Original subtitles

La 25, fiolele de penicilină.

La 42, picăturile.

Pentru 16, Flebo. La 18...

Numărul 18 nu a murit ieri ? A murit şi încă mai e pe listă.

Trebuie să mai muncesc o dată... Ca să vezi...

Traducerea cristiano.ferocci@gmail.com BlackSeaTeam

Staţi liniştiţi, vin imediat.

Siropul laxativ...

Avem nevoie şi de sedativul care calmează nimfomanele...

şi o doză de somnifere care o va face să doarmă liniştită.

Am înţeles, fiţi calmi... Vin imediat.

Cred că am terminat...

Trei, doi, unu...

Ce dezastru... fiţi calmi, vin imediat.

Am venit. Daţi-mi voie...

- Ce faceţi, doamnă ? Aşteptaţi ! - Aştept... trebuie să mănânc...

- Înainte să mâncaţi, trebuie să luaţi... - Ştiu, trebuie să iau siropul.

- Copii ăştia... - Uite ce mi-ai făcut.

- Amestecăm totul... - Nu-mi place. Nu vreau...

- O să vă facă bine. - Nu, nu mai vreau.

Pleacă de aici. Am să-ţi tai piciorul ăsta. Întotdeauna mă încurci.

Daţi-mi voie.

Ce faceţi ? Ştii că mâncarea aia îţi face rău...

- Am luat paste care fierb greu... - Să vii să mănânci cu noi.

Nu mă interesează ce mâncaţi voi, eu am mâncarea mea...

Vreţi să mă băgaţi în spital ?

Termometrul, doamnă. Tot timpul mâncaţi apoi spuneţi că vă doare ficatul.

- Gustăm... - Am văzut, parcă cântai la trompetă.

- Uite ce am slăbit ! - Săraca, a ajuns numai piele şi os.

Cum vă simţiţi azi ? Sunteţi mai bine ? Veţi vedea, cu asta vă veţi simţi mai bine.

Fiţi cuminţi !

- Nemernicilor, veniţi aici ! - Du-te dracului !

Nu ţi-e ruşine să vorbeşti aşa urât ? Mie-mi spui cuvintele astea ?

Eu, cel care îmi fac datoria ? Poate în momentul ăsta îl tratez pe tatăl tău.

- Prietenu' lui mama. - Mă rog, ce-o fi...

Ştiai că am început să lucrez la vârsta ta ?

Eu mă sacrific cu 187 de bolnavi, în timp ce colegii mei sunt în grevă.

187 de guri, cărora trebuie să le dau pastile şi sirop.

174 cărora trebuie să le fac injecţie.

Tu îmi spui să mă duc dracului !? Du-te tu dracului !

Ce luceşte....

Ce faci ? Ăsta e ulei.

M-am săturat. Tu ştii că am tras-o toată după amiaza ?

Aşa-mi răspunzi ?

Ştiam eu ca portarii au activitate sexuală intensă.

Să ştii că e interzisă parcarea maşinilor în curtea interioară.

Acum o legi şi de copac, ai să distrugi şi plantele.

Plantă ? Uscătura asta ?

Dacă vrei să vezi o plantă, uită-te în pantaloni.

Ştii ce-am să fac ? Am să vorbesc cu administratorul.

- Bine, spune-i ! - Ori eu, ori maşina.

Maşina. Ai văzut ce antifurt am pus ?

- Cine-ţi fură acest Maseratti ? - E o maşină valoroasă.

Ce faceţi, copii ? Acum începeţi şi voi cu mingea ?

- Daţi-mi mingea. - I-o dau eu. Prinde-o !

Ce minge...

- Bună, Mario ! - Unde pleci, trebuie să faci injecţia ?

Mă duc să iau o gură de lapte.

Eşti beată, la fel ca ieri. Laptele e cel mai bun...

E mai bun decât drogurile.

Acum să ascultăm o telespectatoare care ne va povesti o întâlnire de gradul trei.

Cu două luni în urmă am văzut pe cer o lumină strălucitoare.

A durat cam două minute... iar apoi a dispărut.

Interesant. E o mărturie importantă pentru întâlnirile UFO din viaţa noastră.

Nina... E posibil ? În casa asta nu putem trăi ca nişte oameni normali ?

Să stăm la masă, să mâncăm. Să ne privim, să vorbim...

Îi povestesc despre întâmplarea de pe terasă când am văzut extratereştrii.

Nu erau extratereştrii, era lumina de la wc.

Mănânci pre mult piper seara, ai coşmaruri, şi vezi extratereştri.

- Mai eşti pe fir, Nina ? - Da, sunt aici.

Nu vă faceţi probleme, e aici. Unde vreţi să fie ?

- Cine eşti ? - Cum, cine sunt ? Sunt soţul.

De când a început povestea cu extratereştrii, în casa asta

nu se mai mănâncă, nu se mai bea nu se mai face dragoste...

- Nu am închis. - Da...

- Întotdeauna sunt numai prostiile astea. - Dacă mai aveţi un sfert de oră...

vreau să vă povestesc o întâmplare care mi-a tulburat copilăria...

Pentru mine, tu te-ai născut tulburată...

Mergeam să adun ciuperci în pădure, când mi-a apărut un faţă un bărbat

- ... mare, verde şi desgustător... - La fel ca pastele astea...

Mi-a făcut un semn... nu ştiu dacă pot s-o spun la tv, e ceva obscen...

Spune, nu te ruşina, suntem aici să te ascultăm...

Vrea să spună că l-a văzut pe Wolf, iar el i-a arătat tubuleţul verde...

- Când se umfla... - Nu înţeleg, al cui era tubuleţul... ?

- Vrei să încetezi ? - Vrei să închid ?

- Scuzaţi-mă, nu vorbeam cu dvs. - Ştiu că nu înţelegeţi.

Ce vreţi să înţelegeţi ? Nu e nimic de înţeles.

În istorie, proştii au avut întotdeauna nevoie să vadă ceva.

În trecut, vedeau sfinţi. Acum, văd extratereştrii.

Bună dimineaţa, Laura ! Îmi dai repede ziarul ?

- Mai întâi domnul. - Eu am venit primul.

Timpul, Curierul de seară, Poporul, Unitatea...

Şi Republica...

Eu vreau Jurnalul sportiv. Grăbeşte-te, Laurica, altfel voi primi amendă.

Laurica, de când ne permitem noi astfel de cuvinte ?

Scuză-mă !

La naiba... E bine aşa ?

Unde a plecat idiotul ăsta ?

Acum eşti mulţumită ? În dimineaţa asta un ziar m-a costat 5000 de lire.

Nu pot să mai stau lângă ea. E insuportabilă.

Ce pot să fac ? E o boală la fel ca celelalte : aerofagia...

- E din ce în ce mai rău. - Ce vrei ?

- Vă simţiţi rău ? - Să ştii că nu mă distrez.

La fel ca o păpuşă, poate într-o zi o să spui mama...

Bună dimineaţa ! Cum se simte fata noastră cea frumoasă ?

Sunteţi pregătită pentru injecţie ? Întoarceţi-vă !

- Ştiu că vrei să-mi vezi fundul. - Nu vreau să scap o prospătură ca tine...

- Aţi simţit ceva ? - Nu.

Ce mână am, îmi spuneau mâna moartă...

Uite-l şi pe asta cu tubul de oxigen. A devenit o obsesie generală.

A trecut mult timp de când în America nu se mai foloseşte aerul.

Ştiu eu, eşti o vulpe bătrână şi nu vrei să respiri mirosurile celorlalţi.

Am să-ţi pregătesc o rezervă de aer. Asta e numai al tău.

Nu trebuie să-l dai nimănui.

Profesore, simt înţepături în burtă, în ficat şi în rinichi. Ce poate fi ?

Absolut nimic, e doar un blocaj psihic.

Trebuie să vă deblocaţi. Ridicaţi-vă, mergeţi acasă, mâncaţi, şi trageţi o băută bună.

Ridicaţi-vă ! Veţi vedea, totul va fi bine. Curaj !

Ridicaţi-vă ! Aveţi un blocaj psihic, trebuie să vă deblocaţi.

Aveaţi o fixaţie iar acum v-aţi deblocat.

Asta nu vă mai trebuie, am să-l iau eu.

Fiul ăsta de căţea mi-a furat patul.

- Ce faci pe jos ? - Mi-a furat patul.

În spitalul ăsta se poate întâmpla orice. Un om stă pe jos şi nimeni nu-l ajută ?

- Fii atent, mă rupi. - Încordează-te.

Fii mai rigid ! Anchilozatule...

Ce se întâmplă aici, Emilio ?

A venit nebunul ăla şi i-a furat patul.

- Tu eşti nebun. - Auzi la ea, eu sunt nebunul...

Ce ai, eşti scrobit ? Fă-i loc lângă tine.

Nu-ţi face probleme, asta expiră repede şi îţi va elibera patul.

- Unde a plecat nebunul ? - Acolo.

Spartaco...

