Original subtitles

Bună dimineaţa, frumoasa mea.

Hai să mergem, altfel nu mai ajungem la timp.

Sunt gata.

Haide, îţi voi face gofre.

- Mamă... - Caitlin.

Cu coacăze!

Bună, Cooper.

Vrei şi tu mic dejun?

Vrei nişte gofre?

Bun băiat.

Priveşte, iar se ceartă.

Iisuse, e a doua oară în...

Când s-au mutat?

Acum trei sătămâni. Cum îi cheamă?

Cred că Feur. De la psihologie.

Ca să vezi, sunt nebuni.

E trează.

O vom face în linişte.

Rapid şi în linişte.

Nu vreau aşa.

- Când va pleca de aici? - Norman Spencer!

Nu suport refuzul, mă duc să alerg.

Te simţi bine?

Da.

Hai, Cooper, să mergem.

Trebuie să plecăm până la 11:00 ca să evităm traficul.

La 11:00.

Să ştii că mă poţi suna...

oricând vrei.

Drag mea...

ştiam de mult că va veni ziua aceasta.

Îl am pe Norman, grădina şi casa nouă.

Nu trebuie să te îngrijorezi.

- Doar spuneam... - Chiar aşa?

Bine.

Mamă.

Mamă.

Trebuie să plec.

Dragă, dacă nu plecăm repede te vor obliga să te înscrii şi tu.

Te voi suna.

- La revedere. - La revedere.

Vino mai des acasă.

Să o suni pe mama.

Mi-a făcut plăcere, Beatrice.

- Aveţi grijă una de alta. - Nu mă voi duce la bar fără ea.

Glumeam.

La revedere.

Aproape că am reuşit.

Ce citeşti?

Mecanisme de vindecare la organismele eucariote.

Eucariote. Cum le zice?

Excelent.

Două...

celule marinăreşti suedeze au divizat

în grup o celulă majoretă virgină.

Aproape am terminat.

Dacă trebuie să lucrezi...

Nu. Termin asta imediat.

Aproape gata.

Gata.

Cum merge?

Excelent, cred că am găsit soluţia.

Chestia prenatală?

Da, reparaţia direcţionată.

Eşti genial.

Da.

Doamna Curie, Jonas Salk...

Norman Spencer.

Cum te simţi?

Mă simt bine.

Chiar sunt.

E în regulă dacă nu te simţi.

Sinceră să fiu, sunt...

emoţionată.

Serios?

Da, îmi recapăt viaţa. Voi avea timp pentru mine.

Voi avea timp pentru noi.

Te-ai descurcat de minune.

E un copil bun.

Noi ne-am descurcat.

Acum am rămas doar noi.

Ştiu.

Eşti obosită?

Nu.

Vrei să facem prostioare?

Da.

Iisuse.

Ce îi face?

- Cred că se împacă. - Aşteaptă.

Las-o deschisă.

Oare îi putem întrece?

Putem să încercăm.

Mai spune-mi cât sunt de genial.

Şi vorbeşte tare.

CARNEGIE HALL, 2 MAI 1982

ÎN SFÂRŞIT! CARNEGIE HALL!

DR. WENDDELL JAMES SPENCER,

MATEMATICIAN, MORT LA 77 DE ANI

POLIŢĂ DE ASIGURARE 21-08-98

E cineva?

Doamnă Feur.

Bună ziua.

Vă simţiţi bine?

E atât de...

E prea mult...

şi nu pot...

nu pot respira.

Şi mi-e teamă.

De ce? De ce vă e teamă?

Că într-o zi...

voi dispărea.

Pot să vă ajut cumva? Pot să...?

Nici nu te cunosc.

Ştiu, îmi pare rău.

Eram curioasă.

Acest gard...

e atât de...

Îmi pare rău. Aţi vrea să veniţi să bem o cafea sau...

Doamne, s-a întors.

Îmi pare rău, uită ce am spus.

Nici măcar nu te cunosc. Te rog!

Părea...

- ...îngrozită. - De ce?

Bănuiesc că de el.

A spus ea asta?

Mai mult sau mai puţin.

Vreau să mergem acolo. Să mergem...

- De ce? - Să văd dacă e bine.

Dragă, nu vom da buzna

peste noii noştri vecini să-i acuzăm...

Nu asta sugeram.

Mai alesl că ne ţin treji toată noaptea.

cu maratoane sexuale.

Dacă i s-a întâmplat ceva?

- Nu va păţi nimic. - Nu mi-aş ierta.

Dragă, oamenii se ceartă.

Oamenii se bat.

Nu e treaba noastră.

- Am treabă în noaptea asta. - Ştiu.

Va fi o avanpremieră importantă a lucrării.

Trebuie să rămân concentrat puţin mai mult.

Pentru asta am muncit.

Îmi doresc doar să o fi auzit.

Îţi spun eu ce voi face.

