începe să-mi placă acest băiat.

Primul lucru pe care l-am cumpărat a fost o bicicletă pentru târguri stradale.

Da? Ai fost vreodată la „Petit Balcon”?

Sigur. Prefer „Le Bal à Jo”.

- Știi să valsezi în 3 timpi? - Mi-ar plăcea.

- Înainte, înapoi? - Evident.

- Și în spate? - Da.

Să vedem asta, băiete!

Michel, Henri, rulează covorul.

Marguerite, cântă-ne un vals.

Vom vedea dacă domnul Aznavour poate dansa vals în 3 timpi.

Ajută-mă să mă ridic.

Aşa...

Și unul, doi, trei.

- E adevărat! - Vă întorc complimentul, doamnă.

Spune-mi Edith.

În regulă, Edith.

În două zile, plec în turneu.

Compagnons de la Chanson se deschid pentru mine.

Îți voi da șansa ta.

Veți cânta în deschidere la spectacolul meu.

- Iar după pauză îmi vei rosti numele. - Mulţumesc.

Dacă îndrăznesc..

Vom fi plătiți sau...

Îți ofer să vii cu mine în turneu și tu mă întrebi „cât”?

Ai dreptate... Îmi cer scuze.

Am o familie de hrănit și plănuiesc să mă căsătoresc.

Căsătorești?

La vârsta ta și în meseria asta, ești necăsătorit?

În regulă.

Trenul spre Roubaix este la 8:20.

Fii la timp. Urăsc întârziații.

Mulțumesc...

Edith.

La naiba!

Pierre mă va ucide.

Lasă-mă să trec, scuză-mă!

Şi tu?

Dumnezeule!

Ce ghinion.

Râdem dar am stricat totul.

Mă întorc în pat.

Am o blondă în așteptare.

Nu, nu renunțăm.

Vom lua un autobuz.

Jumătate din poduri nu funcționează. Trenurile durează veacuri.

Dacă suntem deștepți, vom ajunge în același timp.

Hai s-o luăm la fugă!

Edith!

Voi doi sunteți deja aici.

Suntem primitori.

Și măgari înțelepți!

Să vedem cum e cu vagabonzii ca tine.

- Ne vedem diseară? - Ne vedem.

Noi ajungem la 20:00. Fii acolo la 19:00.

Vom fi acolo.

Doamnelor și domnilor,

un singur nume, iar în acel nume, toată muzica.

Edith Piaf.

Mulțumesc.

De Michel Emer, Acordeonistul.

Apropo, scurtăm turneul.

Tocmai am primit o ofertă în New York.

New York! Visul!

Când plecăm?

Eu plec marți, iar tu...

cand îți vei permite un bilet!

Stop!

Trebuie să-i cumpărăm hăinuțe noi. Toate i-au rămas mici.

Trebuie să ne mișcăm. Naziștii s-au întors.

Știai că Seda este fiica lui Roche?

Charles, nu asculți.

Scuze, iartă-mă, mă gândeam.

- Deci? - Când ești prezent?

Ai fost în turneu luni de zile și abia ți-ai văzut fiica.

M-am bucurat atât de mult că turneul s-a încheiat.

M-am gândit că vei fi bucuros să vii acasă.

Mă bucur că sunt acasă. De ce te plângi?

Am voie să regret că turneul s-a încheiat.

Am așteptat toată viața.

O fac și pentru noi, pentru viitorul nostru.

Dacă propria mea soție nu înțelege, ce să fac?

Mi-am lăsat cariera deoparte pentru Seda.

Nu.

Nu ți-am cerut niciodată.

Întotdeauna ți-am spus să continui să cânți.

- Părinții mei ar putea avea grijă de ea. - Are nevoie de părinți!

- Ce vei face la New York? - Acolo!

Îmi voi face treaba!

Dacă trebuie să neglijez totul pentru a reuși, o voi face.

Întotdeauna te plângi, orice fac!

- Nu ești niciodată mulțumită. - Incredibil!

Tu ești cel care nu este niciodată mulțumit.

Dacă măcar te-ai bucura că ești aici.

Chiar și aici, ești în altă parte.

În gândurile tale, cântecele tale, niciodată aici!

Te-ai plictisit de noi, Charles.

- Nu vorbești serios. - De ce? Ești fericit?

Mulțumit de munca noastră de când ne-am întors?

Imaginează-ți fetele americane care te sărută!

Dar biletele de avion?

Părinții mei m-au tăiat de la bani.

- Ai o soție și o fiică de hrănit. - Ai încredere în mine.

Deci, copii.

Iată-ne.

Azi e ziua cea mare.

Sunt absolut încântat că semnați cu Raoul Breton.

Le spun tuturor despre voi.

Cei doi compozitori extraordinari ai mei.

Cântecele voastre vor fi cântate de cei mai buni cântăreți.

- Ați văzut contractul? - Da.

- Ați văzut avansul? - Mulţumesc.

Noi înșine suntem în avans.

Am scris destul de multe cântece.

În ceea ce privește avansul tău, mai avem nevoie de puțin pentru că...

am dori să vorbim despre un proiect.

Tată, e o încărcătură prea mare!

- Charles, ce mai faci? - Lasă-mă să te ajut.

Târgul de vechituri este un drum lung!

Eşti nebun? Este prea grea.

Da, mai grea decât de obicei.

- Ce mai faci, fiule? - Bine.

Pierre și cu mine plecăm în America.

America?

Să ne alăturăm lui Edith Piaf la New York.

Îți amintești când erai copil și am vrut să trăim acolo?

Dar suntem bine aici.

Nu, nu, nu.. Ce faci?

E în regulă.

- Am ce-mi trebuie. - Sunt pentru tine!

Am spus că voi lucra acolo.

Ai nevoie de ei acolo.

Nu, voi fi bine. În regulă?

Să fii aici este incredibil!

Țara în care totul este posibil.

Ni se vor întâmpla lucruri bune.

America... iată-ne!

Cred că a spus că nu putem intra fără viză.

Crezi? Credeam că vorbești fluent engleza.

Da, engleză. Dar americanul este diferit.

