Original subtitles

Cu cât se apropie mai mult de sfârşitul vieţii,

cu atât oamenii, devin mai nostalgici şi îşi aduc aminte de anii tinereţii lor.

Şi mie mi-e dor de tinereţea mea, de vremea când aveam 20 de ani.

Şi, pentru că atunci am făcut multe greşeli,

dacă acum aş putea da timpul înapoi, aş încerca să fac lucrurile altfel.

Dar anii aceia nu se mai întorc niciodată. - Kim Ki-Duk -

CHEMAREA LUI DUMNEZEU

Traducerea şi subtitrarea: Nikos

Scuză-mă!

Ştii unde e cafeneaua „Visul”?

- Da, ştiu unde e. - Cum ajung acolo?

De fapt, e în drumul meu.

Mulţumesc.

- Mergi la Universitate? - Arăt ca o studentă?

Nu eşti?

- Nu, am absolvit. - A, da?

Îţi stă bine în rochia asta.

- Aşa crezi? Mulţumesc. - E culoarea mea favorită.

Serios?

De ce te duci la cafenea atât de devreme?

E departe?

E acolo.

Ajutor! Ajutaţi-mă!

- Doamne! Eşti bine? - Da.

Poftim.

- Mulţumesc. - Te-ai speriat?

- Hai să stăm puţin. - Bine.

Unde lucrezi?

- La un birou. Nu fac nimic deosebit. - Înţeleg.

Iar tu?

Eu... scriu romane de dragoste.

- Eşti scriitor? - Da.

Ai publicat ceva?

- Da, o carte. - Care este titlul cărţii?

"Dragostea e... un vis".

Interesant. O s-o cumpăr şi eu.

Nu vrei să ne mai întâlnim?

Nu. De ce? Doar ai scris-o.

Deci, de ce vrei să mergi acolo?

Prietenul meu s-a angajat recent acolo. Voiam să-l sun.

Am înţeles.

Ce părere impresie ţi-am făcut?

- Poftim? - Ce părere ai despre mine?

Păi... Eşti un om bun.

Bun şi curajos.

Eşti liberă diseară?

- Da. - Vrei să luăm cina împreună?

Cu plăcere.

- Ne întâlnim pe la 7, în acelaşi loc? - Bine. Ne vedem diseară.

"Dragostea..."

"înseamnă să ştii totul despre bărbatul cu care te întâlneşti."

"Dacă ai încredere în acest bărbat într-un moment nepotrivit"

"lucrul acesta te poate duce la despărţire."

"Cred că nu e nimic mai dureros, decât despărţirea."

"Prin urmare, trebuie să fii întotdeauna pregătită pentru ce va urma."

"Cea mai periculoasă dintre fete, e cea cu care se întâlnea cel mai des".

Cum m-ai găsit?

- Pot să intru? - Nu, spune aici ce vrei?

Nu eşti singură?

Ţi-am spus că nu mai pot să trăiesc singură.

Cine e? Te rog, nu-mi spune că e mai în vârstă decât mine.

Nu te priveşte.

Te implor, nu te mai întâlni cu bivoli bătrâni.

Ce? Pleacă!

Iartă-mă.

Nu-mi mai spune prostiile astea, bine?

Nu o să fii niciodată în stare să treci peste asta aşa cum am făcut eu.

Îmi pare sincer rău.

Te-ai întâlnit cu prietenul tău?

Da.

E o femeie?

Da...

Femeia pe care ai iubit-o?

O mai iubeşti încă?

Îţi pare rău că ai părăsit-o?

Am iubit-o.

- E frumoasă? - Are un suflet frumos.

De ce te-ai dus s-o vezi?

Să-i spun că-mi pare rău.

De ce?

N-o să-ţi placă motivul.

De ce mi-ar păsa?

Oricum pentru mine nu contează.

Nu-mi plac bărbaţii care se întâlnesc cu alte femei.

- Ne-am despărţit. - Atunci de ce te-ai dus?

Îmi făceam griji...

Eram neliniştit...

Simţeam că e numai vina mea.

