Original subtitles

"IN BRATELE FEMEILOR IN VARSTA"

Situatia din Spania devine din ce in ce mai critica, zi de zi.

Anarhia domneste la sate si in orase.

Spiritul revolutionar al maselor, dezamagite de agentii sovietici,

este insotita de o guvernare malitioasa si neglijenta.

care vrea sa transforme Spania intr-o colonie a Moscovei.

Spanioli, tara noastra este in pericol.

Ca sa o salvam, armata este acum la comanda.

Trupele andalusiene se supun generalilor si mentin vigilenta pe strazi.

Garnizoanele galiciene dominate, sunt in repaos alaturi de ceilalti revolutionari.

Garda Nationala si puscasii s-au alaturat si ei,

Armatei Nationale ca sa ne salveze.

Inca mai asteptam sa vedem ce se intampla la Madrid si in Catalunia.

datorita faptului ca destinele lor sunt legate,

de cele ale politicienilor care nu au condus Spania asa cum trebuie.

Dar noi ne-am asumat niste riscuri, si are sa fie inutil,

ca Spania sa reziste...

Nu ati auzit?

Trupele noastre au preluat controlul in Catalunia.

Asta numai daca Dumnezeu nu le interzice, "rosii" au sa ne vaneze ca pe niste iepuri.

Sfanta Fecioara de Saragosa!

Sa mergem! Sa mergem! Impachetati in valize numai ce este esential.

Inchideti ferestrele si jaluzelele. Stingeti toate luminile.

Trezeste-i pe copii. Nu le da nici o explicatie.

Spune-le sa se imbrace, sa-si ia lucrurile si sa fuga la capela.

Imediat!

Dragii mei feciori, glorioasa Armata Spaniola a declarat razboi impotriva,

guvernului ateu si comunist.

Din pacate pentru scoala nostra si pentru noi toti,

Catalunia continua sa ramana in mainile "rosiilor".

Sa ne punem speranta in Dumnezeu ca asta nu are sa dureze prea mult.

Ce s-a intamplat?

-Nu ai auzit? Suntem in razboi. -In razboi?

Pentru moment scoala noastra este inchisa iar voi o sa va intoarceti la casele voastre.

Parintii vostrii au sa fie de acord cu hotararea mea, sunt sigur de asta.

Si eu sper, cu voia lui Dumnezeu,

ca ne vom revedea din nou in luna septembrie.

lar acum inainte sa plecam pe drumurile noastre,

ne vom incredinta vietile noastre in mainile Divinei Providente.

In numele Tatalui, al Fiului, si al Sfantului Duh, amin.

Domnului sa ne rugam,

Tatal nostru care esti in Ceruri, sfinteasca-se numele Tau,

vie Imparatia ta...

Dumnezeu sa va binecuvanteze pe toti. Ar fii mai bine daca ati pleca.

Fiecare sa apuce pe alt drum, astfel are sa fie mai putin suspicios.

Nu uitati ca suntem pe teritoriul inamicului.

Bine, plecati. La revedere.

Domnilor,

nici un cuvant nimanui, despre scoala voastra.

Uitati ca ati fost la internat.

Stergeti-va asta din minte. Daca intreaba cineva, ati fost intr-o excursie la tara.

Evitati sa intrati in oras.

Mergeti direct la gara, pe cel mai scurt drum, ati inteles?

Plecati, plecati, plecati.

Bonet! Bonet!

Ce mai astepti?

Pleaca si tu cu ceilalti.

Asta are sa imi fie de ajuns ca sa ma duca la La Coruna?

Dar tu locuiesti in Gerona.

Mama este in vacanta acolo.

Galicia a fost ocupata.

Comunicatiile cu La Coruna au fost probabil intrerupte.

Probabil ca ai rude sau prieteni in Gerona.

Sa mergem, Bonet.

Du-te la ei pentru cateva zile. Situatia asta nu are sa mai dureze mult.

Du-te la Gerona. Du-te la Gerona!

Du-te la Gerona!

Era luna iulie a anului 1936.

In acea dimineata eram pe bicicleta si eram fericit.

Urma sa fiu singur pentru prima data.

Nu trebuia sa raspund in fata nimanui. Eram liber sa vin si sa plec.

Totul imi parea o aventura.

Traiasca revolutia! Traiasca!

Treci in masina!

Ai sa ma obligi?

Ce crezi ca este asta?

-Repede, treci inauntru! -Misca-te!

Manuel! Manuel!

Sunt eu, Andres.

Ce faci aici?

Cine este in casa mea?

Ingrijitorul...

Am sa te las sa intri.

Si ca sa pastreze apartamentul, ingrijitorul a raportat-o pe mama ta,

ca a mers la miting si ca este fascista.

Este un lucru bun ca ea este in La Coruna.

Daca o prindeau aici, imagineaza-ti ce i s-ar fii intamplat.

Dar trebuie sa-mi iau portofelul...

Esti nebun? Toate lucrurile sunt cu fundul in sus.