Vorbim de administrare teritorială!

Este un limbaj tehnic, așa că lasă-mă să fac asta.

Unde ne duc?

De ce dracu suntem aici?

Cât timp ne pot ține?

Nu știu. Poate ar trebui să găsim un pix și hârtie.

Măcar putem scrie.

Ce?

- Bravo, Charles. - Bravo ce?

Ideea ta de a o întâlni pe Piaf fără să spunem nimănui, mulțumesc.

Ești amuzant.

Tu ești cel care ai cumpărat biletele.

Nimeni nu a menționat de nici o viză.

Da, dar prefer închisoarea. E frumos aici.

Nu, nimeni nu a menționat asta!

- Trebuie să dăm un telefon. - Să sunăm pe cine?

Nu știu, poate părinții noștri. Nu putem rămâne aici.

Vei lua o boală.

De ce te-am ascultat? Nici măcar nu ne putem cumpăra un bilet dus-întors.

Ai dat toți banii familiei tale.

Am explicat deja, Pierre.

Îmi pare rău.

Să vedem dacă sunt fete.

Dl. Charles Aznavourian și Dl. Pierre Roche.

În persoană.

Deci...

Ați venit aici ca să-l omorâți pe președintele Statelor Unite?

Nu, nu, nu.

Nici măcar nu știu cine este președintele.

Deci sunteți muzicieni.. Ce cântați?

Ce știți să cântați?

Cântăm propriile noastre melodii, dar și cântece faimoase americane.

Which songs for example? (Ce cântece, de exemplu ?)

Am înțeles! For example, par example.

Ce bine!

,, Look to the rainbow"

Cântați-l pentru mine.

- Jos pălăria. - Și ție.

ADMIS !

Ce faceți aici?

Am venit să te vedem. Așa cum am promis.

Crezi că am timp să am grijă de voi?

Mulțumesc... chestie.

Aşa...

Ce să fac cu voi doi nenorociți?

Clifford spune că aveți nevoie de bani. Vom încerca să vă ajutăm.

O să vă găsim ceva. Nu o să vă lăsăm baltă.

- Am o idee dar nu în New York. - Atunci unde?

La Montreal.

Vă vom lua bilete de avion.

Îmbrăcați-vă bine, este frig acolo.

Veți fi întâlnit de Gustave Longtin.

Îl voi suna. Nu-mi poate refuza nimic.

Are un loc bun, Quartier Latin. Clientela e bună.

Va fi un loc nemaipomenit.

Veți avea parte de francezi, iar quebechezii adoră francezii.

Cu fețele voastre de francezi și cântecele voastre ritmate, vă vor adora.

O să vă găsim un contract, un apartament.

Mă voi asigura că toată lumea știe că sunteți protejații mei

și că aveți un succes nebun la Paris. Nimeni nu poate verifica.

Vei avea la picioare toate fetele din Quebec.

Și voi scăpa de voi!

Aici, băieți. Chiar meritați!

3.500 $

Îmi pare rău, Edmond, dar nu putem cânta aici.

Scuzați-mă?

Cum putem cânta pe o scenă ca asta?

Dacă se poate numi o scenă!

Dar nu scena este atracția. Cântăreții vor fi.

Dacă nu vă deranjează...

Am învățat frânghiile de la Edith Piaf

Ea nu ar fi pus niciodată piciorul aici.

Ce ar trebui să fac?

Renovări.

Multe renovări.

Renovările nu sunt o problemă. Gândește-te bine.

Lasă-mă să vorbesc cu el.

Fă asta.

Nu e nimic de gândit. Nu este.

E mic, urât, murdar și urât mirositor.

La,, Quartier Latin" era mai bine.

Știi cine este?

- Chiar vrei să lucrezi pentru un mafiot? - Mafioso...

- Ce diferență face? - Îți voi dubla salariul.

Ai încredere în mine.

Trebuie renovat complet. E ca o sală de dans veche.

Tapet nou, podele noi.

Bănuiesc că nu-ți plac perdelele.

Ba nu, sunt drăguțe.

Îmi place culoarea. Dar trebuie să le împingi mai înapoi.

Pentru a crea niște culise aici.

Dacă facem asta.. Nu va fi scena prea mică?

Doar fă-o mai mare.

Și mai presus de toate...

va trebui să o ridici mai sus.

Este o investiție. Crede-mă, nu vei regreta.

Poți începe. Ne vedem mai târziu.

Doamnelor și domnilor, bună seara.

Vă mulțumim că ați venit să dați startul renovării clubului Faisan Doré.

Pentru a sărbători,

să salutăm duoul francez despre care vuiește toată lumea,

Roche și Aznavour!

Bună seara, Montreal.

Iată o melodie care să vă încălzească inimile.

- Jocelyn. - Bună dimineața, Charles.

- Ești bine? - Da, tu?

- Bufnița noastră este trează? - Abia.

- Am plecat. - Pe curând.

Ce faci?

- Chelia ta nu încape în cadru. - Ești răutăcios.

Dar tu ești frumos? Costum nou!

Jocelyn aia.

N-am întâlnit niciodată aceeași fată atât de des.

O lună, este un record!

Îmi place foarte mult Jocelyn.

- Unde ai fost? - Cu Mariflore, roșcata înaltă.

Am trecut prin toate. M-am săturat de micile admiratoare.

Mă văd stabilindu-mă cu Jocelyn și construind ceva împreună.

Iar atunci am avea viața ideală.

În sfârșit avem tot ce ne trebuie.

Ce?

„Mă văd stabilindu-mă cu Jocelyn,

și construind ceva împreună. ”

Vorbești serios, Pierre Roche?

Râzi cât vrei. Tu n-ai cum să înțelegi!

Poate într-o zi și tu vei dori o soție și copii.

Asta a fost o lovitură sub centură.

Haide, Charles.

Ai dreptate.

Trebuie să încetez să mă mint singur.

Și mințind-o.

Îmi tot spun în mod constant că odată ce ne vom stabili,

O să o aduc pe ea și pe fiica mea.

Dar doar o amân.