De ce erai îngrijorat?

Că se întâlneşte cu bărbaţi mai în vârstă decât mine.

Şi de ce nu ar face-o?

Simţeam că e disperată.

Şi că ei ar profita de ea.

Serios?

Dar eu sunt altfel.

Toţi bărbaţii spun că sunt deosebiţi. Pentru mine, toţi sunteţi la fel.

Da.

- Hai mai bine să mergem în maşină. - Mai bine nu.

E cam strâmt acolo, nu e loc şi nici nu poţi să scapi.

Ai fost abuzată într-o maşină?

Da.

Promit că n-o să te ating.

- Nu ştiu de ce, dar am încredere în tine. - Mulţumesc.

Alo?

Alo.

Ai întâlnit un bărbat...

în visul tău.

Ce?

Şi i-ai arătat cum să ajungă la cafeneaua „Visul”.

Da, e adevărat.

Ai vrea să ştii ce se întâmplă în continuare în vis?

Tu cine eşti?

Nu are importanţă.

Dacă vrei să ştii, culcă-te din nou.

Vrei să continue?

Da.

Bine.

Atunci visul va deveni realitate.

Cum e posibil acest lucru?

Ce se întâmplă în vis acela va fi viitorul tău.

Dacă vrei să te opreşti, doar ce ai visat până acum,

va deveni realitate.

Întâlnirea cu bărbatul căruia i-ai arătat unde e cafeneaua,

furtul poşetei şi înapoierea ei, flirtul din cafenea

toate acestea se vor întâmpla mâine.

E timpul să te hotărăşti...

Ieri, în pauza de prânz, am trecut pe la o librărie şi am văzut acolo cartea ta.

Am început s-o citesc, mi s-a părut interesantă, aşa că am cumpărat-o.

Voiam să ţi-o fac cadou.

- Unde ai ajuns? - La scena sărutului.

Mă simt foarte prost.

Personajul principal este atât de atrăgătoare.

Cine e?

Fosta ta prietenă?

Viitoarea mea prietenă.

Ai de gând să mă săruţi?

Ne cunoaştem de mai puţin de-o zi.

Nu este mai importantă starea de spirit decât numărul de întâlniri?

De ce sunt toţi bărbaţii atât de grăbiţi?

Să nu crezi că mă grăbesc.

Mai târziu, când ne vom îndrăgosti,

vom regreta că nu ne-am întâlnit mai devreme.

Am mai trecut prin asta.

Am cerut atunci bărbatului aceluia fotografia copilului său.

Deci, ce părere ai despre cartea mea?

Mi-a plăcut foarte mult scena sărutului.

Ai scris-o inspirat din experienţa personală?

După ce citeşti astfel de cuvinte e imposibil să refuzi un sărut.

„Mâinile tale sunt atât de delicate..."

Doamne,

e din cartea ta!

Personajul masculin descrie mâna personajului feminin.

Cred că eşti un om bun.

Scriitorul citează fragmente din cartea sa. De ce?

Vreau să te sărut.

Nu acum. Nu grăbi lucrurile.

Nu-mi pot lua ochii de la buzele tale.

Sunt atât de frumoase.

Mulţumesc.

Pot să-ţi pun aceeaşi întrebare pe care o pune şi personajul tău feminin?

„Cât de frumoase sunt? ”

Întotdeauna mă uit doar la buze când întâlnesc o fată.

- Buzele îmi spun totul. - Cum adică „totul”?

E secret.

Nu!

Ajunge un sărut azi.

- Gata! - Bine.

Nimeni nu m-a sărutat niciodată aşa. Atât de dulce.

- În sfârşit, ne-am sărutat. - Un sărut e un lucru atât de ciudat.

Oricât de mult ai vorbi cu cineva, rămâne o distanţă între tine şi ea.

Dar după un sărut, devin mai apropiaţi.

E firesc,

pentru că pielea noastră intră în contact.

Pielea e un lucru foarte ciudat.

Şi dacă faci sex?

Va fi mai plăcut?

Bineînţeles că va fi.

