Original subtitles

O să-l întreb dacă pot să...

O să-l întrebi de interviul cu vorbitorul în prim-plan.

Cred că o să mă bufnească râsul.

Oricum o să-şi dea seama că e o glumă.

FaceTime cu Matt Wolf.

Îl contactez prin FaceTime pe Matt Wolf.

Mi-a venit o idee şi voiam să ţi-o comunic.

Ce-ai zice dacă aş avea şi eu întrebări, propriul set de întrebări,

în timpul interviului cu mine în prim-plan.

Spre exemplu, după ce termini tu

sau după fiecare întrebare, pot întreba şi eu ceva?

Deja intuieşti răspunsul.

Nu-ţi place ideea?

- Nu. - De ce?

Îmi place că-mi spui dinainte ce poveşti ai vrea să spui

şi eu să pregătesc întrebări pentru interviu.

- Nu pot pune eu întrebările? - Nu.

Eu pun întrebările, pe baza feedbackului de la pregătiri.

Doamne!

Dacă n-am face documentarul, ce s-ar pierde?

De ce vreau să fac un documentar? Pot reformula întrebarea?

- Sau e o altă întrebare? - Spune-mi ce crezi.

Nu eşti psihoterapeut. N-ai dreptul să mă întrebi aşa ceva.

Tu trebuie să-mi explici şi să mă îndrumi.

Dacă nu voiai să faci un documentar

cu cele o mie de ore de înregistrări şi zeci de mii de fotografii,

multe dintre ele n-ar fi văzute niciodată.

Bine. Nu-mi pasă dacă nu vor fi văzute niciodată.

Spun adevărul? Poate nu.

Sunt colecţionar

de cel puţin 50 de ani,

din adolescenţă.

Mi-am scos lucrurile din depozit şi le-am mutat într-un spaţiu

unde să le pot prezenta în cadrul documentarului.

Şi iată ce am realizat!

E copleşitor câte lucruri am adunat

şi faptul că le văd pe toate expuse.

E un sentiment incredibil să văd atâtea amintiri.

Paul Reubens a murit pe 30 iulie 2023.

Producătorii nu ştiau că lupta împotriva cancerului de şase ani.

Înainte de moartea lui, Paul a dat 40 de ore de interviu.

Oamenii încă nu mă cunosc. Prietenii mă cunosc.

Dar voiam să mă cunoască şi publicul. Mi-am zis că e timpul să...

mă fac cunoscut şi să le explic cine sunt.

Desi îi spunea lui Lucy: "Ai de dat nişte explicaţii."

Cred că lumea aşteaptă asta şi de la mine.

Şi chiar dacă n-ar fi aşa, vreau să răspund la câteva întrebări

despre cine sunt, care e povestea mea

şi cum s-a... petrecut totul.

PEE-WEE

Uitaţi-l pe Pee-wee Herman! Face echilibristică la WTC.

Fiţi atenţi!

Nu-mi vine să cred.

- Doamne! - Pericol!

Cade!

În direct de la New York! E Saturday Night!

Toate momentele din anii '80 mi s-au părut foarte tari.

Sufăr de vedetism, zău.

Sunt Pee-wee Herman.

Succesul e palpitant şi distractiv.

- Pee-wee, eşti foarte drăguţ. - Cine zice, ăla e!

Când mergeam la petreceri, eram mereu în centrul atenţiei.

Am încasat cecul pentru Aventurile lui Pee-wee

şi am dat avansul pentru casa mea.

Casa avea două caracteristici interesante care mi-au plăcut la nebunie.

Mă uitam la dealul de lângă casă

şi am văzut un cerb cu coarne uriaşe.

Am crezut că am vedenii.

Nu ştiam că există căprioare în Los Angeles.

Şi aveam piscină.

M-am dus în capătul unde aveam planşa pentru sărituri,

mi-am ridicat privirea şi mi-am dat seama că pot să plonjez

şi să văd semnul Hollywood în acelaşi timp.

De-asta am cumpărat-o.

La premiera filmului,

un director de la CBS îmi zice:

"Suntem foarte interesaţi de o emisiune pentru copii cu Pee-wee."

Am zis: "Serios?"

E ora de desen. Vino aici!

Speram să am o emisiune nocturnă.

Pee-wee, lipsesc două lucruri.

Spectacolul de teatru

avea tot felul de aluzii pentru adulţi.

Ştiu! Cercei!

Nu, Pee-wee.

Nu mă gândisem la o emisiune pentru copii, dar mi s-a părut o idee bună.

Ideea de a-i impresiona pe copii

aşa cum mă impresionase televiziunea pe mine

m-a atras foarte tare.

Mi-am zis că e o şansă unică să devin influent şi foarte popular.

CBS ne-a sugerat un partener de producţie

şi am văzut cu ce se ocupau şi cu ce oameni colaborau,

inclusiv tehnici de animaţie stop-cadru.

Voiau să facă o emisiune 90% animată

şi 10% Paul Reubens ca prezentator.

Producătorii au încercat să-şi impună puţin viziunea

şi am aflat rapid că Paul regiza emisiunea.

La un moment dat am zis:

"Aduceţi-l pe Gary Panter. E absurd."

Paul a crezut în mine de la început.

Toată viaţa m-am pregătit pentru oportunitatea asta.

M-am dus acolo şi m-au angajat fiindcă Paul refuzase celelalte desene.

Voiam să lucrez cu Ric Heitzman şi cu Wayne White

şi i-am adus în echipă.

Desenam încontinuu.

Toţi eram caricaturişti underground.

Aveam o cămăruţă în care fumam iarbă şi desenam nonstop.

Era de vis.

Eu, Gary şi Ric am creat sute, poate chiar mii, de desene.

Lui Paul îi plăcea să aibă mai multe opţiuni.

Eram încântat că le alegea pe cele mai ciudate.

De obicei e invers.

Tuturor ne lipsea experienţa şi voiam un spectacol grozav.

Lucram cu mult neastâmpăr şi multă inocenţă.

Eram convinşi că aşa e bine.

L-am cunoscut pe Wayne White când eram păpuşară.

Mi-a scris o scrisoare:

"Dacă ai fi la New York, ai lucra cu Pee-wee Herman."

Alison...

Am intuit şi mi s-a confirmat după probă că era vorba de ceva deosebit.

Când l-am văzut prima dată pe Scăunel,

mi-am zis: "Ce bine că n-o să fiu în el!"

A fost marioneta mea şi era foarte complicat.

Aveam un monitor micuţ înăuntrul lui Scăunel,

ca să văd ce se întâmpla.

Am apreciat Pee-wee's Playhouse, fiindcă nu-i imitau pe Muppets.

Marionetele erau mai degrabă caricaturi sau desene făcute de profesionişti.

Gary era mâna lui dreaptă.

Gary era conştiinţa Casei de păpuşi. Era gurul designului.

Casa de păpuşi era o cutie de jucărie de unde intrai într-o lume pop-art.

Era cât se poate de incitantă.

Ca iubitor de artă, voiam să văd viitorul prin lentila trecutului.

Gary era un vizionar şi reuşea să creeze adevărate lumi.

Puteam să-i zic: "Creează casa de păpuşi!"

A funcţionat fiindcă o astfel de viziune

unifica întreaga lume şi o făcea să pară reală.

Secvenţa de început e formată din cadre surprinse de sus.

Nimic nu era instantaneu ca acum.

De două ori pe zi, timp de şapte săptămâni,

îi duceam lui Paul o înregistrare alb-negru.

Dacă observa vreo mişcare greşită, ne întorceam după-amiaza.

Şi zicea: "Urcaţi în punctul ăsta."

"Coborâţi în punctul ăsta."

Era tot mai bine cu fiecare dublă.

Voiam ca secvenţa de început din Pee-wee's Playhouse

să fie cam aşa...

Voiam să fiu atras în televizor, direct în această lume,

să uit de celelalte elemente,

să fiu absolut fermecat.

- Aşezaţi-vă pe un scaun... - Aşa ca Scăunel!

Începe distracţia Desprinde-ţi părul

Pee-wee e fericit Toţi prietenii aici au venit

- Adică voi! - Râdem şi glumim cu Pee-wee

În Ţara păpuşilor ne lăsăm purtaţi De un ritm contagios

Ce-i acolo?