Îl sun mâine pe Harvey Tomes de la Psihologic...

şi vedem ce voi putea afla despre el.

Promiţi?

Da, promit.

DORMITOR HAINELE DE VARĂ ALE LUI MARY

Cucoană!

Ce faci?

Te caut pe tine.

Tu ce faci?

Încerc să las cadoul ăsta de bun venit pentru noii vecini.

Nu sunt acasă?

Cred că nu.

- Te pricepi atât de bine la asta. - Dacă eram, o făceam demult.

Eu am dat vecinilor nişte vin primit de la cineva.

- Rămâi puţin? - Am venit să văd cum te descurci.

Bine, mă descurc bine.

Chiar aşa?

De ce e toată lumea surprinsă de asta?

Pentru că unica ta fiică a plecat la facultate,

fiică de care erai foarte apropiată.

Eu aş fi luat-o razna.

Aşa e.

Ai avut un an de groază. Mutarea, noua casă...

grădina.

Maşina.

Un mic impediment.

- A fost acum un an? - Săptămâna asta.

Şi acum Caitlin.

Chestii stresante.

Bine.

Sunt puţin afectată.

Normal, eşti şi tu om.

Sarcina săptămânii a fost să fotografiez trandafirii

pentru clubul de grădinărit.

Am ajuns la momentul potrivit, nu?

Ţi-am adus ceva.

E ceai din ciupercă Kambucha.

Alină inima rea şi îmbunătăţeşte starea psihică.

- Floriana mi-a sugerat. - Mă analizezi cu mediumul tău?

Nu, ea nu e chiar medium. E doar un spirit luminat.

Ca mine.

E şi mai rău. Mă bârfiţi.

Observi ceva diferit?

Doamne, ai cumpărat-o.

Drăguţ.

Pensia alimentară e ceva deosebit.

Pierzi un soţ...

şi câştigi o maşină.

- Oare mă ajută la agăţat? - Garantat.

Tare.

Trebuie să plec, ai grijă.

Mulţumesc pentru ceai.

Norman.

- Norman! - Ce e?

Vino aici, trebuie să vezi asta.

- Ce este? - Priveşte.

Ce e, Claire?

Am crezut că văd...

- Eu... - Ce?

- Am crezut că văd ceva. - Iisuse!

Bună, e Caitlin acolo?

Ştii când se va întoarce?

Să îi spui că am sunat.

Mulţumesc, Beatrice.

Asta e o premieră.

Cooper, vino.

Ia-ţi mingea.

Ce ai păţit?

Cooper, e mingea ta preferată.

- Alo. - Bună.

Sunt blocat aici încă vreo două ore. Scuze.

Vrei să vin acasă?

Nu, e în regulă.

Eşti sigură?

Claire?

Sigur că da, nu te grăbi.

Pe curând. Te iubesc.

Te iubesc. Pa.

Cooper!

Cooper!

Bine, fă cum vrei.

Folosim tipuri diferite. Acum folosim halotan.

Halotan? Nu este sedativ?

E un disociativ.

Paralizează funcţia motorie, dar rămâne conştientă.

Nu se mişcă, dar ştie ce se întâmplă.

- Bună, dnă Spencer. - Bună, Teddy.

- Cât durează? - Cinci minute.

- Uneori trei. - E pentru toate mamiferele?

Oricând vrei să imobilizezi pacientul pentru o procedură, fără dureri.

Bună, ce faci aici?

- Te simţi bine? - Eu...

Am auzit zgomote.

- Ce fel de zgomote? Unde? - Acasă. M-am speriat.

- Ai chemat poliţia? - Nu.

Voi cere poliţiei să supravegheze casa.

Grozav.

"Îmi puteţi supraveghea şi soţia? Aude voci."

Aşteaptă până se va afla.

Plec la conferinţă. Vreau să fii în siguranţă.

Sunt.

Sunt sigură că nu a fost decât...

nimic.

Te-ai interesat de familia Feur?

Da.

Harvey spune că tipul e inofensiv.

Warren. Warren Feur.

Ce a zis despre ea?

Ştiu că mi-a spus...

M-am întâlnit cu Schumway azi.

Care a scris cartea ce-ţi place ţie.

Aveau un discurs pentru departamentul de chimie...

aşa că Bob Shine ne-a prezentat.

Îţi va plăcea asta. Se uită la mine...

şi mă felicită pentru teorema lui Spencer.

Nu ştia că tatăl tău e mort?

Ştia.

Ce?

Eşti aşa sensibil la acest subiect.

- Nu sunt. - Ba eşti.

Întotdeauna reacţionezi exagerat.

Va trebui să am grijă, nu?

Era Mary?

Doamna Feur.

Warren şi Mary?

Da.

Mary, aşa e.

Mă duc să lucrez puţin.

