Original subtitles

- Spuneți că e vorba de un canibal? - Demență curată!

Avocatul a pregătit un acord amiabil.

Cine e bărbatul ăla?

- Prietenul mămicii. - Nu și al tău?

- Tu l-ai lăsat să iasă cu iubita. - Mai bine decât să se furișeze.

Mulțumesc că ai vorbit cu el.

Marie Vranken era mama. Era totul pentru mine.

Dar nu conta pentru restul lumii.

Nu mai sunt invizibil și port răspunderea

să le redau lumina celor uitați.

Cerșește pe stradă. Nu-l putem ajuta?

Când voi izola virusul, îmi va trebui un subiect nou pentru teste.

Ați luat și broșa mămicii mele dragi.

Nu-ți sunt prieten, ci tată.

- O să capăt curând altul. - Gata!

Care nu trage în copii.

DIVORȚ

Hai odată...

Fiți amabil!

Ecusonul are o problemă. Domnule?

Omor bizar astăzi în Oostende.

Victima este portarul unei clădiri de birouri.

Corpul lui era perfect conservat

și postat la birou ca o statuie.

De parcă ar fi fost la serviciu.

Zeci de persoane au trecut zilnic pe lângă el,

fără să bage de seară că este mort.

A venit momentul, mamă.

Lumea va afla în sfârșit la ce lucrez.

În sfârșit, vor vedea ce trebuie văzut.

Unde-i Styx?

Nu știu unde e.

Nu răspunde la mobil. Trebuie să vorbim urgent.

A plecat ieri. Nu știu unde s-a dus.

S-a întâmplat ceva?

Nu știu unde e. Atâta tot.

- Îl închideți pe tati? - Fran...

Cum adică?

Îl arestați?

De ce să-l arestez?

El e?

Mami l-a vizitat la spital. Lui tati nu i-a plăcut.

Sunt convins.

Din vina ta nu mai e aici!

- Nu spune prostii! - Îl bagă la închisoare.

- Asta merită. - Nu.

- Sper să-l închidă pe viață. - Nu. Ești rău!

- Trebuie să faci plângere. - Joachim, Vic l-a provocat.

Dar are 15 ani. Styx e adult. Fă plângere!

E foarte grav ce ne-ai spus.

O să-l raportezi?

Ca să ne cerceteze Serviciile Sociale?

Aș veni cu tine.

Îl cunosc pe Raf. Nu e în apele lui.

N-ar ataca un copil. Darămite pe Vic. Știi doar, Lina!

Bine.

- Nu ignora... - Știu ce fac.

Vorbim mai târziu.

- Da. Pa! - Pa.

- Te doare? - Da.

Mai dau cu cremă.

Mulțumesc, mamă.

- Pentru ce? - Că l-ai dat afară.

Știu sigur că tatălui tău îi pare foarte rău.

Scuze!

I-ai văzut ochii și venele umflate de la gât?

Știu, dragul meu!

Nu știu ce are, dar sper să-l vadă repede un medic.

Un psihiatru, adică.

Gata. Sper să ajute.

Pot să ies diseară?

- Parcă te durea rău. - Doar s-o văd pe Julie.

- Încă ești pedepsit. - Nu fi enervantă!

Nu mai sunt o mamă grozavă, ci enervantă?

Mamă, am găsit broșa pe stradă și voiam s-o înapoiez.

Atâta tot. De câte ori să repet?

De ce n-o inviți la cină?

- Nu știu dacă... - Ar fi distractiv.

Nu vrei s-o cunoaștem?

- Ți-e rușine cu ea? - Normal că nu.

- Sau cu noi? - Nu.

- Așa este? - Nu!

Așa rămâne.

- Poimâine. - Mai vedem.

- Și în seara asta? - Culcă-te și tu devreme!

- Somn ușor! - Și ție.

Stai!

- Ce cauți aici? - Dar tu?

Păi...