In afara de asta, ingrijitorul te poate impusca.

Si stii ceva? Sunt sigura ca I-a gasit deja.

Cum am sa ajung in La Coruna?

Este imposibil!

Am ascultat stirile la radio,

si asta este situatia.

Armata a preluat controlul in Galicia, Old Castile, Leon, Navarra,

si o parte din Andalusia.

Catalonia, Levante, New Castile, si mare parte din Andalusia

au tradat cauza revolutiei.

Cu Spania impartita in doua, cum ai sa poti merge de la Gerona in La Coruna?

Sa vedem.

Este usor, am sa merg in Franta,

si ma intorc prin Navarra.

Cat esti de naiv!

Cand este razboi, granitele sunt inchise.

Spania este in razboi.

Ce pot sa fac atunci?

Ramai aici si o sa mai vedem.

Ce vrei sa vezi?

Razboiul impotriva neamului are sa dureze vesnic.

Ce faci?

Am sa repar pana si apoi o sa plec.

-Unde? -In partea cealalta.

Stai asa...

la-ti geamantanul.

Haide.

-Care este numele tau? -Andres Vila Florez.

-Florez sau Flores? -Florez...

-De unde vii? -De la Barcelona.

-Unde mergi? -Pe front.

Pentru ce naiba?

Vreau sa lupt impotriva fascismului.

Esti curajos!

-Ea este mama ta? -Unde este?

In Franta.

Era speriata dar eu nu am mers cu ea.

Deci, este o fascista.

-Dar tatal tau? -El este mort.

-Cati ani ai? -Am 17 ani.

Spune adevarul.

Aproape 16 ani.

Are sa mearga la bucatarie.

Eu vreau sa infrunt Republica.

Poti sa faci asta curatand cartofi.

La bucatarie.

Mai inati le omori si apoi le jumulesti. O sa facem orez.

-Sa le omor? Cum? -Uite asa.

Buna dimineata.

Uite ca vine Miss Spania.

Atentiune! Prezentati arm'!

Daca incepeti cu glumele astea, eu am sa plec.

Voi numai radeti de mine.

Am sa te sufoc cu sarutarile mele. Uite aici.

Asta este carne adevarata, nu ca celelalte resturi.

Ma gadali!

Esti delicioasa. Sa scoatem putin la are sanii astia.

Tu crezi ca noi fetele de la tara suntem ca fetele de la Barcelona?

Ei bine, nu suntem.

Cui ii pasa de Barcelona? Mie imi plac femeile din Aragon.

lar tu mai presus decat toate. Stii doar ca te iubesc.

-Tu vrei sa profiti de mine. -Cine, eu?

Am sa ma casatoresc cu tine la biserica, oricand vrei tu asta.

-Nu ai sa faci asta! -Cum, nu?

-Parinte, vino aici! -El nu este preot.

Uita-te la chelia lui

De ce nu a tras?

El nu mai crede in Dumnezeu. O sa ne castoareasca si mergem in pat.

Daca nu o face, casatoria nu este valabila.

Honorio, lasa-ma in pace!

-Ai sa ma enervezi. -Tu ai sa ma scoti din minti.

Nu ma mai tachina!

Inceteaza cu asta!

Maine nu am sa mai aduc nici un fel de provizii!

-La ce te uiti? -La nimic.

Da-ti-va din cale!

Adu bagajele inauntru.

Haide.

Imi pare rau dar eu nu vorbesc limba dumitale.

I-am spus ca eu nu vorbesc limba engleza.

Ea spune ca este o straina.

De unde stii?

Este o ducesa si merge la Londra.

Ce sunt?

Englezi in drum spre Londra.

-Si ce fac ei aici? -El vorbeste engleza.

Tu vorbesti limba engleza?

Fantastic...

Spune-le ca trebuie sa se cazeze la han.

O sa verificam la Barcelona, si daca sunt in regula,

pot sa-si continue calatoria.

Spune-i ca masina a fost rechizitionata de catre Armata.

Doamna, telefonul este numai pentru convorbiri cu soldatii din transee.

Paco, sa mergem.

Nu, asta ramane aici.

Misca-te.

Femeile astea aristocrate sunt incantatoare.

Nu-i asa?

Dupa semnarea Tratatului Comitetului Antifascist cu generalii,

s-a stabilit o durata a programului de lucru de 40 de ore pe saptamana.

la bagajele.

Multiumesc.

Unde este Davalos?

Unde altundeva? Trage un pui de somn.

larasi contesa?

-Ce naiba mai vrea? -A spus ca este foarte important.

Arata minunat.

-Unde este? -In masina.

Fereste-te de femeile aristocrate.

Sunt incantatoare.

-Ce spune? -Intreaba daca stii de ce a venit aici?

Da, pentru pasaport.

Vrea sa-si continue calatoria.

Ce spune?

Daca ii dai pasaportul are sa...

A spus ca esti atragator.

Spune-i ca eu nu sunt de vanzare.