SOCIETATEA VERMONT

DR. NORMAN SPENCER ACCEPTAT

ÎN CONSILIUL DUPONT PENTRU GENETICĂ

Alo.

Doamnă Feur.

Vă pot ajuta?

Da.

Bună.

Sunt Claire Spencer, de alături.

Încântat.

Am trecut pe aici pentru a vă ura bun venit în cartier.

Mulţumesc, dar nu este un moment potrivit.

Sunt în întârziere.

Soţia dvs. e acasă?

Nu este.

Când se va întoarce?

Trebuie să plec.

Mă scuzaţi, încântată de cunoştinţă.

Ce face?

Cinează.

Singur.

Semipreparate.

E rău.

Mă sună maseurul.

Sună-mă înapoi dacă are desert de criminal în serie...

cum ar fi pişcoturile.

- Aşa voi face. - La revedere.

Unde ai plecat?

La dracu'!

Iisuse, Claire.

- Ce naiba faci? - Mă uitam...

- Spionai. - Pe dl Feur.

- Nu eşti îmbrăcată? - Îmbrăcată?

Cinăm cu Stan.

- În seara asta? - Da.

- Vom... - Întârzia cinci minute ca vedetele.

Spui că şi-a ucis soţia?

E aşa de incredibil? Era terorizată.

Şi acum ea nu răspunde la uşă, dar maşina ei e în garaj.

Poate ieşise în oraş sau era bolnavă la pat.

- Sau poate au răpit-o extratereştrii. - Unde suni?

- La restaurant. - Nu am ajuns la mijlocul podului.

Ai semnal doar la mijloc.

Ştiu că nu suntem la mijlocul podului.

Gata. Vezi?

Ce uşurare.

Bună, Stan.

Bună, Claire, Norman.

- Scuze de întârziere. - E vina mea.

Abia ce am ajuns.

- Unde e noua iubită? - Iată-mă.

- Ea este... - Elena?

Dumnezeule, Claire!

Nu pot să cred asta!

- Este... - Ne cunoaştem.

- Norman. - Bună, Norman. Ce faci?

Claire, ce bine arăţi!

Arăţi superb!

Şi dirijorul ăsta genial în chiloţi mov...

fără breton,

înjura de mama focului în finlandeză.

Claire.

E femeie cinstită.

- De când sunteţi în Vermont? - Norman a crescut aici.

Ţi-l aminteşti pe Beau Flynn, şeful de la cardiologie?

L-au concediat.

Pur şi simplu am lăsat-o la facultate.

A fost implicat într-o hărţuire. Un rezident, o fată.

Îmbătrânim aşa mult!

Nu se mai joacă cu chestiile astea.

- Când ne-am văzut ultima oară? - În New York.

- Evident, chiar... - După ce a murit Michael.

- Care Michael? - Marlov.

Primul soţ al lui Claire.

- Muzicianul. - Da.

Am fost în turneu împreună.

Aţi auzit-o cântând?

Nu.

Stăteam pe scenă...

în timp ce Claire cânta solo...

şi pur şi simplu îmi curgeau lacrimi pe obraji.

E incredibilă.

De ce te-ai oprit?

Într-o noapte, după un concert,

am întâlnit un chipeş şi distins

savant genial

cu care m-am căsătorit după trei luni.

Atunci v-aţi mutat în Vermont?

Nu, locuiam în Boston

când lui Norman i s-a oferit un post.

Un post.

În Consiliul DuPont pentru genetică.

Am înţeles, deci acum predai la şcoala tatălui tău de aici.

De fapt nu...

nu prea mai predau.

Fac un proiect de cercetare.

Tatăl lui Norman avea această casă plicticoasă...

plasată lângă lac.

- Pe care o renovăm. - Practic o reconstruim.

- Nu e adevărat. - Ba da.

"O reconstruim."

- Stai să vezi acest loc, e minunat. - E frumos, vei vedea.

E bântuit.

Nu.

Chiar este?

Claire aude diverse lucruri.

Ce? Ce auzi?

Nu ştiu, am auzit...

voci, şoapte...

Un tablou a căzut.

Să ştii că eu cred cu adevărat în asta.

Crezi?

Da.

Stai puţin. Cine crezi că e?

Eu ştiu exact cine e.

E tatăl meu.

E supărat că îi stricăm fosta casă.

SOCIETATEA VERMONT

Claire.

Iisuse!

E în regulă.

Calmează-te, Claire.

E în regulă.

A cui a fost ideea?

A mea. A lui.

Amândoi ne-am gândit...

Eu nu am vrut să vin aici.

- Şi atunci? - E îngrijorat.

- Soţul tău? - Da.

Sunt sigură că speră să mă îndopi cu Prozac sau cu litiu

ca să poată trăi liniştit.

- Chiar crezi asta? - Nu.

Iei medicamente?

Nu. De fapt, iau Valium.

Pentru somn.