Contactul cu pielea interioară.

Toate vasele sanguine se dilată.

Vasele interioare ale pielii...

Sună provocator.

Voi, scriitorii, vă exprimaţi altfel.

- Vrei s-o facem? - Nu.

Nu toate într-o singură zi. Nu sunt genul acela de fată.

Nu mi-a fost uşor nici cu acest sărut.

De ce?

Pentru că o ai pe femeia aceea. Cea la care te-ai dus.

Ţi-am spus, ne-am despărţit.

Promite-mi că nu te vei mai duce niciodată să o vezi.

Adică... De când ne-am sărutat.

Pot să-ţi cer asta?

Sau nu?

Poţi.

„Dacă îţi place un bărbat, trebuie să faci totul ca să fie al tău."

"Chiar dacă te găseşte atrăgătoare, poate s-o facă şi cu alte femei."

"Chiar dacă nimeni nu îţi stă în cale,"

"trebuie să te asiguri că se întâlneşte doar cu tine."

"Pentru asta e nevoie să-i cucereşti atât sufletul..."

"cât şi trupul."

"Sexul poate subjuga un bărbat."

"Şi acest lucru trebuie făcut cu grijă."

"Altfel, te va considera o femeie ieftină."

"Trebuie să te asiguri că sexul cu tine va rămâne cea mai frumoasă amintire a sa”.

Bună!

Haide. Unu-doi-trei.

Hai! Încă puţin.

Mergem?

Îţi aminteşti de fata aceea?

- Care? - Cea pe care ai ajutat-o.

Da.

Ce culoare avea bluza ei?

Roz, cred.

- Aşa e. - De ce mă întrebi?

Nu. Nu vreau.

- Nu mai pot rezista. - ”Poartă-te cu mine cu grijă”.

- E din cartea mea. - M-am oprit acolo.

Mi-a plăcut foarte mult fraza asta.

Ce i-a răspuns el?

Spune-mi, tu ai scris-o.

Nu mai rezist.

Hei, acolo nu era aşa!

El spunea: „Voi avea răbdare până vei dori asta”.

Ce nebunie! La fel ca în roman.

Iar acum...

- Ce e? - Uite!

E un bărbat şi o femeie.

Aşa, pur şi simplu? Fără măcar să se sărute?

Credeam că mor.

La fel ca prima dată.

Dar nu se compară cu ce am simţit acum.

Toţi bărbaţii cu care am fost...

toate senzaţiile trăite...

Totul a dispărut.

Ai şters tot.

Alo.

Daniel, unde eşti?

Dă-mi-l!

Da, eu sunt.

Am venit la tine.

O prietenă.

De ce naiba ai pus mâna pe telefon? De ce ai răspuns?

Nu suntem încă atât de apropiaţi!

N-am spus nimic.

De ce naiba mă verifici?

Cine e Lina?

- O prietenă. - Este fata de la cafenea?

Părea mai tânără.

Era alta.

A sunat pentru prima oară după mult timp.

Unde pleci?

- Unde pleci? - Afemeiatule!

Dacă pleci, totul s-a sfârşit între noi!

Du-te, dacă vrei.

Atunci voi considera că tot ce s-a întâmplat între noi a fost o greşeală.

Ne-am despărţit.

Îţi promit că...

De acum înainte eşti singura mea iubită.

Te iubesc.

Noapte bună!

N-o să pot dormi în noaptea asta.

De ce?

Îţi mulţumesc că m-ai întrebat cum poţi să ajungi la acea cafenea.

Eu îţi mulţumesc.

Unde ai fost atâta timp?

De ce ai intrat abia acum în viaţa mea?

Îmi pare rău că am venit prea târziu.

Am fost la cafeneaua „Visul”.

Şi am văzut-o.

Era cu un bărbat mai în vârstă ca tine.

Dar acum trebuie s-o uiţi.

Ar trebui să-ţi pese doar de mine.

Ce cauţi aici? Eşti nebun? Pleacă!

Te-am implorat să nu mai stai cu oameni bătrâni.