Mulțumim că ne conduci.

Nu v-am putut lăsa să mergeți la aeroport cu un taxi.

Când vă veți întoarce?

Trei săptămâni, poate o lună?

Viitorii miri!

- Mulţumesc. - Nu zăbovi!

Du-te, spune „Da” și grăbește-te înapoi.

Urcați-vă toată lumea sau vom întârzia.

Charles!

- Tată. - Fiule.

Mă bucur să te văd.

Ce mai faci, scumpo?

Pupă-l pe tati.

Ai invatat să te îmbraci!

Ai început deja?

Te-ai întors definitiv?

Avem o viață bună acolo.

Aïda, ai putea cânta acolo.

Quebechezii te vor iubi.

Normal. Ți-am spus că a fost o greșeală.

Suntem atât de departe unul de altul.

Cu ea aici și succesul meu la Montreal.

Tu ce? Succes? Ce succes?

- Ne merge bine acolo. - Și asta e suficient?

Puțin succes într-un cabaret din backwoods?

Te-ai gândit vreodată la viitor?

Micul meu geniu prost!

Ai talent, dar nu ai idee cum să-ți construiești o carieră!

Ascultă sora mai mare. Iată planul.

Pentru a avea succes, ai nevoie de o față drăguță.

Dacă vrei să cânți cântece de dragoste, este timpul pentru o operație de nas.

Cunosc un specialist. El face minuni.

Operația ți-o plătesc eu.

Apoi folosește cel mai bun scris de mână pentru a scrie trei scrisori.

Prima scrisoare, către clubul Faisan Doré.

Spune-le că nu te mai întorci.

Carierele se fac la Paris.

Edmond ne va ucide. Ne așteaptă acolo.

De ce să te irosești în Montreal? Sunt patru cluburi proaste.

Un artist francez trebuie să aibă succes în Franța.

Crede-mă, Parisul este locul.

Trebuie să-ți cânți melodiile unui public francez.

De azi,

Nu vom mai fi văzuți niciodată împreună

De azi,

Inima mea va trăi sub ruine

Ai naibii francezi!

Apoi, o scrisoare de despărțire către soția ta.

Nu mai ești îndrăgostit.

Nimeni căsătorit nu reușește în această afacere.

De azi,

Vocea mea nu va mai spune niciodată „te iubesc”

Voi fi mereu acolo, îți voi găsi un loc.

Seda poate sta cu părinții mei.

Voi fi umbra mea

Mâna mea s-a separat de a ta

În a treia scrisoare, îi vei spune prietenului tău Pierre

că s-a terminat, tu rămâi.

Tocmai s-a căsătorit. Nu va vrea să rămână aici!

Lasă-l să plece, nu ai nevoie de el.

Un bărbat adevărat își construiește cariera singur.

Niciodată nu vom mai simți aceeași frică

De a ne vedea fericirea fugind

S-a terminat

De azi.

- Îți dai seama ce înseamnă asta? - Da.

Sunt gata.

Voi începe de la zero, voi lucra de două ori mai mult.

Vorbesc despre mine!

Putem să nu vorbim despre tine, măcar odată?

Despre dorințele tale, ambițiile tale?

I-ai scris lui Edmond fără să-mi spui.

Crezi că mă va mai chema acum?

Scuze, m-am gândit la asta din toate părțile.

M-am săturat.

Nu mă pot forța să locuiesc acolo. M-am gândit la tine.

E greu să-mi imaginez lucruri fără tine, dar acum ești căsătorit.

Viața ta este acolo.

Asta schimbă jocul.

Tot ce știu este că vreau să scriu.

Și să-mi pot scrie cântecele,

Am nevoie de străzile din Paris.

Vezi? Întotdeauna ești „tu”.

Cariera ta, melodiile tale!

De multe ori ai avut dreptate când ai spus „crede-mă”.

Dar te înșeli.

Montreal are de toate!

Poate că nu pentru tine, domnule Never Satisfied!

Vei vedea, ambiția ta te va face să pierzi totul!

Eu, soția ta, fiica ta!

Datorită ambițiilor mele

ai un apartament și o soție pe care o iubești!

Da, am ambiții.

Da, nu sunt ca tine.

Trebuie să-mi cer scuze pentru asta?

Capitolul 4: „Va fi ziua mea”

Și trebuie să-mi car valiza?

Îmi pare rău, Edith.

Edith, îmi pare rău, nu pot merge cu tine la Bordeaux.

Paradisul Latin mă vrea joi.

Contract bun, nu pot refuza.

Preferi Paradisul Latin decât în deschidere pentru mine?

Nu, Edith, nu este asta.

Glumeam.

Du-te și cântă cu dansatorii tăi jalnici. Asta va fi cu un eșec mai puțin.

Nu, geniul meu prost?

Știi ce?

Mă uit la tine și îmi dau seama că preferam vechiul tău nas.

Serios?

Acesta este cântecul meu.

Eu l-am scris.

Serios? De ce nu mi l-ai oferit?

Ți l-am oferit.

Și eu ce-am răspuns?

Că nu va avea niciun succes.

Și că l-aș putea rescrie.

Am spus eu asta?

Ciudat, nu e stilul meu.

Ajunge deja! O vrem pe Piaf!

- Ai terminat, Joséphine? - Da.

- Bună, Charles. - Bună, Françoise.

Am o mașină. Vrei ceva de băut?

De când ai mașină?

Urmează-mă.

Așteaptă-mă.

Aceasta este viața ta în afara cabaretului?

Nu-mi vine să cred că locuiești la Piaf.

- Merge bine, micul meu geniu? - Foarte bine.

Josephine, Edith.

La naiba, ce trup!

Gilbert, îl cunoști pe Charles Aznavour.

Gilbert Bécaud, un mic compozitor drăguț.

Recent am avut o revelație. Am scris o melodie numită,, În viața mea".

- În care e vorba despre mine. - Ăsta e secretul?

Nu știu, dar mi se pare important să spui „eu” și „tu”.

Când te adresezi lumii, se creează distanță.

Trebuie să scrii fiecare melodie ca și cum ai trăi-o cu adevărat.