Ai dificultăţi să dormi?

Uneori.

Când devin agitată.

Devii agitată doar noaptea?

Nu, iau Valium doar noaptea.

Pentru somn.

De ce devii agitată?

Nu ştiu.

De ce crezi că soţul tău e îngrijorat?

Pentru că...

Nu ştiu.

Pentru că de când a plecat Caitlin...

De când a plecat fiica mea la facultate,

au fost...

Am fost...

De ce mi-e aşa de dificil?

Ia o bomboană cu scorţişoară.

Mulţumesc.

E dificil pentru că eu îţi sunt complet străin...

iar tu îmi spui lucruri personale.

În plus, când ajung aici prima oară, mulţi oameni se întreabă

dacă eu cred că sunt nebuni.

Nu te teme, sunt obligat

să parcurg trei sesiuni înainte să decid.

Am glumit.

Sunt bune, sunt iuţi.

E o fantomă în casa mea.

Am văzut-o în apă, lângă mine,

în cadă.

Cum arată?

Arată...

ca mine.

Doar că are ochi verzi.

Ai idee cine este?

Poate. Dar prefer să nu spun, încă.

Bine.

Ce crezi că ar trebui să fac?

Să o contactezi.

Comunică cu ea. Află ce vrea.

Ce vrei să fac? Să iau o tablă Ouija?

Sperăm că fantoma vrea să se ducă la baie?

Aici era.

Aici am...

văzut-o.

Are sens.

- Unde ai găsit o tablă? - La Kmart.

Cred că ar trebui să stăm într-un cerc protector, nu?

Asta pentru ce e?

- De unde o ai? - Nu contează.

Ai furat pantoful decedatei.

Trebuie neapărat să ai ceva de la femeia moartă.

Cine spune?

Are sânge pe el?

Nu ştiu. Pune-ţi degetele pe indicatorul de mesaje.

Bine.

Am dori să comunicăm...

cu spiritul...

Ce e?

"Am dori să comunicăm."

- Lasă. - Ce e?

Nu, toată treaba asta e o nebunie.

Îmi pare rău.

Care e prenumele ei?

Mary.

Feur.

Mary Feur, Mary Feur...

Dorim să comunicăm

cu spiritul lui Mary Feur.

Nu se întâmpă cine ştie ce.

Ce-a fost aia?

Licăre.

Da.

- Ai văzut asta? - Da.

Cooper!

Ascultă...

în legătură cu şedinţa de spiritism...

nu trebuie să afle Norman.

- Eu nu îi voi spune. - Doar că...

De la accident, el...

mă tratează de parcă aş fi...

fragilă, aiurită...

De fapt, eu văd fantome în cadă, nu?

Ţi-ai înfăşurat maşina pe un copac cu 130 km/h.

A fost destul de afectat.

- Cu toţii am fost. - A fost un accident. Acum un an.

Mă simt bine.

Nu-i aşa?

Sigur că te simţi bine.

Doar că nu eşti cine ştie ce medium.

Te voi suna mâine.

Odihneşte-te.

Ai agăţat vreun tip?

Am unul în portbagaj.

La revedere.

Ce vrei?

ŞTII TU

CERCUL ÎNVINGĂTORILOR INTRODU INIŢALELE

MEF MEF MEF MEF MEF MEF MEF MEF MEF MEF

E moartă.

- Cine e moartă? - Ştii bine cine e moartă.

Chestia cu Feur.

Ascultă-mă!

El a ucis-o şi eu nu sunt nebună.

Am făcut cu Jody o şedinţă de spiritism şi n-a fost nimic...

dar când m-am întors, ea era acolo. Chiar era.

Aşteaptă puţin.

Ai avut o şedinţă de spiritism.

- Eşti supărată pe mine? - Ce?

- Poate eşti nemulţumită că sunt ocupat. - Nu.

Ştii care e miza acestei lucrări,

cît de importantă e pentru mine.

Îmi dai impresia că vrei să mă sabotezi, să mă răneşti.

Norman, n-are legătură cu tine.

Mi se întâmplă ceva.

Nu vreau să mă răzbun sau să-ţi atrag atenţia.

Se întâmplă ceva în casa noastră, fie că-ţi place sau nu.

Claire.

Claire, opreşte-te.

Exagerezi.

Nu-mi spune cum să reacţionez.

- Vorbeşti mai încet? - Nu!

Poate ai dreptate.

Poate îmi pierd minţile.

Dar dacă nu e aşa?

Dacă a avut o moarte

îngrozitoare?

Te rog, să nu facem asta aici.

Hei, tu!

Te crezi deştept, nu?

Crezi că ai scăpat neprins?

Eu ştiu că ai ucis-o, criminal nenorocit!

Pe cine?

Nu mă lua cu d-astea!

Pe soţia ta.

E foarte supărată, scuzaţi-ne.

Dragă.