Termină cu tâmpeniile astea! Pleacă înainte să chem poliţia!

- Nu plec până nu se cară el de aici. - Nu te mai amesteca în viaţa mea!

Nu plec!

Nu trebuie să trăieşti aşa!

Eşti încă frumoasă şi plină de via? ă.

Sufăr pentru că asta se întâmplă din cauza mea!

Ea e noua ta iubită, da?

- De ce ai venit? - Ce? Mi-ai promis!

Cum îndrăzneşti să mă întrebi?

Mi-e silă că locuieşte cu un bătrân.

De ce ţi-e silă ţie? Ea ar trebui să simtă asta.

Ia-l.

Să nu te mai întorci!

Pleacă!

Iartă-mă. Îmi pare rău.

De ce e atât de importantă pentru tine vârsta?

Te-ai şi bătut! Cu un bătrân!

Voi avea grijă doar de tine, crede-mă.

Nu mai am încredere în tine.

M-am îndrăgostit de tine, iar tu doar te-ai folosit de mine!

- Şi eu te iubesc. Ai încredere în mine! - Nu, mi-ajunge!

Din, îmi pare rău că te-am trezit. Vreau să te întreb ceva foarte important.

Când te-ai întâlnit cu (acel) tip,

îţi aminteşti, mai era o fată acolo?

Chiar te-a ales pe tine?

Şi acum,

eşti sigură că te iubeşte numai pe tine?

Am înţeles.

Noapte bună!

Dacă mă înşeli, te omor!

Te iubesc.

Promite-mi că nu te vei mai întâlni cu alte fete.

Promit.

Scoate-i parola!

De ce?

Fără parolă, fără suspiciuni.

Sun-o!

Spune-i că totul s-a terminat între voi.

Şi schimbă-ţi azi numărul.

Tu nu mai ai niciun iubit?

Bineînţeles că n-am.

Atunci, de azi înainte, nici tu nu vei mai vorbi cu nimeni.

Jur.

Alo,

eu sunt.

Acum sunt cu noua mea prietenă.

La un hotel.

O iubesc foarte mult!

Înţelegi?

Rămâi cu bine!

Acum eşti mulţumită?

De cât timp sunteţi împreună?

De doi ani?

Şi vă despărţiţi aşa?

Nu îţi pare rău?

Încă nu e prea târziu...

Dacă nu vrei să renunţi la ea, pleacă!

- Te iubesc. - Şi eu te iubesc. Şi eu...

Şi eu te iubesc.

Lina, deschide uşa!

De ce-ai făcut asta?

Nu ai zis că te-ai despărţit de ea?

Am făcut asta ca să nu vă întâlniţi în secret.

Ce?!

Pot să dau un telefon?

De ce?

O cunosc pe Lina.

Cum îndrăzneşti să-i mai rosteşti numele? Ce-i cu ea?

E atât de sensibilă. Îmi fac griji pentru ea.

O singură dată. Ultimul apel, te implor.

Bine,

dar o să ascult şi eu.

Tu eşti? Tu eşti, Daniel?

Răspunde! Tu eşti?

Nemernicule! Şi-a tăiat venele. Ai auzit?

Nu?!

Unde eşti?

Spune-mi unde eşti, jigodie?

De azi înainte, vom locui împreună.

Vrei?

Îmbracă-te.

Cred că e încă în viaţă. Probabil a fost salvată.

Vrei să spui că e vina mea?

E numai vina ta. Schimbi fetele aşa cum o femeie îşi schimbă hainele!

Ieşi afară!

O să stea aici cu noi. Ai ceva împotrivă?

Îţi dau voie să mergi la mormântul Linei.

Acum că e... moartă, nu mai sunt geloasă.

I-aş cere şi iertare, Linei.

Ce înspăimântătoare ai devenit.

Unde e fata aceea amabilă căreia i-am cerut să-mi arate unde e cafeneaua?

E adevărat.

Acum înţeleg.

Am vrut să găsesc un bărbat, fără să fac vreun rău altcuiva.

Îmi pare atât de rău că m-am gândit doar la dragostea mea.

