Original subtitles

Regenerarea naturală a celulelor n-ar vindeca astfel de răni.

Tu mănânci țesut viu.

Du-mă pe mare! Promite-mi!

Când voi izola virusul, îmi va trebui un subiect nou pentru teste.

Ai zis că nu-i nimic planificat.

- Sânge. Fără cadavru. A doua oară azi. - Să se omoare între ei!

- Ne scutesc de o treabă. - Poate pe tine.

Sunt suspect? Vorbim de trafic de persoane.

- Joachim Delacroix. - Ajunge!

- Deci e subiect tabu? - Vorbești cu Vic?

- Dacă ai întrebări... - Despre sex?

- Să începem cu iubirea. - Ce știi tu despre iubire?

Avocatul a pregătit un acord amiabil.

- Ce ai la mână? - Nimic.

Unde te duci?

- Gino? - Vrei informații.

- Nu-mi trebuie banii tăi. - Asta-i nouă.

Am ceva care bate banii. Mangiare.

Marea De-a lungul coastei fredonează

Cu mareea dansează

Valuri se fac când soarele apune Marea

Un poem La ureche îți spune

Isabelle e aici?

Vic a fugit de acasă și m-a sunat. I-am spus ce s-a întâmplat.

- Vești, ceva? - Nu știam că-l cunoști pe Joachim.

Vic nu răspunde la telefon. Unde o fi?

Haide! Grăbește-te!

Șefule!

Șterge-o! Sunt ocupat.

Aveți grijă!

Asta capeți dacă te duci singur.

L-ai văzut pe agresor?

Nu prea bine. Dar purta ceva pe cap.

- Un soi de coif. - Coif?

Styx?

- Așa este. - N-ai trecut în declarație.

- L-ai văzut? - Da.

Îl știm?

Nu.

Cum arăta?

Pe la 1,8 m înălțime, bine făcut...

- Și? - Și ce?

- Atât? - Scuze. N-am apucat să-i cer un selfie.

Voia să te împuște în cap.

Dacă Styx nu ajungea la timp, ai fi fost mort acum.

Am tras în el, dar nu știu dacă l-am nimerit.

- Bună! - Bună.

Va fi o problemă?

- Ți-e bine, scumpo? - Cine e bărbatul ăla?

E un prieten al mămicii tale.

- Prieten? - Și coleg cu noi.

Deci nu-i prieten cu tine?

Doar coleg.

Sunt Victor. Așteptați bipul.

Tot nu răspunde.

Să-l dăm dispărut?

- Probabil că e cu iubita lui. - Are iubită?

- Ce ai de gând? - Un psihopat umblă liber.

- Ai o contuzie. - Una ușoară.

Speram să apucăm să vorbim.

Mai târziu, bine?

Pare că ți-a plăcut.

- Ție? - N-a fost rău.

Nici lui LeBron James nu i-a ieșit din prima.

A fost binișor, Vic.

Doar binișor?

Ia-o așa: practica te învață. Și practica e mișto, nu?

Pa!

Pe unde ai umblat? Te-am tot sunat!

- Mamă, pe bune? - Ai fost cu iubita?

Vic, vorbesc cu tine!

- A fost sfâșiat. - Tobias...

Vedeți mușcăturile de pe tot trupul?

- Câini. - N-am văzut niciunul.

Dacă n-ai văzut nu înseamnă că nu erau.

Un câine nu lasă așa urme.

Nici alt animal.

Par urme de dinți de om.

De om?

Tobias are dreptate.

Spuneți că e vorba de un canibal?

Și rana de glonț?

- Nu l-am găsit așa. - Postmortem.

- Demență curată! - Tobias!

- Să nu ajungă prin ziare. Clar? - Normal.

Să se descurce cu cadavrele scoase la mal.

POLIȚIA

„Nu-s obosită”, zise maimuțica.

- A trecut timpul. - Să fii fetiță cuminte! Pa, amice!

Va fi bine.

Haide! Ia-ți haina!

Nici nu-mi mulțumești? Crezi că a fost ușor de aranjat?

- Tot închis e. - Da, dar...

- Informațiile tale n-au prea ajutat. - Nu mă privește.

