Original subtitles

- Cassandra, eşti acolo ? - Scuze !

Bun. Suntem în regulă aici, dacă mă auzi.

- Te aud. - Recepționat, Cassandra. Gata.

După ce intri, trebuie să cauți un fel de...

... glob de piatră cu nişte cristale.

Sau e un glob de cristal cu pietre.

Ar fi bine dacă ai putea să-mi zici descrierea exactă.

Era bine dacă Bibliotecarii din vechime nu erau aşa de poetici.

"Ochiul lui Zarathustra e Cheia către Cunoaşterea Pierdută,"

"Toiagul invocat de Soare şi Jale."

Te înțeleg acum.

- Măcar ai intrat ? - Aproape. Aproape am intrat, cred.

Cineva zicea că sparge cel mai scump sistem de securitate în cât timp ?

- O clipită ? - Nu ştiu.

Sincer, parcă are accentul tot mai puțin inteligibil.

Trei clipite. Am ajuns la două.

"Mulțumim, Ezekiel. Eşti un geniu !" Ce n-am auzit niciodată de la voi.

N-ai nimic mai bun decât "o chestie ca un glob de cristal" ?

Nu. Nu e din cristal, ci din sticlă.

V-ați întors, dle Jenkins.

Da, din aventura în al doilea subsol al Bibliotecii.

Aripa Zenobia e acolo, lucru foarte ciudat,

având în vedere că, în ultimele cinci secole,

aceasta a fost în pod !

Cum se mută o încăpere din pod în subsol ?

Exact. Încăperile ar trebui să aibă decența să stea pe loc.

Cum merge pandantivul de comunicare ?

- E bun. Se aude cam tare, dar... - Alo ! Sunt în toiul unei spargeri !

"Făurit din nisipuri infinite." Din nisip se făcea sticla.

Ochiul lui Zarathustra e un glob de sticlă.

Astfel că e, oficial...

... al 73-lea obiect care dispare din Bibliotecă !

Cum a pus mâna miliardarul nebun cu gusturi interesante pe ăsta ?

Din e-mailurile către avocat, cineva a venit

şi l-a donat spre păstrare în siguranță.

Da, i-am spart e-mailul.

- Şi chiar crezi ? - E cheia către cunoaşterea pierdută.

Dacă l-a furat Prospero, a făcut un efort uriaş ca să-l dea aşa.

Poate e un joc mai complex.

- Ştim ceva despre donator ? - Nu, încă n-am aflat nimic.

Flynn.

- Hei ! - Cum ai intrat aici ?

- Am intrat ca obiect de artă. - De ce eşti aici ?

Ca să ajung şi eu la Ochiul lui Zarathustra, desigur.

Jenkins lucrează la pietrele de comunicare.

Cupru ! Ce alegere interesantă !

Stai ! Tu ce cauți aici ?

Parcă trebuia să afli planul lui Prospero,

iar eu urma să adun artefacte, să nu le fure.

Era un obiectiv, nu un plan.

De obicei ne împungem mai mult decât ne certăm.

Dar am ajuns să ne certăm.

Ştiu că ți-e greu să lucrezi, să fii în prezența altora.

Ai fost singur mult timp,

dar nu te poți aştepta să dai ordine şi să fie urmate.

L-am găsit !

Şi ei sunt Bibliotecari la fel ca tine.

L-am scăpat !

Deşi neverosimil.

Ridică-l odată !

S-o luăm de la capăt.

Bună ! Ți-am simțit lipsa. Ai rămas omul meu preferat.

Îmi plac ochii tăi când te superi. Aduc cu oceanul în toiul furtunii.

Deci susții c-ai fost nesimțit şi m-ai înfuriat...

Pentru ochii ca furtuna.

Îmi dau silința să am încredere, să fiu mai deschis.

Încerc să dau jos armura emoțională.

Ai sesizat gluma ?

Înseamnă că am încredere că-ți faci treaba

în timp ce eu mi-o fac pe a mea, fără să comunicăm.

Dar iată-ne în acelaşi loc, deoarece...

N-am comunicat.

M-am prins acum.

Să-ți intre bine în cap. Suntem o echipă, nu eşti singur.

Scuze, nu eram atent.

- Suntem o echipă... - Nu doar eu.

