Original subtitles

Acum peste 66 de milioane de ani,

lumea noastră era dominată

de dinozauri.

Cele mai mari animale care au trăit pe Pământ.

Azi, experți în dinozauri din întreaga lume

descoperă oasele lăsate de ei,

permițându-ne să ne imaginăm cum ar fi putut trăi aceste creaturi extraordinare.

Ca să le putem spune poveștile,

iar ei...

...să poată umbla din nou.

PE URMELE DINOZAURILOR

ORFANA

Estul Montanei.

O vastă sălbăticie neîmblânzită,

plină de povești extraordinare.

Acesta e tărâmul dinozaurilor.

O echipă de la Muzeul de Științe Naturale din Carolina de Nord

excavează o specie emblematică,

un triceratops.

Minunat!

Dar nu e un gigant străvechi.

E foarte mic, un pui.

Un pui.

O descoperire fenomenală.

Echipa o numește Clover.

Studiindu-i oasele, putem începe să ne imaginăm lumea ei

și să-i spunem povestea pentru prima dată.

ACUM 66 DE MILIOANE DE ANI

La finele Cretacicului, America de Nord era o vastă întindere verde.

În locul Montanei de azi,

era un peisaj luxuriant de păduri subtropicale

străbătute de cursuri de apă.

Aceasta e Laramidia,

căminul giganților preistorici

și, ocazional,

a unora mai mici.

Faceți cunoștință cu Clover, triceratopsul.

La jumătate de metru înălțime, e cât un câine mare.

Deși e mică, Clover cutreieră jungla singură.

Aceste obiecte albe ciudate înseamnă un singur lucru.

Joacă.

Dar curiozitatea poate fi periculoasă

când trăiești într-un tărâm al monștrilor.

Clover e o raritate.

Marea majoritate a fosilelor de triceratops descoperite

sunt de la adulți.

Rămășițele lui Clover sunt o șansă de a descoperi povestea unui pui.

O oportunitate unică pentru liderul echipei, Eric Lund.

- Uită-te la dinții ăștia. - Incredibil!

Mica mandibulă a lui Clover a fost reconstituită cu migală

de restauratoarea de fosile Nikki Simon.

Nu-i superbă?

E superbă. E frumoasă.

Nu găsești des maxilare atât de complete,

darămite cu toți dinții în ele.

Nu sunt deloc uzați.

Marginile dinților, pentru tăiatul plantelor,

sunt încă foarte ascuțite.

- Uită-te. - Sigur.

O, da.

Abia au fost folosiți.

Aproape par carnivori.

Dinții sunt un indiciu al vârstei fragede a lui Clover.

Uite ce mic e osul ăsta al brațului.

Da. Să vedem.

Măsurând osul brațului lui Clover...

- Puțin peste 30 cm. - 34 cm.

...îi pot estima mai precis vârsta.

Trebuie să fi avut vreo trei ani.

Era doar un pui.

Un pui... îngropat singur.

Pare să fie singură.

N-am găsit niciun os de adult în cariera asta.

Fără turmă, fără mama ei,

era foarte vulnerabilă.

Nu vom ști niciodată de ce Clover era singură.

Ce știm sigur e că în Cretacicul târziu,

dinozaurii tineri, solitari, nu rezistau mult.

Un Infernodrakon,

un pterozaur gigant, comun la finele Cretacicului.

Cu o anvergură a aripilor de 5 m, încearcă s-o intimideze pe Clover.

Și avea un ciocascuțit ca o lamă.

Dar Clover e agilă.

Și această mamă își vrea doar oul înapoi.

De data asta, micul triceratops a avut noroc.

Dar pericolele pândesc la tot pasul.

Și devin mult, mult mai mari.

La un kilometru de situl lui Clover,

ies la iveală mai multe rămășițe fosilizate.

Avem un os foarte subțire, foarte zvelt și foarte lung.

Pare a fi una dintre apofizele

de la vertebrele cozii, care ajută la fixarea ei

într-o structură mult mai rigidă.

Aceste oase subțiri ar fi putut forma cândva

o coadă musculară groasă de șase metri.

Dar nu era un triceratops.

E o caracteristică a dinozaurilor carnivori.

Paleontologul Ellis Mulready deține indiciul final.

E cam deteriorat.

E un dinte foarte gros, cu care zdrobea oase.

Are niște striații strânse.

Încă se simt.

Mi-ar plăcea să cunosc creatura care a avut acest dinte,

dar ar fi terifiant!