Chiar dacă nu este adevărat.

Trebuie să-ți interpretezi frumos melodiile.

Piaf își interpretează cântecele.

Cât despre restul,

este nevoie doar de muncă.

Pui cuvântul potrivit la locul potrivit.

Fiecare cuvânt are propriul său ritm.

Am cântat cu Piaf!

Iată.

Îmi place de ea, e preferata mea.

Ce discutați, miciile mele genii?

Spuneam cât de mult îmi place munca lui.

Este un compozitor bun!

Dar vrea să cânte, iar pe scenă nu e...

atât de strălucit.

Dar voi lua cele două cântece ale tale.

Bravo.

Nu mă simt prea bine. Mi se învârte tot capul.

Revin imediat.

Mai ai de gând să stai mult?

Ce spun părinții tăi?

Nu l-am prezentat încă.

Vor fi fericiți, este un armean.

Georges Garvarentz.

Minunat compozitor.

Își câștigă existența?

- Este talentat - Talentul nu este suficient.

Nu te mai comporta ca un frate mai mare.

Știu că îl vei adora.

Poți să-mi spui ce e în neregulă?

Arăți îngrozitor.

E în regulă, rezist.

Trebuie să muncesc mai mult, să repet mai mult.

Tu acționezi ca șofer pentru celălalt tiran.

- Oprește-te, Aïda. - E adevărat.

Nu știu de ce o accepți.

Nu este întotdeauna ușor, dar...

Învăț multe de la ea.

Este Edith Piaf.

Și tu ești Charles Aznavour.

De ce anume ți-e frică?

Nu ăsta ești tu, Charles.

Izabela...

Demonul care a ars în inima mea

Îngerul acela care mi-a șters lacrimile

Eu am fost... Nu, nu eu, tu.

Mă încurc..

Nu crezi că este prea sus pentru mine?

Nu, asta e frumusețea.

Că trebuie să-l forțezi.

Trebuie să ataci forte.

Forte? Micul meu geniu vorbește italiană acum.

Cântecul tău nu este ușor, dar va fi bine.

Ți-am spus, ești mai bine cu chestiile serioase.

Ar trebui să lucrezi la scris.

Serios, nu te-ai săturat să tot eșuezi în deschiderile mele?

E timpul să nu mai cânți între stripteuze.

N-ai spus că dacă aș fi bărbat, un bărbat adevărat,

Ar trebui să mă întorc în Franța și să am succes aici.

Da, dar poți avea succes ca și compozitor.

Nu asta ai spus. Ai spus ca și cântăreț solo.

Da, dar pentru a fi cântăreț, ai nevoie de o voce,

iar vocea ta este răgușită.

Termin-o cu prostiile, înapoi la treabă.

Nu.

Trebuie să plec.

Am să cânt între două stripteoze.

Întoarce-te, avem de lucru!

Am și eu de lucru.

Alergând după mica ta carieră, încercând să fii cântăreț?

Exact.

Mă gândesc la asta de ceva vreme.

Din tot ce am învățat de la tine,

singurul lucru care iese în evidență

este că numai munca grea plătește.

Este timpul să începem.

Să mă concentrez pe melodiile mele, pe cariera mea de cântăreț.

Pentru că da, fie că vă place sau nu, sunt cântăreț.

Ce fac pentru tine, zi și noapte,

îmi ocupă tot timpul.

Nu se mai poate, Edith.

Nu mai pot.

Am renunţat.

Nu o să mint, e ciudat să te aud așa.

Ce este asta?

Să-ți părăsești sora de arme?

Crezi că nu mai ai nevoie de mine?

Nu am de ales.

Trebuie să mă gândesc la mine.

Este spre meritul tău.

Este nevoie de mult curaj.

Știi că nu-mi plac oamenii indeciși. Dacă pleci, pleci.

O mulțime de uși se vor închide pentru tine.

S-ar putea să te simți singur, dacă nu mai ești sub aripa mea protectoare.

Mulțumesc pentru tot, Edith.

Ei bine, ieși de aici. Nu-mi plac despărțirile.

Vin!

- Charles. - Raoul. Ce mai faci?

N-am să te mint. Oamenii spun că te-a concediat din lipsă de talent.

- Ei spun asta? - Că fără ea ești terminat.

Le voi arăta eu.

Noul meu impresar.

Vei vedea, o să-ți placă de el.

Bună, Charles.

În nici un caz! Jean-Louis Marquet!

M-am gândit bine. Cine este Charles Aznavour?

Un tip slab, 164 cm, cu o voce răgușită.

Nu pot face nimic cu înălțimea mea.

Dacă o accept, alții o uită.

Apoi, vocea mea. Nu o pot transforma total,

dar pot lucra la ea pentru a-mi extinde gama.

Crede-mă, lucrez din greu la asta în fiecare zi.

Și știu, am o lipsă gravă de cultură.

Pentru a scrie, pentru a face interviuri, trebuie să citesc mai multe.

Raoul, fă-mi o listă.

Toate marile clasice, le voi citi pe toate.

Ideea mea este că trebuie să privim lucrurile la un nivel superior.

Voi scoate primul meu album. Fața mea pe copertă, numele deasupra.

Îl vom lansa cât mai repede. Am pierdut destul timp.

Putem să o luăm de la capăt?

Se simte ciudat.

- Posturile de radio au înțeles? - Da.

Vești bune?

Nu chiar. Momentan, nu vor să cheltuiască prea mult.

Idiotul de Vital, șeful RTL, ți-a furat una dintre melodiile tale.

- Cum așa? - Produce și filme.

A pus piesa ta Parce Que în cel mai recent film al său.

Fără a cere drepturi. Fără să plătească.

Al naibii!

Este o conduită profesională greșită.

Dar vești grozave pentru noi.

Nu este în poziţia de a negocia. Filmul lui apare abia săptămâna viitoare.

Rolele de film sunt trimise în cinematografele de peste tot.

Prețul este stabilit de noi.

Am o idee mai bună.

El este în lumea lui. O să-l scot afară.

- Charles! - Iată-mă aici.