Am înțeles.

Ce faci, Jones ? Ridic-o, să...

Orice-ar avea Biblioteca, cu încăperile mutate, se agravează.

- E primul artefact apărut în public. - Ochiul lui Zarathustra.

Jenkins vrea să ştie motivul. Tu ai venit...

Deoarece se zice că Ochiul duce către Toiagul lui Zarathustra.

Nu te mai lăuda că ştii cum se pronunță.

- Zarathustra. - Zarath...

E un vechi toiag al cunoaşterii.

Şi Prospero vrea să-şi refacă toiagul magic, aşa că se leagă.

Explicația cea mai probabilă pentru apariția unui artefact

care să ne aducă pe amândoi aici...

- E o capcană. - Categoric.

Stone, Jones ! Plecăm !

E Flautul lui Pan !

- Ce ? - Flautul Magic al lui... Pan !

- Ce ? - Flautul lui Pan !

Îți provoacă somn !

74. Flautul lui Pan ar trebui să fie în Bibliotecă.

Vezi...

- Ai grijă ! - Nu !

BIBLIOTECARII Seria 2, episodul 5

ŞI OAMENII FĂRĂ MEMORIE

Ce faci, Jones ?

Stone ! Jones !

Unde-i Flynn ?

- Unde-i Ochiul ? - Îl caut.

Flynn !

Baird, de ce nu-ți foloseşti pandantivul ?

Jenkins... Nu mai am pandantivul, şi nici pe Flynn.

Dus e şi Ochiul. Misiunea asta e un dezastru.

Situația e mai gravă decât crezi.

Uşa din Dos e instabilă, şi dacă nu vă întoarceți acum...

- Ce s-a întâmplat ? - Uită-te şi tu !

A dispărut şi Flynn. E mâna lui Prospero.

Trebuie să-l găsim pe Flynn.

Cum ? Doar n-o să-l lase să dea un telefon !

Cred că ne sună.

Flynn !

Flynn !

Flynn, sunt Eve. Mă auzi ?

Dacă mă auzi şi nu eşti singur, fă un zgomot, orice.

- Pandantivul e activ... - Da, da, te aud, sunt aici.

Ce bine !

De două ore te-au luat. Ştii cine sunt ? Ai idee unde eşti ?

- Vezi ceva cunoscut ? Eşti rănit ? - Nu.

Sunt într-o încăpere metalică fără ferestre.

Cred că aud o apă.

Şi văd surprinzător de multe informații despre Bibliotecari.

Sunt şi artefactele aici, cele din Bibliotecă.

Setul de şah din Lumea Oglindă.

Primul Caduceu şi...

Da.

Ochiul lui Zarathustra.

Nu !

Nu, nu, nu ! Dă-l înapoi ! Stai jos !

Stai jos !

Soarele şi Jalea. Doi de şase.

Am început cu stângul. Numele meu e Flynn Carson.

Nu e timpul de nume acum. Acum, cataloghez...

Şi tu stai jos !

Cine e ?

Cineva puternic, un dragon sau un zeu mai mic.

- Îl găsim pe Flynn cu pandantivul ? - Artefactele interferează...

Stați ! Ascultați. E codul Morse.

Nu înțeleg nimic din cifrele astea.

Stați ! E codul telegrafic chinezesc.

Flynn ! Limba chineză foloseşte pictograme.

Cu fiecare cod adițional, mai primeşti informații,

cu mai puține puncte şi linii.

În regulă.

Gata, acum e timpul pentru dat nume.

Eu sunt Ray, Ray Glasney, iar tu eşti Flynn. Flynn Carson.

- Cine eşti ? - Da !

- Tu să-mi zici. - Nu ştiu despre ce vorbeşti.

Nu, trebuie să ştii !

Flynn, de tine am nevoie. Doi de şase şi Soarele şi Jalea.

- Globul e Ochiul. Aşa găsim Toiagul. - Cauți Toiagul lui Zarathustra.

Bun. N-a reuşit nimeni să dea de el.

Nu !

Jenkins, deschide Uşa din Dos.

Nu !

Stone, harta liniilor energetice nord-americane.

Cassandra, Washington D.C. e punctul de plecare.

Unde puteau ajunge în două ore ?

Cu maşina, depăşind limita ? Circa 150 km ?