Câine murdar, Pisi şmecheră şi Bebe poznaş sunt formaţia

Are şi câţiva peşti vorbitori Şi un duh care-mplineşte dorinţe

Ce zarvă mare În casa de păpuşi a lui Pee-wee

Noi v-am avertizat

O să fie o dimineaţă perfectă Ca să fiţi poznaşi şi şturlubatici

Ce zarvă mare În casa de păpuşi a lui Pee-wee

Dacă faci o emisiune pentru copii, trebuie să iasă grozav.

Salutare, băieţi şi fetiţe!

Eu, Globuleţ şi Ecranul magic tocmai ne uitam printre vechituri.

Bună ziua, băieţi şi fetiţe!

Uite unul dintre discurile mele favorite! Ţi-l aminteşti, Globuleţ?

Ce mult îmi place!

Răspund eu!

Voiam să le ofer un cadou incredibil copiilor.

Pee-wee la telefon. Cine sunteţi?

Salutare, Pee-wee!

- Salut, copii! Ghiciţi ce? - Ce e?

Dau o petrecere şi sunteţi invitaţi.

Săreau în televizor, într-o lume plină de frumuseţe şi distracţie.

Intră!

- Salut, Elvis! Salut, Cher! - Salut, Pee-wee!

Avem un nou membru.

Aveam impresia că mă aflam într-un desen animat.

Nu ştiu de ce credeau că sunt excentrică sau mă voi integra.

Că eram ca micuţul Paul Giamatti.

Îmi amintesc că eram pe platou

şi mi se părea cel mai grozav lucru pe care-l făcusem vreodată.

Aveam voie să fiu eu însămi.

Cuvântul secret de astăzi este...

"Distracţie!" Ăsta e cuvântul secret.

Vreţi să ieşim afară şi să ne jucăm cu Pterri?

Sună distractiv!

- Bună dimineaţa, Scăunel! - Bună dimineaţa!

M-am bucurat şi eram nerăbdătoare

să joc rolul domnişoarei Yvonne.

- Bună dimineaţa, dle Fereastră! - Salutare, dră Yvonne!

Bună dimineaţa, băieţi şi fetiţe!

Era întotdeauna bună şi iubitoare

şi întotdeauna voia ca toţi să fie fericiţi şi frumoşi.

- Uitaţi-o pe noua doamnă Steve. - Lasă-mă să văd!

Gata?

Ai dreptate! Sunt frumoasă.

Dacă te simţi frumoasă, eşti frumoasă.

Am mers să dau probă.

Mi-au zis: "El e Paul" şi l-am salutat.

Era un tip slăbuţ, mic de statură,

cu părul lung, mustaţă, barbişon şi blugi tăiaţi.

Arăta ca un om al străzii din anii '60. Nu credeam că el e Pee-wee.

- Poftim! - Prieteni prin corespondenţă!

O jucam cu drag pe Reba, fiindcă era singurul om normal din gaşcă.

...şezi lângă foc ca să te usuci?

- Care foc? - Acela.

Da, acela. Nu, mersi. O să mă ud din nou oricum.

Era singura care vedea cât de ciudată era casa de păpuşi.

Cine vrea ceva dulce? Bine. Imediat!

Prima dată l-am văzut pe Paul în rolul lui Pee-wee

în 1980 sau 1981, la teatrul The Groundlings

şi n-am înţeles.

"Cine e pirpiriul ăsta cu papion

"şi de ce aruncă cu dulciuri în oameni?"

Am fost sunat: "Te caută Pee-wee Herman pentru rolul unui cowboy."

Nu aveam experienţă cu arta interpretativă.

Nu mai jucasem pentru copii.

Cowboyul Curtis era altfel

fiindcă era un outsider şi era diferit, aşa ca Pee-wee.

Mersi, Jambi!

Pee-wee, prezintă-mă pe mine!

Voiam ca cei mici să înveţe cum să fie nonconformişti.

Puteau să devină cineva care nu respecta normele sociale.

Poţi face opusul lucrurilor, poţi face ce vrei tu.

Am prezentat o mulţime de lucruri în baza raţionamentului: de ce nu?

O să mă încalţ cu pantofii cu toc ai mamei şi o să merg în ei fiindcă asta vreau.

Cu spatele!

Şi eu m-am încălţat cu pantofii cu toc ai mamei? Da, şi eu!

Vai de mine! Ce mai lună!

Încă de la început am simţit

că pot crea o emisiune foarte importantă şi subliminală.

Temele erau foarte incluzive şi nu făceam comentarii pe seama lor.

Captain Kangaroo,

Soupy Sales,

Howdy Doody, niciunul dintre aceste spectacole

nu mă reflecta şi pe mine.

Am avut ocazia să lucrez la o emisiune

la care se uitau copilaşii de culoare şi puteau spune: "Sunt şi eu acolo."

Asta înseamnă enorm.

S-a ridicat din mormânt ca să bântuie noaptea.

William Marshall îl jucase pe Negrula.

Fratele de suflet al lui Dracula.

Pentru mulţi actori de culoare din emisiune,

era ca un star rock.

Băieţi şi fetiţe, prieteni ai emisiunii,

cowboy şi oameni care fac băi cu spumă,

începe desenul animat!

Supereroul El Hombre!

Am adăugat un desen animat spaniol care se numea El Hombre

şi voiam să pară pictat pe catifea.

Oamenii mă tot abordau: "Trebuie să-l subtitrezi."

Şi eu întrebam: "De ce?"

Penny trebuia să fie o mică feministă.

Le-am luat interviu copiilor de şapte ani şi le-am animat poveştile.

Salut! Mă cheamă Penny.

Copiii trebuie să aibă dreptul să decidă unde să se mute

şi cum să trăiască.

Nu vorbim de ora de culcare sau dacă să meargă sau nu la şcoală.

Vreau să spun că părinţii n-ar trebui să zică:

"Te ducem aici fiindcă suntem părinţii tăi şi noi plătim chiria."

Voiam să fie educative în mod subtil,

ca să nu-ţi dai seama că educă în vreun fel.

Părinţii n-ar trebui să decidă viaţa copiilor.

Îi tratează pe copii ca pe nişte copii.

- Randy, ce faci? - Nimic. Fumez. Vrei şi tu?

Nu, Randy. Eu nu fumez. Tutunul dăunează sănătăţii.

- Şi ce dacă? Sunt cool. - Nu eşti cool deloc, Randy.

Eşti stupid. Cool erai înainte.

Pe atunci, emisiunile de sâmbătă dimineaţa nu aveau nicio regulă.

Era ca în Vestul Sălbatic. Puteam face orice voiam.

- Sunteţi teafără, dră Yvonne? - Da. Mulţumesc, Pee-wee!

Îţi mulţumesc şi ţie, uriaşule.

Pee-wee, când e vorba de reparaţii prin casă,

mai bine foloseşti un meseriaş.

Are uneltele potrivite şi ştie să le folosească.

Johnny, vrei să treci şi pe la mine?

Sigur găseşti ceva de reparat şi acolo. Dacă nu, putem strica ceva.

Am inserat elemente care nu trebuiau înţelese de copii.

Dacă le înţelegea însemna că cel mic

învăţase ceva fie de la părinţi, fie de pe stradă.

O emisiune pentru copii sâmbătă dimineaţa

mi s-a părut ceva excentric, creativ şi extraordinar.

Te-ai spălat pe mâini?

Bun băiat!

Voiam să adaug ceva drag mie

din primele filme cu Andy Warhol, ceva foarte conceptual.

Am adus un câine la emisiune

şi l-am filmat timp de două minute cum mânca din castron.

Mulţumesc, dră Yvonne!

Organizăm un picnic înăuntru, la miezul nopţii.

Aveam salată de fructe rămasă în frigider.

Voiam să fiu un exemplu şi să transmit:

"E în regulă să fii diferit. E în regulă să fii creativ."

- Ador salata de fructe! - Atunci mărită-te cu ea!

Bine. Aşa o să fac.

Pee-wee Herman, iei de soţie această salată de fructe

ca să o preţuieşti la bine şi la rău, până când moartea vă va despărţi,

aşa să-ţi ajute Dumnezeu?

- O iei de soţie? - Da.

Nu numai că e bine să fii diferit, dar haideţi să sărbătorim.

Salutare! În timp ce vă uitaţi la desene, am luat un cartof obişnuit,

am înfipt creioane în el şi am făcut un animal care arată aşa.

După primul episod din emisiune am primit o atenţionare de la şefi.