Ai aranjat frumos pe aici.

N-am avut timp de asta.

Cum m-ai găsit? După mobil?

- Ai grijă la mână! - Fir-ar!

E prea întuneric aici.

Stinge lumina! Fir-ar... Lina, stinge-o!

- Ce-ai pățit? - Nimic.

- Arăți ca dracu'. - De asta vreau întuneric.

Lași odată minciuna?

- Ce ai? - O infecție.

- O infecție? - Da. E ceva contagios.

Stai departe! Încă nu știe ce e.

- Cine? - Medicul meu.

Deci ai fost la un medic? Bine.

Ți-a explicat și de ce ataci copii?

- Ai fost acasă la mine? - Da.

- Cum se simte Vic? - Cum crezi?

Tu nu erai violent.

Lina, ai venit să-mi faci morală? Sau pentru ce?

Uite!

Trebuia să te fi crezut. L-ai văzut cu ochii tăi pe făptaș.

Ai găsit glonțul tras în tine.

Sper că medicul ți-a dat pastile. Tu conduci cercetările.

Partea asta se demontează ușor.

Mami n-are chef de joacă azi.

Încă te frămânți?

E ciudat.

A plecat fără o vorbă.

Păi... cei care trăiesc pe străzi...

Poate a dormit bine și a hotărât că nu-i de el viața asta.

N-a dormit în pat.

Poate voia doar o masă.

Le putem oferi ajutor, dar nu e sigur dacă-l vor accepta sau aprecia.

Asta așa e. Dar...

Noroc că nu a luat nimic!

Cu excepția ospitalității. Care era gratuită oricum.

Doar că...

L-am văzut coborând în beci cu tine.

Nu se simțea bine.

Voiam să mă conving că e bine. Și-a revenit.

Pe bune, lasă grijile!

Sunt sigur că, oriunde ar fi...

își slujește bine scopul.

Una peste alta, toți ne aducem contribuția în lume.

SPITALUL AZ OOSTENDE

SOLICITARE PLATĂ RMN DOCTORUL VRANKEN

- Marcus. - Pa, doctore!

- Raf e musai să vină! - Îl târăsc aici, la nevoie.

Nu vrea s-o fac.

Nu vrea să te piardă. I-ai lipsi prea mult.

E băiat bun.

Nu-l părăsi, Isabelle! O să fie complet pierdut.

- Marcus. - Da.

Mi-ai zis că Raf a fost aici în noapte de după...

- De după ce nu a ajuns. - Da.

Ți-a spus că...

- Că vrea să trăiască? - Da.

„Tu vrei să mori și eu, să trăiesc”, așa a spus.

Mi-a rămas în minte.

Și altceva?

De ce? Aveam dreptate? A pățit ceva?

Nu. Doar un gând nu-mi dă pace.

- Nu te agita așa! - Da, grijile mă omoară.

Scuze! N-am vrut să te supăr.

Părinții își fac griji până mor. O să vezi tu!

Ai spus că ai virusul. Alte noutăți?

Fac un experiment promițător.

N-am timp de „experimente promițătoare”.

Mi-am atacat fiul, ce naiba!

În plus, avem o pistă, dar voi orbi până s-o cercetez.

O pistă?

Da. Au găsit o victimă. Îmi trebuie imediat o soluție, doctore!

- Amândoi știm ce-ți trebuie. - Da.

Și amândoi știm că nu se poate.

Încă te controlezi?

FOND DE TEN

Trebuie să existe altă cale.

Nu-i frumos?

Eu și doctorul Ornelis vom începe autopsia.

Păcat.

Mă lași puțin singur cu el?

Sigur, domnule inspector-șef.

Bună!

- Bună! - Salut!

Toate bune?

Ce drăguț ești!

Scuze pentru ieri! N-am vrut să te presez.

Crevits l-a găsit pe o barcă de pescuit, Lady Fortuna.

Ne întâlnim azi, mai târziu.