Nu !

- Câte oraşe au un râu aproape ? - 37.

Perfect ! Ăsta are punctele magice şi liniile energetice.

Glasney avea multe obiecte neprotejate.

Vorbeai cu cineva.

Comunicai prin telegraful chinezesc.

De ce vorbeai cu chinezii ?

În estul statului Maryland, lângă apă.

Pot lega Uşa din Dos de cea mai puternică sursă de magie,

vă pot trimite acolo, dar trebuie să vă mişcați rapid,

fiindcă e legată de Bibliotecă...

Ține-o deschisă. Prioritatea e Flynn.

Cred că ai dificultăți cognitive. Aş putea să te ajut.

Nu, că o să fugi. Eşti fugar.

Eşti ca omul de turtă dulce.

Nu şi de data asta !

La o parte !

- Ce repede te-ai eliberat ! - Doar apeşi lama pe dinte.

E o aventură !

O să fie grozav. Doar noi doi, Flynn.

Ce obsedat !

Nu, există un tipar la mijloc, dar nu-mi dau seama care e.

E clar rodul unei minți organizate.

Jenkins, suntem la Glasney. Flynn nu e, dar sunt multe artefacte.

De-asta v-a trimis uşa acolo. E semnalul puternic.

Luați tot ce puteți. Nu le putem lăsa la mâna lui Prospero.

Luați tot ce puteți şi e magic !

- Ai idee cum face Glasney asta ? - N-am idee.

E nevoie de o putere fenomenală pentru tot ce-a făcut.

Avem de-a face cu o ființă extrem de periculoasă.

Îmi spui de ce ne-ai adus pe mine şi Ochiul lui Zarathustra

la un local din pustietate ?

O vezi pe chelneriță ?

Privind-o, îți spun cu certitudine

că e mama a trei copii, crescută în zona Mississippi.

Munceşte şi trăieşte aici de cinci ani şi cântă la violoncel.

Privindu-te pe tine, nu-mi dau seama de nimic.

De-asta am nevoie de tine şi de Toiag, să aflu cine sunt.

Vreau să-mi recuperez amintirile. Ştiu doar că e magie în libertate.

E în pădure, în canale,

în leagăne şi în morgi, şi... a scăpat.

A scăpat ! Şi trebuie închisă.

Acum ajungem undeva. Sunt de acord cu tine.

Trebuie returnată la Bibliotecă.

Ştiu că mă simțeam rău înainte să te întâlnesc. Mă simt bine acum.

Mă simt bine.

Clasificarea Dewey. Aşa le-a organizat Glasney.

- Cine gândeşte în sistem Dewey ? - Într-adevăr, domnişoară.

Moriarty... E mâna ta.

Caut magie pentru Prospero.

Dar eu zic că magia e doar un cuvânt pretențios

pentru un efect necunoscut care randomizează proprietățile materiei.

Aşa zic şi eu.

- O intruziune extradimensională... - Cassandra.

Nu te gudura pe lângă răufăcător !

- Mă scuzi ! - Ducesă, să nu fim obositori.

Văd că dl Carson e absent.

Cum nu e aici, trag concluzia că e periclitat de un terț.

Te duce capul !

Pe voi vă duce capul să acceptați oferta mea ?

Îmi dați ce-i magic şi nu-mi stați în cale.

Poate o scot pe ducesă la dans.

Eu mi-s băiat de la țară,

dar ştiu că aceste containere au două uşi !

Măi să fie...

Ariel, e nevoie de tine.

Am dat peste ceva, nu-i aşa ?

Fugiți !

- Baird, grăbeşte-te ! - Hai odată !

Se închide uşa !

Acum e mai bun ?

Cine naiba eşti, Ray ?

De ce-mi pari cunoscut ?

Sumerian.

Un cristal akkadian.

Luciul e obținut cu esență de curmal iudeu.

E dispărut din anul 500.

Când Soarele şi Jalea se întâlnesc, se iveşte Templul lui Zarathustra.

Când se întâlnesc...

Domnule, veniți repede ! Prietenul dv. are ceva.

Ray, ce s-a întâmplat ?

Nu ştiu. Vorbeam şi m-am trezit pe jos.

Mi se întâmplă din când în când.

Simt că-mi explodează capul !