- Lucia, unde a plecat ? - Jos.

Al naibii... dacă-l prind...

Spartaco...

Azi nu sunt clienţi. Spartaco...

Ce frig... Spartaco !

Ştiu că eşti aici, nu mai face pe nebunul.

Uite ce-mi face nebunul ăsta...

Ieşi afară Spartaco, aici se poate face o bronhopulmonită.... Nu mai face pe prostul...

Cine e ? E cineva... ?

Spartaco !

Să te ia naiba pe tine şi pe aia care te-au băgat la ospiciu. Vino aici !

Întrerupem serialul "Perfida", pentru a vă anunţa un atac terorist.

Mai lasă-mă...

- Bună, Nina ! - Bună !

- Cum te mai simţi ? - Bine ! Ce faci ?

- Te-ai prostit ? Priveşti mira ? - Da.

E singurul program care-mi face plăcere.

Am transmis episodul 37 al telenovelei "Perfida ".

- La naiba... - Am pierdut-o...

- De unde ştim dacă l-au găsit ? - Pe cine ?

Fiul contesei Lara.

În episodul trecut, contele Gondrano l-a răpit pe fiul contesei Lara.

- Vrei să ştii de ce ? - Nu.

Să-şi satisfacă poftele nebune. Ai înţeles ?

Nemernicul ! Dar de ce, pofte nebune ?

Eu nu cred că e ceva ciudat. Contesa Lara e bună... iar el vrea să i-o tragă.

Voi bărbaţii vă gândiţi numai la aia...

Iar la asta nu... ? Nu te ofensa Nina, ştii că glumesc.

Şi mie-mi pare rău pentru fiul contesei Lara.

Cine ştie unde-o fi...

Nu am dormit de 12 ore, mă dor picioarele... Am avut o zi...

Dacă-mi faci masaj aşa cum ştii tu, pot să mai stau treaz o jumătate de oră.

Nu ai conştiinţă, nu se ştie unde-i fiul contesei, iar tu vrei să faci dragoste.

Sunt disperat, dar să ştii că pe mine nu mă interesează unde e fiul contesei.

Între televizor şi grevele de la muncă, nu se mai poate bate un cui.

Am uitat cum se mai bate... un cui !

Iar acum o lecţie de Tantra Yoga. Yoga dragostei.

Femeia trebuie să desfacă încet picioarele...

Să împingă bazinul în faţă, să încordeze muşchii abdomenului...

Acest exerciţiu este conceput pentru a mări durata actului sexual.

Acum partenerii stau unul lângă altul.

Ridicaţi uşor picioarele şi începeţi o mişcare ritmică.

Aceasta gimnastică provine din Orientul Îndepărtat....

Practici singura, Nina... ?

Ăia doi fac yoga în doi, nu vrei să faci yoga cu mine ?

Du-te şi fă yoga singur. Materialistule !

Ăia doi nu fac dragoste. E un exerciţiu psihologic.

Am înţeles, plec înainte să-mi spargi capul cu genunchii.

Ajunge !

Încetează cu vântul ăsta, am nevralgie.

- În genunchi. Am adus-o, şeicule. - Cine e necredincioasa asta ?

- O călugăriţă. - Mai bine, până acum am executat doar preoţi.

O călugăriţă... sau soră.... La o parte...

O călugăriţă...

- E frumoasă. - Are clasă...

Tu să taci, nu ştii nimic despre astea.

- Cum te numeşti ? - Sora Nina.

Ridică-te, sora Nina. Vreau să rămân singur cu tine.

Plecaţi, vreau să rămân singur cu ea. Nu vreau să vă mai văd aici. Plecaţi !

Plecaţi ! E valabil şi pentru tine, eunucule.

- Trebuie să pleci şi tu. - Şi eu ?

- Voi pune să ţi se taie capul. - Dacă e aşa....

- Nu uita că sunt nevasta lui Cristos. - În sfârşit ştiu cine e soţul tău.

- Din ce ordin faci parte ? - Emilio !

- Doamne, cotoroanţa ! - Pe mine nu m-ai sărutat aşa niciodată.

- Dumnezeule, pentru Allah.. - Nu, nu. E pentru tine.

Pentru Dumnezeu, pentru Allah, mi-ai pus cutia pe picioare.

- De unde este ? - Ce vis...

- Cât timp am dormit ? - Vreo oră...

Visam că eram într-un cort, şi făceam dragoste.

- Îmi stătea bine îmbrăcat în şeic. - Întotdeauna ai vise murdare ?

Visele cu tine sunt murdare ?

- Te-ai îmbrăcat vreodată în călugăriţă ? - Da, de ordinul Monza...

Ţi le rupeam...

Domnului Emilio cu multe mulţumiri şi respect.

E pentru efortul din timpul grevei. Au fost drăguţi...

- Mai sunt şi oameni recunoscători. - Ai văzut câte sticle ?

Astea ne ajung toată viaţa. Eu mă duc dincolo la TV.

Încă o scrisoare...

Să vedem : "Concurs cu premii".

Felicitări ! Aţi câştigat un Fiat Argento 2000.

Acum am câştigat o maşină...

Premiul întâi : Fiat Argento. Premiul doi : o blană de vizon .

Vizonul nu are mai multe modele...

Sunteţi norocosul câştigător. E a dvs, puteţi s-o luaţi când doriţi.

- Pot s-o iau acum ? - Desigur.

- Gratis ? - Gratis.

- Care este preţul maşinii ? - 14,5 milioane.

Prima maşină de acest tip a fost dăruită Preşedintelui Consiliului.

E prea mult pentru mine, nu pot...

- Pot să primesc banii ? - Desigur, dar priviţi-o...

- E aşa frumoasă... - Ştiţi, nevasta mea...

îşi doreşte un apartament, cu banii care i-am strâns, plus aceste 14,5 milioane...

Mi-a spus, mai întâi casa apoi maşina, dacă afla, mi-o vinde imediat.

Vă puteţi bucura de ea două-trei luni.

- O luăm înapoi fără să pierdeţi mai nimic. - Nu pierd nimic...

Poate e mai bine să nu-i spun nimic.

- Bineînţeles. - Pot s-o încerc ?

Vă rog !

Cum o atingi, sună... E o orchestră...

Ce e cu butonul ăsta ? Dumnezeule....

Maşina asta e plină de electronică. La Fiatul meu 500 n-am atâtea butoane.

Desigur, când urci într-o astfel de maşină nu mai cobori.

Ce bine că nu e o maşină mortuară.

- Ce-a băut câinele ăsta ? - Fă pipi, roata e nouă...

E o maşină nouă, ajunge.

- Ce ai ? Era puţină apă. - Mai avea puţin şi acoperea roata...

- Parcă ar fi maşina ta. - E maşina mea...

De ce, nu poate fi maşina mea ? Tu ai un câine, eu am o maşină.

Am să-ţi arăt eu ţie şi animalului ăla...

Priveşte ce mi-a făcut. Ce tâmpenie...

Ai grijă de maşină. Vezi cum ai grijă de ea, mai târziu mă întorc s-o iau.

Nu mă interesează pe mine. Poţi să vii şi mâine s-o iei.

Ia-ţi cheile înapoi ! Drept cine mă iei ? Eu sunt proprietarul.

- Tu eşti proprietarul acestei maşini ? - Da, sunt proprietarul incognito.

Uite ce rablă ai, prostule ! Câteodată...

Cred că avea dreptate, trebuie să mă ridic la valoarea acestei maşini.

Ai un radio stereofonic bun, dar care costă puţin ?

Vezi asta ? Cu asta poţi prinde toate staţiile din lume, poţi auzi şi taxiurile din Chicago.

De ce m-ar interesa pe mine taxiurile din Chicago ? Nici măcar nu înţeleg ce spun.

- Nu te-ar interesa frecvenţa poliţiei ? - Nu poţi face asta...

Cu asta, vei şti înainte să fie difuzat la televiziune.

În loc să te duci la cinema, vezi un jaf în direct şi economiseşti bani.

- Nu, nu mă interesează, cât costă ? - 250.

- E mult. Cine are atâţia bani ? - Unul care are o asemenea maşină...

- Ce facem, îl montăm ? - Montează-l.

Ce maşină frumoasă....

- Să ascultăm... - Maşina 210, avem o spargere...

- Am intrat pe frecvenţa poliţiei. - Membrii unei organizaţii au comis un atentat.

Nemernicii...

O pată de ulei a perturbat traficul. Accidente în lanţ. Posibil un mort...

- Ziarul Sport. - Mai întâi domnul.

Ce maşină frumoasă, Mario ! Ai câştigat-o la pronosport ?

Vrei ziarul Sportul ?

Nu, vreau Expresul, Panorama, Capitalul şi 24 de ore.

Am înţeles, Mario...

Mario... Cum îţi permiţi să-mi vorbeşti aşa ?

Mario....

- Plec imediat. - Nu vă grăbiţi, domnule.

- Mulţumesc, eşti amabil. - Să trăiţi, domnule !