Sigur e o idee bună?

Nu îi e bine.

A făcut tomografie la spital.

- Factura a venit dimineață. - Bun...

Ar explica niște chestii.

Dar tot e periculos.

Nu știi totul.

E implicat în multe lucruri ilegale. În trafic.

În corupție. Vorbesc cât se poate de serios.

Nu te apropia de el. Sau ia-mă cu tine!

- Asta sigur va liniști apele. - Vreau doar să te ajut.

Mersi pentru flori.

Dar chiar m-ai putea ajuta.

- Vic e arestat pentru furt. - Furt?

Da. Neagă, firește...

Nu pot să anulez arestarea.

Dar ai putea să-i verifici prietenii?

- Ai numele lor? - Unul.

Pe al iubitei lui.

Ți-e bine?

Te-am supărat?

- Ți-am pierdut broșa. - Poftim?

Am pierdut-o. Nu o găsesc nicăieri.

Te-ai supărat?

Poate apare. O fi căzut de pe pulover sau ceva.

- Nu-i mare scofală. - Nu?

- Îți fac rost de alta. - Bine.

Mama te invită la masă mâine-seară.

Nu-i nimic dacă nu vrei. Cina cu părinții...

Nu. Mi-ar plăcea.

- Serios? - E o masă gratis.

- Inspectore. - Mersi!

N-are familie, nicio relație. Nu ține legătura cu vecinii...

Se îmbată o dată pe săptămână în cârciuma din cartier.

Nici acolo nu-l știe nimeni.

Comandă bere și atâta tot.

- Văd că nu ai stat degeaba. - Aș aprecia să-ți ceri scuze.

„Scuze că n-am crezut.”

„Scuze că am crezut că te-ai împușcat în mână, beat.”

Scuze. Aveai dreptate în privința ucigașului.

- Fii mai convins! - Am văzut gâtul lui Vic.

- Nu comentezi? - Plătea chiria automat.

- N-au observat nimic în primele luni. - Aproape că-s impresionat.

Dacă erai așa harnic și în cazul cu traficanții...

N-are poze pe pereți, album de familie, nicio cheie în vecini,

nicio felicitare de Crăciun, de aniversare...

Isabelle crede că ești bolnav. Eu zic că boala e la cap.

A fost ucis pentru că era singuratic, o țintă facilă.

Și nu va fi ultima victimă.

- Un ucigaș în serie? - Da.

Care poartă o mască copiată dintr-o pictură sinistră a lui Ensor,

care expune trupul victimei ca pe un soi de statuie...

Ăsta e bolnav la cap.

Șefa a fost isteață.

A pus un psihopat să prindă un altul.

- Pe mâine, Tobias! - Pe mâine!

Vic e furios rău pe mine?

Tu ce crezi?

- O să-i cer iertare. - Nici să nu te gândești!

- Isabelle, te rog! - Dar poate îmi explici asta.

Ce se întâmplă, Raf?

Nimic. E doar un control.

Un control?

La tomograf?

- Ai o tumoare? - Doamne!

Ce-ai vrea să cred? Ca taică-tău. O fi ceva ereditar.

Isabelle, nu am nicio tumoare. Bine?

Atunci ce-i?

I-ai zis lui Marcus că vrei să trăiești. Sigur ai un motiv.

Am avut câteva mici probleme, dar totul va fi bine.

Ce face tata?

A ales o altă dată.

Lunea viitoare.

De data asta, fă bine și vino!

Nu pricep. Mai deunăzi arătai mai bine ca niciodată.

Dar azi...

Te-ai dat cu fond de ten?

E o erupție, atâta tot.

- Totul va fi bine, liniștește-te! - Scoate-ți ochelarii, te rog!

Îmi pare rău, Isabelle!

Poftim! Renunță la dreptul de vizită!

Înscrie-te la cursuri de gestionare a furiei.

- Mergi la psihiatru! - Totul va fi bine!