Mi-am folosit imaginaţia. Şi voi puteţi face asta acasă.

"N-ai voie să înfigi creioane în cartofi." Am întrebat: "De ce nu?"

Şi mi-au răspuns: "Bine, ai voie."

În cinci sezoane, cred că am primit cinci atenţionări.

Am fost ferm pe poziţii şi le-am explicat că aşa sunt eu.

Am fost la locul potrivit la momentul potrivit.

Ce m-am distrat dansând luau! Sper că şi voi v-aţi distrat, copii!

Aloha!

Am filmat primul sezon într-un apartament.

Producătorii nu voiau să arunce bani pe o scenă.

Li s-a părut că era mai bine să facă economie.

Emisiunea a fost realizată în ciuda companiei de producţie.

La un anumit moment, Paul le-a interzis să vină pe platou.

Încă aveam filmări

şi nu văzusem varianta finală a emisiunii.

La primul episod am lucrat toată noaptea de vineri.

Trebuia difuzat sâmbătă la ora 09:00. M-au sunat: "Unde-i emisiunea?"

Am terminat la 05:00 sau 06:00.

Îmi amintesc că am mers la sediul CBS cu Rich Abramson.

Duceam rola cu emisiunea şi le-am zis: "V-am adus-o."

Am ajuns cu 20 de minute înainte de difuzare.

Abia aşteptam să aflu dacă a ieşit bine.

Aveam mari speranţe şi, Slavă Domnului, a ieşit bine.

- Cioc-cioc! - Cine e?

- Dwayne. - Care Dwayne?

Cada Dwayne. Mă înec.

Eram pregătit cu notiţe.

Le-am zis ce vreau să remediez, ce urmează să fac.

În lunea de după difuzare, am primit un apel de la CBS:

"Audienţa e mare. Criticilor le-a plăcut. E un mare succes."

Am activat o pare a subconştientului care trebuia să iasă la iveală atunci.

Nu ne urmăreau doar copiii de patru ani.

Ne urmăreau studenţii, drogaţii. Toată lumea mă urmărea.

A fost ca şi când lumea televiziunii a fost bombardată în 1986.

Nu ştiam că emisiunea mea era un succes.

Mă aşteptau săptămâni bune de muncă. Nu terminasem.

Am zis: "Nu mai pot lucra aşa.

"Vreau să fiu în Los Angeles, cu echipamente profesioniste."

Şi aşa am făcut.

Mi-a sunat alarma. Trebuie să-i fac o urare cuiva.

Azi e o zi plină de zile de naştere.

Douăsprezece persoane sărbătoresc, inclusiv oftalmologul meu.

Trimit un GIF de sărbătoare la fiecare două-trei ore,

toată ziua, de când mă trezesc.

Văd că eşti ocupat. O să te las să faci o pauză.

Şi eu sunt ocupat cu mesajele.

De ce fac treaba asta? S-a transformat în...

Şi toţi îmi scriu: "Adorabil, Paul! Te iubesc enorm!"

"Cum de-ţi aminteşti de ziua mea?" Nici eu nu înţeleg, fiindcă...

Pee-wee Herman e omagiat pe Hollywood Walk of Fame.

Pe bulevardul Hollywood a venit circul, căci sute de fani şi jurnalişti au venit

să asiste la dezvelirea stelei lui Pee-wee Herman de pe trotuar.

Să clarificăm: eu nu am primit o stea pe Walk of Fame în Hollywood.

Pee-wee Herman a primit steaua.

E ironic, ştiu.

Mai mulţi auziseră de el decât de mine. Nu m-am plâns şi nu mă plâng nici acum.

Am un obiectiv, încă îmi doresc ceva. O stea pentru Paul Reubens.

Zic şi eu, ca să se ştie.

Gata, ajunge!

Toţi cei peste care am călcat ca să ajung sus

pot veni aici în fiecare zi ca să mă calce şi ei pe mine.

Mulţumesc!

Mi-am dedicat viaţa lui Paul Reubens şi francizei Pee-wee Herman.

Eram mereu împreună şi ne-am împrietenit.

Ca orice prieteni buni, uneori ne certam.

Lucrurile erau tensionate între mine şi Rich în acel moment.

Producţia în New York mergea anevoios

şi consideram că era vina lui Rich.

Paul a devenit faimos foarte repede

şi probabil a primit nişte sfaturi oribile pe care le-a urmat.

Aveam impresia că semnasem un contract

care lucra împotriva mea

şi că nu era cel mai înţelept contract pe care puteam să-l semnez.

M-am dedicat carierei lui şi dintr-odată zice: "Gata."

Am plecat de pe scenă gândind: "Gata. Nu mai vrea să lucreze cu mine."

Am plecat de la întâlnire, mi-am sunat avocatul

şi ne-am judecat vreo doi ani.

A fost groaznic. Mi-am revenit foarte greu după aceea.

Uneori nu cred că mi-am revenit de tot.

Paul intra în conflict cu toţi cei cu care lucra.

Aşa era el.

Era un perfecţionist şi voia să producă ceva relevant.

E nevoie de energie negativă ca să ajungi acolo.

Trebuie să trădezi anumiţi oameni. Totul devine o tranzacţie.

Paul poartă pică. Iartă foarte greu.

Asta aş vrea să fac la Saturday Night Live.

E vorba despre "Playhouse 90". Drame intense de 90 de secunde.

"Johnny, a venit poliţia." "Taci! Încerc să gândesc." Ceva de genul.

Pe atunci, Phil Hartman mi-era cel mai bun prieten.

Lucram împreună pentru binele lui Pee-wee.

Apariţia la SNL a fost o şansă uriaşă.

Urmăriţi Saturday Night Live cu Phil Hartman!

A zis: "O să apar la SNL şi începem."

Salut, căpitane Carl!

Nu voiam să-l pierd, dar a plecat.

Am pierdut legătura,

el a ajuns celebru la SNL şi bravo lui!

Da, mi-am văzut şi eu de drum.

Mă simt ca un personaj din Urâtul şi frumosul.

Aşa e în showbiz.

O să-mi aduc vioara.

Salut, Coco!

Eram atât de ocupat, încât nu prea aveam viaţă socială.

Interacţionam puţin în afara muncii.

Aveam atâtea proiecte pe plan profesional şi creativ,

încât aveam nevoie de cineva care să se ocupe de celelalte lucruri.

Încă de la început m-am implicat în amenajarea proprietăţii.

Am plantat copaci şi cactuşi cu Paul.

Bun, dar cred că ai putea să pleci la Acapulco, ce zici?

Nu ridica greutăţi!

- Sunt uşori, John. - Lasă-l pe Art.

E un grădinar foarte priceput. Face chiar şi beţele să înmugurească.

Mi-am zis: "Avem pasiuni comune."

Spiritualitatea mea e strâns legată de natură.

Voiam să învăţăm despre plantele şi animalele lumii,

dar mai ales despre cele din zonă.

Hrăneam păsări şi veveriţe.

Îngrijeam multe animale sălbatice.

- Nu te apropia prea tare. - Hai, scumpule. Mişcă-te spre mine.

Paul e genul de persoană care salvează păianjeni.

Parcă trăiam în pădure, deşi eram în inima Hollywoodului.

Probabil n-ai suficientă lumină.

Sari!

Warren Montgomery a început să lucreze cu mine

ca asistent pe platou şi se ocupa de pază.

Auzisem de el, dar nu-l admiram.

Eram prea macho ca să fiu fanul lui Pee-wee Herman.

Eram tânăr, bine făcut şi puternic.

Cred că i-am plăcut lui Paul.

Femeile nu tăbărau pe el de parcă ar fi fost Elvis,

deşi el avea impresia că asta se întâmpla pe atunci.

Odată cu trecerea timpului, am devenit un fel de controlor.

La început mă gândeam: "Să am grijă să nu mă dea afară."

Apoi el a trebuit să se asigure că nu vreau să plec.

Uneori e bine să ai un asistent căruia să-i spui:

"Fă asta, asta şi asta." Iar el răspunde: "Bine."

În loc să riposteze şi să mă toace la cap cu ceva.

Allison lucrează pentru mine de aproape 40 de ani.

E ca şi când aş avea o soţie.

Eram ca o familie-surogat.

Warren şi Allison erau o barieră.

Nu-i alungau pe oameni, dar îi ţineau la distanţă,

ţineau situaţia sub control.

Pe atunci aveam multe relaţii secrete.