- Ajută-mă, Marijke! - Cât tupeu pe tine!

- Știi toți amicii soțului tău. - Și ce?

- Îl caut pe unul dintre ei. - Care?

- Gino Tersago. - Vicky Vikingul?

- Cauți pleava. - Se pare că urcă în rang.

Dacă afli cumva pe unde-și face veacul...

- Anunță-mă! - Ascultă!

Am doi copii și nicio lețcaie.

- N-am venituri fără Bruno. - Nu-ți pot da bani.

- Atunci eliberează-l pe Bruno! - Încerc...

Asta e buba. Nu mai încerca! Fă-o!

Să mergem!

IZOLARE VIRUS COMPLETĂ

Martha?

Jurnal medical. Pacienta Martha Deroy.

Pacienta a decedat. Cauza probabilă a decesului: infarct.

Voiam să testez virusul pe ea.

Revin la planul A.

Intră în galeria de naturi moarte.

Viața veșnică te paște până la urmă!

Aici e Oostende, nu Anvers.

Nici Bruges, Calais sau Rotterdam.

Dar și aici suntem afectați de traficul de persoane.

Oostende nu mai este o excepție.

Implementăm măsuri din seara aceasta.

Vom patrula nonstop pe plaje.

Tirurile, dubele și containerele din zona portului vor fi controlate.

Fiecare navă care vine și pleacă din Oostende va fi inspectată.

Cerem cooperarea pescarilor.

- Unde te duci? - Să-mi schimb chiloții.

- Stai! Mai am nevoie de el. - N-ai luat mostrele?

Nu-i așa de simplu. Am izolat virusul, dar...

- Sau presupun că l-am izolat. - Presupui?

Da. Trebuie să fac teste ca să fiu absolut sigur.

Dar e un prim pas important în direcția cea bună.

Ne apropiem, domnule Styx.

- Deci există speranță? - Da.

Dacă-ți mai trebuie mostre, să vii la mine!

O să blocheze traficul din port și i-am promis omului ceva.

N-o să-ți pot da pește prăjit, amice.

Uită și de tăvăleală!

Dar ăsta...

Ăsta-i pentru tine.

Savurează-l!

- Nu! - Termină!

- Gata! - Nu-mi mai place.

- Las-o pe soră-ta! - Ea a început!

- Nu! - Ba da!

- Ba nu! - Tăceți dracului amândoi!

- Nu ajung. - Descurcă-te!

Împărțiți cartofii prăjiți!

Tu nu mănânci nimic, mami?

Mai târziu, scumpo.

Joyce, nu uita că mâine vin gunoierii!

Plimbă-ți limba în jurul clitorisului. Linge și mângâie interiorul coapselor.

Zona inghinală este foarte sensibilă.

Nu uita de mâini! Folosește-le ca să...

Băga-mi-aș! Nu poți să bați la ușă?

Ce-i?

Tati are un coleg în spital.

- Mami l-a vizitat aseară. - Scuze că n-am fost acasă!

Mama spune că acel coleg e un „prieten”.

Dar n-o cred. Nici tati.

Hai aici!

Nu te întrista! Părinții sunt ciudați.

Chiar ai iubită?

Ce faci?

Mi-e cam foame, atâta tot.

- Ce ai pe piept? - Este...

- Un soi de iritație. - Nu ți-e frig?

Hainele sunt la spălat.

- De ce nu le spală mama? - Pui cam multe întrebări!

Mama crede că ar lăsa impresia greșită.

Vă despărțiți.

Vic...

Mama și tata discută.

Căutai ceva?

Ai zis că, dacă am întrebări...

Bun...

Ați...

Da. Dar numai o dată.

- Cum o cheamă? - Julie.

Julie?

Ce nume frumos!

Ia loc!

O să-ți spun tot. Adică puținul pe care îl știu.

Dar cu o condiție.

Promite-mi că nu te mai furișezi afară noaptea!

Cere-i voie mamei să o vezi pe Julie!

- N-o să mă lase. - Nu aș fi așa de sigur.

Doar dacă o întrebi ajungi undeva.

Cere mereu voie! Asta e prima lecție.

- Șobolanii au multă treabă. - De ore bune.