Da.

E un dinte care poate aparține unui singur animal.

La patru metri înălțime

și cântărind opt tone...

Tyrannosaurus rex.

Cu fălci lungi de 1,5 metri,

cel mai faimos prădător de pe glob ar putea-o înghiți pe Clover cu totul.

Din fericire, atenția vânătorului e atrasă de altceva.

Labele căptușite sunt ca niște amortizoare,

mascându-i apropierea.

Pentru T-rex, e doar o gustare.

Pentru Clover, o primă întâlnire terifiantă.

Și nu va fi ultima.

20.000 de T-rex cutreieră Laramidia.

Pentru a supraviețui, Clover are nevoie de protecție...

...și repede.

- Ești gata? - Gata.

În căutarea mai multor indicii,

Eric și ecologul evoluționist John Kanipe

se aventurează mai adânc în sălbăticie.

- M-ai întrebat despre șerpi mai devreme. - Da.

E un pui de șarpe cu clopoței jos.

Vor să înțeleagă cine împărțea pădurea cu Clover.

Sunt gata.

E evident din dovezile de la sol...

E o bucată de os aici.

...că lumea lui Clover era plină de alți dinozauri.

Niște bucăți mai mari.

Sfărâmate.

Asta are o suprafață mai mare.

O specie familiară apare mai des decât oricare alta.

Majoritatea aparțin triceratopșilor.

Triceratopșii dominau cândva această zonă.

Au stat la suprafață mult timp.

Sunt foarte erodate.

O fosilă arată de ce triceratopșii au avut atâta succes.

E ca un corn mare de lângă sprânceană.

E cam sfărâmat.

Încă se vede unde ar fi fost toate vasele de sânge,

- chiar și pe corn. - Da.

Acest corn ar fi avut peste un metru lungime

și un scut osos protector lat de aproape doi metri.

E o creatură parcă făcută special ca să se lupte cu prădători mari.

Dacă-și agita coarnele,

un T-rex se gândea de două ori înainte să-l atace.

Apărările formidabile ale triceratopsului l-au făcut

una dintre cele mai de succes specii de dinozauri ale vremii.

Un triceratops adult ar fi fost protectorul ideal pentru Clover.

Acest mascul bătrân e perfect.

Dar e o problemă.

Cine are nevoie de un tânăr zevzec care să-l urmărească?

Încă o zi se termină

și Clover e încă singură

la lăsarea întunericului.

Eric crede că Clover ar fi avut motive întemeiate

să se teamă cel mai mult de noapte.

Înapoi în tabără, folosește o scanare a unui craniu de T-rex

ca să printeze un model 3D

al cavității craniene a ucigașului.

Ăsta e mulajul endocranian al unui T-rex.

Pentru un animal cu un cap de un metru și jumătate,

un creier mediu, un dinozaur nu făcea algebră,

dar era suficient pentru ce avea nevoie să facă.

- A avut mult succes. - Da.

Trebuie doar să proceseze informația.

- Exact. - Are mulți stimuli senzoriali.

Deși mic comparativ cu cel uman,

acest creier e perfect adaptat pentru vânătoare.

Are bulbi olfactivi foarte mari în față.

- Pentru miros. - Pentru miros, da.

T-rex avea unul dintre cele mai sensibile nasuri

dintre toți dinozaurii.

Probabil detecta părți minuscule per milion.

Și nu doar simțul olfactiv era supra-dezvoltat.

Aici, în mijloc,

ar fi fost partea creierului care controlează vederea.

T-rex are ochi foarte mari, ca o bufniță,

care captează multă lumină.

Aceste simțuri incredibile probabil îl făceau pe T-rex

un vânător nocturn letal.

Se lasă întunericul.

E timpul să înceapă vânătoarea.

Simțind un miros care-o dă de gol,

se pare că cina e aproape.

În timp ce majoritatea creaturilor caută locuri sigure pentru somn,

Clover e trează.

Trebuie să pună o tonă în fiecare an pentru a ajunge la maturitate,

așa că mănâncă des noaptea.

În beznă, nu vede mare lucru,

dar T-rex o vede perfect.

Salvarea ei e mărimea ei.

Norocul ține cu Clover, se pare.

A supraviețuit unei întâlniri cu un T-rex.

Și din ce se aude,

un nou aliat ar putea fi aproape.

În căutarea mai multor giganți, echipa testează

cele mai noi tehnici de vânătoare de fosile.