- Bună seara, domnule ! - Dormeai ?

- Nu dorm niciodată. - Erai treaz cu ochii închişi ?

Este un garaj sigur noaptea ?

De ce, aveţi nevoie să vă ascundeţi ?

Cum îţi permiţi ? Întrebam dacă e sigur pentru maşină.

De când sunt eu aici, au fost furate numai două maşini.

- De când eşti aici ? - De două zile.

Să fiu al naibii...

- Ce faceţi, plecaţi ? - Nu, rămân aici.

- Dormiţi aici ? - De ce, e interzis ?

Nu, dar pare ciudat...

Ce este asta ? E rahat ?

Cine putea fi altul în afară de fiul ăsta de căţea ?

- Am lucrat peste program. - Nu am închis un ochi toată noaptea.

Pot să ştiu unde ai fost până acum ?

Să nu începem, am avut de făcut două ture, iar acum trebuie să fac alta...

Unde ai făcut două ture ? De ieri nu ai mai fost văzut în spital. Mincinosule !

Ţi-au spus... Nina, lasă-mă să-ţi explic.

Mă tratezi de parcă am greşit.

- Nu am ce să văd. - Lasă-mă să vorbesc...

- Crezi că am fost cu o femeie. - Iar tu ai fost cu un bărbat...

- Acum ai şi apucături din astea... - Aşteaptă să-ţi explic.

Hai, explică-mi !

- E vorba de un secret. - Un secret...

- Da, un secret. - Ce secret ?

Ce secret ? E un secret...

- Da ştiu, e un mare secret... - Cine ştie ce vei crede...

- Ştii să păstrezi un secret ? - Da, ştiu.

- Jură ! - Jur, să te ia naiba... !

Nu exagera, te cred pe cuvânt.

Am intrat într-un grup politic care vrea să schimbe Italia din aşa în aşa !

Acum politica se face noaptea ?

Bineînţeles, politică se face noaptea, ce vrei s-o faci ziua când te văd toţi ?

- Sper că nu trebuie să împuşti oameni ? - Să împuşc, ai înnebunit ?

Noi nu facem nici un rău... Ne place numai să fim misterioşi.

- Nu aş putea veni şi eu ? - Prima regulă : fără femei.

Ştiam eu....

În următoarele zile, se anunţă o grevă a distribuitorilor de benzină.

Acum şi asta....

Îmi faceţi plinul, vă rog ? Uite-l şi pe ăsta cu mâna lui...

Fiţi atent ! Ar trebui să lucraţi într-o cofetărie să faceţi cremă nu într-o benzinărie.

E pentru a cincea oră în dimineaţa asta când fac un plin de benzină.

- Vrei să faci baie cu benzină ? - Nu, vreau să fac cockteil-uri Molotov.

A venit iar nebunul, tată.

Cei cu părul creţ sunt încăpăţânaţi.

Bunicul are dreptate.

Până la ultima picătură. Ţine, săltăreţule !

Aşa îi ajuţi pe bătrâni ? Îi dai o ţigară cu iarbă, să moară de tânăr ?

Ciao, bunicule !

Ce gust oribil...

Are gust mai rău ca berea, dacă sărut acum o femeie, porneşte...

Gazela către Triton. O turistă nudă la Fântâna Trevi.

Mandrila către mandrila, în trei minute sunt acolo.

Îţi arăt eu cine ajunge primul înainte să se îmbrace....

Mai repede că se îmbracă turista. E verde, plecăm ?

Să plecăm ! Uite ce-mi face f....

Îmi pare rău, nu mai porneşte.

Mă... mă scuzaţi dră, aveţi nevoie de ajutor ?

Da, mulţumesc ! Puteţi să mă ajutaţi să eliberez intersecţia ?

Nu vă faceţi probleme, sunt expert în maşini.

- Mulţumesc ! - Cu plăcere !

Azi nu sunt în mână, poate....

- Poate e mai bine să chemaţi electrician. - Nu contează, voi trimite trailerul.

Ăsta e totul...

- V-aţi lovit ? - Mi se întâmplă în fiecare seară.

Dacă nu fac asta, nu adorm. Dacă aveţi nevoie, vă duc eu...

Nu, mulţumesc ! Merg la farmacie, de acolo voi chema un taxi.

Nu e nevoi, maşina mea e aici.

Nu e nevoie s-o lăudaţi. Veniţi !

- Ce medicamente trebuie să cumpăraţi ? - Insulină pentru soţul meu.

- E diabetic. - Aşa de tânăr...

- Cine a spus că e tânăr ? - Cu o aşa nevastă...

- Soţul meu nu mai e tânăr. - Vârsta a doua ?

- E trecut de vârsta a doua. - Ce fel de insulină îi trebuie ?

Insulină concentrată.

Cred că am o cutie în torpedou, poţi s-o iei.

- Sunteţi medic ! - Da, sunt medic.

Lucrez la policlinică.

Pare o farmacie.

Când ies din spital, mai iau câte o cutie, întotdeauna sunt situaţii când ai nevoie...

Câteodată destinul face ca două persoane să ajungă în aceiaşi maşină...

- Chiar şi în acelaşi pat. - Cum aţi spus ?

Spuneam că vă mulţumesc. Lăsaţi-mă aici, iau un taxi şi plec acasă.

Să sperăm că maşina se ridică la valoarea unei astfel de doamne...

Dacă nu vă face greaţă, vreau să spun că nu trebuie să vă fie ruşine...

Aţi spus că ajunge una ? Profesore...

Aţi spus că una e suficientă ?

Nu trebuie să măriţi doza, altfel bolnavul poate

face depresie şi începe să caute zahăr prin bucătărie.

E mai bine decât să fii înţepat în fund de două ori pe zi.

Ce bine...

- Îmi inspiraţi încredere, profesore. - Nu aşa, domnule.

Puţină apă, doamnă. Priviţi în sus !

- Priviţi tavanul, domnule. - Nu vă faceţi griji, sunt bine.

Se vede ce bine vă simţiţi. Beţi apă !

- Cum apă ? Eu beau şampanie. - Am spus să beţi apă.

Vorbiţi cu Augusto Pana, preşedintele tuturor filialelor C.E.C.

Nu puteţi să-mi daţi ordine, dacă am cerut şampanie, îmi daţi şampanie.

Faceţi cum doriţi. Beţi o sticlă de şampanie, mâncaţi un tort de ciocolată,

dar în câteva ore, singura casă pe care o veţi vedea va fi Casa Mortuară.

Boaşe ! Vreau să spun, sunteţi unul care are boaşe.

Mai bine, şi aşa eram puţini...

În seara asta ofer un cockteil prietenilor mei, iar apoi plec la Paris.

- E frumos aici, e a dvs ? - Da, am făcut şi o piscină.

- M-a costat vreo 30 de milioane. - Nu e cine ştie ce...

Am şi o herghelie, îmi plac caii. Iar soţia mea e ornitologă.

- Nu vă faceţi griji, boala asta se tratează. - Iubeşte păsările.

Înţeleg, trebuie să găsească tratamentul potrivit.

Sunteţi amabil să rămâneţi cu noi în seara asta ?

Sunt sigur că mă puteţi împiedica să am neplăceri.

- Ca o gardă de corp. - Exact.

Dacă încerc să mănânc ceva dulce, sau să beau alcool, dvs tac...

Cum încercaţi să mâncaţi ceva dulce sau să beţi, eu tac...

Să nu spuneţi că aveaţi altceva de făcut în seara asta...

- Nu, cine a spus asta ? - Bravo !

Stimată doamnă, eu cred că soţul dv are o viaţă dublă.

Dublă ? Eu credeam că nu are nici măcar una.

Cum era ? Brunetă sau blondă ?

- Nu ştiu, aş putea spune argintie. - Argintie ?

Cum, umbla cu o babă ?

Eşti sigură că ţi-ai îndeplinit bine rolul de nevastă ?

Rolul ? Acum trebuie să recit ?

Trebuie să fii mai înţelegătoare. Câteodată bărbaţii sunt precum copii.

În viaţa intimă e nevoie de mai multă căldură, vervă, fantezie...

Înţeleg, la fel cum face contesa Lara în serialul "Perfida".

- Voi transmiteţi serialul acesta. - Nu am aici programul,

- ... dacă doamna era fascinantă, senzuală... - Nici pe departe...

Ce făcea această Lara în viaţa particulară, aţi putea s-o imitaţi ?

Da, dar nu ştiu dacă soţul meu va fi bucuros, ea era o prostituată.

Nu, am fost numai de vreo două ori în garsoniera lui.

Îmi pare rău, aici nu sunt prea mulţi tineri dar să ştii că sunt persoane interesante.

Îl vezi pe domnul de acolo ? E vicepreşedintele trezoreriei.

Celălalt e un chirurg renumit. Îl cunoşti ?

Bineînţeles ! E cel care vinde locuri în paturile din spital.

Ştii... ca între colegi...