Se aglomerează digul și plaja.

- Nu ne mutăm mai bine? - Îmi convine aici.

- Sau e liber apartamentul de lux? - Ziceam să ne mutăm din Oostende.

Peste graniță. La Dunkerque, Calais...

Știi franceză?

Oui, non, je, tu, il?

- Imbécile? - Nu, șefule.

Eram un nimeni.

Un pește mic în marea cea mare.

Dar am mâncat toți peștii mari. Tot ce vezi cu ochii îmi aparține.

Un rege mare nu dă înapoi.

Statuia lui Leopold e pe dig.

Nu-i periculos?

Periculos?

Pune mâna!

Promit că nu mușc.

Sunt nemuritor. Sunt un zeu, ce dracu'!

Iar zeii, Roland, se clintesc și mai greu decât regii.

Cerșește pe stradă.

Nu-l putem ajuta?

Mama ta e prea bună la suflet. Nu-i așa? Da?

Nu-i putem ajuta pe toți. Dar cum alegem?

- Mă simt vinovată. - De ce?

Tu ne-ai ales pe mine și pe Mia. Suntem norocoase.

Dar băiatul ăla... Aș vrea să-i dăruiesc din norocul meu.

Te-am ales pentru că ești o femeie bună.

Și tocmai mi-ai dovedit-o din nou.

Dar el e singur.

Cum eram noi.

- Serios? - Am întrebat.

Rude? Nu. Prieteni, nu. Nimic.

Are adăpost?

- Unde trăiește? - Pe străzi.

Casa e mare. O putem împărți cu el.

Putem s-o împărțim.

Bun. Sună-mă dacă e ceva!

- Vic? - Sigur.

- Promiți? - Da.

Bine. Ne vedem mâine!

Mai nou, ești expert la sex?

- Tu l-ai lăsat să iasă cu iubita. - Mai bine decât să se furișeze.

De acord.

Mulțumesc. Că ai vorbit cu el.

Cu Fran să vorbești tu! Nu cred că m-aș descurca.

Nu așa la guler!

Așa.

Ți-e foame?

Nu. Mănânc mai târziu.

Frigiderul e plin.

Te-ai uitat pe actele de divorț?

Isabelle...

Știu că nu mai merit o șansă, dar...

Cu alte cuvinte, mai ceri una.

Dar șansa mea?

Sau nu crezi că merit una?

- Trebuia să fie Delacroix? - Nu mai este treaba ta.

- Decizia îmi aparține. - Chiar nu putem vorbi despre asta?

Semnează actele, Raf!

Ți-ai epuizat șansele.

Salut! Ți-e bine?

- E din partea casei. - Mersi!

- Vezi puțin de ei? Merg la baie. - Da.

Hai, Debolle! Adună-te!

- Le-am dat glazură în plus. - Mulțumesc!

Ai putea oare să mă ajuți?

- Depinde. Cu ce? Păi...

Mă întrebam... L-ai văzut pe Gino de curând?

De o vreme, nu. Și-o fi găsit alt local.

- De ce întrebi? - Fără motiv.

- Întreba soțul meu. - Salută-l pe Bruno!

Da.

Bieke, purcelușule! Mănâncă frumos, te rog! Ce faci?

Bubosule, îți arăt ceva haios? Ia privește!

Banii, laptopul, toate celelalte, țineți-le!

Poliția n-o să vă caute. Are alte priorități.

Dar ați furat o broșă de la mămica mea dragă.

„Mămica mea dragă”!

Tata o comandase pentru o aniversare.

Erau două broșe. Tata și mama aveau fiecare câte una.

- Te apucă plânsul? - Dă-i pace lui Vic, Cindy!

Ți-e bine?

Ce-i?

Scuze!

- Ți-a zis Styx ceva? - Nu.

Atunci?

Ideea era să vorbim, nu?

Așa era planul în seara asta.

Despre copiii scoși de valuri pe plajă.

Despre lovitura ta la cap.

Dar taci.

Nu vreau să-mi repet greșelile, Joachim.

Dacă facem pasul...

Bine.

Ți-am povestit despre tata?

Era polițist.

Spunea: „Nu arăta vreo slăbiciune. Vor afla cum să te doboare.