Mama sugerează să lucrezi cu Georges.

De ce nu? Să vorbim săptămâna viitoare.

Auziți asta?

- Tu ești, tată? - Tu ce crezi?

- Ești la radio? - Da!

Incredibil! Vedeți? În sfârșit au înțeles!

Șeful RTL nu a avut de ales.

Felicitări, fiule!

Oprește asta, e îngrozitor.

Ce vrei să spui?

Este groaznic. Gesticulez aiurea.

Capul meu se învârte. Cine cântă cu mâinile în buzunare?

Costumul e prea mare, părul nu e bun.

Nu lăsa câteva critici să-ți strice debutul la televizor.

Câteva critici?

Unul spune despre vocea mea că e răgușită ca un muezin,

celălalt îmi compară timbrul cu al unei râșnițe de piper...

„Un mic escroc, un mic talent într-un corp mic.

Vocea sa răgușită e lipsită de farmec și plină de mișcări stângace. ”

Nenorociții! Sunt rasiști.

- Exagerezi. - Eu?

Așteaptă.

Îți voi arăta că exagerezi.

„Acest armean este respingător.

„Armenii se presupune că sunt buni cu cifrele.

"Aznavour, devine contabil!"

Asta nu e rasist?

E o prostie pură. E doar o prostie.

Publicul contează, iar al tău e în creștere.

Voi merge la public.

Jean-Louis, rezervă-mi unul dintre marile locații din Paris.

Alhambra, Olimpia. Invitați pe toată lumea, toată înalta societate.

Criticii, toată lumea. Chiar și ei, mai ales ei!

Dar înainte de asta, voi face un turneu prin toată Franța.

Cel puțin 10 muzicieni.

Compania nu își poate permite un turneu, nu cu o trupă.

O voi finanța, cu banii mei, bine?

Calm. Pentru o dată ai economisit niște bani.

Nu poți paria pe un turneu care poate eșua.

De ce ar eșua? De ce?

Raoul?

Are dreptate, e riscant.

Exact! Am discutat despre asta!

Îți asumi riscuri în afacerea asta, sau mori!

Putem să ne asumăm riscuri și să nu pariăm totul.

- Este incitant, dar asta e o nebunie. - Nebunie?

La naiba, chiar și tu mă abandonezi?

Nici măcar tu nu crezi în mine?

Am să vă dovedesc că vă înșelați.

Voi, publicul, criticii, toți!

Voi pune un nou spectacol. Voi face acest tur indiferent de cost.

Voi convinge pe toată lumea din fiecare locație!

Începând de acum, voi scrie o melodie pe zi!

Voi cânta până îmi rup gâtul!

Le voi arăta că nu sunt unul de neglijat.

Nu au auzit sfârșitul lui Aznavour!

Este oribil, Jean Louis. Nici un sunet.

- Iadul pur. - O să fie bine, concentrează-te.

Charles, respiră.

- Îngrozitor. - Nu, e grozav.

Haide.

Lasă-mă să iau asta.

O să fiu bine, Androuchka, mulțumesc.

Cred că eram prea încrezător.

Am privit prea departe.

În afara Parisului, nimeni nu așteaptă să mă vadă.

- Pierd tone de bani. - Serios?

E simplu: sunt ruinat.

Va trebui să-mi vând mașina pentru a imprima postere.

Mai ai Parisul. Luna viitoare e sold out, nu?

Paris?

O săptămână la Alhambra și doar prima noapte este plină.

Uneori cred că ar trebui să renunț.

Ce vrei să spui?

Nu te-am auzit niciodată vorbind așa.

O să fie bine, sunt sigură.

Vom vedea.

- Ne vedem, soră. - Stai!

Părinții noștri ți-au lăsat o scrisoare.

De la cineva pe nume Arlette. Sună cunoscut?

A trecut ceva timp.

Citește-mi.

„Dragă Charles,

„Nu este ușor de scris, așa că voi trece la subiect.

„Ai un fiu.

„Numele lui este Patrick. Are 8 ani.

„Când am aflat, nu eram la Paris.

„Tocmai cunoscusem pe cineva.

„M-am gândit că e mai bine să nu-ți spun.

„Acum l-am părăsit pe acel om, care a devenit alcoolic,

„violent atât cu mine, cât și cu Patrick.

„Am foarte puțini bani.

„Patrick are nevoie de un tată.

— Pot să ți-l prezint repede?

În partea de jos, ea a lăsat un număr de telefon.

Deja începe să fie prea mult. O să te sun înapoi.

„Cu o voce nazală lipsită de putere,

„Pretenția lui Aznavour de a cânta în fața unei mulțimi este de neconceput.

„Nechibzuință totală”.

De ce citești asta?

Și acesta: „Am putut să aruncăm o privire

„a unei monstruozități medievale,

„din zilele lui Quasimodo.

„Cum pot lăsa un infirm să cânte? ” Un infirm.

Ignoră-le. Vor doar atenție!

Haide, ești pe primul loc în top 5.

Paris...

de care mi-e frică.

În seara asta trăiesc sau mor.

... Am talent.