- E tot mai des. - Când a fost prima oară ?

- Acum patru luni. E tot mai grav. - Şi până atunci ?

Nu țin minte.

Adică ai amintiri doar de acum patru luni ?

Ray, concentrează-te !

Zici că cele mai vechi amintiri le ai de acum patru luni ?

Bagi mâna în buzunar şi scoți artefacte din Bibliotecă ?

- Nu ştiu de unde sunt. - Cumva, eşti legat de Bibliotecă.

Biblioteca se tot rearanjează în mod aleatoriu, ca şi cum n-ar avea...

... rațiune.

Tu eşti Biblioteca.

- Ce sunt ? - Biblioteca.

Judson a zis că Biblioteca acționează cu intenție.

Asta presupune inteligență.

Tu eşti inteligența, doar că separat, în carne şi oase.

Şi putem purta o conversație.

- Mi-ai putea răspunde la întrebări. - Nu ştiu despre ce vorbeşti.

Milenii de istorie, atâtea mistere...

Judson ?

- Nu țin minte nimic. - Bine, dar eu ?

În cei 11 ani împreună, am trecut prin multe.

Nu-mi amintesc de Judson sau de noi doi.

Mă doare capul foarte tare.

De-asta ai nevoie de Toiagul Cunoaşterii,

ca să-ți recuperezi memoria.

Cu cât stăm mai mult, cu cât stai separat mai mult...

Nu ! Te ajut. O să găsim Toiagul.

- Da ? - Împreună.

Vrem nota.

- Şi un milkshake la pachet. - Ba ți-a ajuns. Nota.

Te rog...

Încă un milkshake.

Ce faci, Jenkins ? Trebuie să ne întoarcem după Baird.

Oriunde-ar fi... e mai în siguranță.

Avem o problemă mai mare. Biblioteca e pe moarte.

- E imposibil. Clădirile nu-s vii. - Zău, dle Jones ?

După atâta timp petrecut aici, n-ai învățat nimic despre ea ?

E ca un origami.

Pliuri în pliuri în pliuri.

Toate în două părți:

spațiul infinit, trupul Bibliotecii.

Cealaltă parte e sistemul de operare ?

Da, inteligența care organizează spațiul,

care îl apără, spiritul Bibliotecii, ca să nu zic altfel.

Deci, când s-a întors Biblioteca, i-a luat Glasney spiritul ?

Fie asta, fie trauma întoarcerii din neant

a făcut-o vulnerabilă în fața unui prădător.

Oricine ar fi Glasney, a lăsat Biblioteca fără hrană.

Biblioteca şi mănâncă acum ?

Da, dle Jones. Se consumă pe sine.

De aici toate aceste umbre.

Când va fi întuneric deplin, Biblioteca va muri.

Ceea ce ne aduce la...

... luminile-fantomă.

Frumoasă şi pricepută la mecanică.

Prefer femeile moderne.

Nu e prima oară, ducesă. Nu mă poți omorî cu pistolul.

Cinci secunde. Fii succint, sau adio, genunchi !

Un calcul simplu: tu îl cauți pe Carson,

iar eu caut Toiagul pentru angajatorul meu.

- Avem un scop comun. QED. - Iar mă iei cu QED.

Îl găsesc şi singură.

Da, dar pariez că Ariel îl găseşte mai repede.

Tu ai nevoie de un ghid, iar eu am nevoie de o maşină.

Încă n-am învățat să conduc.

- De ce să te cred ? - Fiindcă sunt constrâns.

Ştii că îl slujesc pe Prospero împotriva voinței mele.

Dacă-i găsim pe dl Carson şi Toiagul Cunoaşterii,

putem rupe vraja pe care a aruncat-o Prospero.

- Eliberează-mă. - L-ai trăda ?

Dacă nu te încrezi în virtutea mea, încrede-te că-mi cunosc interesul.

Excelent !

Apucăm şi să petrecem timp împreună.

Nu eşti aşa de fermecător pe cât te crezi.

Sunt fix aşa de fermecător pe cât mă cred, la virgulă.

Pare că eşti mai bine.

Arăți destul de... E bine !

Trebuie să zic asta. Am multe întrebări.

Ce-au pățit Bibliotecarii dispăruți ?