Dragă Victoria, eşti încântătoare ca întotdeauna.

- Profesorul Emilio. - Conte Horatio !

Doctor Emilio !

Scuză-mă Victoria, îţi răpesc soţul pentru câteva minute.

- Vă rog ! - Vino, dragul meu !

- Vino ! - Contele e invalid, are un deget rigid ?

- Este singurul său membru rigid. - Ce membru...

- Cum ? - Ca să vezi...

- El e mason. - Cum ?

- Un mason din loja B2. - Ca vitamina B2 !

- Bunăvoinţa 2 ! - Scuză-mă, am greşit ! Ai dreptate.

Scuză-mă puţin !

- Am vorbit cu cine trebuia. - Tac....

Profesorul Emilio, e doctorul meu personal, nu mă scapă din vedere nici un moment.

- Aveţi o clinică ? - Să-i spunem... o poli-clinică.

- Un lanţ de clinici specializate. - Da, aşa e.

- Un lănţişor... - Unde, aici la Roma ?

- Pot să dansez ? - Desigur dnă, puteţi să dansaţi.

- Vroiam să dansez cu dvs. - Scuzaţi-mă !

- E un tip ciudat. Îl cunoşti de mult ? - Nu, nu de prea mult timp.

Te asigur că e un tip priceput.

- Relaxaţi-vă, nu mai fiţi aşa încordat. - Da, voi fi mai relaxat.

Prefer să ne tutuim. Spune-mi Vic !

- Bine, Vic ! - Tu cum te numeşti ?

- Maparub. - Nu te mai prosti.

- Nu vrei să-mi spui numele tău. - Dacă trebuie...

- Vrei să-l ţii secret ? - Ai înţeles.

- Ai putea să-mi faci o favoare ? - Desigur, chiar două.

- Poţi să-ţi iei piciorul de pe piciorul meu ? - De asta eram aşa sus...

Scuză-mă, Vic ! Sunt puţin emoţionat... !

- Permiteţi ? - Cine e ?

În această seară nu am avut onoarea... Cu permisiunea dvs...

Vă rog !

Ce mă enervează contele asta...

Mie-mi spui...

- Scuzaţi-mă ! - Desigur, e a dv.

- Poftiţi ! - Mulţumesc !

Renunţaţi ?

Chiftele... Să sperăm că le-au făcut bine.

La d....

E altfel decât mâncarea din spital. În seara asta voi mânca...

Te salut !

Am reuşit...

Asta o pun aici. Ai grijă...

Pleacă. Asta nu e pentru tine.

E pentru mine. La cuşcă ! Vrei să pleci...

Să mâncăm curat...

Bună seara ! Ce drăguţă...

Du-te la naiba...

Mănâncă şi orezul, să fie meniul complet...

Îi era foame animăluţului, acum e satul...

Nesuferita asta e stăpâna câinelui....

Bine...

Soţul meu se va întoarce curând. Scuzaţi-mă !

- Profesore... ! - Cine e... ?

Da, eu sunt. Spune, Vic !

- Ai mâncat ceva ? - Da, mulţumesc !

Mâncarea a fost bună. După cum a fost devorată...

- Nu înţeleg. - Mi-a plăcut mult, iar câinele...

- Sper că eşti cu ochii pe soţul meu. - Nu-l scap din vedere nici un moment...

- Scuză-mă puţin ! - ... e mai economic...

Tac...

Horatio cu crema pe fată... Un spectacol de neuitat.

Nu am vrut să se întâmple aşa. A fost un accident.

Dvs mi-aţi spus tac... Iar eu am tacat...

Nu trebuie să te scuzi, de mult nu m-am mai distrat aşa.

A fost frumos din partea ta să-l conduci pe soţul meu la aeroport.

Detest să conduc singură noaptea.

- E o plăcere să conduci noaptea. - Nu suport maşina mea blindată.

- Blindată !? - Pare o închisoare.

Da ? Sper că nu suntem în pericol, nu-i aşa, domnule ?

Să nu te laşi convins de soţia mea să mergi în localuri de noapte tip discotecă.

Mergeţi acasă şi direct în pat.

Nu trebuie să vă faceţi griji, domnule, voi executa rapid această datorie.

Mario !

- Trezeşte-te, e ora 6. - Trebuie să fac injecţia ?

- Tu mi-ai spus să te trezesc la 6. - Să fiu al n....

Scuze !

Ştiai că eşti un tip ciudat ? Scuză-mă puţin.

Să fiu al naibii....

Cearceafuri de mătase. Eu am avut doar o cravată de mătase în viaţa mea.

Cea de la căsătorie.

Se mai spune că nu bogăţia este totul, nu aduce fericirea.

Totuşi e mai bine să plângi într-un Rolls Royce, decât în gară.

Toate mi se întâmplă acum când am maşina asta.

Ce s-ar fi întâmplat dacă aveam un elicopter... ?

Să ascultăm ce spune poliţia, mă mai distrez puţin.

Atenţiune, către toate maşinile, atentat criminal în piaţa Carso.

Toate echipajele disponibile din zonă să meargă în acest loc.

Ce dimineaţă... ne jucăm de-a hoţii şi vardiştii.

Unde fugiţi ? Incidentul e în partea cealaltă.

Hei tinere, ţi-ai pierdut fesul. Ce e asta ?

Asta e o treabă serioasă. Să mergem să vedem.

Sunt morţi ?

Măturam scările şi am auzit împuşcături. Nu ştiu pe cine au împuşcat.

- Sunt bandiţii ? O spargere ? - Ştiu că aici locuieşte un magistrat.

E o treabă serioasă. Cred că e vorba de o răpire.

Aţi văzut câţi poliţişti au venit ? Au venit chiar înaintea mea.

- Aici locuieşte şi o soprana. - Acum or împuşca şi soprane.. !?

- Totul e posibil. - Mai ştii...

- Sunteţi portarul blocului ? - Nu, eu sunt portarul pensiunii de acolo.

Atunci nu mai vorbi, de unde ştii ce s-a întâmplat ?

Când te gândeşti ce frumos cânta, pentru mine era o regină.

Sunt sigur că l-au împuşcat pe magistrat.

Cum, e normal ca magistratul să fie împuşcat, iar soprana e o greşeală !?

- În ziua de azi e ceva normal. - Cum e ceva normal ? Spuneai...

Spuneaţi că era normal ca magistratul să fie împuşcat ?

Nu, el spunea că în ziua de azi toţi sunt împuşcaţi.

Eu îi spuneam : E normal ca magistratul să fie împuşcat, iar soprana nu ?

Ştiţi căpitane, doar ce am ajuns, şi întrebam...

Înainte de toate, nu sunt căpitan. Documentele, vă rog !

Un tânăr ca dvs nu e căpitan ? În curând veţi fi avansat.

- Documentele, vă rog ! - Nu am făcut nimic.

El spunea că era mai bine dacă-l împuşcau...

Vedeţi, Mario Emilio, via Canepa 8, profesiunea infirmier.

Uite cine poate confirma pentru mine. Pepe, Andrea !

Sunt doi colegi de-ai mei, lucrăm împreună la policlinică.

- Veniţi să verificăm. - Vorbesc serios, mă cunosc.

Eu doar ce-am venit, nu am nici o legătură cu ce s-a întâmplat.

Sunt infirmier. Ăla a început să spună că era mai bine dacă-l împuşcau pe magistrat.

- Imediat vor ieşi colegii mei. - Câţi erau ? Erau mulţi ?

- Au fugit. Erau patru. - Să vedem dacă nu e soprana !

- Uite-i ! - Salut, Mario !

- Ce s-a întâmplat, e rănit ? - Nu are nimic. Doar s-a speriat.

Mai bine, plecaţi ! Servici uşor. Ciao !

- Ce faci, ai înnebunit ? - Dacă el mi-a întins mâna...

- Încet ! - Câte gauri am ?

Nu vă faceţi griji, domnule. Le aveţi doar pe cele care vi le-a făcut mama natură.

- Faceţi-i o clismă, se va simţi mai bine. - Şi ţie ţi-ar trebui o clismă.

- Acum sunteţi mulţumit ? - Poftiţi documentele ! Circulaţi !

- Spectacolul s-a terminat. Circulaţi ! - Circulaţi....

Să mergem acasă.

- Bandiţii au fost prinşi ? - Erau trei sau patru, au fugit.

- L-au împuşcat pe Claudio Villa ? - Da, se pare că a fost cvartetul Cidra.

- Chiar aia... ! - Să terminăm, doamna.

O lăsasem aici...

Ca să vezi, nu poţi coborî puţin să vezi un atentat, că îţi fură maşina.

Ce ţară de rahat...

Să fiu al naibii... !

Ca să vezi...

În ma-sa de treabă... De ce tocmai mie... ?

Dacă oamenii ar putea să-şi găsească singuri maşinile...

Pentru mine e mai uşor. Sunt doar două, a mea şi cea a Preşedintelui Consiliului.

Miracol. Maşina...