Sau cer ordin de restricție. Tu alegi.

Raf?

Raf!

Și tatăl lui are o tumoare. Asta e problema?

Nu pot discuta despre un caz fără acordul pacientului.

Dar sunt soția lui. Nu faci tomografie pentru nimic.

Nu are o tumoare.

Atunci ce?

E agresiv, vomită tot ce mănâncă, este rece ca gheața.

De asta i-am făcut tomografie și alte analize.

N-ați găsit nimic?

Ascultați! Când sunt probleme acasă, iar ca asistentă știți asta,

apar adesea dificultăți în alimentație sau diete nesănătoase...

Deci susțineți că problema este somatică?

Psihicul influențează întotdeauna fizicul.

Nu a ieșit nimic la tomografie?

Și rezultatele analizelor au fost toate negative?

Vreți un sfat?

Distanțați-vă, dați-i un răgaz!

Va avea un efect benefic imediat asupra stării de spirit.

Deci, pe scurt, îl părăsesc și suferă o cădere psihică.

- Și e vina mea. - Doamnă...

- Nu asta am spus. - Mersi pentru timpul acordat!

Tati!

- Frannie, nu deschide fereastra! - De ce?

E mai bine așa.

- Frannie, e acasă Vic? - De ce?

- Frannie, e acasă Vic? - Îl chem.

Vic...

Vic, băiete! Îmi pare rău. Nu trebuia s-o fac. Am sărit calul.

De ce ai făcut asta?

Tati? Tati...

Tati!

Dă-mi drumul de aici! Ajutor!

Nu mai țipa! Nu te aude nimeni.

A fost cineva aici?

Nu.

Ce faci?

- Încă ai puls. - Cum adică?

- Trebuia să te fi transformat. - Nemernicule! Ce-mi faci?

Jurnal medical. Pacient Arek Hakobyan.

Administrarea virusului încă nu a avut rezultatul scontat.

- Ce ai băgat în mine... - Taci!

Am omis ceva?

- Sigur. Asta e problema. Încă ai puls. - Poftim?

- Ai puls. - Cum adică?

Ce ai băgat în mine? Nu...

Modul de operare este foarte sofisticat.

Nu intru în detalii, dar corpul a fost complet deshidratat,

apoi scufundat într-o baie chimică.

Lichidele și grăsimile au fost înlocuite de un amestec cu silicon,

apoi corpul a fost fixat așa cum l-am găsit.

A trebuit rupt.

Artizanul trebuie să fie expert în chimie și în anatomie.

- Artizanul? - Adică ucigașul.

Mersi că ai venit, chiar îmbrăcat ca un rapper ratat.

Are urme de sugrumare pe gât. Așa a survenit decesul.

- Restul urmelor sunt postmortem. - Nu te apropii?

Mi-e bine aici.

După cunoștințe și priceperea arătată...

- Omul e un artist. - Sau un dement.

Nu folosesc întâmplător cuvântul. Tobias?

- Tobias! - Da. Scuze!

NATURĂ MOARTĂ CINCI

„Natură moartă cinci”? Deci le dă nume?

Aveai dreptate, Styx. Nu va fi ultima victimă găsită.

- E o epidemie de spargeri. - De asta ați înființat garda?

Poliția nu mișcă un deget. Vă spun...

Noi nu contăm. Emigranții da. Cadavrul-statuie da. Dar noi?

Ce zici de ăsta?

Să așteptăm puțin. Garda cartierului...

- Mor de frică! - Oricum nu pot diseară.

- De ce? - Nu te privește.

- Iau masa la Vic acasă. - Haios! „Hai să mâncăm împreună”!

Cindy, ce vrei să spui?

O să vină și el pe la tine?

- Ce? Nu i-l prezinți tăticului? - Mai taci!

Și mai bine! Poate luați cina cu toți socrii.

Cindy, gura!

Când te-or vedea...