Nu mi-am ucis soţia.

Te simţi bine?

Hai, dragă.

Haide, să mergem.

Îmi pare rău.

Te simţi bine?

Da. Mă simt bine.

Ce s-a întâmplat chiar acum?

Am văzut faţa lui Norman.

Era aşa de îngrijorat din cauza mea.

Cum merge căsnicia?

Bine, realmente bine.

Am avut momente mai dificile, dar..

el este un soţ şi tată minunat.

Sigur, este puţin obsedat de munca lui...

şi uneori pare...

pare că nu mă observă.

Sau, ştii tu...

parcă sunt...

Parcă e ceva în neregulă...

cu mine.

Nu poate fi plăcut.

Nu.

Bine.

Observ unde te îndrepţi cu asta...

dar căsnicia mea merge bine.

Am avut un mic episod de rătăcire...

unde am văzut...

nişte lucruri care nu există.

Asta e situaţia. Sunt gata să accept asta.

M-am gândit că poate ai nevoie de asta. Cu dragoste, Jody.

VRĂJI, FANTOME ŞI ALCHIMIE

Doamnă Spencer.

Vreau să-mi cer scuze pentru că v-am speriat aşa.

- Când m-am gândit la cum a părut... - Te rog. Hai să...

Claire Spencer.

Mary Feur.

- Vrei o ceaşcă de cafea? - Foarte mult.

Atunci, lângă gard...

păreai îngrozită.

Nu cred că mi-am imaginat.

Nu.

Ce te speriase atât de tare?

Te-ai simţit vreodată consumată

de sentimentele tale faţă de cineva,

astfel încăt nu puteai respira?

Că timpul petrecut împreună era...

atât de pasional istovitor

încât te durea fizic atunci când pleca?

Sigur.

Nu mai puteam respira

şi m-am panicat.

Nu m-am gândit că m-ar auzi cineva.

Am încercat să-l părăsesc.

M-am dus la mama mea, în Providence,

dar mi-a adus lucrurile

în miezul nopţii,

în timpul unei furtuni.

M-a implorat să revin acasă.

Poate mă crezi jalnică.

Nu.

Nu cred.

Termin repede. Trebuie să obţin aprobarea

lui Sidon pentru bugetul călătoriei.

Cum o cheamă pe soţia lui Templeton?

Lois. Phil şi Lois Templeton.

Nu o lăsa să te încolţească, te va obosi vorbind.

- Bună, Phil. - Iată-i.

Ce faceţi? Bună.

Bună, mă bucur să te revăd, Lois.

Vin alb, vă rog.

Cum te descurci?

Bine. Petrecerea e frumoasă.

Norman îmi spunea că aţi terminat casa.

- Aproape. - Minunat.

Mă bucur că o duci aşa de bine.

Mulţumesc.

Eram îngrijorată.

Nu cred că te-am mai văzut

de la recepţia lui Norman de anul trecut.

Erai îngrijorată?

Jur că am devenit bătrâna băgăcioasă

de care fugeam la colegiul Amherst.

Nu, doar că nu înţeleg la ce te referi.

Te-ai supărat atât de tare.

La petrecere?

Pentru Consiliul DuPont.

Mai ţii minte?

Îmi amintesc petrecerea, dar eu...

Doamne!

Am uitat complet.

Ţi-am spart cristalul.

Draga mea.

Era doar un pahar ieftin de la organizatori.

Dar ai devenit complet palidă. Nu mai puteai respira.

Ca şi cum ai fi văzut o fantomă.

Fată dispărută.

SE CAUTĂ FATA DISPĂRUTĂ

Madison Elizabeth.

Şi eu.

NEW ENGLAND PERSOANE DISPĂRUTE

Frank.

Madison Elizabeth...

Frank.

M-E-F.

NUME COMPLET: MADISON ELIZABETH FRANK

CUNOSCUTĂ CA: MADDIE

Claire?

Bună dimineaţa.

Ai stat trează?

Te simţi bine?

Îţi mai aminteşti asta?

Este fată dispărută anul trecut.

O cunoşteai?

Nu.

Claire, mi-e teamă să întreb.

Unde vom ajunge aşa?

Ea este.

Femeia pe care am văzut-o în cadă.

- Fantoma? - Da, fantoma.

Credeam că e doamna Feur.

Sunt sigură de data asta.

Claire, încetează!

Încetează!

Ştiu că treci prin ceva ce nu înţeleg.

Am încercat să te susţin, dar ajunge, Claire.

Ajunge.

Vrei să mergem să consultăm un psiholog?

Îl sun pe dr. Drayton.

Atunci ce facem, Claire?

Spune-mi ce să fac.

Ea e.

Pot să vă întreb... dle McCain?

- McCann. - McCann.

Nu s-a găsit nimic? Nicio maşină sau...

Uitaţi ce e... fata era cam agitată.

Conducea un Mustang decapotabil modificat.

Mulţi oameni cred...

că a plecat în Mexic sau în altă parte cu prietenii ei.

Poliţia o consideră fugară.

Mama ei locuieşte în Addison County.

- Doamnă Frank? - Da.

Sunt Claire.

Voiam să discutăm despre Madison.

Cafea simplă.

- Nu aiureala aia de Mocca. - Bine.

Arăţi cam în vârstă pentru o studentă.

Nu sunt studentă. Ne-am întâlnit la o petrecere.

Mi se pare normal.

Nu am înţeles cum o fată atât de agitată putea lua numai zece.

Îi plăcea mult să citească.

Uneori se încuia singură în cameră şi doar citea.

Au vrut să o înscrie la o şcoală de copii dotaţi când era tânără.

Maddie nu a vrut să audă.

Nu ştiu de unde a moştenit asta. Nu de la mine.

Probabil a moştenit-o din partea familiei tatălui.

N-a vorbit despre tatăl ei.

Da, aşa făcea.

Avea 12 ani când a plecat.

Nu l-a mai pomenit după aceea.

Nici nu ai nevoie de sunet.

Poţi vedea ce se întâmplă după feţele lor.

Eu îl mai pornesc uneori.

Să pară că mai e cineva aici.

De ce ai venit aici?

Nu ştiu.

Vrei să-i vezi camera?

Bursă integrală.

Şi la Princeton.

Voia să rămână pe coasta de est.

Probabil sunteţi atât de mândră.

Acestea sunt ultimele ei poze.

Poliţia a folosit-o pe aceasta.

Trebuie să răspund. Scuzaţi-mă.

Claire?

Claire?

- Bună, dr. Spencer. - Bună, dnă Spencer.

Fructul interzis.

Te deranjează?

Asta înseamnă că nu mai eşti supărată pe mine?

Nu aş merge atât de departe.

Uşurel, te rog.

Ce te-a apucat?

Ce s-a întâmplat?

E prea dur.

De când?

Asta e...

- Bine, Claire, asta e... - Ţine-ţi gura, Profesore!

De ce nu...

taci din gură?

Cred că a început să suspecteze ceva.

Cine?

Soţia ta.

Încetează!

Deci ştii.

Ce dracu' faci?

Eu ştiu.

Am fost acolo.

Chiar înainte de accident.

Îmi amintesc acum.

Ce?

Am venit la uşă.

Se auzeau şoapte.

Te-am văzut în oglindă,

întins lângă ea,

în casa noastră.

Claire, ascultă-mă.

Era la petrecerea DuPont,

se holba la mine, ea era.

De aceea nu puteam respira.

De aceea am scăpat paharul.

Dragă, asta a fost anul trecut. Aveai probleme.

Te-ai culcat cu o nenorocită de studentă?

- Nu am spus asta. - Nu mă atinge.

Nu te apropia.

Ieşi afară!

Am zis să ieşi afară!

Bine.

Claire, te rog.

Am renunţat la tot.

Claire, te rog nu...

- La viaţa mea, la muzică. - Nu ţi-am cerut asta.

Nu aveam altă opţiune!

Trebuia să-ţi depăşeşti tatăl. Voiai soţia perfectă.

- Familia perfectă. - Nu e corect.

Plecai în concerte cu copilul şi ai fost fericită să renunţi.

După aceea, m-ai urât! I-ai acordat ei toată atenţia!

- Cui? - Lui Caitlin!

Nu o amesteca.

Apoi o femeie inteligentă a fost atrasă de mine.

- Opreşte-te! - Şi am cedat!

- Am cedat! - Nu te ascult!

Claire, am încercat să rup relaţia.

Trebuia să te străduieşti mai mult.

Eu eram în Adamant.

În Adamant?

Acel sat boem micuţ la câteva ore de mers pe autostrada şapte.

Am oprit la o cafenea

şi l-am văzut pe Norman stând în spate.

Dar nu era singur.

Era cu o tânără blondă.

Nu i-am văzut faţa.

La început n-am bănuit nimic.

Şi mă îndreptam spre ei să îi salut.

Dar au început să se certe în aşa hal...

că m-am oprit.

Câteva zile mai târziu, tu ai avut accidentul.

Şi am primit un telefon ciudat de la Stan, de la spital.

Întreba dacă am fost cu tine în acea zi.

Dacă erai supărată de ceva.

Din ce spunea, părea că ai condus...

înadins maşina în copac.

Şi mi-am zis: "Doamne!

Claire a aflat."

L-am văzut pe Norman când am venit la spital.

Era atât de disperat la gândul...

că te-ar pierde.

N-am putut spune nimic.

Te rog...

nu mă urî, Claire.

Nu te urăsc.

Bună, sunt dra Jody.

Nu pot răspunde acum.

Lăsaţi numele şi numărul şi vă sun eu.

Jody, sunt Norman.

O caut pe Claire. Vrei să...

îi spui să sune acasă?

Nu pot vorbi cu el.

Îl suni tu şi îî spui că ajung acasă dimineaţă?

Trebuie să îl întreb ceva.

Norman.

Doamne!

- Cât e tensiunea? - 14 cu opt.

- Dar pulsul? - Pulsul e normal. Şi ritmul sinusal.

- Nicio urmă de aritmie. - Bun.

Oximetria e normală. Pupile egal dilatate.

Aş dori să îl duc jos.

Mă simt bine.

Dr. Powell, aş recomanda o investigaţie cardiacă.

- Mă ocup eu de asta. - Trebuie să semneze externarea.

Mulţumesc, băieţi.

Îţi pot face o tomografie mâine, dacă te simţi ameţit.

Nu merg la spital...

decât dacă au un medicament pentru stângăcie.

Îmi pare atât de rău, dragă.

Slavă Domnului că ai venit.

- Mulţumesc. - Cu plăcere.

Dacă nu declanşa întreruptorul ăla...

Ştiu.

Nu te speria, Claire.

Ai grijă să stea liniştit în seara asta, da?

În viitor, cred că nu ar mai trebui să ţineţi aparate electrice...

- ...lângă cadă. - Mulţumesc.

La revedere. Sună-mă, da?

Te-am sunat aseară, am lăsat mesaj pe robotul lui Jody.

Vreau să-mi răspunzi la o întrebare.

Ai vreo legătură cu dispariţia ei?

Da.

Am avut o relaţie cu ea.

Şi când am încercat să rup relaţia...

a devenit instabilă psihic.

A venit aici, acasă.

A ameninţat că se sinucide...

sau că te ucide.

N-am crezut că vorbeşte serios.

Dar apoi ea...

a dispărut.

Ea a fost, Norman.

A încercat să te omoare.

- Claire. - Tu ai spus-o.

Te voia mort.

Vrei să spui că m-a atacat o fantomă?

Ai avut o relaţie cu o fată...

care te-a ameninţat că se sinucide şi acum avem un spirit în casă.

O tânără blondă.

Nu înţelegi?

Ea e de vină, Norman.

E moartă...

şi acum încearcă să-ţi facă rău, ţie sau nouă.

- Nu ştii că e moartă. - Normal că ştiu!

Este singurul lucru care are...

Doamne!

E vina mea. Eu...

Eu am deschis uşa.

- Madison, am furat o şuviţă din părul ei. - De unde?

- Asta i-a dat putere. - Claire.

Nu m-a atacat nimic. Nu există fantome.

A fost un accident, sunt teafăr.

Nu e vina ta. Mă asculţi?

- Da. - Spune cu voce tare, Claire.

Spune: "A fost un accident.

Nu e vina mea."

Spune-o, Claire.

Trebuie să mă întind puţin.

N-am dormit azi noapte, trebuie să mă întind puţin.

Vreau să fiu singură o vreme.

Teddy, eu sunt, da.

Care e numele prietenului tău?

Tipul care rezolvă situaţii dificile?

Tipul care se ocupă de chestii paranormale.

Holodnik.

Poţi să-i spui să mă sune?

Aş vreau neapărat să vorbesc cu el azi.

SPIRIT EXORCIZAT PRIN ARDEREA MÂINII

PROPUNERE REALIZARE EXORCIZARE - PRIN FOC

Bună ziua.

Da, eu sunt.

Mulţumesc că m-aţi sunat.

Nu, domnule. Era tatăl meu.

A murit acum aproximativ doi ani.

Da, aşa era. Mulţumesc.

Vă sun pentru că...

Sunt puţin depăşit de situaţie aici.

Cineva care mi-e foarte apropiat...

crede că este, sau chiar este...

în legătură cu o...

fantomă sau spirit...

Nu, nu are...

istoric de comportament deviant.

Adică, ce vă întreb, e posibil ca ea să fie...

cauza acestor manifestări

într-un fel inconştient sau telekinetic?

Ar putea şi altceva?

Şi a fost cercetat?

Chiar aşa?

Mă scuzaţi, pot să vă sun eu înapoi

sau mă sunaţi dvs.?

Da, vă rog, ar fi excelent.

Vă mulţumesc, dle.

Claire!

Eşti teafără, Claire?

Şuviţa!

Unde e şuviţa?

Despre ce vorbeşti?

Despre ce vorbeşti? Despre asta?

Despre asta vorbeşi?

- De unde ai luat-o? - De la casa lui Madison.

E şuviţa ei?

E părul lui Madison Frank?

Ce crezi?

Chiar nu ştiu.

Norman.

Da...

te cred.

Coop.

Te joci.

A dispărut.

De unde ştii?

Simt asta.

Am luat cartea pe care ai comandat-o la librărie.

Claire, nu ştiu cum să-mi cer scuze pentru ce ţi-am făcut.

Daca mi-ai mai da o şansă...

promit că-mi voi petrece restul vieţii făcându-te să nu regreţi.

Te rog.

Ultima navigare a anului.

Minunat, nu?

Trebuie să facem o plimbare înainte să dispară frunzele.

- Să stăm la o pensiune. - Să căutăm antichităţi.

Da, n-am mai făcut asta de ceva timp.

Adamant.

- Adamant? - Un sat cu artizanat pe autostrada şapte.

Se spune că e fermecător.

- Îl ştii? - Nu.

Poate ne oprim acolo pentru prânz.

Pentru ce e asta?

Pentru nimic.

BUN VENIT ÎN ADAMANT ÎNFIINŢAT ÎN 1766

CAFENEAUA ADAMANT

CÂINELE ADORMIT

Doamne...

Nu înţelegi ce e asta.

Nu înţeleg, Norman?

Acela e colierul lui Madison.

Ai ucis-o, nu?

Nu.

Nu am ucis pe nimeni.

Iisuse, Claire.

Ascultă-mă.

Când am ajuns aici,

era deja moartă. S-a sinucis în casa noastră ca să mă distrugă.

Mă crezi proastă?

Ţi-a lăsat asta şi o scrisoare în grădină.

Am ars scrisoarea şi am aruncat cutia în lac.

Cu o săptămână înainte,

a apărut la petrecerea DuPont.

Eram îngrozit.

A insistat şi am fost de acord să o întâlnesc aici.

Când am ajuns aici,

luase deja pastilele.

Am încercat să o resuscitez,

dar murise.

Nu am putut face nimic.

Aşa că am băgat-o în maşină,

am condus la rampa pentru bărci

şi am aruncat-o în lac.

Am făcut o greşeală îngrozitoare, ştiu asta.

Dar spune-mi, Claire.

Ce ar fi trebuit să fac? Să sacrific totul?

Căsnicia noastră?

Munca mea de o viaţă?

Spune-mi, Claire.

Spune-mi. Ca să pot lăsa asta în urmă.

Să putem continua. dacă nu e prea târziu.

Ce îmi ceri să fac?

Îţi cer să mă ierţi.

Fata trebuie adusă la suprafaţă.

Bună ziua, sunt dr. Norman Spencer.

Am nişte informaţii

despre o persoană dispărută.

Da, Madison Frank.

Puteţi trimite un agent la mine acasă?

Aleea Willoughby, numărul 15.

E la aproximativ 1,6 km de pod.

Bine.

Mulţumesc.

Mă duc să mă îmbrac.

Informaţii. Ce oraş doriţi?

Nu!

Încetează!

Te-am implorat, Claire.

Te-am rugat.

Dar tu nu vrei să renunţi.

Claire.

N-am vrut să se întâmple nimic din astea.

Tot ce am vrut

a fost să mă iubeşti.

Să fii mândră de mine.

Să fii fericită.

Avea de când să se ducă la decan.

Ne-ar fi distrus.

Credea că voi sta deoparte

şi o voi lăsa să facă asta?

Hbar nu ai cum e.

Să o ţii sub apă,

să vezi cum se scurge viaţa din ea.

Dar nu mi-a dat de ales.

Şi nici tu.

Nu îmi dau seama cum ai reuşit să faci legătura.

La început am crezut că ştiai.

Credeam că ai inventat povestea

cu fantoma ca să mă prinzi în capcană.

Apoi am înţeles că tu credeai în asta.

A fost o capodoperă pasiv-agresivă.

Prima oară când te-am întâlnit,

tot ce îmi doream

era să-mi petrec restul vieţii cu tine.

Acum asta nu se va mai întâmpla.

Prea rece.

Aproape că am îngheţat stând aici

ud şi dezbrăcat, prefăcându-mă electrocutat.

Salut, Coop.

Ce faci? Ce faci, băiete?

Să mergem să-ţi luăm mingea. Haide.

Jody, sunt Norman.

Dacă eşti acolo, te rog să răspunzi.

Sunt Norman.

Ascultă, eu şi Claire

ne-am certat rău.

Îmi faci o favoare?

Eu dorm la laborator.

Poţi să treci pe la ea dimineaţă?

Sunt foarte îngrijorat.

Mulţumesc.

Începe să dispară efectul halotanului.

Sunt sigur că...

într-un mod tragic, sinuciderea ta

mă ajuta să mă apropii de Caitlin.

De fiecare dată când o voi privi,

te voi vedea pe tine.

Doamne.

Ce e asta?

LIPSĂ SEMNAL

ROAMING

La dracu'.

APELEAZĂ 911

Sunt pe pod!

Ajutaţi-mă!

Sunt pe pod!

Nu!

Te implor,

gândeşte-te la Caitlin.

Te rog, nu o face.