O vânătoare de comori veche de 66 de milioane de ani,

folosind tehnologia secolului XXI.

Acea zonă aridă e un loc grozav.

Giroscoapele se stabilizează.

Eric face echipă cu paleontologii Thomas Kaye...

O pornesc.

...și dr. Michael Pittman.

Gata de lansare.

Prototipul lor dronă cu laser scanează solul cu lumină UV,

căutând strălucirea specifică a mineralelor din fosilele antice,

pentru a crea o hartă a rămășițelor preistorice.

Aici avem niște pete.

Cât o minge de tenis.

Interesant, dar vrem chestii mari.

Tehnologia e la început și are limitări.

Dar un punct de pe sol...

Bingo! Uite-aici!

...strălucește puternic.

- Trebuie să fie o bucată mare. - E mare!

În zori,

Eric și Nikki merg în zona aridă să vadă această fosilă enormă.

Ce mare e!

E osul gambei unui dinozaur colosal.

Se pare că a stat la suprafață ceva vreme.

E un os mare.

Acest animal ar fi avut șase-șapte metri lungime.

Dar nu e un triceratops.

Nici un T-rex nu e.

Răsunând printre copaci înalți,

strigătele celor mai ciudați dinozauri din zonă.

Edmontosaurii.

Animale de turmă, cunoscute drept vacile Cretacicului.

Cântărind peste șase tone,

aceste creaturi sociale o tolerează pe Clover.

Fiind și ea erbivoră, nu e o amenințare pentru ei.

Turma i-ar putea oferi lui Clover protecția de care are nevoie.

Dar nu-i oferă doar siguranță.

Un partener de joacă.

Printre acești giganți,

Clover începe să se simtă în siguranță.

Dar pericolul nu e niciodată departe.

Acum 66 de milioane de ani, T-rex domina aceste meleaguri,

prădătorul suprem timp de peste două milioane de ani.

Când se rostogolește, bagă mâinile sub el.

Echipa vrea să descopere cum își dobora prada acest vânător fioros.

În acest înveliș protector de ghips

e femurul prădătorului.

Eric crede că ar putea fi mai mult dedesubt.

Unu, doi, trei.

Ieșind din stâncă...

E un os.

...una dintre vertebrele gigantului.

E conservată superb.

Era un animal foarte, foarte mare.

Eric poate estima mai precis dimensiunea unui T-Rex.

În jur de 9 metri, poate mai mult.

Zece metri, cam așa.

Își învelesc descoperirile într-un strat protector de ghips.

E doar o mică parte din scheletul lui T-rex,

dar e enormă.

Acest strat are probabil vreo 150 kg.

E uriaș.

Un T-rex adult cântărea peste opt tone,

dar greutatea uriașă e posibil să-l fi încurcat.

Clar nu era animalul din Jurassic Park care alerga după Jeep-uri cu 65 km/h!

Fiziologia nu le permitea să alerge atât de repede.

Probabil mergea rapid.

T-rex probabil nu putea alerga de teamă să nu-și rupă picioarele

cu o viteză maximă de doar 24 sau 32 km/h.

Nu era lent, dar un om rapid ar fi putut să-l întreacă.

Cred că ai putea.

Dacă aș fi cotit brusc, i-ar fi fost greu să mă urmeze.

Crezi că doar trebuia să fim mai rapizi ca el.

Poate sunt prea încrezător!

Un T-Rex adult nu alerga după pradă.

Acest ucigaș se baza pe altă tactică,

elementul surpriză.

În timp ce Clover și Edmontosaurii dorm adânc,

T-rex se apropie încet din direcția vântului.

Dar nu-i ușor să te furișezi...

când ești cât un autobuz.

Edmontosaurii formează o linie defensivă

ridicându-se pe picioarele din spate ca să pară cât mai mari.

Dar e ușor să te pierzi cu firea.

E suficient ca unul să intre în panică.

Clover scapă ca prin urechile acului,

dar nu și noul ei amic.

Edmontosaurii adulți pleacă.

Și Clover e din nou singură.

Supraviețuirea era un joc de noroc în Cretacicul târziu

și dinozaurii tineri ca Clover n-aveau nicio șansă.

Echipa a găsit o fosilă remarcabilă cu o poveste terifiantă.

E cel mai ciudat pachet de bebeluș.

Pare o lespede banală,

dar forma și textura le spun experților

că e un coprolit, fecale fosilizate.

Eric lucrează cu restauratoarea de fosile Aubrey Knowles...

67,5 centimetri, sau 26,5 inci.

...la examinarea acestui excrement preistoric.

E un rahat masiv.

Majoritatea coprolitelor nu pot fi atribuite unei specii anume,

dar fragmentele de os din excrementul de dinozaur

dezvăluie că era produsul unui carnivor.

Și mai e și chestiunea mărimii.

15,7 centimetri în diametru, sau 6,2 inci.

E o cloacă largă.

E un orificiu anal foarte larg.

Singurul dinozaur carnivor de talie mare

care ar fi putut lăsa asta ar fi un T-rex.

E foarte tare.

E o fosilă uimitoare,

excrementul celui mai faimos prădător din istorie.

E interesant câte oase sunt conservate în excrement.

Examinând coprolitele,

e posibil să identificăm și victimele ucigașului.

Fecalele de T-rex conțin oase mici și netede.

Asta indică o pradă mai juvenilă.

Oase de pui.

Puii de dinozaur ar fi fost foarte vulnerabili.

O îmbucătură.

Energia e prețioasă. Alege o pradă ușoară.

Având nevoie de un sfert de tonă de carne pe săptămână

ca să-și susțină gabaritul enorm,

puii de dinozaur precum Clover erau mâncați adesea de T-rex.

Nimic nu era exclus din meniu.

Naivă, fără apărare și atât de mică că putea să fie înghițită întreagă,

Clover ar fi fost o gustare excelentă.

Neavând unde să se ascundă,

e un moment perfect să dai peste o veche cunoștință.

Puține creaturi pot înfrunta un T-rex,

dar un triceratops adult ar putea fi singurul animal

care nu trebuie să fugă.

Cine câștigă într-o luptă, un triceratops sau T-rex?

Cei doi giganți erau prinși într-o cursă evolutivă,

adaptați să se lupte unul cu altul.

Dar Eric crede că triceratopsul ar fi putut avea

un as surprinzător în mânecă.

Acest fragment fosilizat făcea parte din imensul guler osos

ce se extindea din spatele craniului,

dar nu era os solid.

Toate canalele vasculare de la suprafață,

toate adânciturile și șanțurile,

acoperă toată suprafața gulerului.

Suprafața era acoperită de multe vase de sânge.

Fluxul sanguin îi sugerează lui Eric

că gulerul unui triceratops era mai mult decât un scut.

Ideea e că își puteau schimba modelul de culoare al gulerului,

afișând culori diferite.

Împingând sângele în guler,

ar fi fost un mod grozav de a transmite un mesaj.

Ar fi fost foarte intimidant.

Giganții sunt pe picior de egalitate.

Fiecare cântărește peste opt tone.

Fiecare cu un arsenal redutabil.

Dar triceratopsul își joacă asul din mânecă.

Pompând sânge în guler,

creează pete uriașe colorate ca niște ochi.

Îl fac pe triceratops să pară și mai mare.

Dar T-rex nu e degeaba prădătorul suprem.

Sunt în impas.

Dar pentru T-rex, e o masă mai ușoară în apropiere.

Majoritatea dinozaurilor tineri nu ajungeau la maturitate,

iar Clover nu făcea excepție.

Dar pe măsură ce sezonul de săpături se apropie de sfârșit,

cauza exactă a morții ei e încă necunoscută.

Nu suntem siguri cum a murit Clover.

Dezgropându-i oasele, n-am găsit nicio dovadă că a fost vânată.

Nu pare să aibă leziuni sau urme de mușcături.

Rămâne un mister.

- Gata? - Gata.

Dar un lucru e sigur.

Dacă Clover ar fi murit mâncată de T-rex,

probabil n-ar mai fi rămas nimic din ea.

Se pare că lui Clover i-a sosit ceasul.

Dar încă are un avantaj: mărimea ei.

Cu T-rex distras,

un atac surpriză.

Clover a supraviețuit întâlnirii cu cel mai infam ucigaș din istorie.

Deocamdată, e în siguranță.

Și deși acest mascul bătrân nu caută compania unui pui,

Clover nu renunță.

Ne avântăm în cel mai periculos râu

din istoria Pământului.

Ne alăturăm celui mai mic membru al celei mai mari turme.

Într-o călătorie epică,

studiem cea mai letală haită de prădători.

Urmărim un gigant insular în căutarea iubirii

și întâlnim un grup de frați urmăriți

de un adversar feroce și viclean.

Traducerea și adaptarea: jarvis