Original subtitles

- Ați rezolvat-o cu furtuna. Bravo ! - Mulțumim.

A fost nevoie doar de înțelegerea variației adiabatice a temperaturii,

în relație cu oscilația Madden-Julian, fără diminuarea circulației termice.

Şi de multă magie.

Trebuie să-i trimitem la drum cât mai curând.

Au făcut treabă bună. Nu l-am fi învins pe Prospero fără ei.

Nu l-am învins pe Prospero. A scăpat şi şi-a luat şi cartea.

M-aş fi dus după el, dar în schimb...

Am pus la cale un plan şi l-am pus în practică împreună,

în loc să ne pierdem în ceață...

Ceața e cea mai bună parte.

- Eşti bosumflat ? - Nu.

Poate că da. Nu ştiu.

Da, sunt, pentru că ne mergea bine împreună.

Eram pe drumuri, trăiam aventura...

- Singuri. - Când suntem singuri e cel mai bine.

Da, dar acum că Prospero e în libertate,

iar Moriarty e de partea lui, avem nevoie de orice ajutor.

Cu trei Bibliotecari în plus, dacă facem ce trebuie,

putem pune mâna pe răufăcători.

Putem încerca. Ar fi plăcut să-i prindem.

Muncă, muncă...

FURTUNA

BIBLIOTECARII

ŞI TOIAGUL RUPT Seria 2, episodul 2

În loc să o luăm pe drumuri separate,

Gardianul nostru m-a convins că aceasta este ocazia ideală

să ne unim forțele pentru a-l doborî pe duşmanul nostru comun.

- Acest om, Prospero... - Îl cunoaştem. Am fost acolo.

Prospero este Personaj.

În cazuri extrem de rare, un personaj devine atât de cunoscut,

atât de bine scris, iar o piesă sau o poveste e atât de citită,

încât energia metafizică se combină cu magia

şi îi permite să iasă la propriu din poveste.

Teoretic, Prospero, magicianul, ar fi extrem de periculos.

Dar în piesa "Furtuna",

Prospero renunță la magie, la carte, îşi rupe toiagul...

Totuşi, întâmplările recente arată că ar încerca să-şi recapete puterea.

Un lucru neobişnuit pentru un Personaj.

De obicei, ele sunt constrânse de poveştile lor,

nu au liberul arbitru să-şi aleagă propria soarta.

- Scuze. - Pot să... Bine.

Cum spuneam, Prospero a găsit cumva o modalitate

să se răzvrătească împotriva poveştii

şi să-şi ceară puterea înapoi. Şi-a recuperat cartea...

Ştim deja. Da, ştiu !

Asta înseamă că următoarea lui mişcare va fi să-şi găsească

şi să-şi repare toiagul, dacă nu i-o luăm înainte.

Îmi place. Începem ofensiva. Cum procedăm ?

Toiagul a fost rupt...

Îmi pare rău. Dar de obicei, eu țin şedințele.

Dv. trageți concluziile rapide şi faceți dezvăluirile dramatice.

- Mi se pare corect. Continuați ! - Vă mulțumesc, domnule.

Aşadar, toiagul original a fost rupt în 1611,

imediat după prima reprezentație a piesei "Furtuna",

în care Prospero a apărut prima oară în calitate de Personaj.

Ce s-a întâmplat cu fragmentele ?

Asta nu ştim.

Avem un exemplar din "Furtuna" ?

A fost publicată la zece ani după reprezentație.

Ar putea exista indicii acolo.

Cred că avem un exemplar în camera de lectură.

Mă duc eu. Exemplar. Camera de lectură.

- Unde... - Mergi la...

Lasă ! Mă duc eu. Rezolvăm mai repede.

Stone, Ezekiel, luați catalogul

şi căutați informații despre un toiag pierdut.

Verificăm şi în analele bibliotecii,

să vedem dacă Bibliotecarii înaintaşi au avut de-a face cu Prosperitate.

- Prospero. - Cum spui tu.

Cineva ar trebui să verifice şi tomurile despre magie.

Chiar dacă găseşte fragmentele înaintea noastră,

tot va trebuie să-l refacă.

Atunci ar fi vulnerabil şi l-am putea prinde.

Foarte bine.

Mă ocup eu.

- Cum ți s-a părut ? - Un plan bun.

Dar avem nevoie şi un plan de rezervă,

în cazul în care va găsi primul toiagul. Ai vreo idee ?

Aveam o idee care nu implica

nici eliberarea unei furtuni solare deasupra New Yorkului,

nici distrugerea aza-zisului monument al libertății, dar...

Asta e de domeniul trecutului. Ce contează acum e...

Trecutul.

Eve, ştiu unde se află Toiagul.

Dacă nu mă înşel, iar eu nu mă înşel niciodată,

pot să iau fragmentele şi să mă întorc cât ai zice peşte.

Aşa se zice, nu ?