Ăla nu poate fi Spatolini, nu semăna cu el...

Fiu de căţea şi hoţ... Dă-mi maşina, hoţule !

TO...

Scuzaţi-mă, am greşit maşina ! Înseamnă că sunt trei.

Eu...

Nu....

Vă mulţumesc oricum !

Demontaţi o maşină nouă ? Paletta e aici ?

E în baracă. Cheamă-l tu !

Şefu', e unul aici care vrea să vorbească cu dvs.

V-am spus să nu mă mai deranjaţi. Cine mă caută ?

- Sunt eu, Mario infirmierul. - Salut, Mario ! Ce ai nevoie ?

- Mi-au furat maşina. - Disperi pentru rabla aia ?

Nu Fiatul 500, acum am un Argento, aluminiu metalizat.

Să fiu al naibii... De unde ai avut bani ?

- E vorba de vreo spargere ? - Pe naiba...

De ce te interesează ? Era a mea. Găseşte-mi-o !

Nu te enerva. Când s-a întâmplat ?

Ce naiba e asta ?

La şapte dimineaţa în piaţa Carso, la colţ cu via Leonio.

Am încercat s-o găsesc singur, dar e periculos.

Dacă ai anunţat poliţia, nu mai pot să-ţi garantez nimic.

Ai înnebunit, să anunţ poliţia ? Când o vor găsi ăia ?

Nu-ţi face probleme, sunt cel mai mare expert...

Văd ce mare eşti, chiar şi fiul tău e un bun expert.

- Creşte bine. - Slavă Domnului !

- Un Argento, argintiu metalizat. - Număr de înmatriculare, Roma...

- La dracu, Roma... - Ce înseamnă asta ?

- Te va costa ceva bani... - Nu mă interesează, vreau s-o găseşti !

200.000 pentru cheltuieli, alţi bani când găsesc maşina...

- Şi TVA... - Şi TVA ?

Ne-am înţeles, nu faci nici o plângere la poliţie.

În caz că nu o găsesc, o poţi face.

- Asta înseamnă... - Că totul e improbabil...

L-ai învăţat totul... Ce băiat deştept !

La revedere, frumosule ! Ne mai vedem !

- Parcheaz-o tu, eu nu am chef. - Ai înnebunit...

- Măi fiu de căţea... - Acum suntem fraţi ?

Aveam şi neamuri, şi nu ştiam. Cine te cunoaşte ?

- Bună, Nina ! - Bună !

- S-a stricat - Nu, l-am oprit eu, de ce ?

- Acum mâncăm aşa cum trebuie. - Ia loc, te rog !

- Nu observi nici o schimbare ? - Lumânarea. Se va opri curentul ?

Mi-am făcut unghiile, mi-am pus masca de frumuseţe, de mă simt ca o diavoliţă

iar tu ce observi, lumânarea şi televizorul ?

Se pare că până acum am trăit doar cu televizorul.

Bine, spune-mi unde am greşit ?

Mie nu-mi place supa, iar în seara asta nu mi-e foame.

Ştii cum se spune ? Cine nu mănâncă cu ai săi, a mâncat sau mănâncă mai târziu.

- Uite la el... - Eu ştiu una mai bună.

Cine nu înţelege situaţia, e un ghimpe. Îţi place asta ?

Iar eu nu am văzut nici serialul TV din cauza ta.

Bravo ! Acum mai faci şi pe deşteptul...

Să vorbim ! Unde ai fost ieri şi azi ?

- Cum unde am stat ? - Nu-mi spune că ai fost în spital.

Am telefonat, iar cei de acolo mi-au spus că nu te-au văzut.

- Nu putem să discutăm mâine ? - Nu, drept cine mă iei, servitoarea ta ?

Pleci dimineaţa şi te întorci seara cu o faţa lungă de parcă ai fi la pământ.

Cine crezi că eşti ? Ce faci, îţi astupi urechile ?

Trebuie să mă asculţi. Eu te voi părăsi.

Greşesc sau am auzit cuvântul "plec" ?

Nu, nu ai greşit, mă întorc la Bano, la părinţii mei.

Întoarce-te la Bano, aşa îl vei întâlni pe extraterestrul ăla cu jucăria verde.

Asta aşteptai ! Nu ai făcut nimic să mă opreşti.

- Bine, voi pleca. - Nu e nevoie, plec eu.

Pot să-mi fac valizele mai repede ca tine.

Conte Condrano, contesa s-a închis în baie. Să sperăm că nu s-a întâmplat nimic.

Dolarul a crescut din nou, azi a fost cotat 1215 lire.

Lira a pierdut spaţiu chiar şi în comparaţie cu celelalte monede europene.

Roma : noi informaţii despre atentatul din piaţa Carso.

Se pare că imediat după atentatul criminal, atentatorii au plecat cu un Fiat Argento

metalizat, care a fost găsit azi la ora 19 pe Via Clituno.

- Maşina este puţin deteriorată... - Ce maşină frumoasă...

- Să fie folosită de terorişti... - După atentat, maşina a fost abandonată.

După numărul de la seria motorului, a fost descoperit şi numărul de înmatriculare.

- Roma X 22 112. - Şi numărul de înmatriculare e la fel.

Până în acest moment, atentatul nu a fost revendicat.

E maşina mea. Mi-au găsit maşina.

Iar pentru tine, Paletta... Asta...

Vă mulţumesc, dle comisar ! Bună ziua !

Îmi pare rău pentru ce s-a întâmplat ! Sunt bucuros că mi-aţi găsit maşina.

- Cine e ăsta, de ce a intrat aşa ? - Scuzaţi-mă, nu am avut timp să-l opresc.

E proprietarul Fiatului Argento folosit de terorişti.

- A fost găsită ? - Da.

- În sfârşit, puţină eficienţă. - Să spunem adevărul, mi-am găsit-o singur.

Dacă-mi permiteţi. Sunt Mario Emilio proprietarul Fiatului Argento.

- Vă mulţumesc, comisare ! - Încetează !

- Luaţi loc şi tăceţi ! - Cu plăcere !

Ce noroc am avut, comisare. Se mai spune că poliţia nu găseşte niciodată, nimic.

- Scrie totul în procesul verbal. - Scrie, scrie...

- Ce se spune despre noi ? - Ce faţă are ăsta...

- Seamănă cu un văr de-al meu. - E unul care şi-a omorât mama.

- Ce spuneaţi că se spune despre noi ? - Spuneam că e inutil să anunţi poliţia.

Nu au destule pe cap ? Hoţi, asasini, au timp pentru maşina mea ?

Fiţi atent ce spuneţi, dle Emilio !

- Altfel sunt constrâns să vă acuz de ultraj. - De ce, comisare ? Nu voiam să vă jignesc.

Am spus-o doar aşa, să mai destindem atmosfera.

Când v-a fost furată maşina ? Ora şi locul exact.

Cum adică locul exact... Piaţa Carso la ora şapte fix.

Dle Emilio, când aţi aflat că noi am găsit maşina ?

Am aflat de la TV.

- Unde locuiţi ? - Via Canepa, 20.

- Nu vă deranjaţi ! - Mulţumesc !

- Longobardi ! - Îmi aduceţi maşina, dle comisar ?

Uităte la ei, m-au lăsat singur şi au plecat.

Înapoi ! Plecaţi de aici !

Ce mult îmi plac operele care mă fac să plâng....

Ce-am făcut ! Ce bine că e a lui Mario !

- Dna Emilio ? - Da.

- Poliţia ! Putem să intrăm ? - Intraţi !

- Luaţi loc ! - Unde, acolo ?

- Aici. - Mulţumesc !

Nici nu am deschis gura şi sunteţi speriată, nu trebuie să dramatizăm.

- Când am văzut atâta disperare.. - Disperare ?

Aţi spus că sunteţi de la poliţie ? S-a întâmplat vreo nenorocire ?

- Suntem aici pentru furtul maşinii soţului dv. - I-au furat Fiatul 500 ?

- Nu, a fost furat Argento. - Ce mai e şi asta ?

Argintiu metalizat. Valoarea comercială este de circa 15 milioane.

15 milioane ! Nu poate fi a soţului meu.

Nu ştiţi nimic de acest Argento metalizat ! Nu ?

E puţin cam ciudat, nu credeţi ?

Doamne, ăsta mi-a cheltuit toate economiile.

Acum înţeleg de ce venea noaptea târziu şi întotdeauna nervos.

Venea de la curve.

Ştiţi ce-mi spunea pentru a se scuza ?

Că făcea parte dintr-un grup politic care va schimba Italia din aşa în aşa.

Bine aţi revenit, dle comisar !

Dle Emilio, sunteţi într-o situaţie foarte delicată.

Nu aţi anunţat furtul maşini dvs.

Motiv pentru care acest furt este inexistent.

În portbagaj a fost găsită mitraliera Scorpio care a fost folosită în atentat.

- Mitralieră ? Care mitralieră ? - Nu mă întrerupe.

- Pune apă aici ! - Am adus apa, dle comisar.