Bine...

-Ei bine... -Sa megem!

Si are de gand sa si-o traga cu el?

Misca-te! Misca-te!

Am ajuns pe front din intamplare,

si eram sigur ca asta nu are sa dureze mult.

Dar am inceput sa experimentez atatea lucruri noi,

incat gasirea mamei mele devenise mai putin importanta.

Fascistii!

De asta esti atat de jalnic.

Uite aici, mancarea.

Uite aici.

Urmatorul!

Nu pot sa vad pe nimeni.

Bine, atunci ne putem relaxa.

Asculta,

daca cineva ar trece in partea cealalta, ai sa tragi?

Bineinteles.

Ai mai ucis pe cineva?

Este mai greu sa ucizi pe cineva in vreme de razboi decat cand este pace.

Inamicul este vigilent si sta ghemuit.

-Dar tatal meu... -A ucis pe cineva?

-Fascisti, nu-i asa? -Un asasin platit.

La Barcelona cu Unitatile Galbene.

Priveste! Este cineva acolo.

Uite. Seamana cu o mica casnica.

-Nu ai de gand sa tragi? -Bineinteles ca nu.

Daca trag, fascistii au sa se enerveze si au sa porneasca o ofensiva.

Lasa-I pe ticalos sa-si rezolve treburile.

Razboiul asta nu are sa se sfarseasca niciodata.

Bine. Asta nu este un lucru rau.

Sa stai intins toata ziua, mananci friptura de iepure,

bei vin si fumezi tigari.

O sa fie cu totul alta poveste cand are sa vina iarna.

Eliberandu-ma de anxietatile mele, ducesa mi-a calmat fervoarea,

si misterul constituit trupul unei femei,

desi asta fusese doar o elberare pasionala,

pentru ca eram inca un virgin, la fel ca si mai inainte.

Uite ca vine.

-Spune-i ca nu sunt aici. -Sigur.

-Buna! -Buna...

-Unde este Honorio? -Nu stiu.

-Ce s-a intamplat? -Nimic.

-Ce spui de o piersica? -Bine...

Si eu sunt trista uneori.

Cand are sa se intoarca Horatio?

Ce este asta?

Imi acordati acest dans, domnisoara?

Tu ametitule esti un dansator jalnic.

Ce parere ai de asta?

Cine sunt ei?

Fascisti. Au sa fie impuscati.

Davalos este un fanatic.

Au vrut sa se confeseze, asa ca m-au chemat pe mine.

Mi-au sarutat pana si mana.

Fiti pregatiti.

-Traiasca Spania! -Traiasca Christos regele nostru!

Erau falangisti sub acoperire,

care au vrut sa arunce in aer centrala electrica si I-au ucis pe paznic.

Ce altceva putea face Davalos?

Ei bine, nu ai vrut tu sa ucizi fascisti?

Nu te-am crezut niciodata.

Haide. De ce nu-mi spui adevarul?

Mama mea este in La Coruna.

-lar eu... -Si tu ai vrut sa treci granita,

ca sa i te alaturi.

Uita de ideea asta.

Ai sa o gasesti pe mama ta, cand razboiul asta jalnic are sa se sfarseasca.

Nu are sa se sfarseasca niciodata.

Totul se sfarseste odata si odata.

De altfel, daca nu ramai aici,

s-ar putea sa nu apuci sfarsitul.

Rebelii si-au concentrat trupele si are sa fie varsare de sange.

Stii ce am de gand sa fac?

Am sa te trimit acasa la mine.

Haide.

Faceti loc!

Fa o baie si foloseste peria asta de curatat

Dumnezeu stie cati paduchi ai, copil sarman!

Da, doamna.

Blestemetul de razboi ne face pe toti sa suferim.

Dar fara razboaie, ce s-ar face militarii?

Ce face sotul meu cel acru cu anarhistii aia?

Bine.

Sper ca unionistii si anarhistii i-au aratat,

ca lumea nu este o cazarma.

Uite aici, pijamale curate.

Am sa-ti fierb hainele tale, ca sa le ai maine.

Multumesc.

Haide.

Mi-o pot imagina pe mama ta, cum se simte fara nici o veste de la tine.

Sarmana femeie.

Stii ce o sa facem?

O sa apelam la Crucea Rosie.

-Poate ca ei ne pot ajuta. -Cine stie?

Asta nu pentru ca vreau sa scap de tine.

Un barbat in casa nu este niciodata o piedica. Ne face placere sa te avem aici.

-Nu-i asa, Julia? -Da...

Seamana cu tatal ei, este la fel de serioasa ca un notar.

Poate ca i-ai putea scrie, prin Crucea Rosie.

Imagineaza-ti cat de fericita ar face-o lucrul asta.

-Sigur. -Nu esti prea vorbaret.

Ce mai tineri! La varsta ta...

-Eu nu am fost niciodata tacuta. -Nici acum nu esti, mama.

Ai dreptate. Daca eram muta as fii explodat.