- Deci mergem toți cu tine ? - Nu.

Ar trebui să-i convingi să pună în aplicare planul de rezervă,

în cazul în care mă înşel, dar nu e aşa.

Dar tu ar trebui să vii cu mine.

E cumva un pretext să pornim într-o mică aventură ?

E şi asta, dar mai degrabă e un plan strategic,

pentru că îți garantez că Prospero e acolo unde e şi Toiagul.

Din cartea mea, te invoc să mă serveşti.

Prin practici oculte şi spirite malefice,

vino lângă mine, Moriarty.

Aşadar...

Pentru asta e toată agitația ?

Colecția Wallace este mult mai impresionantă.

A fost lăsată moştenire de către sumbra familie Vernet.

Cât snobism, pentru cineva cu origini atât de umile !

Eu sunt primul Personaj. Eu te-am invocat.

Eu te controlez. Nu uita asta !

Şi acum, micuțule spiriduş,

ajută-ne să găsim centrul.

Se pare că ceasul tău e stricat.

Are simțurile tulburate de locul acesta.

O putere magică mai presus de el

îi ascunde calea ce duce la comoara pe care o căutăm.

Avem nevoie de altă cale pentru a ne atinge scopul.

Şi iat-o !

O gură de aer proaspăt.

- Mergem în cele mai frumoase locuri. - Nu e grozav ?

Aceasta a fost proprietatea lui John Dee,

matematician, astronom, consilier al Reginei Elizabeth I,

confident şi contemporan al lui... William Shakespeare.

Era şi vrăjitor.

Shakespeare avea un prieten vrăjitor ?

Ai lăsat partea bună la final.

Iar dacă toiagul lui Prospero era rupt,

Shakespeare ar fi dorit să ascundă fragmentele.

Unde altundeva să le ascundă, dacă nu în casa altui vrăjitor ?

Timp de 400 de ani

fragmentele toiagului au stat în dărăpănătura asta ?

Puterea lui Shakespeare sta în povestirile oferite publicului.

Ar fi ascuns fragmentele cât mai aproape de centrul acelei puteri.

Scena. Eve !

Shakespeare şi actorii lui ofereau reprezentații lui John Dee

şi prietenilor acestuia.

- Aceasta era scena lor ! - Îți stă bine acolo.

A fost o vreme când îmi imaginam că aş putea deveni actor.

În liceu, am dat o probă pentru "Hamlet" şi am excelat.

- Ai primit rolul ? - Nu.

Am fost regizor de scenă. Dar aş fi fost uluitor.

În fine... Shakespeare n-ar fi permis

ca fragmentele să ajungă pe mâinile cui nu trebuie.

Ar fi avut nevoie de o parolă ca să se asigure

că nu vor fi descoperite...

Cuvinte care n-ar fi fost rostite niciodată pe această scenă.

Eve, eşti genială !

Există un cuvânt,

unul pe care niciun actor

atât de familiarizat cu tradițiile actoriceşti precum Prospero

nu l-ar fi rostit dacă nu făcea parte într-o producție.

"Macbeth."

"Jură pe sabia lui."

Vom găsi săbii magice ? Nu m-am pregătit pentru asta.

Nu, asta e din actul I, scena V.

Sunt cuvintele rostite de fantoma tatălui lui Hamlet,

de obicei, de sub scenă.

Toiagul e sub noi.

Am găsit informații despre mai multe toiege pierdute.

Ruyi Jingu Bang, Toiagul lui Zarathustra,

Toiagul lui Ra...

Vezi care dintre ele a fost rupt.

Cum ? Nu e ca şi cum aş avea un motor de căutare.

Nu ştii să foloseşti un catalog de bibliotecă ?

Suntem în secolul al XXI-lea. Nu ştiu nici să potcovesc un cal.

Bine. Mă duc să văd cum se descurcă Jenkins.

- Ce se întâmplă ? - Uşile sunt încuiate.

E sistemul de securitate al Bibliotecii.

Nivel de alertă alfa, pentru intruşi.

N-are rost să tragi de uşi. N-o să te ajute cu nimic.

De unde ştii ? Nu eşti atent niciodată !

Citesc instrucțiunile de securitate când intru într-o clădire.

Da, dar de ce s-a declanşat ? E singura intrare în Bibliotecă.

Nu există intruşi aici.

Sau sunt deja înăuntru şi încearcă să ne țină la distanță.

Înăuntru e doar dl Jenkins. De ce ar vrea să se încuie afară ?

Pentru că e cineva înăuntru cu el. Prospero.

A adus lupta pe terenul nostru.

De unde ştii de existența Bibliotecii ?

Gardienii tuturor comorilor magice şi bizare ?

Străbat Pământul în lung şi-n lat de secole.

Ar fi fost imposibil să nu aflu.

Iar acum pornim pe calea puterii, noi trei.