Maşina are un radio care este în dotarea exclusivă a poliţiei.

- Pot să vă explic. - Încă ceva.

Pe parbriz aveţi un permis care nu e al dvs. Cum aşa ?

- Ştiţi cum e, dle comisar. - Nu, nu ştiu !

Îl folosesc pentru a parca mai uşor.

Soţia dv a declarat că aparţineţi unui grup secret subversiv.

Ştiţi dle comisar, e vina mea că nu am anunţat furtul maşinii.

Nu am făcut-o din cauza dvs, nu am vrut să am probleme cu asigurările.

Cât despre mitralieră... Despre ce mitralieră vorbiţi ?

Asociere subversivă ? Mă uimiţi comisare, era o scuză pentru nevastă-mea.

Ştiţi cât te bate la cap o femeie, probabil şi a dvs face la fel.

- Sunt văduv. - E mai bine, nu ?

- Ce faci, fumezi ? - Nu, dle comisar. O pun în buzunar, bine ?

Nu ştiu ce se întâmplă, mitralieră... Nu am făcut nimic.

Sunt nevinovat, am spus adevărul. Vă jur, dle comisar !

Sunteţi un mincinos, dle Emilio. Soţia dv mi-a spus că aţi plecat de acasă.

- Deci nu aţi auzit ştirea la TV. - Deci nu, dle comisar.

Da. Bine.

Voi aranja imediat.

Să semneze declaraţia şi duceţi-l în celulă.

Longobardi, care e celula de siguranţă ? Nu am făcut nimic.

- Când primesc maşina înapoi ? - Citeşte şi semnează.

Şi dacă nu semnez ?

Scriu că nu ai vrut să semnezi, dar va fi rău pentru tine.

Atunci, voi semna. Ce mă interesează ?

Acum voi primi maşina înapoi ?

Sunt Longobardi, inculpatul trebuie dus în celulă.

Da, e urgent.

Eu sunt nevinovat, Longobardi, comisarul a spus numai tâmpenii.

Dacă eşti nevinovat, nu trebuie să-ţi fie frică.

Aşa o fi, dar eu am văzut ce s-a întâmplat cu ăia doi la tv.

Erau nevinovaţi şi au fost condamnaţi la scaunul electric.

- În Italia nu avem scaun electric. - Da, aşa e.

Iar cu atâtea pene de curent câte avem, nici nu ar mai fi nevoie.

Antonioni a confirmat că Emilio a câştigat Fiatul Argento

ca premiu din partea unei firme producătoare de licori.

Ce norocul dracului au unii oameni...

Care noroc, Longobardi ? Sunt vorbele mele. Şterge asta !

Intră !

Ce faceţi aici ?

Ştiu ce scrie, aţi venit să mi-l luaţi.

Conduc personal cercetările. Eu muncesc din greu, iar pe voi nu vă interesează nimic.

Puteaţi să mi-l mai lăsaţi aici câteva zile, iar apoi în secret l-aş fi transferat.

Vreau numai să ştiu de unde dracu aţi ştiut ?

Bine !

Ce bine că mergem să luăm maşina. Cine şi-ar fi imaginat toată povestea asta ?

E o maşină frumoasă. De ce aveţi perdele, mai aduceţi şi gagici ?

Să lăsăm gluma, unde mă duceţi ? Eu locuiesc în cealaltă direcţie.

Vrei să muţi portofelul, mă cam incomodează.

Doamne...

Sunteţi de la CIA ? Vorbiţi engleza ?

Germana ? Germana voastră...

Toilette. Eşti francez ?

Rus ?

- De unde sunt proştii ăştia ? - Prost eşti dumneata !

Sunteţi italieni... Ce cuvânt frumos : "prostule".

Ce mai e şi asta ?

Lasă-l !

- Tu eşti primul ? - Poţi să mergi, eu am făcut.

- Eu vorbeam despre interogatoriul DIGOS. - DIGOS ?

Şi tu eşti... ? Se face un interogatoriu ?

Ce le spun ? Dacă mă torturează, nici nu am ce să le spun.

Eu m-am răzgândit, voi spune totul. Oricum voi fi exilat.

Spunem ceva : eşti roşu sau negru ?

Care negru şi roşu ? În cel mai rău caz sunt galben-roşu.

Sunt victima unei erori judiciare. Sunt nevinovat.

Va fi greu pentru tine. Aici se fac nişte interogatorii...

- O nebunie ! - Cum, o nebunie ?

Sunt doi, unul solid şi unul care stă şi se uită.

Ăla solidul face pe durul, iar celălalt e mai moale.

Solidul loveşte, iar celălalt îl opreşte. Iar pe neaşteptate, când te-a încălzit bine...

- Când te-a umflat de pumni... - Celălalt începe să te lovească

- ... iar solidul... - Îl opreşte.

- Nu, te loveşte şi el. - Înseamnă că te lovesc amândoi.

- Iar tu vei mărturisi. - Te cred şi eu.

Dacă mă vor atinge cu un deget, voi vorbi.

Dar ce să le spun ? Sunt nevinovat.

Ce importanţă are ? Spui că eşti vinovat, e mai bine pentru tine.

- Vei primi o celulă cu televizor. - Vinovat de ce ?

Dacă vrei poţi picta, poţi citi, nu e bine ?

Dacă îi denunti pe toţi, îţi vor aduce şi femei în celulă.

Despre ce vorbeşti ? Eu nu denunţ pe nimeni.

Chiar dacă aş fi fost vinovat, nu aş face pe spionul.

- Intraţi ! - Cine eşti ?

Cum, intraţi ? Acum am înţeles cine era jigodia asta.

- Să mergem ! - Eşti un spion, nenorocitule.

- Cum a fost ? - E un dur.

Asta nu va fi niciodată un spion, nu vorbeşte.

- Ia loc acolo ! - Solidul loveşte, celălalt îl opreşte...

- Stai jos ! - Acolo...

- Bună seara... - Bună ziua !

Am citit procesul verbal. Ce faceţi, retrageţi declaraţia ?

Nu, de ce ? Trebuie să-mi retrag declaraţia ? Eu am spus adevărul.

Cine ne spune nouă ca maşina v-a fost furată ?

Vă spun eu. De ce, nu e deajuns ?

- Vă poate spune Palleta. - Cine e acest Palleta ?

E un prieten de-al meu care dezasamblează maşini. Îi spunem aşa pentru că e gras.

Nu e aşa la fel ca voi....

Dezasamblează maşini... uzate...

- I-am dat şi 200.000 de lire. - Unde îl găsim ?

La depozit, acolo unde dezasamblează maşinile.

Solidul loveşte, celălalt îl opreşte. Când celălalt...

- Cine ţi-a vândut radioul ? - Doamne...

Nu era el cel care... ? Mi l-a vândut unul la Porta Portese...

- Bineînţeles nu poate fi găsit. - Dacă nu-l căutaţi, dacă-l căutaţi, îl găsiţi.

Unde ai petrecut noaptea dinaintea atentatului de la Via Carso ?

Un gentleman moare... De ce m-ar interesa pe mine ?

Am fost cu soţia bancherului Pana, am făcut dragoste toată noaptea.

Dacă o întrebaţi, vă poate confirma ce v-am spus eu.

- Toată noaptea cu ea... - Emilio...

O dată a trebuit s-o fac...

Vrei să credem că nevasta lui Pana a petrecut noaptea împreună cu tine ?

Întrebaţi-o pe ea, dar nu-i spuneţi că v-am spus eu, nu vreau să fiu nepoliticos...

Ia-l de aici. Fotografiază-l şi ia-i amprentele.

- Ce amprente ? - Să mergem...

Întrebaţi-o pe Victoria, poate să vă spună totul.

Dacă-l vedeţi pe Palleta, spuneţi-i să vă dea 200.000 de lire.

- E ciudat... - E prea prost ca să fie el.

Cine ştie de ce a făcut-o.

Nu e nimeni aici !?

Da, e aici...

E aici...

Erai aici... ! Mă spălam pe mâini...

Te spălai pe mâini....

- Eşti un intrus ? - Nu, avocatul Găina Generoasă.

Sunt avocat din oficiu. Preferi un avocat de încredere ?

Dacă vrei să vorbim de încredere, să ştii că ai ales un moment nepotrivit.

- Îmi pare rău, avocate. - Înţeleg.

Ce vrei să vezi ?

Avocatul trebuie să vadă dacă clientul e nevinovat sau vinovat.

- Eu cum sunt ? - Nici un dubiu.

Eu nu greşesc niciodată. Eşti vinovat.

Pe naiba, avocate. Sunt nevinovat, n-am făcut nimic.

- Am mai apărat terorişti.... - Da ? Cum a fost ?

Trei au fost condamnaţi penal, unul a primit 115 ani,

iar altul s-a sinucis în celulă. Nu a fost vina mea, era un drogat.

- Felicitări avocate, o carieră frumoasă... - Mulţumesc lui Dumnezeu, nu mă plâng...