Şi încăperea încuiată de la al doilea subsol... Ce-i în ea ?

Eu zic că e un kraken, Jenkins zice că e un grem...

Nu-mi amintesc nimic din toate astea.

De-asta suntem aici. Nu chiar. Dar în apropiere. Acolo !

Ba nu, acolo ! Aici, jos !

Ray ! Acolo, jos ?

- Aproape am ajuns. - Tot nu-mi vine să cred.

Biblioteca în formă omenească.

Sunt singurul Bibliotecar din istorie

care are ocazia să discute cu Biblioteca.

Ray, uită-te în ochii mei şi zi-mi că nu-ți aminteşti nimic.

Nici măcar un lucru ?

- Nu-mi amintesc nimic ! - Da... E bine.

- Dar de ce ne-am oprit aici ? - Nu ştiu.

Dar ştiu că fix aici trebuie să fim. Stai, nu.

Pe-aici !

Sunt lumini-fantomă în toate teatrele occidentale.

Absorb toate emoțiile şi viața exprimate acolo.

Când se umplu cu viață, vin aici.

Activăm becurile, iar Biblioteca se hrăneşte cu energia lor.

Sper să trăim până când dl Carson şi col. Baird îl opresc pe Glasney.

Ce ne ascunzi, dle Jenkins ?

Destul de multe, aş zice.

Cel puțin peste culmea următoare.

Hai, ducesă, nu mai fi aşa de încordată.

Cred că o să mă placi dacă o să mă cunoşti.

Păi, în primul rând, mă cam văd cu cineva.

Cam ?

Mă văd cu cineva real.

În al doilea rând, nu-mi plac răufăcătorii.

Răufăcător e ceva relativ. Eu şi Holmes era să fim parteneri.

- Şi te-a refuzat ? - Nu.

N-am vrut eu să lucrez cu el. Doar ai citit cărțile.

Era agitat, sărea de la un caz la altul.

Mereu pe fugă. Fugea de sine, de plictiseală.

- Voiam să construiesc ceva. - Ai ridicat un imperiu criminal.

Atât mi-a fost permis.

Vin şi te întreb: tu ce-ai face dacă nu te-ar lăsa să respiri ?

Dacă nu te-ar lăsa să deschizi nicio uşă ?

- Ți-ai face tu una. - Întocmai.

Şi în lumea ta, şi în a mea, unii fug, iar alții construiesc.

Noi doi suntem strategi, planificatori.

Suntem constructori, dedicați pe termen lung.

Ce fel de om e dl Carson, dacă-mi permiți ?

Am ajuns !

Templul ar trebui să fie aici. Unde-i ?

Încep să cred că, mergând prin pădure în Pennsylvania,

n-o să găsim un templu sumerian.

De ce nu-i aici ? E în apropiere !

Sunt doar copaci, pietre, muşchi...

Nu o pădure-mi trebuie, ci Toiagul ! Unde e ?

Calmează-te ! Eu zic să te concentrezi.

Nu ştiu unde sunt, deşi mereu ştiu. Asta trebuie să aflu.

Ray ! Haide ! Vino încoace !

O s-o rezolv, chiar acum. De unul singur. Fii atent !

Jalea şi Soarele. Fii atent !

Ray, funcționează !

Uite ! Iese Soarele.

Da, da ! Este...

Nu funcționează.

De ce nu funcționează ? Soarele şi jalea.

Tristețe ? Amărăciune ? Jale ? Aşa de simplu să fie ?

Sumerieni deştepți şi afurisiți ! Hai, vino încoace !

- Nu contează, suntem învinşi. - Haide !

E o metaforă. Sumerienii erau poeți.

Soarele era speranța.

Sunt plin de speranță, deci străluceşte.

Jalea e tristețe, ce simți tu.

E un ochi. Cum arată tristețea ?

Templul lui Zarathustra.

Toiagul Cunoaşterii e înăuntru.

Am ştiut că ai să-l găseşti.

Un puzzle cu elemente. Pământ deasupra, apă jos.

Nu ne grăbim ?

Graba fără rost te împinge la greşeală.

Era vorba lui Judson. Bun...

Doamne !

Deci e o singură cale. Unele sunt sigure.

Sau nu.

Dedal a construit ceva similar. Ai auzit ? Intervalul de resetare.