Nu te voi ajuta.

În calitate de înțelept, îți sugerez să cooperezi.

- Îți va fi mai uşor. - Te rog.

De obicei nu fac asta. Cel puțin în cercurile supranaturale.

Dar ştiți cine sunt ?

Ai un uşor accent pe care îl ascunzi bine,

dar nu în totalitate.

O combinație între accentele germanic şi celtic,

care sugerează engleza veche.

După statură şi tremurul degetelor mâinii în care ții sabia,

după cum stai aici neînfricat,

îndrăznesc să spun că ai fost om de acțiune.

Unul de seamă.

Prin deducție logică, aş spune că eşti Cavaler al Mesei Rotunde.

Sau ai fost. Un fost cavaler, nu ?

Ce voiam să spun e...

Am fost amenințat, torturat şi intimidat, chinuit şi interogat

cu mult timp înainte ca voi doi să fiți măcar o licărire

în călimara autorilor voştri.

Nu te voi conduce niciodată la toiagul tău.

Toiagul meu e rupt. Sunt sigur că ştii asta.

Am venit aici în căutarea unei recompense mai mari.

Primul meu toiag a fost făurit

dintr-o ramură a Copacului Cunoaşterii.

Vreau să am altul.

Aşa că am pus ochii pe centrul Bibliotecii.

Cassandra, dă-te la o parte.

Las-o baltă, amice.

Dacă eu nu pot deschide uşile, nimeni n-o poate face.

Trebuie să facem ceva. Prospero l-a prins pe Jenkins.

Nimeni nu cunoaşte Biblioteca mai bine decât el.

Jenkins nu l-ar ajuta niciodată.

L-a convins pe Jenkins să ne încuie pe dinafară.

Poate că reuşeşte cumva să-l controleze.

Mă îndoiesc.

Asta este o alertă alfa, cel mai scăzut nivel de securitate.

Dacă Prospero l-ar controla cu adevărat pe Jenkins,

ar fi declanşat o alertă omega

şi n-ai mai fi pe punctul de a dărâma uşa aceea.

Ai fi un morman de cenuşă cu ghete frumoase.

Jenkins îi face jocul ?

A declanşat o alertă de nivel scăzut ca să îi dea impresia că e cooperant.

Exact. Alerta alfa blochează uşa din spate.

Serios ?

Sunt singurul care citeşte instrucțiunile de securitate ?

Există o parolă secretă,

în cazul în care un Bibliotecar sau Gardian trebuie să intre.

- Care este parola ? - Lasă telefonul şi găseşte-o !

E simplu. Mergem la bibliotecă. La cea locală.

Cu genunchii !

E încuiată.

Cu un fel de cod.

"Pistoalele leagă vorbele."

Leagă vorbele...

Cuvinte pe care nu le rostim. Nu. Din nou "Macbeth" ?

Nu există referiri la pistoale în "Macbeth".

Dacă există un cod, avem nevoie de un cifru ca să-l descifrăm.

- Sau este o anagramă. - Îmi plac anagramele.

Pistoalele leagă vorbele...

Pastilele lângă vatră. Nu.

Băi înfundate.

- Sper să nu fie asta. - Nu.

Răul începe...

"Toate cele rele, cu relele se sprijină-ntre ele."

"Macbeth," actul III, scena II.

Ai fost regizor de scenă în liceu.

Eu am fost Lady Macbeth şi jucam minunat.

Actul III, scena II. Trei...

Scena a doua.

- Pregăteşte-te, Eve ! - Bine.

O bucată din toiagul lui Prospero urmează să-ți încânte ochii.

Mă aşteptam la ceva mai mare.

"Nu încă, dar curând şi acum multă vreme,"

"mă rog ca drumul vostru să nu se încheie cu suferință."

"Bibliotecarul" ?

Un alt Bibliotecar de acum 400 de ani a ajuns aici înaintea noastră.

A luat fragmentele toiagului şi ne-a lăsat un bilețel enervant.

Dacă un Bibliotecar a lăsat acest bilet, toiagul nu e aici.

E la Bibliotecă.

- Ghidul. - Îl aduc eu.

- Mă scuzați, doamnă. - Vă pot ajuta cu ceva ?

Da, vreau să verific o carte. E o urgență.

Îmi puteți arăta permisul de bibliotecă ?

Nu am permis, dar...

Sunt Bibliotecar.

Sunteți Jane Stevens ?

Nu, sunt... Bibliotecar.

De la o altă bibliotecă. Dar trebuie să verific o carte.

Orice carte ?

Nu, cartea care se găseşte în orice bibliotecă...

"Operele complete ale lui William Shakespeare."

Îmi pare rău. Singurul exemplar tocmai a fost împrumutat.

Scuză-mă, fetițo ! Bună !

Ce faci ? Ascultă, avem nevoie de cartea aceea.

- Tocmai am împrumutat-o. - Ştiu, scumpo.