Când aveam 18 ani, am părăsit micul meu oraș

Și am decis să-mi trăiesc viața din plin

Inima mea era ușoară, iar valiza mea subțire

Eram sigur că voi cuceri Parisul

Am rugat cel mai elegant croitor să îmi facă

Acest costum albastru, a fost cea mai recentă nebunie

Fotografiile, melodiile, aranjamentele

Au luat tributul economiilor mele

M-am văzut deja pe un afiș de teatru

Numele meu de 10 ori mai mare decât al oricui

M-am văzut deja, adorat și bogat

Semnând autografe, Pentru o mulțime plină de fani

Am fost cel mai mare dintre visatorii

Mi-am imaginat faima, ovațiile în picioare

M-am văzut deja verificându-mi lista

Pentru fata care în noaptea aceea s-a atârnat de brațul meu

Fața a îmbătrânit sub machiajul meu

Dar vocea este acolo, mișcările de asemenea, încă mai am săritură

Inima mea s-a amărât Pe măsură ce am îmbătrânit

Dar am idei, știu frânghiile, încă mai cred

Simt doar scena sub picioarele mele

Văzând un public îmi face inima să bată

Nu m-a ajutat nimeni, nu am avut noroc

Dar în adâncul meu știu că va fi ziua mea

Costumul meu albastru, îl port acum la 30 de ani

Și cântecele mele mă fac să râd doar pe mine

Cu mână la gură, din uşă în uşă

Fac tot ce este necesar pentru a îndura

Am cunoscut doar succes ușor

Trenuri de noapte și doamne ale nopții

Plata jalnică, purtând pungi toată ziua

Hoteluri neplăcute și mese mizerabile

M-am văzut deja în fotografii

În brațele unei vedete, la schi de iarnă sau la mare

M-am văzut deja spunându-mi povestea vieții

Prefăcând nonșalanță În timp ce dau sfaturi debutanților

Lină și calmă, nopțile mele de început

Mi-e teamă de telegramele de la Paris

În fața acestei mulțimi, o astfel de frică de scenă

Apoi draperiile sus, urale și reflectoare

Am făcut tot posibilul să ies în evidență

Am cântat despre dragoste, comedie și fantezie

Dacă am eșuat lamentabil, Dacă sunt doar o umbră

Nu e vina mea. Publicul nu a înțeles

Nu mi s-a dat niciodată șansa mea

Alții au reușit cu voce mică și cu mulți bani

Eram prea pur, sau prea în avans

Dar va veni ziua când le voi arăta că am talent.

Să ne schimbăm locurile de muncă.

Știu zgomotul scaunelor care se ridică. Oamenii pleacă.

Du-te să faci o plecăciune.

- Pentru ce? - Continuă, Charles.

„M-am văzut deja pe un afiș de teatru... ”

Pentru directorii de radio pe care i-am văzut după emisiune,

dornici să joace în,, Va fi ziua mea".

De data asta vei face o intrare grozavă. Fiecare radio!

Charles! Ce spectacol! Ce punere în scenă frumoasă!

- Mulţumesc, Charles. - Acesta este Charles Trenet!

Îl ador!

Uite cine e aici. Bouchard.

Urăsc criticul ăsta. El mă anihilează adesea.

Domnule Aznavour? Chiar m-ați uimit.

Vă mulțumesc.

Scuze pentru ultimul meu articol.

- Nu am fost foarte blând. - Serios?

Știi, nu am citit niciodată recenzii.

Bea niște șampanie.

Este pentru tine. E plăcerea mea.

Să aveți o seară excelentă. Pe curând.

O lecție de diplomație! Loc de muncă bun!

El este bun. Mai bea niște șampanie.

Charles Trenet!

Întotdeauna am spus că cea mai bună melodie este Y'a d'la Joie.

Dar în seara asta,

fiul meu a devenit un mare artist, nu?

Îți amintești ce spun mereu?

Uită-te la noi acolo, uită-te la noi aici.

Băiatul este aici.

Bună seara.

Bună seara.

Bună seara, Arlette.

Mă bucur să te cunosc, Patrick.

- Ți-a plăcut spectacolul meu? - A fost bine.

- Ți-a explicat mama ta? - Da.

- Voi locui cu tine uneori. - Corect.

Vino să-ți cunoști familia.

- Bunicul tău, Misha. - Bună, băiatul meu.

Bunica ta, Knar.

Sora ta Seda.

Ți-am făcut patul lângă al meu.

Multă lume, dintr-o dată!

Cu siguranță e fiul tău, Charles.

Capitolul 5: „Luați-mă departe”

Ce faci aici? Risipindu-ți viața!

- E bine. - Nu e deloc bine.

Uită-te la tine în spatele acelui clincher.

Ar trebui să fii în spatele unui pian de concert

într-un loc plin, oameni în genunchi.

Deci, de ce ești aici?

- Nu pot fi în două locuri deodată. - Da, corect!

- Tăiați! - Bine, am tăiat.

Asta a fost foarte bine. O vom face din nou.

Charles, poți să cânți pe un ton mai jos?

Dle Truffaut, avem nevoie de 15 minute pentru recreere.

15 minute!

Domnule Aznavour?

Pot avea un autograf?

- Pentru? - Celine.

Bună dimineața, Charles. Trezit devreme, ca de obicei. Am o veste bună.

Găsește-mi cei mai buni traducători pentru melodiile mele.

Le voi înregistra în spaniolă și engleză.

În regulă. Acum?

Nu avem de ales.

Nimic nu este mai bun decât 17 ore de muncă pe zi.

Nu pot nega asta. Vestea bună oricum:

,, Va fi ziua mea" s-a vândut peste 300.000 de discuri.

A doua veste bună:

După recordul tău de 90 de concerte la Alhambra,

începem o alergare de 2 săptămâni la Olympia.

Vestea mea bună: Câteva melodii noi pe care să le auziți.

- Mulțumit de ele? - Foarte.

Cred că am găsit formula.

Formula Aznavour.

Să îți arăt?

Rapid. Doar unul. Am o programare.

Magnific.

Programarea ta?

La naiba.

Charles.

Deschide-ți corespondența, mai ales aceasta.

Îți va plăcea.

Redevențele tale!

Un milion.

Franci vechi?

Nu, cei noi.

Bună, magicienilor.

Pe poziții, vă rog, haideți.

Michel?

Stop!

Corzile.

Au plecat. Concentrează-te.

Încă o dată, de la început.

- Noi tăiem. - Scuze, e vina mea.

Încă o dată.

Alamele.

Pot să le am mai clare, mai dinamice?

Nu înțelegeți bine azi?

Încă o dată.

Johnny Hallyday, Charles Aznavour

Încântat de cunoștință.

Mulțumesc că m-ați primit. Bine din partea ta.

- Un loc frumos! - Aşa crezi?

- De unde ești? - Am crescut la Paris.

De asemenea, Belgia. Dar mai ales străzile.

- Avem asta în comun. - Serios?

Te-am auzit cântând, bravo!

- Ești foarte talentat! - Mulţumesc.

Cântăreții generației tale sunt rar ca mine.