-Trebuie sa plece din acel batalion. -Nu, eu sunt foarte fericit aici.

Ca sa plece de acasa, barbatii prefera chiar si sa mearga pe front.

-Haide, mama! -Ce ai tu cu el?

-Nimic, cu tine am eu treaba. -Ce vrei sa spui?

Continui sa te prefaci ca nu stii de ce I-a trimis tata aici.

-Era in primejdie si... -Asta este o minciuna!

Tu intotdeauna ai vrut sa ai un fiu, si pe mine nu m-ai iubit niciodata!

Opreste-te.

Spui ca esti varul meu. Ea este cam babuitoare

-Buna ziua. -Buna ziua...

-Ce faci aici? -Nu este astazi data de 15?

Cine este asta?

Un var al meu care m-a adus cu bicicleta.

-Cum se simte tatal tau? -Bine.

-Si mama ta? -Iti trimite salutari.

La naiba!

Voi credeti ca asta este pamantul fagaduintei.

Tu intotdeauna te plangi.

Voi nu stiti cate sacrificii a trebuit sa facem noi.

Ce este mai rau este ca, nu stiti sa aprecieti asta.

Cartofi. Sunca.

Rosiile astea sunt fantastice. lar acum putine paie

Ouale vin deasupra.

Nu le sparge.

Daca se sparge vreunul, mama are sa ma ucida.

Daca sunteti prinsi, eu nu va cunosc.

Daca spuneti ceva, o sa merg la inchisoare.

Dar voi nu mai mancati.

Nu-ti face griji.

Cat iti datorez?

Sapte pesete.

Si am pierdut bani la afacerea asta!

Ea este foarte banuitoare.

Da...

Cand eram la batalion obisnuiam sa luam mancare de la tarani.

O fata obisnuia sa aduca cate ceva,

dar era indragostita de bucatarul nostru.

-Ce prostie! -De ce?

-Eu nu o sa ma indragostesc niciodata. -Nu poti sa fii sigura de asta.

-De ce nu? -Nu stiu.

Intr-o buna zi ai sa intalnesti pe cineva, si chiar daca nu vrei,

ai sa te indragostesti.

Opreste-te.

Lasa-ma pe mine sa vorbesc.

-Salutari! -Salutari!

De unde veniti?

-Din El Prat. -Mergeti spre Barcelona?

Da...

Ce este asta?

Faceti afaceri pe seama oamenilor flamanzi? Actele voastre!

Sunteti din batalionul lui Davalos?

Da...

Uita de asta. El este unul dintre noi.

Este prietena ta?

Da...

Foarte draguta.

-Vrei sa-i faci un cadou frumos? -Sigur!

Nu ti-am multumit.

Ce noroc ca erai cu mine.

Daca eram singura...

Este minunta.

-Este marimea ta? -Nu stiu.

-Vrei sa o incerc? -Da...

Nu te uita.

Poti sa te uiti acum.

Iti place?

Imi place de tine.

Nu te cred.

Vrei sa iti dovedesc?

Sa vedem.

Ce iti place cel mai mult?

Ochii mei? Buzele mele?

Parul meu? Trupul meu?

Picioarele mele?

Totul...

Ce s-a intamplat?

Nu am mai facut-o niciodata.

Vino aici.

Nu vrei sa o faci?

Nu pot. Mi-e frig.

Putem sa incercam in alta zi.

Am mers in districtul rosu ca sa-mi gasesc ceva de lucru.

Biletul de libera trecere a lui Davalos mi-a dat o idee cum sa supravietuiesc.

Sa cumpar si sa vand pe piata neagra.

Iti pot da 20 de pesete.

Asteapta...

Vrei sau nu vrei...

Asta este ceea ce voiai?

Nu am pomenit nimic de iepuri, dar sunt bine veniti.

-Cat costa totul? -Uite aici.

Cu amanuntul.

In afara de faptul ca esti un talhar, esti si contabil.

Daca nu te intereseaza, il iau inapoi.

Vrei sa te imbogatesti pe cheltuiala mea, sau ce vrei?

Ma platesti, iar eu iti aduc orice vrei.

Scade astea din datorie.

Am luat tigari.

Haide.

-Care este numele tau? -Eu nu am nume.

Mi se spune domnisoara Mozar.

De ce?

Ce conteaza?

Ce faci?

Nimic.

Nu am toata noaptea numai pentru tine.

-Esti rusinat? -Nu. Dar nu vreau sa o fac in felul asta.

-Cum atunci? -Nu stiu.

Din dragoste.

Ce, esti idiot?

Era evident ca razboiul avea sa fie pierdut mai devreme sau mai tarziu.

Si a fost pierdut in cele din urma in anul 1939.

Desi pentru mine s-a sfarsit un an mai tarziu,

atunci cand am aflat ca mama castigase razboiul.

Andres Vila Florez!

Fiule...

Mama?

Fiul meu.

Ce ti-au facut?

Esti atat de inalt.

Si ai barba.