Dar avem nevoie de ea pentru treburi oficiale.

- Noi suntem Bibliotecarii. - Nu sunteți dna Stevens.

Nu, dar îți apreciem dăruirea pentru studiu.

Un lucru admirabil.

Şi suntem impresionați că citeşti o carte atât de serioasă.

Avem nevoie de carte,

altfel ceva rău se va întâmpla cu o mulțime de oameni.

Şi nu vrei să se întâmple asta, nu ?

- Dați-mi 50 de dolari. - Poftim ?

- Nu, nu vrem să cumpărăm cartea. - 60 de dolari.

- Ascultă, domnişoară ! Noi... - 75 de dolari.

- Îmi place fata. - Timpul trece.

Vrei să te conduc în centrul Bibliotecii ?

E clar că ți-ai pierdut mințile.

Nu mințile mi le-am pierdut, ci cartea.

Nu te pot conduce în centrul Bibliotecii.

Fost Cavaler sau nu, cu stimulentul potrivit...

Nu, scuze. M-ați înțeles greşit. Pur şi simplu nu pot să fac asta acum.

Nu pare să mintă. Va trebui să-l căutăm singuri.

Şi repede. E clar că încearcă să tragă de timp.

Puteți căuta cât vreți. Nu-l veți găsi.

Centrul Bibliotecii nici nu există în aceeaşi dimensiune cu Biblioteca.

De ce nu renunțați ? Lăsați-o baltă.

Sunt sigur că putem găsi o soluție...

Centrul se ascunde într-o altă dimensiune a spațiului ?

Nu-i de mirare că dragul nostru prieten a fost strămutat.

Eu...

Ariel, du-ne la portalul spre centrul Bibliotecii.

- V-ați întors ! - Poftim ?

- V-ați întors ! - Poftim ?

- V-ați întors ! - O clipă !

- Ce ? - Prin ce v-ați teleportat ?

- Pot folosi orice uşă. - Pe bune ?

- Voi nu puteți ? - Avem o problemă.

- Ştiu. Toiagul e aici. - Prospero e aici.

- Stai ! Ce ? - Stai ! Ce ?

Am primit acest bilet de la un vechi Bibliotecar.

Toiagul nu se mai află în locul în care credeam noi că e,

ci în această Bibliotecă.

Prospero a intrat aici cât timp ați fost plecați.

Serios ? E a treia oară de când lucrez aici

când cineva intră cu forța.

Va trebui să avem o discuție serioasă despre securitate.

L-a obligat pe Jenkins să închidă Biblioteca.

- Suntem blocați pe dinafară. - Nu intrați în panică !

E o alertă alfa. O rezolvăm uşor.

Pentru a deschide aceste uşi, avem nevoie de...

- Da, tocmai... - Aşa !

Dar ca să facem rost de parolă, va trebui să aflăm...

Anul, data, ziua, oră, minutul...

Împărțite la numărul actului, al scenei, al cuvintelor...

Îl găsesc în trei, doi, unu...

Prevestire.

Foarte bine. Văd că ați trecut testul meu.

Şi dacă inamicii noştri reuşesc să intre în Bibliotecă ?

Fără Ariel, nu-i vor găsi centrul.

Dacă cele spuse de cavaler sunt adevărate, nu ne vor putea găsi.

Cu toate acestea, poate avem nevoie de ajutor.

Minte ai. Acum, să căpătăm forță.

Bun-venit în Echipa Personajelor !

- Jenkins ! - Ce facem ? Îl dezghețăm ?

Dacă e magie, l-am putea topi cumva ?

Nu, dacă e vorba de un descântec.

Odată, în Shanglow, oraşul aflat sub Shanghai,

am fost sub vraja unui descântec atât de puternic, că numai gândul...

Ce e ? Nu totul constă în cunoştințe oculte, oameni buni.

Domnule, Prospero e aici, cu Moriarty

şi cu o ființă celestă, închisă într-un ceas de buzunar.

- Ariel. - Unde este toiagul lui ?

Nu-şi caută toiagul. Caută ceva mult mai rău.

Lucru pe care e posibil să-l fi agravat dintr-o eroare tactică.

- Mai avem şi zile aşa. - Vrea un toiag nou.

Şi merge în centrul Bibliotecii să-l ia.

Există un toiag în centrul Bibliotecii ?

Nu. Un copac. Copacul Cunoaşterii.

Copacul Cunoaşterii este centrul Bibliotecii ?

Dacă îşi face un nou toiag din lemnul acelui copac,

nu mai avem nicio putere asupra lui.

Trebuie să ajungem primii acolo. Jenkins, cum ajungem în centru ?

Există un ascensor.

- Eu n-am fost niciodată acolo. - Nu ştiu, domnule.

Aici intervine eroarea tactică. Biblioteca e scoasă din funcțiune.