- Regret că n-am vești mai bune. - Nu. E mai bine să știu.

- Vine la cină mai târziu. - Totul e bine?

Medicul spune că Raf e sănătos.

Dar l-am văzut chircit de la crampe, vomitând.

V-ați întâlnit?

Vorbim altcândva.

Bine.

- Bun. Pa! - Ciao!

Crezi că o să-i placă iubitei lui Vic?

- Tuturor le place supa cu perișoare. - Dacă e vegetariană?

Aoleu! Dar Vic mi-ar fi spus, nu?

La telefon era bărbatul de la spital?

Amestecă!

Din cauza lui nu-l mai putem vedea pe tati?

Tati a făcut ce nu trebuia.

Trebuie să se îndrepte până să vă vadă pe tine și pe Vic.

Dar vrea să ne vadă. Îi pare rău.

Vrea să îndrepte lucrurile. Și-a cerut iertare.

A fost aici?

Fran?

Vic nu l-a lăsat să intre.

Îi pare foarte rău pentru ce a făcut, mami.

Scumpo, dacă apare din nou, vreau să mă suni imediat!

Dacă nu dai de mine, sună la poliție! Bine?

Fran!

Fran...

Mami!

Nu te teme! E artă performativă.

Poate cam prea sugestivă. Vino!

- Ce se întâmplă? - Controlează ecranele.

- Nu le pot stinge. - Ai anunțat?

Din umbre, în lumină.

Văd pe cine voi nu vedeți.

- Îți place? - E foarte bun, doamnă Styx.

Spune-mi „Isabelle”!

- Mulțumesc pentru invitație! - Voiam să-ți invit și părinții.

- Mamă! - Tata nu ar fi venit.

- De ce? - Nu e genul.

Și mama ta?

Nu suntem o familie-model.

Nici noi. Tata nu mai e binevenit aici.

Vic!

- Ce-i? - Să nu ne indispunem.

Chiar! Unde-i Fran?

Era obosită. Dar abia aștepta să te cunoască.

Mă duc eu.

Ai o mamă mișto.

- Bună seara. - Ce dracu'?

Șezi, Vic!

Știu că ai trecut prin tribunal de câteva ori.

Cu prietenii tăi.

- Nu-l vreau amestecat pe Vic. - Mamă...

Dar cred în a doua șansă.

- De asta l-am invitat pe Wilfried. - Jur că n-am știut!

Wilfried, ia loc! Avem desert, cafea...

Julie! Ce dracului, mamă?

Vic, eu... Vic!

Cineva a spart sistemul care controlează ecranele.

Anchetează Brigada Informatică.

- Au găsit camere în apartament? - Nu.

Cine e nebunul ăsta? Ce încearcă să ne spună?

Draga mea...

Ai fost în laborator?

Poftim?

Ai fost?

Cum să fi fost?

Puteai să iei cheile din sertarul de sus al biroului și să intri.

Deci?

N-aș face asta.

Vic, putem vorbi?

„Psihicul afectează fizicul”.

Pe naiba!

AFECȚIUNI NEUROLOGICE ȘI TEMPERATURĂ SCĂZUTĂ

ACASĂ

Ați sunat la Raphaël Styx. Reveniți mai târziu! Mersi.

- Grăbește-te! - Am făcut pană. Ia-o înainte!

Umflu singură roata.

Bine.

Shelley, hai aici!

Găsește-l pe tati!

Au mai găsit unul.

Nu-i nimic. Te-ai străduit.

Haide, Shelley! Vino!

- Tati! - Rahat...

Tati, așteaptă!

Tati?

Tati! Tată!

Tati!

- Tati, nu! - Pleacă, Frannie!

- Tati, deschide ușa! - Frannie, pleacă!

Imediat!

- Tati, mă sperii. - Pleacă! Du-te acasă!

- Nu! - Să nu urce și javra!

Bună! Mergem la plimbare.

Subtitrarea: Irina Para