Probabil mulţi oameni celebri

care au ceva de pierdut dacă se află că sunt gay

ar face acelaşi lucru.

Hei, încetează!

Pe atunci mă gândeam că efectele vor fi foarte interesante.

Ştiam că faptul că mă ascundeam va avea un efect asupra mea.

Mi-am zis: "Trage jaluzelele.

"N-o să niciun fel de relaţie şi o să-ţi construieşti cariera."

Duceam o viaţă foarte retrasă.

- Începi să ai încredere în mine? - Nu.

Nu înţelegi. Te anunţ că nu e ce crezi tu.

Eu nu sunt aşa. Mă încred greu în altcineva.

N-o să am încredere în tine niciodată.

Nu te cred. Există încredere între noi.

Vrei să-ţi dovedesc că nu există?

Ai dreptate. Există puţină încredere.

Nu vreau să ţi se urce la cap sau să crezi că am încredere în tine.

N-am mai fi aici dacă n-ar exista puţină încredere.

Mi-a plăcut unul dintre documentarele tale din şase sau câte sunt.

Simt că deţin controlul asupra interviului?

Da şi nu. Tu-mi pui întrebările.

Ele se bazează pe ce-ţi spun eu, aşa că eu deţin controlul.

Pot să aleg ce să-ţi povestesc ca tu să-ţi formulezi întrebările.

Pot să omit anumite evenimente.

Cred că o să ajung la finalul întregului proces şi o să zic:

"V-am spus că puteam să regizez singur documentarul."

La Bonnie? Bine. Aşa facem.

Eram bucuros că s-ar putea să mai facem un film.

Ultimul etaj. Rex.

În Marile aventuri, aveam impresia că nu-mi fusese recunoscut rolul creator

şi nu voiam să se întâmple din nou.

Făcusem o obsesie pentru filmele despre circ

şi voiam să turnez şi eu unul.

Circul mi se părea o lume bună şi un plan de rezervă bun.

Şi dacă Gina ar face numărul?

L-am angajat pe George McGrath de la primul sezon din emisiune.

El a fost coscenarist.

Am urmărit multe filme despre circ,

apoi am dezbătut ce mi s-ar potrivi.

Circul îşi are rădăcinile în realitate

şi, totuşi, e o lume imaginară, fantastică, a vrăjilor şi a magiei.

CEL MAI MARE SPECTACOL (1952)

Am avut nenumărate ocazii să fac ceea ce-mi place.

Făcusem un film şi o emisiune de succes.

Cei de la studio mi-au zis: "Doamne-ajută! Fă ce vrei."

Da.

Cineva m-a abordat din dorinţa de a regiza filmul.

E vorba de Randal Kleiser, un regizor foarte talentat.

Regizase filmul Grease.

Eu eram oficial producător,

ceea ce nu se întâmplase la Marile aventuri.

Eram un producător foarte implicat.

Mi-e greu să am încredere în alţii şi nu sunt nici foarte spontan.

Îmi place să deţin controlul.

L-am întrebat: "Pot să-ţi suflu în ceafă în timp ce regizezi, Randal?"

Şi a fost de acord.

Sună cunoscut.

Cei cu care colaborasem strâns pentru Marile aventuri

nu mai lucrau şi la al doilea film,

dar mi-am dorit ceva nemaipomenit,

care să se ridice la înălţimea aşteptărilor sau să le depăşească.

M-am gândit să mă întorc la rescrierea poveştii Pollyannei

şi Pee-wee să aducă bucurie într-un oraş plin de oameni trişti.

Nu vrem să aduceţi circul aici!

Voi, circarii, nu sunteţi bineveniţi!

Orăşeni, ascultaţi-mă.

Vi se face somn.

Pleoapele vă sunt grele.

Vă place circul.

Mulţi au scris chestii amuzante

despre relaţia lui Pee-wee cu Dottie din Marile aventuri.

Nu ştii multe despre mine, Dottie.

Lucruri pe care nu le-ai înţelege fiindcă n-ai avea cum

şi nici n-ar trebui să le înţelegi.

Nu prea-şi place iubita

sau lasă impresia că încearcă să fugă de ea cumva.

M-am gândit: care-i avantajul?

În Big Top Pee-wee, Pee-wee are un libido ridicat.

M-am hotărât să amplific latura romantică a lui Pee-wee Herman.

O perioadă m-am concentrat

asupra sărutului lui Pee-wee cu protagonista.

A fost cel mai lung sărut din istoria cinematografică.

Mi s-a părut amuzant să continue la nesfârşit.

Până atunci, deţineam controlul total,

iar oamenii cu care colaboram nu-mi dădeau niciun fel de sugestie.

S-a certat cu studioul din cauza duratei scenei sărutului.

El avea ultimul cuvânt. Nu puteau scurta scena.

Era o situaţia care-i permitea să fie arogant.

S-a autosabotat într-o oarecare măsură prin controlul exagerat asupra filmului.

Am cedat la un moment dat.

Am fost profund mâhnit că ceva la care muncisem enorm

şi mi se păruse foarte bun îmi scăpa printre degete.

Două dintre vedetele din Big Top Pee-wee: domnul Pee-wee Herman şi Valeria!

Am încheiat filmările

şi Paramount a organizat o petrecere cu costume de circ pentru premieră.

Stăteam la masă

şi toţi prietenii şi cunoştinţele mele,

toţi oamenii pe care îi invitasem au venit la masă pe rând.

După a zecea persoană care mi-a zis:

"Ce decoruri frumoase! Foarte frumos!"

Mi-am dat seama că oamenilor nu le-a plăcut filmul.

M-au demoralizat total. Pur şi simplu...

N-a fost bine primit

şi nu mă aşteptam la asta.

A fost pentru prima dată în drumul meu către succes

când îmi pierdusem atingerea lui Midas.

Lunea de după weekendul premierei m-am dus la Paramount...

O să credeţi că inventez.

M-am dus şi am parcat în parcarea directorilor

şi cineva îmi acoperea numele cu spray când am ajuns.

M-am simţit oribil şi m-au trecut toţi fiorii.

Noua aventură a lui Pee-wee e mai convenţională,

o poveste despre imaginaţie, circ şi iubire.

- Magia a dispărut. - Absolut.

Nu ne-a plăcut Big Top Pee-wee.

Am fost dezamăgiţi că magia lui Pee-wee fusese înghiţită de lumea reală.

Prima recenzie a filmului: "Marele eşec al lui Pee-wee."

A fost un şoc pentru mine şi am fost foarte dezamăgit.

Mi s-a părut o mare înfrângere.

Plec acum. V-am zis că plec?

Mi-am revenit fiindcă John paragon mi-a propus

să scriem o emisiune de Crăciun pentru Pee-wee's Playhouse.

Am scris-o mai repede decât orice am scris înainte.

Îmi amintesc cum oră de oră şi zi de zi m-a scos din acea pasă proastă,

din dezamăgirea că filmul meu despre circ nu prinsese.

Crăciunul!

Salutare tuturor! Mă cheamă Pee-wee. Pe tine?

Bine v-am găsit la emisiunea specială de Crăciun cu mine, Pee-wee Herman.

E Crăciunul în casa cu păpuşi Şi o să ne distrăm

Crăciun fericit tuturor

Încercam să mă las influenţat de emisiunile de Crăciun din trecut.

Înainte de toate, mi-ai adus tot ce ţi-am cerut?

Oaspeţii sunt oameni pe care-i admir şi toţi au acceptat să participe.

Uitaţi-l pe micuţul Richard pe gheaţă!

Salut, Pee-wee!

Vai de mine şi de mine!

A participat, fără să fie plătită, lucru pe care l-a cerut în contract,

"Nu mă plăti." Cher.

Cher, te distrezi de Crăciun?

Da, Pee-wee. Crăciunul e perioada mea favorită din an.

Salutare, Pee-wee!

Salut, Pee-wee! Crăciun fericit! Pot să particip la emisiunea ta specială?

Sărbători fericite tuturor!

Sunt văr cu ecranul magic.

- Crăciun fericit! - Crăciun fericit, Oprah!

Am pregătit ceva deosebit pentru tine: chec cu fructe.

Favoritul meu!

Priviţi!

Casa de păpuşi are o nouă aripă făcută doar din chec cu fructe!

Da, există teme homosexuale în Pee-wee's Playhouse.

O spun pe un ton serios

ca să foloseşti nişte muzică ameninţătoare, ceva suspans.