Dacă e adevărat ce spui,

atunci hai să mergem împreună.

Aveţi un cric? Îmi trebuie să ridic maşina.

Nu.

Bine. Îmi puteţi atunci împrumuta telefonul, ca să sun pe cineva?

- Nu, bateria e moartă. - Am înţeles.

De ce l-ai minţit?

Când eşti atât de politicos devin geloasă.

Dar e bărbat!

E şi o femeie în maşină.

Ţi-ai pierdut minţile.

Mi-e silă de mine...

Ce e?

Regreţi că m-ai ales pe mine?

Nu, dar nu ştiam că eşti atât de înspăimântătoare.

Cât de de frumoasă era...

şi a murit din cauza mea.

Nu vorbi aşa!

Îmi recunosc sincer vina.

Cu câtă cruzime poţi să spui asta.

De parcă ai fi venit aici...

ca să fii sigură că e moartă.

Ce vrei să spui?

- Că sunt atât de crudă? - Eşti!

Cum m-am putut îndrăgosti de tine?

Cum am putut să devin un criminal în dimineaţa aceea?

Iar acum, trebuie să trăiesc cu povara asta toată viaţa mea.

Iată ce a făcut din mine gelozia ta nenorocită!

Dumnezeu te va judeca.

Am venit să ne cerem iertare de la Lina, să începem o viaţă nouă, fericită.

Acum te uiţi la fotografia ei şi te gândeşti la răzbunare, nu-i aşa?

Nu vă certaţi aici!

Aţi cunoscut-o?

Cum vă numiţi?

Am venit să ne luăm rămas-bun de la cineva drag,

şi ne întrebaţi cum ne cheamă?

Membrii familiei mi-au cerut să nu las un om pe nume Daniel, să vină la mormânt.

Deci, cum vă numiţi?

Cum poţi să interzici cuiva să vină la mormântul unui om?

Cum e posibil aşa ceva?

N-am dreptate?

Ce e?

N-am dreptate?

- De ce n-ai făcut ce-ai jurat? - Ce?

Să nu te uiţi la alţi bărbaţi, să nu vorbeşti cu ei. Ai promis!

Te referi la groparul ăla? E bătrân. E trecut de 60 de ani.

Dacă e bătrân, nu e bărbat?

Fata din mormânt a fost şi ea femeie!

Eşti nebun! Nici măcar nu m-am uitat la faţa lui!

Atunci spune-mi, ce culoare aveau hainele lui?

Ce spui?

Răspunde-mi, ce culoare aveau hainele lui?

Albastru, poate, nu-mi amintesc...

De ce minţi că nu-ţi aminteşti?! Ţi-ai amintit că are în jur de 60 de ani?!

- Avea ochelari? - Ce?

Eşti bolnav!

- Răspunde, avea ochelari sau nu?! - Dă-mi drumul!

- Avea ochelari sau nu?! - Avea.

Îmi pare rău, nu mă voi mai uita niciodată la un alt bărbat!

Jur!

Dar şi tu trebuie să juri, că nu vei vorbi sau nu te vei uita niciodată la o altă fată.

Jură-mi!

- Cât o să mai continuăm aşa? - Tu ai început.

Nu e un pariu cu cine rezistă mai mult.

Ne iubim atât de mult încât am ucis un suflet nevinovat.

Pentru a salva iubirea noastră, trebuie să uităm totul.

Doar atunci vom vedea cât de profundă e dragostea noastră.

Ai dreptate.

Când ajungem acasă, nu mai vorbim cu nimeni.

Vom trăi doar unul pentru celălalt.

Până vom muri.

Nu.

Aici e mormântul ei.

Te-am trezit?

Continuăm?

Dacă vrei să înceteze, deschide fereastra, fă un duş şi să nu adormi.

Nu te speria.

Orice s-ar întâmpla, există întotdeauna şi ceva frumos.

Ce vrei să spui?

Ceea ce pare îngrozitor la un moment dat, într-un context mai general...

Nu merg.

Ce faci?

E gravidă! N-o atinge!