- Ce fericire... - Să trecem la subiect...

- Ai o familie nenorocit[ ? - Îmi pare rău, unicul nenorocit sunt eu.

- E bine ? - Cam puţin...

- Ai un tată alcoolic, o mamă curvă... ? - Cum îţi permiţi, avocate ?

- Sunt atâtea curve, iar maică-ta nu ? - A mea nu, a ta nu ştiu.

E nevoie ca maică-ta să fie curvă, nu maică-mea.

- A mea nu e. - Unde găsim o curvă disponibilă ?

- La tine acasă, poate... - Ar fi mătuşă-mea, dar e bătrână...

- Cine mi l-a trimis pe ăsta... ? - Am nevoie de o problemă socială.

- Chiar pe mama... - Nu e ceva personal...

- Mama ta trebuie să fie curvă. Eşti bolnav ? - Nu, sunt infirmier.

Eşti un nenorocit. Mama ta nu e curvă, tatăl tău nu e beţiv.

Nu eşti bolnav, pariez că nu eşti nici bulangiu.

- Ce ? - Homosexual, fetiţă...

Îmi pare rău, nu sunt, avocate ! E ceva grav ?

- Tu nu eşti nimic. - Nu poţi avea totul în viaţă, sunt nevinovat.

- De ce, nu e bine ? - Uite ce-a declarat proprietarul.

Ascultă !

- Dl. Mario Millio, etc, etc... - Emilio ! Nici măcar numele...

În boxă au fost găsiţi 250 de litri de benzină.

- Erau pentru maşină. - Iar cele 250 de sticle goale ?

Le păstram ca să pun în ele suc de roşii.

Erau pentru cocktailuri Molotov. E rău, trebuie să începem totul de la capăt.

Din nou ? M-au întrebat de o sută de ori până acum.

- Eşti atentator ? - Ce înseamnă şi asta ?

- Te-au bătut ? - Încă nu, dar mai e o speranţă.

- Sunt deştepţi, acum nu mai bat. - Ce păcat...

- Trebuia să te găsesc în ghips. - Da... ?

Eşti înscris în vreun partid ?

- Măcar simpatizant... - Simpatie, dar fără dragoste...

Nu e bine...

- Ai bani să mă plăteşti ? - I-am cheltuit cu maşina.

Nu ai nici bani... S-a făcut ora două...

- E ora mesei, m-am luat cu vorba... - Poftă bună !

Era să nu mai mănânc... Am să vin mâine, poimâine....

- Nu vă deranjaţi, când aveţi timp... - Râzând, glumind s-a făcut ora două...

Ciao ! Toate bune ! Nu am uitat nimic ?

Fiţi pregătiţi ! Vine !

- Dna Emilio ? - Eu ?

- Suntem de la televiziune. - De la televiziune...

- Cunoaşteţi apartenenţa politică a soţului dv ? - Nu, eu credeam că are o amantă.

- Sunteţi dezamăgită ? - Politica e mai bună decât adulterul.

- Cum l-aţi cunoscut pe soţul dv ? - În sala operatorie, la operaţia de apendicită.

Înainte să adorm m-a prins de mână şi mi-a spus : dacă nu mori, eşti salvată.

Un adevarat poet. Spuneţi-mi cum poate fi terorist unul ca el.

- O declaraţie pentru Tele Giorni ! - Sunt Nina, ne vedem în fiecare zi.

- Sunteţi o telespectatoare fidelă. - Întrebaţi-l pe prof. E o persoană deosebită !

Puteţi să veniţi în studioul nostru ca să vă povestiţi experienţele ?

Dar să nu mă puneţi să cânt, sunt răguşită.

Contra cost puteţi povesti ziarului meu experienţele matrimoniale cu un terorist ?

Nu ştiu dacă sunt bune. Depinde cât plătiţi.

Puteţi să ne spuneţi în avans câte ceva despre raporturile intime cu soţul dv ?

- Care e frecvenţa sexuală a unui terorist ? - Acum nu mai vorbesc.

Dacă doriţi să aflaţi ceva, trebuie să plătiţi, altfel nu vă spun nimic.

Cum ? Vorbeşte, nu mă supăr !

În casa mea ? Nevastă-mea ?

Scuză-mă că râd ! E pur şi simplu absurd.

Soţia mea, nu... Crede-mă, frate !

Oricum, îţi mulţumesc.

- Aden ! - Ordonaţi, domnule !

- Cheam-o pe doamna. - Bine, domnule !

Ai văzut ziarul de ieri ? E incredibil prin ce pericol am trecut cu acest terorist.

Ştii bine că nu a fost nici un pericol, nu e un infractor.

În momentul atentatului era aici în casă cu tine în pat.

- Vrei să mă faci să râd, Augusto ? - Râsetele le voi face eu.

Nici nu ştii cât mă costă. Ai avut o bună partidă de sex cu infirmierul.

Detaliile sunt în procesele verbale de la DIGOS.

Detaliile despre tine sunt în paturile din bordelurile din toată lumea.

E pentru prima dată când te preocupă aventurile mele.

Asta e diferită. Un coleg de lojă mi-a prevenit.

Când vei fi interogată de poliţie, să spui... adevărul !

Seara a fost cu noi. Am mers împreună la aeroport,

iar apoi pe la două te-a adus acasă.

Iar tu, ca o adevărată doamnă, l-ai salutat în faţa uşii....

iar de atunci nu mai ştii nimic.

Se dădea drept profesor.

Prin atitudinea sa, a reuşit să câştige încrederea mea şi a soţului meu.

Ne-a convins să ieşim fără maşină blindată. Când mă gândesc, mă ia cu fiori.

Chiar dacă a făcut ceva, nu e vina lui.

Chiar şi profesorul a spus : Mario e nevinovat !

Fie-vă milă ! Faceţi-i o expertiză psihiatrică !

În ultimul timp părea că a înnebunit.

Eu cred că era un terorist.

Lega maşina de copac cu lanţul. Intra şi ieşea la toate orele.

Era un maniac.

- Apropie-te, dle Emilio ! - Bună ziua !

- Luaţi loc, vă rog ! - Mulţumesc !

- Vă este frică ? - În momentul ăsta, mi-e frică de tot.

Sunt locţiitorul procurorului general, drepturile dvs vor fi respectate.

Interogatoriul v-a fi făcut în prezenţa avocatului dvs. Avocatul...

Avocatul Găina !

Acesta e motivul pentru care mă tem.

Doriţi să vă citesc ce au spus martorii despre dvs ?

Nu, nu e nevoie. Îmi imaginez, toţi au spus că sunt nevinovat.

Citiţi şi veţi înţelege totul. Bineinteles nu am trecut numele martorilor...

Este datoria noastră să protejăm cetăţenii care colaborează cu justiţia.

- Citiţi, veţi avea o surpriză ! - Să vezi ce-o să râdem...

- Dle Găină, eu trebuie să râd primul. - Citeşte, citeşte !

Scuzaţi-mă !

Sunt un pacient al policlinicii. E adevărat, e un terorist,

în rest, e un oraş scârbos. Poţi vedea toate culorile :

Prin spitale circulă şobolani, gândaci, călugăriţe. Chiar şi nebunii sunt liberi.

Mă declar... deţinut politic.

Da, pălăria, scuzaţi-mă !

Îmi amintesc. Spunea că soprana a fost împuşcată de cvartetul Cedra.

A făcut numai prostii.

I-a făcut pe brancardieri să-l răstoarne din targă pe rănit.

Am înţeles imediat, am nas pentru lucrurile astea.

Ţineam un discurs contra terorismului, iar el mi-a aruncat o prăjitură în faţă.

Sunt nevinovat. E adevărat, am fost condamnat pentru activităţi ilicite,

dar a fost o eroare judiciară. Nici nu-l cunosc pe acest Mario.

Cum să iau 200.000 de lire de la un necunoscut ?

Sunt nevinovat, dle comisar. Jur pe capul copilului meu !

Tata...

Dacă vreodată aveţi nevoie de o informaţie, sunt aici....

Trebuie să-l iert, asta e meseria mea şi trebuie s-o fac.

Dar dacă îl lăsaţi liber, sunteţi nişte infractori mai mari ca el.

Lovea copii, îi persecuta pe nebuni...

şi folosea un limbaj care te făcea să înroşeşti.

Poate o fi posedat de vreun demon, de ce nu încercaţi cu un exorcist ?

Aici nu e nici un nume, dle procuror. E rău, parcă e un cor.

Pentru ei, sunt un terorist, un asasin...

în cel mai bun caz, un fiu de curvă.

Sunteţi sigur că nu vor să mă omoare ? Dacă ar putea, ăştia m-ar împuşca.

Eu i-am spus că e mai bine să mărturisească totul.

- Vrei o cafea, Emilio ? - Da, mulţumesc !

Cred că există o posibilitate !

Există o posibilitate...

Dacă ne spui nume, planuri, circumstanţe....

Dacă mărturiseşti totul....

Va mărturisi... !

Trebuie să mărturisesc. Ce ?

M-am răzgândit. Mărturisesc.

Îmi pare rău că am avut încredere în toţi, în părinţi, în prieteni în colegi...

- Asta nu-l interesează pe preşedinte. - Vă rog, sunt locţiitorul procurorului general.

Îmi pare rău că am un avocat aşa de prost. Aşa e când ai ghinion.

Iertaţi-mă, dle procuror ! Voi mărturisi totul.

De unde începem ? De la primul ? Întotdeauna se începe cu primul.

Cu cel mai important, bancherul Pana. El finanţează organizaţia noastră.

- Iisuse, e vorba de oameni grei ! - Ce facem Găină, vorbim amândoi ?

Dl Pana finanţează terorismul ? E incredibil !

E vina mea ? Trebuie să mărturisesc, aşa că voi spune totul,

dacă nu, nu mai spun nimic.

Continuaţi !

E cunoscut sub numele de Pana, dar în organizaţie îi spunem Rechinul.

- E vorba de lucruri mari... - Ce faci Găină, acum mă întrerupi ?

Te rog, Găină !

Şefii sunt el şi contele Horatio de la loja B2,

care are influenţe şi în alte sfere, chiar şi în străinătate...

- Mă opresc ? - Continuaţi, vă rog !

Şeful filialei din policlinică e un anume Gino, care spune că e sindicalist

dar de fapt e unul care fură medicamente, şi le vinde la negru.

Peste el e o anume Maica Maria, i se mai spune şi Pătimaşa.

Maica Maria, Pătimaşa ! Cine e această femeie ?

- Călugăriţa cea mai periculoasă. - Iisuse, am intrat în Vatican !

- Am câştigat ! - Bineînţeles !

Dle avocat, vă rog... !

Care era organizarea ierarhică şi care erau planurile voastre de viitor ?

- Putem avea încredere în ăla ? - Desigur !

Vedeţi, dle procuror... Organizarea noastră ierarhică...

Vreau să spun, clandestină.... Pot să spun, o piramidă ?

Da, desigur.

Continui mâine, azi nu mai pot. Sunt obosit, m-am plictisit...

Vreau să văd cum mă trataţi, cum e patul, cum e mâncarea...

iar mâine dacă am chef, continui.

Tot ce vreţi. Dacă vreţi...

- Puteţi să plecaţi, dacă vreţi. - Vreau ! Să mergem, Găină.

- Vă salutam, dle procuror. - Dl Emilio merge la celula 40.

Doriţi cameră cu cadă sau cu duş ?

- Cu cadă e mai bună, acasă nu am. - Bine ! La revedere !

Vreau şi un televizor color cu 99 de canale.

- Este deja acolo. - Ce bine !

Să mergem, Găină !

Ai făcut o faptă bună, Emilio. Mi-a plăcut mult.

Bună ziua, excelenţă ! Eu sunt. Da, excelenţă, a fost incredibil.

Am reuşit să-l fac să vorbească. Da, am înregistrat totul.

Bine, am să vă trimit înregistrarea. Întotdeauna la dispoziţia dv, excelenţă.

Sunteţi foarte amabil, excelenţă. Mulţumesc !

Sărutaţi fetiţele din partea mea. Mulţumesc !

Da, cel care era în ziar. A fost o ieşire...

E un tip puţin cam ciudat, dar e plăcut. Puţin cam grosolan, dar...

- Augusto... - Augusto, pe naiba...

Ai vorbit cu cretinul ăla despre loja B2, despre Horatio şi despre mine ?

Credeam că e o persoană de încredere, unul de-al vostru.

Mulţumesc Cerului ! Excelenţa sa mi-a comunicat puţin mai devreme

că organizaţia lor e finanţată de loja B2.

În felul acesta eu, Horatio şi un alt frate vom avea necazuri.

Acum trebuie să te duci şi să le spui că el a petrecut noaptea aici cu tine.

E mai bine să fii un soţ încornorat, decât să ajungi în închisoare.

Bună seara ! Contele Horatio a fost oprit la aeroport câteva minute,

înainte de a se îmbarca pentru un zbor în America de Sud.

În geanta sechestrată au fost găsite documente foarte importante.

Contele Horatio, cu complicitatea unor persoane de nivel înalt

crease un fel de mafie politico-economică.

La naiba, am tulburat apele...

... şefa policlinicii a fost reţinută aceste zile pentru informaţii false.

Aceste imagini au fost filmate în momentul în care sora a fost reţinută

conform ordinului de reţinere care a fost executat de către organele de ordine.

Iar acum de ce au lăsat-o ?

Cred că a tras o frică hoaşca...

Intră !

- Bună ziua ! - Ai auzit ştirile, avocate ?

Din păcate, trebuie să-ţi dau o veste proastă.

- Ce s-a întâmplat ? - Procurorul a semnat ordinul de eliberare.

- Înseamnă că trebuie să ies. Când ? - Imediat.

Nu se poate face nimic să mai rămân încă puţin ?

Am încercat, dar din păcate nu se mai poate face nimic.

Chiar acum, când mai aveam de spus o grămadă de nume.

Câte mai aveam de spus... Şi cel mai curat are ceva de spus.

Ştiu.

- O grămadă de iţe de descurcat. - Ce poţi să faci ?

Începuse să-mi placă.

Nevasta lui Pana şi majordomul somalez au declarat că ai petrecut noaptea cu ei.

În nici un caz cu majordomul, poate cu dna. Victoria.

Prostul de Palleta a mărturisit totul şi a returnat cei 200.000 de lire.

- Mai bine, măcar am recuperat banii. - Dacă-mi permiţi, i-am luat eu.

Am avut cheltuieli : timbre, stilouri...

E o nebunie, în 30 de ani de muncă, clientul meu devine un om liber.

Fatalitatea... La revedere !

- La revedere, avocate ! - Nu mi s-a mai întâmplat aşa ceva...

Întotdeauna am ştiut că e un puşcăriaş. Ce bine că l-au băgat la răcoare.

- Eu nu credeam că e un delicvent. - Bună ziua, am revenit !

- Aţi văzut că a fost o neînţelegere ? - Trebuie să plec.

- Ai văzut-o pe nevastă-mea ? - Sună interfonul...

Salut, Nicolino ! Pasează-mi mingea !

Andrea, Nicolino ! Intraţi în casă.

Bună ziua, doamnă !

Bună ziua !

Deschide Nina, eu sunt. M-am întors.

Nu e nimeni, dar nu e vina mea.

Doamna Maria... La dracu !

Soră Maria, aţi înnebunit ? Deschideţi !

- Dna Maria... Unde e Nina ? - Nu ştiu şi nici nu vreau să ştiu.

Dacă nu pleci, chem poliţia.

Uite ce face nebuna asta...

- Mi-a căzut ceva... - Unde e nevastă-mea ?

A plecat cu trei zile în urmă. E logic, trebuia să plece...

Poliţia, ziariştii, televiziunea... ce era aici...

- Nu a lăsat vreo adresă ? - Nu, nu mi-a lăsat adresa, dle Mario.

- Nu a spus unde se duce ? - Nu vreau să ştiu nimic.

Nu te teme. Nu-ţi fac nimic, nu vreau să mă murdăresc pe mâini.

Ăsta e un delicvent...

- Morţii... - Mario !

Nina ! Argintia mea...

- Nina... - Iubitule...

- Nu speram să te mai văd. - Ştiam că vei ieşi azi.

Nu ştiam unde să te găsesc şi m-am gândit că vei veni aici.

- De ce te-ai mutat în altă casă ? - Schimbată ?

- Aproape am cumpărat casa. - Ai cumpărat ? Cum ?

Cu banii pe care mi i-au dat, am scris o carte : "Viaţa cu un terorist".

- Iar teroristul sunt eu. - Bineînţeles !

Toate astea Nina... Tu, maşina...

Am să te duc într-un loc romantic, iubitule.

Du-mă la Civitavecchia să mănânc peşte.

- Eşti puţin cam slăbit şi palid. - Sunt palid !?

De când am mărturisit, am fost tratat regeşte.

- Eşti frumos... - Da, frumos...

Radioul ?

- Ce e ăla, un televizor ? - A fost ideea mea.

- Putem vedea toate canalele. - O luăm de la început ?

- Arată-mi cum se vede ! - Mai e un program...

Ce bine ! Să sperăm că de data asta vedem şi reluarea.

E un program special...

Nu e adevărat, Nina. Mă simt ca prima dată...

- Totul se învârte cu mine... - Eu mă simt uşoară, parcă zbor...

Şi eu mă simt la fel, am devenit îngeri...

Ce îngeri ? Suntem încărcaţi pe o navă.

Să strigăm după ajutor, cine ştie unde ajungem. Ce fac, strig ?

De ce să strigi ? Nu mai contează unde ajungem.

E deajuns să fim împreună.

SFÂRŞIT

Traducerea cristiano.ferocci@gmail.com BlackSeaTeam