Nu prea mă laud de obicei,

dar cred că acea emisiune specială ocupă un loc important în pop-culture.

Bine v-am regăsit! Aproape am terminat de împodobit bradul.

Sunt foarte mândru de acea emisiune şi mă bucur de succesul ei.

Pee-wee, cum rămâne cu dorinţa specială?

Vreau să fie pace pe Pământ

şi să avem cu toţii cel mai fericit Crăciun

şi un An Nou minunat!

Când ajungeam eu, Paul era deja la machiaj şi stătea acolo până ieşea totul bine.

De fapt, trăgea un pui de somn, se odihnea.

Pe atunci CBS a comandat ultimele două sezoane din Pee-wee's Playhouse.

Au fost multe episoade într-un timp foarte scurt.

Eram extenuat.

Lucram atât de mult, încât nu mai aveam viaţă personală.

Mă simţeam singur şi izolat.

- "De vânzare". - Nu! Pee-wee ne vinde?

Nu! Pee-wee n-ar face asta niciodată.

Semnul era pus în fereastra căsuţei. Probabil Pee-wee vrea să o vândă.

Am scris un episod numit: "Căsuţa e de vânzare".

Pee-wee vinde căsuţa?

A fost ultimul episod şi ştiam că va fi ultimul.

Pe atunci, n-am simţit că va fi ultimul pentru totdeauna.

Mi-am zis: "Încheiem un capitol."

E timpul să ne luăm la revedere...

Când eram mic, emisiunea mea favorită, Howdy Doody, s-a încheiat.

A fost prima mea trezire la realitate.

Vă spunem la revedere!

"Ce fel de lume e asta? Ce fel de lume ar scăpa de Howdy Doody?"

"Ce se întâmplă cu lumea asta?"

Şi mi-am dorit ceva asemănător.

Mi-am dorit să închei în stil mare.

Vă mulţumesc că m-aţi urmărit!

Înainte să plec, vreau să-mi iau rămas-bun de la fiecare dintre voi!

La revedere ţie, şi ţie, şi ţie!

Mi-a plăcut să mă uit la cameră şi să vorbesc direct cu cei mici.

Veniţi mai aproape,

şi mai aproape, chiar în faţa mea.

Mi-am luat slujba

de gazdă a unei emisiuni pentru copii foarte în serios.

Deviza mea e că lucrurile interesante pentru mine mă vor găsi mereu.

Pot spune că aşa a fost cu această emisiune.

- Noapte bună tuturor! - Noapte bună, cowboyule Curtis!

Zâmbeşte!

Nu mă săturasem să fiu Pee-wee Herman. Nu mi se luase de el.

Trebuia să-mi iau o mică vacanţă.

M-am dus acasă în Florida.

Şase-şapte ani la rând,

cu încă 10-15 ani înainte,

fusesem pur şi simplu ambiţios până la obsesie.

Într-un fel, deţineam controlul în această situaţie.

Controlam situaţia şi apoi am pierdut controlul.

Era dimineaţă şi aveam grijă de grădină.

M-a sunat la el acasă şi era...

foarte tăcut.

Mi-a zis:

"Vreau să cobori la magazinul din vale

"şi să mă suni de la un telefon public."

Am întrebat: "Cum adică?" Şi mi-a zis: "Sună-mă."

Şi-a dat seama imediat

că povestea o să se afle rapid.

În Sarasota, Florida, actorul Paul Reubens,

cunoscut pentru rolul său ca Pee-wee Herman,

a fost eliberat pe cauţiune după ce a fost acuzat de exhibiţionism

într-un cinematograf pentru adulţi.

CBS a declarat că, în aceste circumstanţe,

reţeaua renunţă la redifuzarea programului Pee-wee's Playhouse.

Comendiantul şi vedeta TV Pee-wee Herman s-a jucat de-a casa în spatele gratiilor.

A fost acuzat de exhibiţionism în faţa unui cinematograf pentru adulţi.

Poliţiştii erau acolo sub acoperire.

După ce a fost abordat de poliţişti, Paul Reuben a spus: "Ce ruşine!"

Reubens s-a oferit să organizeze un spectacol de caritate,

apoi a fost arestat.

Pee-wee Herman, unul dintre cei mai cunoscuţi...

Era îmbrăcat ca orice spectator venit la teatru ca să se relaxeze.

Din cauza aspectului său fizic, nu şi-au dat seama că e o celebritate.

L-am văzut atingându-şi zona intimă.

Reubens a declarat că este "distrus de ruşinea suferită".

Eram cu John Paragon. Nu ne-a venit să credem.

Eram supăraţi, dar şi speriaţi. Mi-a venit să plâng.

Era un lucru absolut oribil.

Avocatul lui Herman a declarat: "Povestea va fi sfârşitul carierei lui."

Mă ascunsesem multă vreme

şi asta mă ajutase, aşa cum speram, apoi totul s-a năruit.

Arestarea a avut un efect devastator.

Oamenii mă ştiau doar ca Pee-wee Herman.

Dintr-odată, fusesem prins de poliţie arătând ca Charlie Manson.

Îmi pierdusem anonimatul şi a fost îngrozitor.

Povestea nu putea fi îngropată. Trebuia să accepţi situaţia.

Dar a insistat din prima zi că nu a comis nicio infracţiune

şi că faptele nu se potriveau cu declaraţiile.

Agentul său de presă a emis o declaraţie prin care neagă toate acuzaţiile:

"Conform lui Paul, faptele descrise de divizia Moravuri sunt false.

"Nu s-a expus în public şi n-a întreprins activităţi indecente."

După arestare, Paul a intrat în stare de şoc

şi avea nevoie de cineva care să-l îngrijească.

Jurnaliştii aşteptau în faţa casei părinţilor lui.

Trebuia să-l scoatem din Sarasota fără să fie văzut.

Paul purta proteză şi asta-i schimba forma gurii şi arăta altfel.

I-am pus ochelari, l-am tuns şi cred că aşa l-am scos din Sarasota.

Paul era prieten cu Doris Duke.

A contactat-o personal şi i-a spus: "Trebuie să mă ascund o vreme."

Ea a fost de acord

şi i-am pus pe toţi să jure că păstrează secretul.

L-am dus în New Jersey, unde s-a ascuns două săptămâni.

Îl sunam zilnic,

fiindcă mă temeam că o să se sinucidă.

Părinţii mei i-au zis:

"Te-am sprijinit mereu la bine şi îţi suntem alături şi acum."

E şocant câte lucruri răutăcioase spun şi gândesc unii despre mine.

Am dreptul la un avocat. Am dreptul să nu spun nimic.

Şi dacă aş face muncă în folosul comunităţii?

Pee-wee a fost dus de urgenţă la spital

după ce s-a costumat de Halloween în Edward Mâini-de-foarfecă.

Pee-wee Herman ar trebui executat fiindcă a lucrat cu copiii.

Captain Kangaroo a trăit cu o povară pe umeri timp de foarte mulţi ani.

Când lucrezi la o emisiune pentru copii, ai o anumită răspundere.

Lumea a avut încredere în Pee-wee Herman.

Nu vrem ca micuţii noştri să interacţioneze cu perverşi.

Situaţia încă are repercusiuni şi unii colegi mi-au zis atunci:

"Publicul uită repede."

Pe moment i-am spus aşa, şi e valabil chiar şi după 30 de ani:

"Publicul are o memorie ca o capcană.

"Are o memorie ca de elefant.

"Oamenii îşi amintesc totul, aşa că să nu ne amăgim."

Şi aşa este.

După 30 de ani, acel episod încă mă afectează.

Când ne-am hotărât să-l aducem acasă,

am acoperit ferestrele avionului cu plastic negru,

ca să nu se uite nimeni înăuntru.

A fost un moment aproape simbolic. Parcă se afla într-un cocon.

Voiam să-i transmit lui Pee-wee că, orice ar face în viaţa personală,

rămâne apreciat de copiii noştri.

Rezistă, Pee-wee. Noi te iubim. Ai greşit. Şi ce dacă?

Cred în tine. Nu renunţa!

Mulţi au sunat şi au vrut să-i transmită toate cele bune.

Pee-wee, nu-i lăsa să te dărâme. Nu-mi pasă dacă ai făcut-o.

Probabil că Paul ştie cine nu l-a sunat şi cine l-a vorbit de rău.