Nu multora le place rock sau „yé-yé” cum se spune.

Cântăreților generației mele le este frică că le vei lua locul.

Dar dacă ignorăm lucrurile noi,

suntem morți.

Cântă fără efectul tău rock.

Vocea ta cea mai blândă, ca în șoaptă către o femeie.

Bine, chiar pe stilul meu.

Voi începe.

Charles, vrei să vii să dansezi?

Nu, mulțumesc.

Deci, Charles, ești pretențios?

Nu-ți plac?

Sunt drăguțe, dar știu de ce sunt aici.

Ce durere în fund.

Ai stricat jumătate din Rivieră.

Jumătate? Asta e tot?

Prietenele suedeze despre care ți-am vorbit.

Să vă fac cunoștință.

Fetelor!

Aici!

Charles, fă cunoștință cu Essy și Ulla.

Ulla, asta e?

Bună, Charles. Încântat să te văd.

- Vorbești suedeză? - Deloc.

Este tot ce știu și nu știu ce înseamnă.

Înseamnă...

Prins cu barba în cutia poștală.

La noi, este „prins în flagrant”.

Felicitări, domnule Aznavour.

- Mulţumesc. - Mulţumesc.

Îi cunoști pe toți de aici?

Nu îi cunosc, ei mă cunosc pe mine.

- Sunt fani. - Fani?

De ce fani?

Charles Aznavour sună un clopoțel?

Nu, scuze, nu cunosc cu adevărat cultura franceză.

Nu-ţi pare rău.

Dar în cultura franceză,

când ți se oferă șampanie, trebuie să accepți.

Cu ce te ocupi?

Sunt model. Fac poze.

Aș fi pariat pe asta.

Trebuie să călătorești mult.

Da, Milano...

Paris, Statele Unite un pic.

Ascultă, Ulla,

în ziua în care voi cânta în State, te voi aduce cu mine.

Voi plăti pentru tot. Bilete de avion, hotel...

Mulțumesc, e dulce, dar...

dacă se va întâmpla vreodată, îmi voi plăti.

De acord.

Aşa...

Ai fost prins... în flagrant.

Dansăm?

Seda, Patrick, vino la micul dejun.

Nu, mulțumesc. Nu încă.

Ce mai face Patrick la școală?

E greu de spus, nu vorbește niciodată.

Mâine luăm prânzul cu Frédéric Dard.

- Vine? - Mâine?

Nu pot, înregistrez 6 cântece în spaniolă.

Sper că vei avea timp să mănânci.

Un sandviș.

Înainte le mâncam din lipsă de bani, acum le mănânc din lipsă de timp.

Cine vorbește? Charles sau Aznavour?

Spune-mi când e fratele meu liber.

Ești amuzantă, surioară.

Dormi bine, iubirea mea?

Foarte bine. Nici nu te-am auzit plecând.

Bună, Ulla.

E frumos, ce este?

Un cântec pe care îl scriu cu Jacques Plante.

Am găsit în sfârșit melodia.

- Poți să-l cânți? - Dacă îți place.

Bine că ți-am dat o șansă în acel club.

Erai atât de sigur pe tine.

Atât de pretențios.

Francez.

Nu, ți-am dat o șansă.

Vezi? Exact ce vreau să spun.

Părinții mei s-au mutat acolo după nuntă.

Deci, Charles?

Când este nunta noastră?

Căsătoria, copii...

Am trecut prin asta. Nu mai e pentru mine.

Tot ce fac este să încerc să te înțeleg.

Nu începe din nou, la naiba!

Mă întorc în Suedia.

Dacă vrei să mă mai vezi vreodată,

este să te căsătorești cu mine.

Atenție.

Îți dai seama ce faci aici?

Charles, cineva pentru tine.

- Nu vezi că sunt ocupat? - El insistă.

Cum îl cheamă?

Pierre Roche.

O, Pierre.

- De ce nu mi-ai spus? - Urăști surprizele.

Intră.

Pierre Roche, prietenul meu cel mai bun.

Îmi pare bine să vă cunosc.

Trebuie să plecăm, Charles. Mulțumim încă odată.

Hei Frank..

Voi continua să cânt în America, până voi avea salariu ca al tău.

Hah, mult noroc.

Tocmai i-ai spus lui Frank Sinatra că primești același salariu ca el?

Mi-a fost dor de tine, Charles.

Uită-te la tine!

Nici măcar nu pot să-mi mai bat joc de nasul tău!

- Dar tu... - Da, știu...

Tu ce mai faci? Unde ești?

Cânt la pian într-un hotel.

Clienții nu ascultă, așa că nu este prea multă presiune.

Dar azi sunt fericit.

Datorită fiului meu, compun din nou.

Cum așa?

Indiferent ce se întâmplă, în fiecare dimineață

luăm micul dejun împreună.

Vorbim, el îmi spune ce a visat.

- Ele inspiră melodii. - Serios?

- Și tu? - Eu?

- Ești fericit? - Da.

Ești într-un loc bun, ai tot ce vrei.

Da.

Da.

Încă nu ești mulțumit?

Și viața ta amoroasă?

Aproape că am găsit iubirea vieții mele.

- Adică? - Ea a vrut să se căsătorească, eu nu.

- A plecat. - La naiba.

Ulla.

Suedeză. Frumoasă, rafinată.

Ea este oglinda mea.

Ea este gheață și eu foc.

Vorbești la prezent.

Ce mai aştepţi?

Tati, vrei să iei micul dejun cu noi?

Da, da. Miroase bine.

Vrei niște dulceață?

Nu-mi place dulceata.

Ce ai visat aseară?

Despre Misha. Eram în grădină.

Era un câine care încerca să ne prindă

iar Misha plângea.

Este frumos.

- Vei fi aici în acest weekend? - Doar de dimineață.

Și în seara asta?

Nu voi fi aici, scumpo. Lucrez.

- Patrick. - Bună, tată.

Vino, fiule.

Jean-Louis a spus că ai fost aici. Spune-mi!

Nu te-am văzut de săptămâni.

Știu.