O capcană sumeriană neglijentă.

Fii atent cum facem...

Sar înainte şi înapoi ca să evit săgeata,

după care sar înainte.

Dacă faci la fel, nu se resetează după prima săritură.

- Gata ? - Nu.

Să mergem !

- Doamne ! - Acum, tu !

- Bine. - Acum, eu. Acum, tu. Bun.

Vezi ?

- Nu te distrezi ? - Nu ! E îngrozitor !

Încă e cald. N-au avans mare.

Îți apreciez entuziasmul.

- O las pe Ariel să verifice... - Ține-o în pantaloni.

S-au dus încolo. Ține aproape !

Asta şi intenționez.

Îmi bate inima cu putere, mi-e pielea umedă. Ce se întâmplă ?

Eşti speriat. Inspiră adânc.

Elemente...

- Care-i următorul element ? - Tu pare că te distrezi.

Serios ? Îmi plac templele antice.

Treaba cu templele e că trebuie să intri în atmosferă.

Relaxează-te, simte-te bine.

Bine.

- E rândul meu să mă duc primul. - Stai, stai !

- A fost ultimul. Acum ce facem ? - Acum, nimic.

Domnule Stone...

Gata, s-a terminat.

În ritmul ăsta, mai avem câteva minute.

Şi apoi ? Jenkins ? Zi-mi că ai un plan de rezervă.

Da, domnule Stone. Am un plan.

Foc ! Fireşte că era următorul element.

Ray ! Ray !

Ray, nu mai țipa, să pot să gândesc.

Rezolv-o pe asta, Flynn.

Flynn se pricepe la capcane.

Probabil are un interval de resetare.

- Te întreb ceva. - Nu ! N-am răspunsuri.

Sunt gol ! De-asta am nevoie de Toiag, de tine !

Da, şi eu am nevoie de tine. Avem nevoie unul de celălalt.

Ray, vezi vreun cerc în relief pe peretele de la tine ?

- Da, două. Nu, patru. - Sunt manete.

La semnalul meu, învârte-le pe cele de jos de două ori la stânga.

- Da. - Gata ? Start !

Bun. Şi pe cele de sus ! Gata ? Start !

- Am reuşit ! - Serios ?

Suntem o echipă !

Biblioteca, Bibliotecarul, aşa se face !

- Hai să luăm Toiagul. - Ce înfricoşător a fost !

- Asta e tot ? M-aşteptam să fie... - Mai mare.

- Poate trebuie să-l atingem. - Da, poate.

Stai ! Să ne asigurăm că nu mai sunt capcane în încăpere.

Nu cred că mai sunt.

Şi nu te înşeli. Capcanele sunt în urma noastră.

Moriarty...

- Eve, ai grijă ! Moriarty ! - E cu mine.

Stai ! Ce ? Cum ați... Ce ?

- Lucrezi cu el ? - Trebuia să te găsesc.

Şi să te avertizez că Ray nu doar scoate obiecte din Bibliotecă...

- E chiar Biblioteca. - Voiam să zic c-o distruge.

- El e Biblioteca ? - E spiritul ei.

Cred că s-a desprins la întoarcerea din neant,

dar simpaticul acela e Biblioteca !

- Ai făcut echipă cu el ? - Deci nu eşti în pericol ?

Nu, vrem să-i recuperăm memoria, după care...

- Asta zici ? - Arată mai rău !

Nici că se putea mai rău de atât !

Flynn, îmi amintesc tot !

Toate legile, toate teoremele !

Toate limbile moarte ! Cântecele sumeriene !

Toate poeziile, poveştile şi romanele în toate limbile !

Dar e prea mult ! Mă doare !

- Ce i se întâmplă ? - Se supraîncarcă.

Puterea e prea mare. Îşi aminteşte prea multe !

Unul dintre noi trebuie să meargă la el.

Unul dintre voi să meargă !

Întoarce-te în Bibliotecă, Ray. Dă drumul Toiagului.

Nu ! E prea puternic !

Va depăşi linia energetică ! Trebuie să-l ia cineva !

Procesul prinde viteză.

Dră Cillian, băieți, plecați !

Când se va stinge ultima lumină, Biblioteca va prelua

ultima sursă vitală la îndemână, adică pe mine.