Cred că e crud cu cei care-l ajută

şi simte un impuls bolnav

să distrugă proiectele care-i aduc succes.

Ai fost şocat când ai văzut că Pee-wee Herman a fost arestat?

Paul m-a sunat şi prietenia se răcise de când am început Saturday Night Live.

- Se răcise? - Da, nu mai vorbeam.

Există un motiv anume? Sunteţi certaţi, nu?

- Da. - De ce?

Ai ajutat la crearea emisiunii şi n-ai primit nimic în schimb, nu?

- În parte, da. - Da. Puteai să-l dai în judecată.

- Aşa e. Multă lume a făcut-o. - Ştiu că mulţi îl sprijină. Eu nu pot.

Da, se comportă inacceptabil.

Am trecut printr-o serie de sentimente oribile şi întunecate.

M-am schimbat.

Am angajat o echipă de criză.

Presa voia să-l vadă în public.

Ne-am zis că ar fi bine să fie văzut la întâlnire cu cineva.

Am anunţat câţiva fotografi,

ştiind că nimeni nu-şi va da seama că e o înscenare.

Ceilalţi jurnalişti au capitulat, fiindcă fotografiile deja existau.

Trebuia să ştergem fotografia pentru cazier din mintea publicului.

Ştiam că urmează premiile MTV.

Doamnelor şi domnilor, MTV are plăcerea de a vă prezenta un vechi prieten drag.

Eram în cortul presei când a ieşit şi toţi reporterii au exclamat:

"Chiar el e?"

Mulţumesc!

Mulţumesc!

Mulţumesc!

Vă mulţumesc!

Probă!

Mulţumesc mult!

Mulţumesc!

Mulţumesc!

Ştiţi vreun banc bun?

Publicului MTV nu-i păsa că fusese arestat.

Îi apreciau geniul creator.

Pee-wee!

Alţii îl sprijină pe Pee-wee.

Această mulţime s-a adunat în faţa sediului CBS Los Angeles

ca să protesteze împotriva deciziei de a nu mai redifuza Pee-wee's Playhouse.

Eliberaţi-l pe Pee-wee!

Jurnaliştii l-au pus la zid şi CBS s-a descotorosit de el

înainte să i se dovedească vinovăţia.

Pee-wee!

Oamenii l-au sprijinit pe Paul. Au fost proteste în toată ţara.

Pee-wee are fani înfocaţi,

dar până şi ei ştiu că protestul nu va schimba nimic.

Câţi dintre voi s-au masturbat săptămâna trecută?

Nu încurajăm ce a făcut, dar nu e nici infracţiunea secolului.

Se presupune că a intrat într-un cinema pentru adulţi şi şi-a frecat-o.

Credeţi că spectatorii au fost şocaţi? Pe ecran sunt lucruri mai deocheate.

Obiectivul nostru era să nu se ajungă la proces.

Fără îndoială că ar fi câştigat,

dar povestea s-ar fi tărăgănat la infinit.

Cea mai bună soluţie era să nu conteste acuzaţia.

Actorul Paul Reubens va plăti 50 de dolari amendă

şi va filma o reclamă antidrog ca parte a negocierii pedepsei.

S-a prezentat la audieri astăzi.

Reubens e cunoscut pentru rolul său ca Pee-wee Herman.

A fost arestat în iulie

pentru exhibiţionism la un cinematograf pentru adulţi.

Nu a contestat acuzaţia.

Domnule Reubens,

înţelegeţi că recunoaşteţi fapta şi renunţaţi la drepturile dumneavoastră?

Da.

Înţelegeţi că renunţaţi inclusiv la dreptul de a avea un proces?

- Da. - Avocaţii dv. v-au explicat totul?

Da.

- Aveţi întrebări? - Nu.

Atunci vă întreb cum pledaţi.

- Nu contestă acuzaţiile, dnă judecător. - Bine.

Cea mai mare temere a mea e,

şi cred că am pus punctul pe i şi nu glumesc,

este cum apar eu în această poveste

şi care e obiectivul meu.

Nu vreau să par o victimă.

Cred că e foarte uşor...

să transform această poveste în povestea unei victime,

să fiu omul din spatele măştii, lacrimile unui clovn.

Ştiu ce înseamnă victimizarea şi... mă revolt împotriva ei.

Nu-mi doresc asta.

O să încerc să găsesc o modalitate de a fi mai presus de atât.

Simt că am fost forţat

şi a trebuit să fiu mai presus de toate în realitate.

Ce frumoasă e! E superbă!

Mersi! Ce zici?

S-a născut Elida.

Mergea la muncă cu mine zilnic.

Cred că i-a adus multă bucurie lui Paul.

Era pregătit să se deschidă puţin câte puţin

şi să uite ce se întâmplase, să meargă mai departe.

Da.

Îmi amintesc când l-am cunoscut.

Aveam prieteni comuni şi îl admiram enorm.

S-a întâmplat după arestarea lui şi situaţia era foarte apăsătoare.

Se simţea rănit, înfrânt.

Era ca o pasăre lovită de un camion.

Nu putea să iasă din casă,

se izola, stătea pe întuneric, dormea la ore ciudate.

Veneam în vizită şi aeriseam casa.

Abia mă mişcam în interior. Era plină.

L-am încurajat să iasă.

O persoană creativă care nu munceşte se ofileşte şi moare.

Coco...

Înainte de Buffy, spaima vampirilor ne-am înţeles bine.

Fiindcă era primul film de după arestare, a scris în contract

că trebuie să arate ca în poza pentru cazier.

Eşti vreun ciudat din ăia?

Mi-a plăcut să-l văd protejându-se aşa.

Mi-ai distrus geaca.

Omoară-l bine.

Când Paul m-a transformat în vampir, s-a creat o legătură puternică.

Mereu am avut o legătură puternică şi suntem...

legaţi pe vecie.

Filmează întreaga situaţie.

Chestiile astea se întorc împotriva ta.

Nu-mi vine să cred! Filmăm?

Avea nevoie de familia lui. De a doua lui familie.

Încet-încet a ieşit în lume.

A început să râdă din nou.

Săriţi!

Excelent!

Dar n-am văzut înotul sincron.

Filmează, Paul!

- Uite ce pantaloni am! - ...nu-i arătăm copiilor.

Mergeam la magazine second-hand, locuri cu obiecte de colecţie

şi învăţam o mulţime de lucruri.

L-am încurajat să deschidă un muzeu fiindcă are multe lucruri incredibile.

Colecţiile stau la baza lucrurilor care-i sunt dragi

şi îl definesc.

Cu cât petreceam mai mult timp împreună, cu atât era mai fericit.

A redevenit Paul.

Îl cunoaşteţi ca Pee-wee Herman.

E prima apariţie la un talk-show. Uraţi-i bun-venit lui Paul Reubens!

Mulţumesc pentru participare!

Înainte ai participat ca Pee-wee. Ai emoţii?

Nu. N-ai emoţii deloc.

Crezi că o să poţi vorbi?

POATE

Oamenii vor să te cunoască, deci trebuie să vorbeşti.

Bine.

Bun, e şi ăsta un început.

- Totuşi, ai vorbit ca Pee-wee. - Serios?

- Iar vorbeşti ca Pee-wee, nu ca Paul. - Nu... Asta e vocea mea.

Foarte...

Paul primise atenţie doar în rolul lui Pee-wee Herman.

BATMAN REVINE (1992)

Acesta a fost un moment definitoriu.

- Hai mai repede! - Andrew, e timpul să mori.

Bună idee, doamnă Brown. Un pact al sinucigaşilor. Muşcaţi-mă.

- Cum adică? - Haideţi!

APROAPE SUPEREROI (1999)

Paul era un om talentat la Hollywood.

Şi i-a mers grozav.

Îmi amintesc când i se puneau perucile, când căpăta o nouă înfăţişare.

Uraţi-i bun-venit lui Paul Reubens!

A creat personaje diferite.

Nu s-a mai ascuns în spatele lui Pee-wee,

ci în spatele unor personaje cu totul noi.

Barbie!

VISUL ALB (2001)

Maria!

George!

Barbie, tipul ăsta arată ca o păpuşă Ken.

Ken şi Barbie! E perfect.

Am mers la premiera filmului Visul alb.

Era foarte încrezător.

Toţi erau acolo.

Era la Hollywood şi Paul îşi revenise.

- Eşti lăudat pentru Visul alb. - Da. Filmul e grozav.