Scoasă din funcțiune ? Ne puteți scuza o clipă ?

De când a revenit Biblioteca, a fost...

- Cum s-o spun ? Dezactivată. - Dezactivată ? Cum ?

Încăperi şi coridoare lipsă.

Am încercat să creez o hartă, dar e instabilă.

Se schimba fără vreo avertizare.

Şi... mai sunt şi artefactele lipsă.

- Lipsesc artefacte din Bibliotecă ? - La ultima numărătoare, lipseau 16.

Când aveai de gând să spui ?

Am crezut că pot găsi o soluție înainte să afle cineva.

O eroare tactică din partea mea.

Despre care vom discuta mai târziu în detaliu.

Deocamdată, dacă e adevărat, nu ştim cum putem ajunge în centru.

Nu, dar Prospero poate, cu ajutorul lui Ariel.

Îl va conduce acolo.

Presupunând că interpretez corect,

că vorbim totuşi de hărți magice, aceste încăperi nu s-au schimbat.

Se află în acelaşi loc în toate hărțile.

Ai dreptate. Aceea este anexa.

E singurul punct de legătură între lumea exterioară şi Bibliotecă.

- Rămâne un loc stabil. - Şi Camera Antichităților.

E cea mai veche încăpere a acestei materializări a Bibliotecii,

temelia pe care e construit tot restul.

Şi Camera de Lectură.

Cea mai mare colecție de cărți existente,

imaginea emblematică a Bibliotecii.

Trei puncte sunt suficiente pentru a face triangulația.

Triangulăm Biblioteca, de parcă ar fi un cub Rubik.

Oricum l-ai răsuci, centrul rămâne acelaşi.

Dacă le poți alinia, rezolvi problema în câteva secunde.

În şase secunde, nu că m-aş lăuda.

Pentru triangulație, ai nevoie de un dispozitiv de detectare.

Presupun că ai...

Am un echipament de supraveghere a liniilor energetice.

Bun ! Vom triangula Biblioteca.

Vă sugerez să ne despărțim. Câte doi oameni într-o cameră.

Jenkins, tu şi Cassandra ancorați anexa.

Îl iau pe Stone în Camera de Lectură.

Tu şi Ezekiel mergeți în Camera Antichităților.

Dar noi doi... Bine.

Spiritul a găsit pasajul final către centrul Bibliotecii.

Au ajuns la ascensor. Îi va duce direct în centru.

Dacă nu ne-ai spus că e ceva în neregulă cu Biblioteca,

sunt sigură că ai avut un motiv întemeiat.

Un motiv ? Da.

Unul întemeiat ?

Am crezut că eu sunt de vină.

Judson a păstrat Biblioteca în perfectă stare.

N-am vrut să afle nimeni că eu nu reuşesc.

Am crezut că o să tac o vreme, până când găsesc o soluție.

Să conving Biblioteca să aibă încredere în mine cum avea în Judson.

Orgoliu, dră Cillian... Orgoliul şi frica mi-au fost motive.

- Ce... - Nu te mişca !

Sala Antichităților e la locul ei,

dar aripa grecească pare să se fi amestecat cu cea romană.

Sulița lui Ares şi Sulița lui Marte sunt la câțiva paşi una de alta.

Casca lui Mercur şi cea a lui Hermes aproape că se ating.

Iar fulgerul lui Zeus nu mai e în carcasă.

Ştii cât de norocoşi suntem că locul ăsta n-a explodat deja ?

Foarte, foarte norocoşi.

Romanii au copiat mitologia greacă şi au schimbat numele.

Există două seturi de artefacte,

care, dacă intră în contact, sunt ca materia şi antimateria.

Ca şi cum ți-ai întâlni duplicatul în Tărâmul Oglinzilor. Înțelegi ?

Dacă nu le ținem separate...

Toată încăperea asta e o bombă cu ceas uriaşă.

Da.

Păcat că nu avem costume care să ne protejeze de bombe.

Ce-i asta ? De ce ți se mişcă sprâncenele ?

Aici trebuie să fie.

Instalez dispozitivul în mijlocul încăperii.

Pagini goale.

"Alice în Țara Minunilor."

O ador. E printre cărțile mele preferate.

"Frankenstein."

Vă tai capetele !

Nu m-am aşteptat la asta.

Vă tai capetele !

E un alt Personaj.

A invocat-o pe Regina Roşie din "Alice în Țara Minunilor".

Nu, aceea e Regina de Cupă.

Regina Roşie e din "Alice în Țara Oglinzilor".

E vreo diferență ?

Le voi tăia capetele !

Baird ! Nu e bine.

În carte, ea a ordonat decapitările,

dar e specificat clar că toți au fost grațiați.

Nu o supărați pe nebuna cu toporul !

Eşti sigur că nu e periculos ?

Ai scutul lui Agamemnon, armura Atenei, casca lui Poseidon...

Eşti grec din cap până în picioare.

Fulgerul lui Zeus nu are cum să te lovească.

Te-am văzut.

Mă aşezam confortabil. Îți urmăresc mişcările.

Nu m-ai plăcut niciodată.

Nu e momentul să vorbim despre asta.

Nu ştiam că poate face asta.

Dacă nu te deranjează,

putem monta în sfârşit linia aceea energetică...

Monstrul lui Frankenstein !

De ce le ia atât de mult ? Prospero a mai coborât un nivel.

În filme, când se întâmplă asta,

nu încearcă să preia controlul ascensorului ?

Aşa e, dar, de obicei, în filme,

ascensoarele au fost inventate după Reforma protestantă.

Vă tai capetele !

Ai vreo idee ?

Flynn a spus că Personajele nu au liber arbitru.

Sunt constrânse de firul narativ. Putem folosi asta împotriva ei.

Bine. Cum reuşeşte Alice să o învingă în carte ?

Nu o învinge.

Pur şi simplu se trezeşte. E doar un vis.

A meritat să încerc.

Dacă n-o putem învinge, o putem face să dispară ?

S-o trimitem înapoi în Țara Minunilor ?

Singura cale spre Țara Minunilor e prin vizuina iepurelui. Sau...

Prin oglindă !

Distrage-i atenția cu Țara Minunilor. Merg să caut surse de lumină.

Vă tai capetele !

Înapoi ! Înapoi, măi !

Monstrul lui Frankenstein urăşte focul, nu-i aşa ?

- În film, nu în carte. - Există vreo diferență ?

Nu urăsc focul.

Îmi păstrez ura pentru cei care mă detestă,

adică pentru cel care îşi închipuie că e imaginea divinității,

şi totuşi mă numeşte monstru !

- Clar, există o diferență. - Textul original e foarte tărăgănat.

Dacă nu-mi consideri vorbele concise, lasă-mi faptele să dovedească asta.

- Am fost creat să te ucid. - De fapt, n-ai fost creat să ucizi.

- Mie mi se pare pus pe crimă. - Taci !

Ai ucis numai din cauza disperării,

după ce ai fost abandonat de creatorul tău,

după ce ai simțit că lumea s-a întors împotriva ta,

că te urăşte şi se teme de tine.

"Dacă nu pot insufla iubire, atunci voi provoca teamă."

Acestea au fost cuvintele tale.

N-ai vrut niciodată să ucizi. Ți-ai dorit doar să-ți găseşti locul.

Refuz să mă tem de tine şi refuz să te urăsc.

Vino aici !

Haide !

Dă-mi o îmbrățişare !

- Îmbrățişează-mă pentru umanitate ! - Da !

Nu e nevoie de violență.

Aşa rezolvă Bibliotecarii problemele.

Cu mintea

şi cu inima.

- Un vis prostesc ! - A meritat să încerc.

Nu mă tachina !

Cine şi-ar manifesta admirația față de un chip atât de înfricoşător ?

Ce remediu există pentru un odios ca mine ?

- Puțină chirurgie estetică, poate. - Poftim ?

De fapt, are dreptate. Nu mai suntem în secolul al XIX-lea.

Medicina modernă îți poate repara... chipul.

Da, iar cu statura şi reflexele tale,

te-ai gândit vreodată să te faci sportiv profesionist ?

N-ai fi adorat de o singură ființă.

Te-ar adora milioane de oameni.

Da.

- Îți tai... - Regină !

Da, tu.

Vouă, fetelor din Țara Minunilor, vă plac jocurile de cuvinte, nu ?

Am unul pentru tine.

De ce un corb seamănă cu o masă de scris ?

Pentru că ambele conțin litera "B".

- Ce ? Nu e... - Îți tai capul !

Mai bine fugeam !

Sper că Flynn şi Ezekiel se descurcă mai bine.

- Adică, să dau la dreapta ? - Exact.

Ai deja o pereche. E drăguță.

Acum !

Regino !

Îți tai...

... capul !

E doar un pachet de cărți.

- Gata ! Au reuşit. - Acum ce se întâmplă ?

Am triangulat centrul.

Linia energetică ar trebui să ne ducă direct acolo.

Rămân aici să-l țin nemişcat.

Trebuie să-l țin nemişcat. Du-te tu.

Nu mai avem timp. Au ajuns în centru.

Flynn !

Bun ! Tu eşti. Ai reuşit.

- Da. Unde suntem ? - În centrul Bibliotecii.

Copacul Cunoaşterii ar trebui să fie...

- Cunoşti ce copac ar putea fi ? - Nu.

Câtă ingeniozitate ! Un ultim mecanism de apărare.

Să ascunzi un singur copac printre o mie.

Da, e ingenios, dar nu se apără de noi.

Acum du-ne la el, spiriduşule.

- E acesta ? - Acela e Copacul Tristeții.

- Bine. Dar acesta ? - E Copacul Revoltei Justificate.

- Bine. Dar acesta ? - E Copacul Creativității Abstracte.

Eve, îl voi recunoaşte, dar încă nu l-am văzut.

Vezi tu, toată pădurea e făcută să protejeze Copacul Cunoaşterii.

- Nu vrem să fie uşor de găsit. - Vrem să fie uşor pentru noi.

Răufăcătorii au un spiriduş care-i va duce direct la el.

Noi căutăm în carul cu fân, iar ei au un magnet.

- Ce vrei să fac ? - Opreşte-te şi gândeşte-te !

Aşa a fost mereu cu tine.

Da, aşa a fost mereu cu mine.

Timp de 11 ani, mai mult decât oricare alt Bibliotecar,

am făcut totul în stilul meu. Nu strici ce funcționează.

Dar nu funcționează. Nu pentru mine.

Îmi pare rău. Abilitățile mele de relaționare sunt cam ruginite.

Te referi la asta sau la asta ?

Dacă te referi la asta, nu cred că e momentul.

Mă refer la toate astea.

Nu pot trăi sau munci bazându-mă pe intuiție.

Nu poți câştiga întotdeauna bazându-te pe intuiție.

Încă n-am pierdut.

Toți pot spune asta până la un moment dat.

Unsprezece ani nu înseamnă nimic pentru Prospero.

A avut la dispoziție 500 de ani să-şi pună la cale planul.

Vrei să-l învingi cu un plan făcut în cinci minute ?

Un plan făcut în cinci minute e mai bun decât nimic.

Fie suntem o echipă, fie nu. Nu mai pot face doar ca tine.

Nu mai contează. Nu e momentul acum.

Am spus că-l voi recunoaşte când îl voi vedea, mai ştii ?

- Da. - Îl văd. Şi am un "plan".

- Un plan ? - Da.

Probabil ne aflăm în apropierea copacului.

Deasupra rădăcinilor lui, asta dacă nu mă înşel.

- Cum îți dai seama ? - Bibliotecarul.

Şi Gardianul.

- Ducesă ! - Urmăreşte-o ! Repede ! Să nu scape.

În timp ce eu mă ocup de polițe întârziate.

Bravo, Ducesă ! Îți admir spiritul de inițiativă.

Atunci, o să-ți placă dibăcia şi energia mea.

Din păcate, mă tem că acestea vă pun în umbră simțul tactic.

Sunt personaj. Nemuritor. Aruncați ceasul, şi eu îl voi prinde.

Serios ? Tu ? Vei plonja de pe o stâncă ?

Dacă-mi amintesc cartea ta, nu prea ți-a ieşit data trecută.

Ştiu cum se încheie povestea ta.

S-a terminat, Prospero. Ştii că nu te pot lăsa să câştigi.

Câştig sau pierd, sfârşitul nu e stabilit,

cât timp condeiul e pe foaie şi cerneala nu s-a uscat.

Distihuri ritmate ? Aveam pretenții mai mari.

Odată, viața mi-a fost curmată

din dorința autorului meu, Shakespeare.

Nu dintr-a mea.

Mi-a fost scris să renunț la puterea mea,

o alegere făcută de el, nu de mine.

Monolog. La asta mă aşteptam.

Sper că nu se va transforma într-un sonet întreg.

Dar acum, cu toiagul şi cartea recuperate,

voi cere finalul care îmi era menit.

Un final fericit pentru mine şi pentru toată lumea.

Cu magie, voi împlini acest final.

Nu fără toiag. Nu fără Ariel. Priveşte în jur !

Sunt sute de opțiuni.

Nu vei găsi niciodată Copacul Cunoaşterii.

- Nu ? - Nu.

Fir-ar...

Aşa mi s-a înfățişat Copacul Cunoaşterii.

Ducesă, fii rezonabilă.

Dacă mi-ai citit cartea,

ştii că Holmes plăteşte cu viața înfrângerea mea.

S-a întors.

După zece ani. Şi nu a mai fost acelaşi.

Era atât de schimbat,

încât unii cărturari credeau că nu era el, ci eu deghizat.

Eşti pregătită să rişti ?

Dibăcie şi energie, într-adevăr.

Prea bine. Îți fac o propunere.

Îmi înapoiezi ceasul

şi îți dau cuvântul meu că voi părăsi acest câmp de luptă.

Eşti Moriarty. De ce aş avea încredere în cuvântul tău ?

Încrede-te măcar în egoismul meu, ducesă.

Nu îndrăznesc să mă întorc la Prospero fără Ariel.

Furia lui ar fi groaznică, chiar şi pentru mine.

Are cartea mea şi mă poate distruge dacă doreşte.

Dă-mi ceasul, şi mă pot întoarce la el nestingherit.

Refuză-mă, şi va trebui să te lupți cu mine.

Şi nu pot prezice cu certitudine care dintre noi doi va scăpa.

Un armistițiu mă ajută mai mult. Şi pe tine.

Q.e.d.

Pe data viitoare, ducesă !

Prospero, nu face asta, te rog. Trebuie să existe o altă cale...

Iar acum, cu toiagul în mână, sunt...

... renăscut !

Nu !

Nu !

Ce ai făcut ?

Ai distrus Copacul Cunoaşterii doar ca să mă opreşti ?

Ce fel de Bibliotecar eşti ?

Unul care ştie că în anumite momente trebuie să renunți la putere.

Acesta nu este finalul poveştii, ci doar al unui capitol.

Voi găsi un alt obiect cu care să-mi exercit furia !

- I-ai dat foc ? - Da.

Ca să-l ții pe Prospero departe de el ?

Da.

Copacul Cunoaşterii...

... a dispărut.

Ce ?

Nu fi nebună ! Ăsta nu e Copacul Cunoaşterii.

Acela e Copacul Cunoaşterii.

Cunoaşterea nu e veche şi noduroasă.

E tânără, în continuă creştere. Asta e ideea cunoaşterii.

Oricât de multă crezi că ai, întotdeauna e loc de mai multă.

L-ai făcut pe Prospero să creadă că ai distrus copacul...

Ca să renunțe.

Am învins un Personaj cu ajutorul ficțiunii.

Bun plan, Bibliotecarule !

Doar că nu-mi amintesc ce copac era acesta.

- Cred că era important. - Da, pare important.

- Să nu-i spunem lui Jenkins. - Nu. Păstrăm secretul.

Mi-am luat libertatea de a închide Camera Lecturii.

Niciun Personaj nu va mai intra acolo.

Pe Regina de Cupă am închis-o în cartea ei,

iar monstrul lui Frankenstein e liber prin lume.

Vom vedea ce se va întâmpla.

Mi-ar plăcea să spun că totul e bine când se termină cu bine.

- Dar nu s-a încheiat. - Nu cu bine.

Biblioteca tot nu funcționează cum trebuie.

Ştii camera a cărei cheie nu o găseam ?

- Da. Ce e acolo ? - Apare brusc pe fiecare coridor.

Şi, desigur, mai sunt artefactele lipsă.

Şi biletul misterios de la Bibliotecar.

Suntem siguri că toiagul nu e aici în Bibliotecă ?

Poate e unul dintre artefactele lipsă.

Am verificat toate analele.

Nu există dovezi că vreun Bibliotecar

a recuperat fragmente din toiagul lui Prospero

sau că a scris acel bilet.

Un mister care rămâne nerezolvat, deocamdată.

Prioritatea noastră e clară. Căutăm artefactele.

Prioritatea e Biblioteca. Nu mai funcționează.

Să avem grijă de casă.

Ai văzut lista aia ? Sunt 16 lucruri trecute acolo.

Şi sunt doar cele de care ştim noi.

Sunt prin lume şi sunt periculoase.

Prospero m-a privit în ochi şi a zis: "Merg să caut unelte mai puternice".

Mergem după artefacte.

Fără o Bibliotecă sigură, ce rost are să le găsim ?

Fără artefacte, ce rost mai are Biblioteca ?

Eu... Mă scuzați.

Merg să-mi satisfac nevoia disperată de a nu fi aici.

Jenkins, adu-mi geanta.

Plec după Cămila de Aur din Marrakech.

Rămâi cu noi ! Să ne pregătim pentru ce urmează !

Dacă stau într-un loc, mă apucă gândurile şi mă pierd.

Lasă-ne să te ajutăm să-ți găseşti calea.

Îmi cunosc calea. De 11 ani merg pe ea.

De prea mult timp. Cred că e mai bine aşa.

Rămâi, pregăteşte-te pentru confruntarea cu Prospero.

Eu plec, găsesc artefactele şi rezolv beleaua asta.

- Acoperim mai mult teren. - Desigur.

Ne mai vedem, Eve.

La revedere, Flynn !

Asigură-te că are grijă şi de ea.

Ce vă face să credeți că am vreun control asupra ei ?

Dar mă voi strădui. Succes !

Unde e Flynn ?

- A plecat. - Din nou ?

E şocant. Sunt şocat.

Sistemul de securitate a Bibliotecii are nevoie de o mică revizie.

Mulțumesc.

Iar cineva ar trebui să facă un inventar al întregii Biblioteci.

Să ne asigurăm că nu lipsesc şi alte artefacte.

Nu e ca şi cum Oracolul îşi ia o vacanță cât facem noi asta.

Ce spuneți, doamnă colonel ?

- Vă deranjează puțină companie ? - Mi se pare un plan bun.

SubRip & Sync: LEONTIN subs.ro TEAM (c) www.subs.ro

Redactor AURELIAN RADU

SFÂRŞITUL EPISODULUI 2