Ăsta era planul ? Să te laşi înghițit de locul ăsta ?

Dacă tu crezi că te lăsăm aici, în întuneric, eşti...

Nu ştiu ce, dar nici gând.

Cassandra, calculul e simplu. Sunt nemuritor, semi.

Voi nu sunteți. Eu aş putea alimenta Biblioteca...

- Nu facem asta. - Eu mă mai gândesc.

Se cam întunecă aici.

- Dă-mi-l mie ! Îl iau eu ! - Nu ! O să te omoare !

Biblioteca nu poate ucide un Bibliotecar !

Pe mine, atunci ! E meseria mea, Flynn.

Un sacrificiu nobil. Ai crescut iar în ochii mei.

Tot aici eşti ? Eşti personajul rău, ar trebui să fugi !

Atâta informație, putere... Ar distruge orice muritor !

- Tot nu vezi soluția ? - Moriarty, ce-ar fi să...

Cred că s-a prins în sfârşit !

E singura cale.

- Ray ! Dă-i Toiagul lui Moriarty. - Nu ! Asta şi vrea !

E nemuritor, e fictiv. E singura cale.

Ştii bine c-a plănuit-o !

Nu contează. Eu sunt Bibliotecarul. Dă-i Toiagul lui Moriarty.

Nu pot să mor ca un om obişnuit, dar tot doare.

Am vorbit serios, ducesă. Nu uita asta.

Ray, spune ceva.

Îmi amintesc.

- Îți aminteşti Biblioteca. - Mi-l amintesc pe Judson.

Înțeleptul, curajosul şi amabilul Judson, adevăratul tău tată.

Şi mi-o amintesc pe Charlene.

Charlene cea amuzantă, dar dură şi iubitoare.

Cumva...

Îți aminteşti de mine ?

Sigur că da, Flynn.

Îmi eşti cel mai bun prieten.

Trebuie să te ducem la Bibliotecă. Haide !

- E ultima. - Ce tâmpenie ! Nu puteți rămâne.

Eu am ales să plec. Problema e...

- Jenkins, ce se petrece ? - Nu ştiu, ar trebui să...

Cine s-a gândit la lămpile-fantomă ?

- Flynn ! - Colonele Baird !

- Ce faceți ? - Salut, Jenkins !

- Mă bucur să vă văd întregi. - Am avut ceva ajutor.

Ray !

Vi-l prezint pe Ray. E spiritul Bibliotecii.

- Ei sunt Bibliotecarii. - Salut !

Îmi pare rău, dar... Cum e posibil ?

- E mult de povestit. - Şi n-avem timp.

Are dreptate. Trebuie s-o facem acum.

Bine.

Mă bucur că s-a reunit echipa.

Pari supărat.

Simt că n-am avut ocazia să vorbim pe îndelete.

Eşti singurul care îmi cunoaşte viața

şi voiam să ştii ce reprezinți pentru mine.

Oricum ştiu.

Trebuie să-l opreşti pe Prospero. E şi mai periculos.

Dar am atâtea întrebări !

Nu am răspuns la toate.

Oricum, călătoria e mai importantă decât destinația.

Iar tu, prietene, vei porni într-o aventură extraordinară.

Bine, fără întrebări.

- Vom mai vorbi vreodată ? - Vorbeşti mereu cu mine.

Şi nu-i nevoie să țipi, că te aud.

Nu ştiu să-mi iau rămas-bun.

Nu-i nevoie. Mă găseşti aici.

Unde am fost dintotdeauna, unde voi fi pentru totdeauna.

- Te simți bine ? - Da, doar am... Da.

Avem de curățat 40 de hectare de Bibliotecă.

- Hai la treabă ! - Caută-ți o mătură.

- Ştii unde-i mătura. - Nu ştiu unde-s măturile.

Iar fugi ?

Biblioteca m-a trimis după Prospero.

Vrea să-l împiedic să găsească artefactele.

Ți-a spus să-l opreşti. Fuga e alegerea ta.

Sunt Bibliotecar. Doar aşa ştiu să fiu eu.

Fără sărut de data asta, cred.

SubRip & Sync: LEONTIN subs.ro TEAM (c) www.subs.ro

SFÂRŞITUL EPISODULUI 5, SERIA 2