Joci un rol interesant, al unui hairstilist bisexual.

Te-ai documentat pentru rol sau nu?

- Mă pricep la tuns, să zicem. - Bun.

I-am fost alături lui Paul vreo doi ani

şi unii au început să intre la bănuieli.

Eu nu am confirmat nimic, mi-a plăcut ambiguitatea.

Îmi place ideea de mister.

Îl urmărim pe Paul...

în timp ce se... Uitaţi-l.

- Arăţi foarte bine. Mă dau mai în spate. - Ăsta-i costumul meu Armani.

La Hollywood unele întâlniri sunt aranjate.

Era ca o căsnicie aranjată.

Paul era iubitul meu.

Unii oameni ziceau: "Ştii, era gay."

Şi ce dacă?

Am crescut într-un mediu dificil, să zicem.

Niciodată n-am fost nevoită

să etichetez anumite lucruri, nimeni nu le eticheta.

Într-o zi mi-a dat un inel al prieteniei, ca între un iubit şi iubita lui.

Era dintr-o cutie de Cracker Jack.

Am ştiut de atunci înainte că ne vom sprijini reciproc mereu.

Uită-te aici.

Trecuseră zece ani de la arestarea lui.

Ce mic e! Gata...

Paul filma videoclipul lui Elton John.

Mi-am zis că e o zi ca oricare alta.

Dintr-odată, vecinii ne-au sunat: "Poliţia se îndreaptă spre voi."

Vreo 25 de poliţişti au intrat în casă.

Eram îngrozită. Nu ştiam de ce.

Am zis: "Doamne, ce se întâmplă!"

Actorul cunoscut pentru rolul lui Pee-wee Herman e anchetat

după ce Poliţia LA i-a confiscat colecţia de artă.

Mark Coogen se află în studio cu detalii despre poveste. Mark?

Este că ar deţine pornografie cu minori.

O cunoştinţă a depus o plângere

şi poliţiştii au percheziţionat casa lui Reubens.

Se presupune că ar fi confiscat materiale cu conţinut erotic.

Paul m-a sunat şi mi-a spus că nu e adevărat.

Îl cunoştea pe Jeffrey Jones,

iar acesta era acuzat de pedofilie.

Persoana care l-a acuzat

fusese acasă la Paul cu Jeffrey şi alţi oameni

şi a declarat că Paul ar deţine materiale pornografice cu minori.

De aceea avusese loc percheziţia.

L-am întrebat: "Ce se întâmplă?" Mi-a răspuns cu subiect şi predicat.

Au găsit artă homoerotică vintage.

Voiau să-i distrugă viaţa pentru atâta lucru?

M-am dus imediat

la reşedinţa lui Paul din Hollywood ca să comunic direct cu poliţiştii.

Am asistat la ceva neobişnuit,

deoarece casa lui Paul era, din multe puncte de vedere, un muzeu.

Avea colecţii extraordinare,

inclusiv materiale pe care poliţia le-a confiscat.

Vorbim de colecţii de fotografii timpurii cu homosexuali,

inclusiv sute şi mii de fotografii vechi

şi înregistrări pe role de opt milimetri.

Unele dintre aceste cutii nu fuseseră deschise.

În timpul percheziţiei,

se putea vedea clar

că Paul nu accesa aceste materiale în mod regulat.

La scurt timp după aceea am fost sunaţi de la Enquirer.

Aflaseră despre percheziţia făcută de Poliţia LA.

Actorul Paul Reubens este anchetat într-un caz de pornografie cu minori.

Actorul nu a fost pus sub acuzare încă,

iar avocata lui condamnă întreaga poveste.

Aceleaşi colecţii se găseau

în arhivele LGBT din marile universităţii ale ţării.

Apărasem persoane acuzate de pornografie cu minori,

iar în acest caz nu se punea problema.

...casa lui Pee-wee Herman, ne informează ET.

Avem noi informaţii.

Acest caz nu a fost atât de mediatizat.

I-am rugat pe oameni să aştepte rezultatul anchetei

şi să nu dea crezare informatorilor.

Courteney Cox şi soţul ei, David Arquette, au intervenit şi i-au luat apărarea.

Am fost puţin surprins, fiindcă vorbim de mari celebrităţi

care l-au sprijinit pe Paul Reubens.

Paul a rămas la noi

şi cred că l-a calmat enorm faptul că i-am fost alături.

L-am încurajat.

Cât despre sexualitatea lui Paul,

e foarte rezervat, nu vorbeşte despre asta.

Paul e de modă veche, nu vorbeşte despre viaţa personală.

I-am zis: "Poate că universul îţi spune să-ţi trăieşti adevărata viaţă."

L-am încurajat să-şi recunoască orientarea.

Paul era o persoană retrasă şi de aceea era o ţintă uşoară.

Îl persecutau din cauza orientării sexuale.

Există un clişeu periculos legat de pedofilie

şi comunitatea LGBTQ chiar şi în prezent.

Când gazda unei emisiuni pentru copii e acuzată că deţine pornografie cu minori

şi Paul Reubens, Pee-wee Herman şi pornografie cu minori

apar pe prima pagină, reputaţia deja ţi-e afectată.

Ne-am dat seama imediat

că încercau să-i facă zile fripte, să-i creeze probleme.

Aşa. Fă-i cu mâna lui Paul!

Poliţia i-a confiscat toate fotografiile.

Când am început să le primim înapoi,

am observat că luaseră fotografiile cu Elida, fiica mea, de când era mică.

Au mers la şcoala ei şi au vorbit cu cadrele didactice.

Am aflat abia după aceea.

M-au pus să-i dau voie în scris lui Paul să fie singur cu Elida.

A fost îngrozitor.

Procurorul a participat la anchetă în primul an

de la emiterea mandatului de percheziţie.

În baza anchetei lor

şi a evaluării probelor şi materialelor confiscate,

au stabilit că nu îl vor pune sub acuzare.

În ultimul moment,

cu o zi înainte ca procurorii să nu mai poată aduce noi acuze,

juristul oraşului LA a anunţat că îl vor pune sub acuzare

pentru posesie de pornografie cu minori.

Vreţi să vorbim despre campioni ai LA-ului? Iată unul!

Îl cheamă Rocky Delgadillo.

Rocky Delgadillo fusese nou ales în funcţie.

Era foarte ambiţios

şi anunţase că interesul lui erau cazurile

de abuzuri asupra minorilor.

Ne-am dat seama că aveam un caz puternic politizat.

Dacă Paul ar fi fost un cetăţean obişnuit, nu i s-ar fi dat atâta atenţie.

La mulţi ani, dragă Milton

Mulţi ani să ne trăieşti

Ajută-mă să le sting.

Tatăl lui începuse să se simtă rău,

aşa că, în acel moment, a plecat în Florida.

Când s-a îmbolnăvit tata,

Paul a ajutat-o pe mama cu toate.

A locuit cu ei şi a avut grijă de tata până la final.

Tata era un adevărat macho. Asta era problema lui cu Paul.

Paul a lucrat mult la relaţia lui cu tata.

M-a impresionat cât efort a depus şi a meritat până la urmă.

Paul a trebuit să ia o decizie.

Îşi doreşte un proces

unde să poată fi exonerat şi răzbunat,

dar să fie în centrul atenţiei?

Am decis să găsim o infracţiune minoră

care să acopere aceste materiale uşor ofensatoare,

dar care nu au legătură cu pornografia cu minori.

La o lună după ce a fost pus sub acuzare

şi a trebuit să se predea, a murit tatăl lui.

La scurt timp, Paul a început să-şi reabiliteze reputaţia

fiindcă n-avea nimic de ascuns.

I-a cerut cuiva credibil,

precum Stone Philips, să-i pună întrebări incomode.

Deţineai pornografie cu minori?

Nu. O spun clar şi răspicat. Nu, deloc.

Şi unde tragi linie?

Pentru alţii, arta poate să fie obscenă, jignitoare.

Iată care e raţionamentul meu.

Trăiesc într-o ţară unde am voie să colecţionez ce vreau eu.

Atâta timp cât nu fac rău nimănui şi nu exploatez copii,

ar trebui să pot colecţiona ce vreau.

După sortarea a 30.000 de imagini,

au ales o singură imagine dintr-o revistă vintage.

Au fost de acord că nu era fotografia unui minor.

După ce acuzaţia de pornografie cu minori a fost respinsă,

mi-am asumat răspunderea pentru colecţia mea.