Fii puternic!”

Dacă o încasam la școală sau mă loveau la fotbal

și mă prindea plângând,

mă bătea și el acasă.

Așa că n-am mai plâns.

Când a făcut cancer,

i-am stat la căpătâi...

Și n-am plâns.

Voiam să-l îmbrățișez, dar n-am făcut-o.

La înmormântare...

Nici atunci n-am vărsat nicio lacrimă. S-ar fi răsucit în sicriu.

Până...

Până să văd puștiul de pe plajă.

Ben.

Purta pulovărul ăla caraghios de la mine.

Bem mă învăța să joc șah.

Pierdere de vreme, ar fi zis tata.

Nu mă gândesc decât...

că trebuia să-l fi îmbrățișat.

'Neața, LeBron!

Ți-e foame?

Să vedem ce avem.

- Te-ai distrat aseară? - Fir-ar! M-ai speriat.

- Te mustră conștiința? - Am juma' de oră, dacă vrei.

Nu de asta am venit. De ce îl cauți pe Gino?

Poate-mi dă de lucru. Bruno e încă la răcoare.

Am auzit că Gino e mare și tare acum.

- De la cine? - Așa umblă vorba.

Scuze că am țipat la tine.

Am greutăți mari acum.

N-ai revenit cu succes în branșă? Nu întinerești.

Deci îl întrebi?

Te rog!

- Transmite-i salutări lui Bruno! - Da.

Mulțumesc!

Eroul nostru.

Nu pari prea recunoscător.

Nu-l contrazice nimeni.

Spune ce vrea și ascunde lucruri.

Nu e singurul. Nu-mi plac cei care se încurcă cu nevestele colegilor.

- Nu e așa... - Sigur, ai încercat să reziști.

Dar te-a copleșit amorul.

Sigur.

Pe poziții!

- N-are rost. - Durează săptămâni să primim scanner.

- Asta dacă avem buget. - Dacă se ascund acolo, sus?

E treaba patrulelor.

Ai răspuns la orice, nu?

- Ca tine. - Poftim?

„1,8 m înălțime, bine făcut, cu coif.”

Și bunică-mea l-ar fi descris mai bine.

Și e moartă.

Ai o bunică pe cinste!

De n-aș fi credul, aș zice că nu vrei să-l găsim.

Nu ți-a ajuns nevastă-mea? Acum îmi vrei și cariera?

- Sunt lucruri separate. - Zău?

Șeful mi-a fost cavaler de onoare.

Dacă nu te promovează, cât de repede o să scapi de Isabelle?

Inspectore Delacroix...

- O iubesc, da? - Și eu.

Și ea mă iubește.

Ai distrus destul viața ei și a copiilor.

Styx!

Inspectore-șef Styx, cineva vrea să vorbiți.

Marijke?

M-a abordat un om al lui Gino.

N-o îmbraci? Nu o s-o porți?

- Nu-i prea elegantă? E rochie de seară. - E o ocazie specială pentru mine.

Îmbrac-o, te rog!

Mulțumesc, dragi prieteni!

Se fac cinci ani. Cum zboară timpul!

Sunt întrebat uneori ce stă la baza devotamentului meu.

Lupta pentru cei uitați de societate nu a venit de nicăieri.

Marie Vrancken. E un nume care nu vă spune multe.

Era mama mea.

Dar nu era o mamă ca oricare alta.

Își rupea de la gură ca să nu-mi lipsească nimic.

Se sacrifica pe deplin.

Nu se dădea în lături de la nimic ca să nu rămânem captivi

în groapa fără fund a sărăciei în care eram prizonieri pe atunci.

M-a pus pe umeri și m-a ridicat până sus de tot.

Era totul pentru mine.

Dar nu conta pentru restul lumii.

Uitată și nevăzută. Singură. Fără prieteni.

Fără ajutor sau sprijin.

Nu a putut să-și vadă fiul

reușind să ajungă până sus în lumea care o abandonase.

Ei bine...

Nu mai sunt invizibil și port răspunderea

pentru cei uitați și lăsați de izbeliște.

Trebuie să le arăt lumina. Aceasta mi-este îndatorirea, prieteni.