- Ce s-a întâmplat? - Nimic.

Bravo pentru seara asta. A fost chiar bine.

Nu a fost deloc bine.

Schimbă subiectul. Nicio veste timp de 3 săptămâni?

- Îmi pare rău. - Vorbește-mi.

Nu am vrut să ies. Nu mă simțeam grozav.

Dar sunt mai bine.

Sunt bine.

Și noul apartament? Vă place?

- Nu ești prea singur? - Nu, deloc.

Apartamentul este perfect.

Mulțumesc, este un cadou frumos.

Nu-mi mulțumi, e normal. Tu ești fiul meu.

Si daca mai ai nevoie de ceva...

Nu.

Pianul?

L-ai primit?

Frumos, nu?

Reporterul de la Le Parisien.

Vin acum.

Nu ezita.

Nu trebuie să-ți lipsească nimic.

Am tot ce îmi trebuie, tată.

O ultimă poză.

Îmi pare rău, trebuie să plecăm.

- Ai fost excelent în seara asta. - Nu, Androuchka.

Știu când sunt bine și când nu.

Am chef de o băutură.

Du-mă unde mergi tu.

Știi, merg mai mult la baruri...

Homo bars?

- Nu e un cuvânt rău. - Baruri de homo!

- Unde e Patrick? - A plecat.

Deja? Nici măcar nu și-a luat rămas bun.

Bravo, Jacky. Foarte emoționant.

Mulțumesc.

O interpretare foarte personală.

- Mi-a plăcut mult. - Atunci sunt fericit.

Am cântat prin cluburi în care sunt insultat toată noaptea.

Am auzit totul.

Regină, păcănoasă, ciudată murdară.

Nu-ți face griji, și eu am fost insultat.

Serios? Ce au spus?

Dacă ai ști..

Mitic, străin murdar.

Evreu murdar.

Nu ești evreu, nu?

Măcar ești un homo!

Da.

- Nu înţeleg. Cine va cânta asta? - Eu.

Spui „eu” în cântec.

Aşa?

Le vei explica oamenilor?

Fă un anunț sau nu vor înțelege.

Bineînțeles că nu vom face un anunț!

Nu mai credeți că publicul este prost.

Îl voi cânta așa cum este.

Voi sta ca tine, Androuchka.

Locuiesc singur cu mama

Într-un apartament vechi

Strada Sarasate

Și să-mi țină companie

O țestoasă, doi canari

Și o pisică

Să o las pe mama să se odihnească

Deseori merg la piață

Și gătesc

Fac ordine, fac curat, fac praf

Și uneori cos

Pe mașină

Munca nu mă sperie

Sunt un pic de decorator

Un pic de stilist

Dar adevărata mea muncă este noaptea

Când sunt travestit

Sunt un artist

Am un număr foarte special

Care se termină în plină nuditate

După striptease

Și în bar tot ce văd

Bărbații nu le pot crede ochilor

Sunt un homo, după cum se spune.

Nu ai sunat înainte?

Ce s-a întâmplat?

- Părinții? - Nu.

Aida.

Vorbește.

Este Patrick.

Ce?

L-au găsit în apartament.

E mort, Charles. Îmi pare rău.

Mă duc.

Nu vii la părinți?

Trebuie să cânt la Olympia în seara asta.

Chiar în seara asta?

- Ești bine, frate? - Da.

Ești sigur?

Sunt bine, da...

Scriam un cântec.

Îmi poți spune dacă nu ești bine.

Sunt perfect bine.

Ştii...

M-am concentrat pe aceste versuri.

De ce te taci toată ziua?

Nu e nicio grabă pentru un nou album.

Nu e nicio grabă, nu ai nevoie de bani.

Cineva trebuie să ne mențină stilul de viață.

Charles...

Ești în vârf.

Îți poți lua ceva timp.

După tot ce s-a întâmplat.

Poate ar trebui să încetinești puțin.

Bucură-te de copii.

Tocmai ți-ai pierdut fiul.

Vorbește-mi.

Poți să-mi spui că te doare.

În primul rând, nu cred că sunt în vârf.

Și m-am gândit bine.

Îi voi cere lui Jean-Louis să închirieze cel mai bun teatru

în fiecare capitală a fiecărei țări mari.

Trebuie să călătoresc.

Trebuie să văd oameni.

În regulă.

Foarte bună idee.

În caz că nu-mi știi numele...

L-am scris aici.

- Bună treabă, ai fost perfect. - Mulţumesc.

- Mă duc, sunt obosit. - Şoferul aşteaptă. Te văd.

Apropo, americanii au spus da.

Primești onorariul lui Sinatra.

Nu glumesc.

Bravo, Charles.

Sunt tratat ca un rege, de oameni, de presă.

E minunat. Deci de ce suni așa?

Nu prea știu, mă simt...

ciudat.

Nu știu dacă vreau să râd sau să plâng.

Mă gândesc la părinții noștri, la Patrick,

la Pierre, Edith.

Îți amintești ce spunea tata?

„Uită-te la noi acolo, uită-te la noi aici”.

Uită-te la tine.

Ți-ai îndeplinit toate obiectivele.

Poate asta e problema.

Am muncit atât de mult ca să ajung aici.

Și acum nu știu ce să fac.

Nu sunt obișnuit cu asta.

Charles,

aici îți spun, ca de obicei, să încetinești.

Să-ți faci timp pentru tine.

Amândoi știm răspunsul tău.

Mi-ar plăcea să pot.

Dar dacă mă opresc, mor.

Charles?

Charles, ești acolo?

Voi fi bine. O să te sun înapoi.

În regulă.

O să fie bine.

O legendă a muzicii franceze a trecut mai departe.

Charles Aznavour a murit aseară la 94 de ani.

Până la sfârșit, a scris și a cântat pe scenă,

în Franţa şi în întreaga lume.

Cu 180 de milioane de discuri vândute,

Charles Aznavour lasă în urmă o operă majoră.

Fiul refugiaților a devenit simbolul culturii franceze

și chiar imaginea Franței în lume.

DL. AZNAVOUR

Sincronizarea: MEOO Team