Ce înseamnă asta?

Am recunoscut că acele imagini erau de natură obscenă.

A fost amendat cu 100 de dolari,

trimis la psihoterapeut şi nu i s-a permis contactul nesupravegheat cu minorii.

În următorii trei ani trebuie să se înregistreze ca agresor sexual.

Poţi spune multe despre mine, la fel ca mulţi alţi oameni.

Telespectatorii pot spune că sunt ciudat, nebun,

sau orice vor ei să creadă şi nu mă deranjează

atâta timp cât nu credeţi că sunt pedofil, fiindcă nu e adevărat.

Paul e o persoană foarte puternică.

Am trecut prin nişte vremuri groaznice

şi trebuie să fii dispus să simţi acea durere

şi să o şi exprimi puţin.

A fost nevoie de mult efort zilnic,

dar Paul ştie cum să-şi revină.

Iată-l pe Paul Reubens!

Am o curiozitate. N-ai mai fost Pee-wee Herman de mult.

Am găsit un costum de-al lui Pee-wee.

E un costum autentic şi ne întrebam dacă încă încapi în el. Ce ziceţi?

Nu pot.

- Haide! - Nu pot.

- Încearcă! - Imploraţi-mă!

Haide...

Devii Pee-wee când te îmbraci?

Nu-i vorba de pantaloni. Pee-wee e o parte din mine.

- Ştii? - Aşa e.

Paul a fost încântat că are ocazia să-l reînvie pe Pee-wee.

Dar cred că i-a fost şi un pic greu,

fiindcă şi-a dat seama că timpul trecuse.

dar mereu şi-a păstrat încrederea în Pee-wee.

Paul m-a sunat şi mi-a spus: "Organizăm un spectacol

şi aş vrea să participi şi tu."

L-am întrebat: "Serios?"

Ţi-am adus scrisorile, Pee-wee.

"Paul, credeam că-ţi doreşti un poştaş Mike de 25 de ani,

"nu un poştaş Mike de 60 de ani."

E domnişoara Yvonne, cea mai frumoasă femeie din Lumea păpuşilor!

Am deschis acea uşă în pielea domnişoarei Yvonne.

Puteam face orice, chiar şi pipi, şi lumea ar fi zis:

"Domnişoara Yvonne e incredibilă. A făcut pipi pe scenă. O ador."

Am aflat cuvântul zilei?

Da, domnişoară Yvonne.

Am pierdut toată distracţia!

Vreau să mă distrez şi eu cu voi!

A fost o încântare şi o poveste de iubire cu publicul,

fiindcă ne văzuseră în copilărie.

Spectacolul lui Pee-wee de pe Broadway a avut de toate, a fost nemaipomenit.

M-am întâlnit cu Paul

sperând că voia să facă un proiect cu Pee-wee Herman.

Mi-a luat câţiva ani să-l conving.

Îl neliniştea ideea de a-l readuce pe Pee-wee Herman într-un film.

Scriem Pee-wee's Big Holiday.

Paul petrece prea mult timp în casă.

Paul nu prea iese nicăieri. Paul are nevoie de o aventură.

Salut! Eu îl ajut să scrie.

Trebuie să facă alt film.

Ce de mere!

Meseriaş!

Am avut senzaţia că Paul trecuse prin atâtea

şi, în consecinţă, i-am simţit lipsa zeci de ani.

În cinstea prieteniei!

Ca fani şi admiratori,

am vrut să-i dăm încredere ca să accepte un nou proiect mare.

I-a plăcut la nebunie filmul.

Pee-wee!

A fost nebunie curată. Oamenii au râs la toate glumele.

V-am spus că a fost bine.

Mi-am dat seama cât de apropiat era de fani,

ştia ce le place şi avea o relaţie grozavă cu ei.

A fost apreciat în totalitate.

Dacă ai fi făcut documentarul singur, cum ai fi procedat?

Aş fi folosit toate materialele pe care le-am filmat în timp

şi toate fotografiile făcute şi tot ceea ce nu vede lumea acum.

Aş fi luat toate astea şi aş fi făcut ceva de vis şi foarte...

Aş fi vorbit puţin în faţa camerei:

"Vreau să vă arăt ceva, uitaţi ce a urmat şi am făcut asta şi asta. Eu, eu, eu!

"Aici am fost arestat şi a fost oribil,

"apoi viaţa a fost frumoasă iar,

"apoi am îngrijit oameni din viaţa mea care erau duşi cu pluta."

Nu ştiu cum ar fi fost.

Nu vom şti niciodată sau poate vom şti, nu ştiu.

După un an de filmări, Paul a încetat colaborarea cu echipa.

A amânat ultimul interviu despre arestările lui.

Nu mă simt prea bine azi

fiindcă am impresia că nu ţi-am câştigat încrederea.

ca să pot regiza filmul.

Încerci să insinuezi ceva aici şi poate că ai dreptate.

Sunt coregizorul filmului? Sigur că nu.

Colaborăm altfel decât eşti tu obişnuit? Da.

Dar tu ai probleme legate de control.

Ai dreptate.

Şi eu am emoţii pentru produsul finit. Cum o să fie la montaj?

De ce nu deţin deloc controlul asupra modului cum îmi spui povestea?

Cum o să iasă totul?

O să mă sperii la montaj.

O să ne certăm pe anumite chestii şi situaţia va fi tensionată.

Nu ştiu ce o să iasă

şi lucrurile astea mă macină.

Merită să renunţăm la documentar? Nu ştiu.

Paul nu a dat niciodată interviul final.

Cu o zi înainte să moară, a făcut o înregistrare audio.

Mi-am dorit să fac acest documentar

ca să-i las pe oameni să mă cunoască

şi să înţeleagă cât de dureros şi dificil a fost

să fiu etichetat drept ceva ce nu eram.

Când am auzit că cineva m-a etichetat drept,

şi o să o spun pe şleau, drept pedofil,

ştiam că totul în viaţa mea se va schimba.

Voiam să explic şi să înţelegeţi

ce înseamnă să fii un paria,

să vezi că oamenii se sperie de tine,

n-au încredere în tine, şovăie în jurul tău

sau îţi analizează toate intenţiile

printr-un filtru neadevărat.

Voiam ca oamenii să înţeleagă că, uneori,

unde iese fum, nu e întotdeauna un incendiu.

Voiam să-i fac pe oameni să înţeleagă că întreaga mea carieră,

tot ce am făcut şi am scris a pornit din iubire,

din dorinţa mea de a binedispune,

de a aduce bucurie şi creativitate

tinerilor şi nu numai.

Paul şi-a ascuns boala de aproape toată lumea.

A fost foarte discret toată viaţa.

I-a fost greu să filmeze documentarul,

dar, la finalul vieţii, şi-a luat inima în dinţi

şi a decis să-l finalizeze până la urmă.

Voia ca oamenii să vadă

cum era adevăratul Paul.

În ultimele luni din viaţă, Paul a avut o relaţie plină de iubire.

A fost înconjurat de cei mai apropiaţi prieteni.

A trăit clipe de bucurie.

Cred că şi-a trăit viaţa la maximum în ultimele zile,

profund impresionat de viaţa pe care a trăit-o.

Paul a fost incredibil de curajos.

Toate obiectele astea,

toate emoţiile, toate influenţele, toţi factorii din jurul meu,

lucruri pe care le-am văzut în copilărie...

Am simţit că le pot împărtăşi cu ceilalţi.

Cred că am fost un bun colecţionar.

Am fost un bun receptacul.

Nimic nu mă putea opri.

Nimic nu mă putea împiedica să fac ceva pur în toate privinţele

şi cred că aşa a fost.

Sunt atât de mândru şi pentru că...

eu am făcut toate astea.

M-am ridicat la înălţimea aşteptărilor nu doar pentru voi, ci şi pentru mine.

Zbor!

Sunt cel mai norocos băieţel din lume.

Păsărelele mă invidiază fiindcă sunt Pee-wee!

Dacă sunteţi norocoşi ca mine, toate visurile vi se vor împlini.

Fiindcă ghici ce, copii?

- Am zis: "Ghici ce, copii?" - Ce?

O să-mi împart norocul cu voi!

Sunt Pee-wee Herman.

Sunt cel mai norocos băieţel din lume.

La revedere, băieţi şi fetiţe!

Subtitrarea: Giana Stănculescu TransPerfect Media