De asta fac ce fac și sper, chiar știu,

că mama ar fi fost mândră de mine.

Foarte mândră. Mersi pentru flori!

Și vă mulțumesc pentru prietenie. Mersi!

Vă mulțumesc.

- Cum e mâncarea? - Foarte bună.

Mulțumesc pentru masă.

- Și că m-ați lăsat să rămân. - Katyei să-i mulțumești!

Ea mi-a povestit despre tine. Ai 25 de ani?

- Da, 25 de ani. - Te droghezi?

- E o întrebare simplă. - Nu mă droghez.

- De niciun fel? - Nu.

Niciodată?

- Poți să-mi spui! Nu te judec. - Nu toți cei fără adăpost se droghează.

Nu-i nimic, Katya. Sunt împotriva drogurilor.

Ești sănătos? Suferi cu inima?

- Nu. - Ai SIDA?

- Stujn, ce-ți veni? - E important.

Ai SIDA?

Nu.

Te-ai testat?

Altceva? SM, SLA? Alte boli degenerative?

- Nu. - Bine!

- Mai vrei vin? - Da, mulțumesc.

Dacă vă pot răsplăti cu ceva... Poate am grijă de grădină.

- Sau fac curățenie în casă. - Ești amabil. Sigur!

- Îți găsim noi ceva de făcut. - Mulțumesc!

Poftim.

Deci... Ești singur pe lume?

- Da. - Nu ți-ai făcut prieteni aici?

Prin adăposturi.

Nu. Nu am venit de mult în țara asta.

Bea, te rog! Îți place?

- Nu ai rude? - Nu.

Noi suntem acum familia ta.

Nu ți-e bine?

Mă simt foarte obosit.

- E obosit. - Desigur.

Du-o pe Mia la culcare! Mă ocup eu de prietenul nostru.

Noapte bună, scumpo!

- Nu-i departe. - Pat.

- Pat, sigur. Mai întâi asta. - Sunt obosit.

- Gino! - Nu Vikingul Wicky?

Aud că ai promovat.

Și eu, că-ți cauți de lucru.

Ai ceva?

Ce ai putea să-mi oferi...

în plus față de alții?

Cum știu că mă poți plăti?

Urâtă lovitură! Drept în inimă.

N-ai fost mereu de încredere.

Așa e.

Ăștia-s doar pentru început.

Ce trebuie să fac pentru ei?

Vreau exclusivitate.

Tragi draperia doar pentru mine.

Mereu ai fost slăbiciunea mea. Ești specială.

Așa moale...

Ce spui? Ne-am înțeles?

Poate uităm de draperie și mergem undeva mai elegant.

Unde?

- Thermae Palace? Hotel Andromeda? - Ai gusturi scumpe.

Sau la tine, dacă preferi.

Unde stai acum? Într-un loc mișto?

Ce-i?

Sau altundeva. Nu-mi prea pasă.

- Ce-i asta? - Asta? Un fleac.

Când te privesc, simt că s-a și vindecat.

Mă judecă pentru că port negru și umblu machiat.

Încă nu mi-ai mulțumit că l-am luat de la secție.

Am găsit broșa pe stradă. Am adus-o înapoi. Văzusem clipul.

Bine că știai unde locuiește omul!

- Ce va păți? - Este minor.

Scapă cu un avertisment.

Probabil că de asta l-au și folosit.

- Cine? - Cei din banda de spărgători.

- Vic? - Nu mă credeți niciodată.

- E cusut cu ață albă! - Raf, te rog.

Iubita ta e implicată?

Te crezi isteț. Îmi câștigi încrederea pretinzându-te prietenul meu.

Nu-ți sunt prieten, ci tată, puștiule.

- O să capăt curând altul. - Termină!

Care nu trage în copii. Sau crezi că nu știu?

Cinci ani au râs de mine! „Taică-tău împușcă fetițe.”

Raf, termină!

Gata, Raf! Raf!

Ești teafăr? Ce mama dracului faci, Raf?

Arată-mi! Doamne!

Te-ai trezit?

Spre deosebire de Martha...

tu ești tânăr și sănătos.

ACORD DE DIVORȚ

Subtitrarea: Irina Para