E doar un moment din viaţă.

Viaţa e o încercare.

Are atât clipe de fericire, cât şi de suferinţă.

Dar întotdeauna ai dreptul să alegi.

Nu, nu vreau.

Sunt obosită.

Obosită de la ce?

Nu mă mai excită nimic.

Nici eu?

Mă plictiseam.

Nu ştiu ce mi-a venit.

- Şi dacă te plătesc? - Poftim?

10 dolari.

Sunt un fel de prostituată sau ce?

Bine.

Dă-mi mai mult.

Cât?

O sută! O sută de dolari.

Am cumpărat ceva şi pentru mine. Cu ce-am greşit?

Să nu uiţi, trăieşti pe banii mei!

Mergi să vinzi la piaţă! Acolo poate câştigi şi tu ceva bani, deşteapto!

Ce ai spus?

Chiar vrei să mă duc să vând la piaţă?

Unde te duci noaptea?

- Am spus asta la supărare. - Cum ai putut?

Am trecut prin multe greutăţi împreună.

Ştii cât de grea e viaţa.

Te iubesc!

Cretinule!

Se pare că mâna îţi aduce mai multă plăcere decât corpul meu. Nu-i aşa?

Aşa se pare.

- Vrei să vorbim? - Mâine dimineaţă.

Nu, vreau să vorbim acum.

Ştii cât timp a trecut de când ne-am întâlnit prima oară?

Bărbaţilor nu le pasă de asta cum le pasă femeilor.

O săptămână.

Iar noi doi ne purtăm ca doi bătrâni care trăiesc împreună de 50 de ani.

- Vrei să spui că e vina mea? - Nu mai suport!

Şi ce-i cu asta?

Tot mai crezi că a murit din cauza mea?!

Întreabă orice fată. Şi ea ar fi făcut la fel.

Doamne,

ce e asta?

Ăsta e...

primul semn.

Ce?

Următorul e recunoaşterea vinovăţiei tale.

Hai, recunoaşte.

Până la urmă, tu ne-ai adus pe amândoi în situaţia asta.

Ce ai cu câinele?

Curăţă cartofii.

Simt că o iau razna.

Credeam că vom fi fericiţi dacă ne vom vedea doar unul pe celălalt.

Cum de ne-am îndepărtat atât de repede unul de altul?

Şi acum ce vrei? Vrei să pleci?

Am spus eu că vreau să plec? Spuneam doar ce simt.

- Dar tot vrei să pleci, nu? - Şi tu?

N-o să plec dacă nu pleci nici tu.

Mai rezist încă pentru că te iubesc.

Iar tu pari că mă provoci.

Dacă plecăm de aici, înseamnă că totul s-a terminat.

Nu voi accepta aşa ceva. Ai înţeles?

Te gândeşti tot timpul la ea!

Aştepţi ca eu să renunţ şi să plec de aici, nu-i aşa?

Încearcă să pleci.

O să te tai în bucăţi.

Asta nu mai e dragoste!

Asta e ură.

Dragoste, ură... nu contează.

Ai înţeles?

Cât de dezgustătoare este iubirea ta?!

Unde e omul acela sincer şi grijuliu pe care îl ştiam?

Eşti diavolul în carne şi oase, care vrea să mă ispitească.

Cine a spus asta?

Nu o văd nici eu pe fata aceea frumoasă, care mi-a arătat drumul spre cafenea.

Eşti o curvă nenorocită care m-a înlănţuit cu dragostea ta egoistă.

- Ne justificăm din nou. Javră! - Şi-atunci ce facem?

Ce mai aşteptăm?

Da...

e normal.

Dacă vrei să continui...

Încetează! Ştiu, m-am săturat! Nu mai vreau!

Să nu cumva să îndrăzneşti să pleci!

Două javre nu pot sta în aceeaşi casă.

Ce faci?

Ce naiba ai făcut, nebuno?

Ticălosule! Am să te omor!

Hai, loveşte!

Totul se va sfârşi după ce unul dintre noi va muri! Târfă!

- Nebunule! - Hai, dă!