Scuza-ma, Irene.

Mai bine si-ar schimba hainele.

-Presupun ca poate face si un dus? -Natural...

Sergent!

La naiba, sergent!

Haide. Fa un dus.

Trebuie ca ti-a fost foame, fiule.

-Cum m-ai gasit? -Multumita lui Victor.

-Daca nu ar fii fost el... -Te puteau impusca.

-Dumnezeule, nu spune asta. -Glumeam doar.

Franco adaposteste pe oricine,

care nu are mainile patate de sange.

lar ale lui Andres sunt curate. Nu-i asa?

Unde mergem?

O sa locuim la Barcelona.

Este mult mai amuzant decat la Gerona, nu crezi?

Ei bine,

acum esti acasa.

Multumesc pentru tot, Victor.

Ne vedem maine.

Andres!

Traiasca Spania!

El nu este obisnuit cu asta.

Va trebui sa se obisnuiasca.

Ne vedem maine.

-Cine este el? -Un prieten bun.

Nu iti poti imagina ce a facut, ca sa ma ajute sa te gasesc.

Haide.

-Buna ziua. -Buna ziua, Mateo.

Buna ziua.

Doar o clipa, te rog.

Multumesc, Mateo.

-Buna. -Buna...

-El trebuie ca este fiul tau. -Da, multumesc lui Dumnezeu.

-Andres, dansa este Marta Esteve. -Este o placere.

-Esti fericit sa fii acasa? -Foarte fericit.

Totul s-a terminat. Ai intreaga viata inaintea ta.

-Este o placere. -Multumesc.

-Buna ziua. -Pe maine.

Ce parere ai?

-Nu este mobila noastra. -Dumnezeu stie unde pe unde este!

Ti-am cumparat pijamale, dar probabil ca sunt prea mici.

Este ciudat ca o mama sa nu stie masura fiului ei.

Cum ramane cu banii?

-Care bani? -Pentru toate astea.

Guvernul ni i-a dat, ca o compensatie pentru pierderile noastre.

-Va trebui sa-mi gasesc o slujba. -Nu, fiule.

Tu trebuie sa inveti. Eu am sa-mi iau o slujba.

-Multumita lui Victor, bineinteles. -Ti-am mai spus si inainte.

Nu stiu ce ne-am fii facut fara el.

Nu-ti face griji, mama. Am dormit fara pijamale atatia ani.

-Haide sa mananci ceva. -Nu, sunt obosit.

-Atunci ne vedem maine. -Ne vedem maine.

Sa lasam imaginile sa vorbeasca.

Mai mult de 25 de milioane de mese calde,

au fost servite luna trecuta.

Trei mii de crese pentru copii,

au oferit adapost la aproape o jumatate de milion de copii.

Inca 1,500 de gradinite,

hranesc zilnic

inca o jumatate de milion de copii.

Acestea sunt lucrari demne de crestinismul din noua Spania,

care in opozitie cu violenta si persecutiile "rosiilor",

face numai bine si nu are de ce sa-i fie rusine.

Traiasca Franco! Traiasca Spania!

-Andres! -Este minunat, mama.

-Dar eu trebuie sa plec. -Victor vine la masa.

-Si ce-i cu asta? -Vreau sa vii si tu.

Haide, sa mergem.

Am sa o ajut eu, Mateo.

Multumesc. Multumesc foarte mult.

Ale naibii desene. Ce mai bataie de cap!

Am sa merg la Universitate.

Ce ai de gand sa studiezi?

Imi place medicina.

Tatal meu a fost medic, iar mama... Dar ea vrea sa fiu un inginer.

Nu-i spune si ei, dar ar trebui sa faci ceea ce iti place tie.

Sunt de acord.

-Am ajuns. -Chiar nu ma grabesc, serios.

Chiar asa.

Carlos, el este Andres, de la etajul doi.

-M-a ajutata cu desenele. -Vino inauntru.

Lasa astea acolo.

-Tatal meu avea si el o multime de carti. -Cum avea?

A murit. L-am pierdut in razboi.

-Iti place sa citesti? -Da...

Marta, eu trebuie sa plec.

Ai grija.

-Sunt toate la dispozitia ta. -Multumesc.

Vino inauntru.

I-am spus sotului tau ca imi place sa citesc.

Ce fel de carti?

Cand eram copil, cele de aventuri.

Exista acolo carti mai bune decat cele cu nuvele de aventuri.

Si mult mai amuzante.

In special pentru cineva ca tine, un om in toata firea.

Ce ti-ar placea sa citesti?

Tata intotdeauna mi-I recomanda pe Baroja.

Minunat.

-Cum merg treburile la Barcelona? -Asa si asa...

Nu am prieteni.

-De ce? -Sunt mai in varsta decat majoritatea,

si nu sunt interesat de ceea ce vorbesc ei.

La Universitate are sa se rezolve situatia asta.

-Stiai ca Baroja a fost medic? -Nu...

Iti spun asta pentru ca ai de gand sa studiezi medicina.

Vino inauntru.

-Le-ai citit deja? -Da...

-Pe toate trei? -Pe toate trei.

Tu esti arhitect?

Nu, il ajut pe Carlos, pentru ca eu desenez mai bine.

-Care ti-a placut mai mult? -A lui Baroja.

Exact cum credeam.

Cum merg lucrurile? Tot nu ai prieteni?

Mai rau. Nu am prietene.

-Ma indoiesc de asta. -Ele rad intotdeauna de mine.

Si ce-i cu asta?

Ele vor sa facem dragoste, dar eu nu indraznesc, asa ca ele rad.

Poate ca nu stiu cum sau cand sa le spun ceea ce trebuie.

Nu ai putea sa ma ajuti?

Cum sa te ajut?

-Tu esti o femeie. -Asta este adevarat.

Dar nu sunt foarte tanara.

Nu-ti face griji.

Ai sa rezolvi asta si singur, mai devreme sau mai tarziu.

Ce vrei sa citesti?

-Niste autori straini? -In regula.

Unul rus. Sunt sigura ca o sa-ti placa Chekhov.

Unul englez. Dickens...

"The Pickwick Papers" este amuzanta.

Acum unul francez.

Balzac? Nu...

Stendhal ar fii mai bun.

Uite aici.

-Mai vrei ceva? -Nu, multumesc.

-Eu sunt. -Este Carlos.

Ei bine, atunci.

Buna, cum merge treaba?

-Cum merge cu lectura? -I-a placut de Baroja.

-Mama ta nu se supara? -De ce?

Baroja nu este tocmai un scriitor patriotic, iar mama ta este falangista, nu-i asa?

Nu, este medic pediatru, de aceea lucreaza la Ajutorul Social.

Atunci nu este nici o problema.

-Ai ales destul de bine. -Marta este cea care le-a ales.

Marta este o buna sfatuitoare.

Ei bine, pe maine.

Poti veni cand doresti, Andres.

Scuza-ma.

Lasa-ma in pace.

Nu-ti mai amintesti de mine?

Eram pe front, in Aragon cu camaradul Davalos si comandantul Pecina?

Bineinteles ca imi amintesc.

Ai crescut mult.

Ce mai faci?

Asa si asa...

-Unde mergi? -Acasa.

Numele tau este Andres.

-Iti mai amintesti cum ma cheama pe mine? -Sigur ca da, Pilar.

Isi aminteste.

Esti unul dintre invingatori.

Ei bine...

Dupa cum vezi eu sunt una dintre cei care au pierdut.

-Este al tau? -Da...

Ai sfarsit casatorindu-te cu bucatarul acela, care era numele lui?

Honorio.

A avut timp numai sa ma lase insarcinata.

-L-au ucis... -Imi pare rau.

Asta este viata.

-Ce este cu cartile astea? -Studiez medicina.

Trebuie sa fie frumos sa studiezi.

-Tu ce faci? -Eu sunt ambalatoare.

Acesta este blocul fabricii.

Ce spui sa bem ceva?

-Tu si cu mine? -Da...

Vino aici.

Ce spui sa luam masa?

Ne-am putea lasa coplesiti de amintiri despre vremurile vechi,

sa vorbim despre Davalos, despre comandantul Pecina...

-Vorbesti serios? -Da...

Am sa las copilul, ma schimb si apoi putem sa mergem.

Bine.

Asculta...

are sa dureze o vreme sa-I hranesc si apoi sa-I pun in pat.

De ce nu urci si tu?

Aproape am ajuns.

-Am sa ma spal putin. -Bine.

Preferai mai bine sa ramai jos?

Nu, de ce?

Pentru ca saracia te dezgusta.

Nu fii prostuta.

Inteleg asta.

Si eu te dezgust?

De aceea crezi ca te-am invitat la cina?

Doar nu o sa spui ca iti place de mine, nu-i asa?

Ba da.

-Nu. -Da...

La naiba!

Ei bine...

Va trebui sa ma aranjez putin.

Hei...

O mai tii minte pe acea contesa?

Era ducesa.

Nu te mai preface.

O placeai mult de tot.

-Cum era in pat? -Nu mai tin minte.

Cine este?

Bunica mea.

A ramas asa, inca de cand cu bombardamentul acela.

-Cum arat? -Minunat.

Cat timp ai iesit tu cu o fata?

Pana cand unul din noi se plictisea.

Una dupa alta, nu-i asa?

Daca nu sunt indragostit, da.

Asculta, spune-mi ceva.

Vreau sa-mi spui adevarul.

Te astepti sa te culci cu mine?

Nu cand ne-am intalnit mai inainte.

Acum, da.

Ce mai figura esti si tu!

Raspunsul este nu.

In primul rand, esti prea tanar pentru mine.

Si al doilea?

Eu nu ma culc asa cu oricine.

Nu crezi ca mi-ar placea sa fiu casatorita intr-o biserica si toate celelalte lucruri?

De ce nu ai facut-o?

Cu cine?

Cu tine?

Nu imi da atentie.

Haide.

Am inceput sa o fac pe iarba cand aveam 18 ani si inca fac asta.

Nu am avansat prea mult, nu-i asa?

Este ceva ce vreau sa stii.

O fac pentru ca vreau,

si nu imi pasa daca nu te mai vad din nou.

Pilar si o parte din amintirile mele,

au ramas in acel bloc departe de Barcelona.

Si m-am intors la monotona mea viata de student.

Delicios. Absolut delicios

-Esti o excelenta bucatareasa, Carmelita. -Tu esti prea amabil.

Chiar deloc.

Nimic nu se aseamana cu gatitul de acasa.

-Poti sa-mi dai tigarile? -Sigur.

Viata mea este o mizerie.

Intotdeauna singur, dintr-un restaurant in altul.

-Mese de protocol. -Doriti sa serviti desert?

Cafea, doar o cafea.

Carmela, trei cafele.

-Ce spui de o tigara? -Dumnezeule, nu Victor!

Ea inca te trateaza ca pe un copil.

Andres este un barbat in toata firea, Irene.

Ei bine,

trebuie ca te intrebi ce este cu invitatia asta la masa.

-Mama te-a invitat, nu-i asa? -Nu, m-am invitat eu singur.

Ne-ar placea sa ne castorim. Ce parere ai?

Ce as putea spune?

Asta este tot?

Daca el are ceva de obiectat, lasa-I sa o spuna.

Bine, ce obiectie as putea sa am?

-Ai ceva cu mine? -Nu...

Nu inteleg.

-El nu a fost niciodata asa. -Cum asa?

Asa de reticent, atat de necomunicativ.

Timpul ne schimba pe toti, Irene.

Stii ca eu am fost un anarhist?

Ei bine, uita-te la mine acum.

Apropo,

te-ai gandit sa ni te alaturi?

Nu...

Nu crezi ca ar trebui sa faci asta?

Scuzati-ma.

-Unde mergi? -Sa aduc un bandaj.

Nu-ti face griji, are sa se schimbe. Are sa se schimbe.

Ceasul arata ora zece cand Julien i-a luat mana doamnei Renal in a lui.

Daca nu ii cer sa se culce cu mine, am sa ma sinucid.

Ai sa termini de citit intreaga biblioteca in curand.

Nu m-am mai dus la cursuri.

Asta este cea care imi place cel mai mult.

Rosu si Negru.

Ai gusturi bune.

Am asteptat ca Paca sa plece.

Chiar asa?

De ce?

Daca nu iti cer sa te culci cu mine, am sa ma sinucid.

Asta este ceea ce numesc eu sa fii un om direct.

Cu frisca sau cu lamaie?

Nu are nici o importanta.

Acum ca mi-ai cerut-o, poti sa-ti vezi de viata ta.

Da-o incolo de viata. Vrei sa plec?

Prostutule.

Cum as putea sa te las sa te sinucizi?

Haide.

Ei bine,

ai face bine sa te dezbraci.

Ma iubesti?

Daca nu te-as iubi, atunci nu ai mai fii in patul meu.

Ai sa ma iubesti intotdeauna?

Intotdeauna nu inseamna nimic.

De ce spui asta?

De obicei dragostea nu dureaza.

Daca nu dureaza, ar fii mai bine sa mor.

Atat de destept si totusi atat de prostut.

Esti indragostita de altcineva?

Ei bine, il iubesc pe sotul meu.

Dar tu esti aici, cu mine.

Ce este, nu iti place?

Faptul ca il iubesc pe el, sau faptul ca sunt aici cu tine?

Stiai ca o sa sfarsim prin a face dragoste?

Da? De cand?

De cand te-am intalnit in lift. Mi-a placut cum te-ai uitat la mine.

Puteai sa-mi fii spus.

Barbatul trebuie sa aiba initiativa.

Cel putin de prima data.

Acum, lasa-ma pe mine sa preiau initiativa.

L-au batut.

Au sa-I dea afara de la Scoala de Arhitectura.

Au sa ne faca vietile un calvar.

Carlos Esteve Plana arhitect,

membru al ramurii republicane.

Acest...

Acest domn,

in afara de faptul ca este catalan, mai este si mason.

Si astfel un dusman al Spaniei.

Cu dosarul tau, nu m-as preta sa fiu salvatorul lui.

Care dosar?

In anul 1936 erai pe cand erai la Bujaraloz, ai facut parte dintr-un batalion anarhist.

Andres, te rog!

Daca nu depindea de mine, ai fii putrezit intr-o inchisoare.

Interesul meu pentru Carlos nu este politic. Este vorba de altceva.

-De fapt, eu... -Ce este?

Daca nu vorbesti clar, nu te pot ajuta.

Sotia lui si cu mine...

Te-ai indragostit de ea?

Da. M-am culcat cu ea.

Afurisitul de Andres!

Nu stiam asta.

Doar o clipa.

Daca chiar te culci cu ea,

nu vrei ca sotul ei sa ajunga in spatele gratiilor.

-De ce vrei sa-I eliberezi? -Eu nu sunt un ticalos, Victor.

Asa este. Atitudinea ta este nobila,

iar eu respect asta.

Din cauza asta,

sunt dornic sa intervin pentru vecinul acela al tau.

Multumesc, Victor.

Dar, vreau o favoare in schimb.

Chiar mai mult, vreau sa facem o intelegere.

Eu il eliberez pe arhitect,

iar tu devii un nou om.

Ai sa te alaturi falangei.

-Eu nu sunt un falangist. -Asta nu conteaza.

Ai sa fii.

Iti poti imagina cat de fericita are sa o faca asta pe mama ta?

Ai de gand sa mananci toate alea?

Scuzati-ma.

Nu...

-Vorbesti catalana? -Imi pare rau, nu.

-De ce nu vorbim in spaniola? -Bine.

-Ti-a placut concertul? -Pot sa fiu sincer?

Bineinteles.

Uitandu-ma la tine, nu ma auzit nici macar o singura nota.

Mi s-a spus ca spaniolii sunt foarte galanti.

Nu, suntem sinceri.

Mi-ar placea sa beau ceva cu tine.

-Nu asta facem acum? -Nu asa, ci in particular.

Daca spui da, am sa-ti dau aceasta frumoasa scrumiera.

Nu am nevoie de ea.

Doar un pahar.

Ei bine?

Scrumiera apartine hotelului.

-Atunci nu am sa o fur. -Si ce-i cu asta?

Am putea sa o lasam in camera ta.

Eu nu invit asa, orice barbat sa urce in camera mea.

Nu, numai pe cei care iti daruiesc o scrumiera ca asta.

-Care este numele tau? -Andres.

Sa bem paharul acela, Andres.

Camera numarul 202, va rog.

Sa fie trimisa o sticla de sampanie sus in camera.

Imi pare rau, dar in Spania nu sunt permise vizitele in camera.

Ce nu este permis?

-Haide, sa mergem. -Asteapta.

-Ce nu este permis? -Asteapta o clipa.

-Unde mergem? -La o plimbare.

-La o plimbare? -Da...

La o plimbare.

Pana la capatul lumii!

A meritat...

Ce anume?

Spania este o tara ciudata.

Barbatii isi declara dragostea furand scrumiere.

Nu am avut flori la indemana.

Dar este interzis sa faci dragoste intr-un hotel.

Nu inteleg.

Cui ii pasa de ceea ce fac oamenii in pat?

Preotilor, asa cred.

Esti catolic?

Din obligatie. In Spania toata lumea este catolica.

-La fel ca si in Italia. -Ce imi pasa mie?

Stii ca asta este prima data cand merg la un bordel?

-Si eu la fel. -Asta este o minciuna!

Iti jur.

Cum de stii adresa?

De la un prieten.

-Un prieten? -Da...

-Nu de la o prietena? -Nu...

-Da? -Da...

Sa vedem.

Ai face bine sa te odihnesti putin.

Am sa ma odihnesc cand ai sa pleci.

-Da? -Da...

Bine.

-Cea mai fericita perioada a vietii mele. -Razboiul?

Razboiul a fost groaznic.

-M-am simtit liber atunci. -Si acum nu?

Nu. Daca as putea as parasi Spania.

-Unde ai merge? -Nu stiu.

-la-ma si pe mine cu tine. -Unde?

In Italia.

Nu te-ai simti mai liber in Italia, decat in Spania.

-In Franta, atunci. -In Franta?

Stii ce se intampla in Europa?

-Stii ceva? -Ce sa stiu?

-Si eu am visat sa plec. -Chiar asa?

Unde?

Fratele meu s-a casatorit in Argentina.

La ce foloseste sa vorbesti despre viitor?

Sa mergem.

-Vii si tu la gara? -Nu, am sa vin sa te iau mai tarziu.

Bine.

La revedere.

Asteapta...

Daca ti-as cere-o, te-ai casatori cu mine?

Daca eram cu cativa ani mai tanara.

...de ce nu?

Am putea merge impreuna in America.

-Ce s-a intamplat? -Au plecat.

-Unde? -In orasul natal a lui Carlos.

-De ce? -Din motive politice.

Nimeni dintre cei de care imi pasa,

nimeni dintre cei pe care eu ii consider cinstiti,

nu ar putea ramane in Spania aceasta.

Asa ca la ce as putea sa ma astept?

Nu stiam daca o iubesc pe Boby, sau daca ea ma iubeste pe mine.

Dar am hotarat sa plec.

Asa am ajuns sa descopar,

la fel ca si in dragoste,

ca toti barbatii pot avea mai mult decat un singur oras natal.

-Pleci? -Da...

La revedere, Carmela.

SFARSIT

Done by Raiser.

Subtitrare downloadata de pe www.GetSubtitle.org