Mori, diavole!

Poate că aşa vom scăpa.

Chiar crezi că sunt un diavol? Că sunt atât de crudă?

Te iubesc cu adevărat.

Mi-e frică să nu te pierd.

E adevărat...

Nu am vrut ca limba ta caldă să ajungă în gura altei femei.

Mi-a fost teamă că răsuflarea ta fierbinte, îi va pătrunde în suflet.

M-a înfuriat faptul că sudoarea ta se poate prelinge în ochii ei.

Iar penisul tău, i-ar pătrunde în inimă.

Nu accept ca trupul tău, care mă excită atât de mult,

să atingă trupul altei femei...

Poţi să mă învinuieşti cât vrei, dar nu pot să te împart cu nimeni.

Te urmăresc de multă vreme.

Eşti sechestrată acolo?

Dacă eşti în pericol, sună-mă imediat.

Nu-ţi băga nasul în viaţa mea, pot să am şi singură grijă de mine!

Te-am urmărit de când ai intrat în blocul ăsta.

Ai fost sechestrată acolo, sunt sigur de asta.

El doar se foloseşte de tine.

Cred că ai nevoie de ajutor.

Ai spus că mă iubeşti.

Atunci hai să schimbăm puţin lucrurile.

Nu putem să stăm aici închişi toată ziua. Nu ne face bine deloc.

Hai să ne plimbăm o oră prin parc.

Ascultă!

Şi florile au nevoie de lumina soarelui pentru a putea să trăiască.

Poate aşa vom redescoperi şi noi dragostea noastră.

Nu mai fi supărat, gândeşte-te la asta.

Ne chinuim unul pe altul.

Hai să ne plimbăm în parc o oră pe zi, purtând măşti, ochelari de soare şi căşti.

Bine.

Capul!

Vrei să încerci şi tu?

Nu vreau. Mă uit doar.

- Alo? - Alo!

Da.

Ne-am plimbat azi în parc, ne-ai văzut?

Nimeni nu mă ţine închisă aici. Sunt fericită. Omul ăsta mă iubeşte.

Nu am vrut să-ţi spun, dar nu eşti prima lui femeie.

Încetează, ajunge!

N-am nevoie de mila ta împuţită!

- Ce faci aici? - Luam puţin aer.

- Ascultă, ai învăţat să joci golf? - Da.

Nu-l băga în seamă, e un nebun. Hai să mergem.

Stai, cred că e ceva aici.

- Alo. - Dă-i drumul imediat.

- Ai şi binoclu. - E nebun, nu-l lua în seamă.

Dacă nu-i dai drumul, chem poliţia.

Tu cine eşti?

Nu e nevoie să ştii. Dă-i drumul.

Stai acolo, jigodie! Vin la tine.

Vino, te aştept. O să te bag la închisoare.

- Nu te duce, te implor! - Dă-te la o parte!

- Te rog, nu te duce! - Dispari din faţa mea! Târfă!

Fugi, o să te omoare!

Nu, profită tu de şansa asta şi fugi! Vorbim mai târziu.

Te rog, nu! Te implor!

Alo, mamă?

Iartă-mă că te-am trezit.

Am avut un coşmar.

Un vis despre o iubire tristă.

Am crezut că,

dacă iubeşti pe cineva foarte mult,

poţi trece peste toate greutăţile.

Dar se pare că,

cu cât iubeşti mai mult, cu atât e mai greu.

Se poate muri din dragoste? Mamă!

Mamă, de ce taci?

Ce?

Soarta, spui?

Bine.

Voi hotărî singură.

Noapte bună, mamă!

Scuză-mă!

Ştii unde este cafeneaua "Visul"?

Da, ştiu.

Cum ajung acolo?

- E chiar în drumul meu. - Mulţumesc. Încotro?

Trecem mai întîi strada...

Mergem?

Regia, scenariul şi imaginea: KIM KI-DUK

Montajul: Audrius Juzenas, Karolis Labutis

Muzica: Sven Grunberg

CHEMAREA LUI DUMNEZEU

Distribuţia: