Original subtitles

MACISTE LA CURTEA MARELUI HAN

Traducerea, adaptarea şi sincronizarea manuală: Cristian '82

N-are rost.

Nimeni nu va putea face Clopotul Libertăţii să bată din nou.

Nu ne rămâne decât să sperăm că trupele marelui han din Mongolia

vor putea elibera China de sub dominaţia tătară.

În sec al XIII-lea, China era de mulţi ani

sub dominaţia crudă a tătarilor.

Împăratul Wung, după ce-a încercat în zadar să-şi ajute poporul,

vrând să dea iar glas unui clopot imens, simbolul libertăţii lor,

pe care nicio putere n-a putut să-l facă să bată,

a fost nevoit să cheme nişte străini să-l ajute.

Marele han al mongolilor a acceptat invitaţia

şi a izgonit tătarii din Imperiul Ceresc.

Poporul chinez l-a salutat ca pe un eliberator,

fără să se gândească pe loc că doar şi-au schimbat stăpânul.

Onoare şi glorie marelui han al mongolilor

care a fost de acord să-şi pună puternica oaste

în folosul cauzei libertăţii ţării noastre.

Suveranul Imperiului Ceresc te aşteaptă la palat,

pentru a onora cum se cuvine sosirea şi victoria ta, mare comandant.

Poporul nostru îţi salută soldaţii ca pe fraţi,

şi se închină în faţa vitejiei lor.

Ce simbolizează dansul ăsta?

Lupta continuă dintre bine şi rău.

Se va termina când va triumfa binele, fireşte.

Fireşte.

Cu permisiunea ta, fiul al cerurilor,

aş vrea să te răsplătesc pentru spectacolul oferit.

- Ce vrea să facă? - E ciudat.

- Ce e asta? - Vei vedea.

Răbdarea e cea mai bună virtute.

Opreşte-te, Bayan!

Ucigaşul nu trebuie să moară,

până nu ne va spune cine l-a înarmat.

Tortura îl va face să vorbească.

Duceţi-l de aici!

Cine te-a determinat să-l ucizi pe împărat?

Vorbeşte!

Mai învârte de funie.

Vei vorbi?

Cine ţi-a ordonat să-l ucizi pe împărat?

Nu abuza de răbdarea mea.

Aşadar, te-ai decis să vorbeşti?

Cine te-a înarmat?

Mai învârte de funie.

Haide.

Ajunge!

Mai învârte o dată!

E mort.

Păcat.

E greu să vorbeşti cu limba tăiată.

Voi păstra eu simbolul puterii

până în ziua în care prinţul va urca pe tron.

Anunţaţi poporul că tânăra prinţesă Lei-ling

va fi dată în grija sfintei mănăstiri Tang,

unde va creşte studiind principiile religiei poporului ei.

Prinţul va rămâne la curte

şi va fi educat până va putea să urce demn pe tronul ce-l aşteaptă.

Până atunci,

eu voi prelua regenţa imperiului chinez.

Au trecut zece ani.

Poporul chinez a fost supus unei tiranii şi mai rele decât cea a tătarilor.

Marele han al mongolilor i-a înrobit pe cei cărora le-a promis libertatea

şi a aruncat ţara în sărăcie şi foamete.

Freamăte de revoltă au străbătut China, dar toate tentativele au fost zadarnice.

Noii dominatori nu au limite în ferocitatea pedepselor

şi în cruzimea represaliilor.

Şi mulţimea tristă a servitorilor

s-a alăturat tragicii mulţimi a condamnaţilor.

Pregătiţi-vă.

Soldaţii mongoli au fost ucişi în vecinătatea acestui sat.

Marele han, în iluminata lui dreptate,

a ordonat ca pentru fiecare mongol ucis,

zece ostatici să fie decapitaţi.

Continuă să atace şi să scape,

dispărând în neant.

Represaliile şi pedepsele nu sunt posibile

faţă de reţeaua de complici care-i protejează.

Inamicii tatălui tău nu pot trăi sub acelaşi acoperiş cu tine.

Inamicii tăi apropiaţi te văd mereu cu sabia în mână.

E legea lor.

Te consideră un inamic.

Dacă ai fi încoronat împărat al Chinei, lucrurile s-ar schimba.

Iată-l acolo. Viitorul împărat al Chinei.

Curând va fi adult şi va fi greu să mai fie dominat.

Prinţul Tai Sung adoră vânătoarea.

Iar vânătoarea e periculoasă.

Un accident se poate întâmpla cu mare uşurinţă.

Mai rămâne micuţa Lei-ling, închisă în mănăstirea aia îndepărtată.

Nişte rebeli falşi pot cere adăpost măicuţelor.

Vor fi represalii.

Prinţesa ar fi ucisă din greşeală,

iar vina ar cădea asupra rebelilor.

Prinţesa cred că s-a schimbat foarte mult.

Au trecut zece ani.

Are tatuat Dragonul Imperial pe mână.

Nu va fi greu de recunoscut.

O soartă tristă le-a rezervat stelele celor doi tineri moştenitori.

Avându-te alături, Liu Tai,

e o alinare pentru sufletul meu.

Voi fi mereu alături de tine,

chiar şi când vei conduce ţara asta ca domn şi stăpân.

Vino cu mine.

Tinere prinţ, cu acordul tău, am decis să organizăm o vânătoare de ziua ta.

E cel mai frumos cadou pe care-l puteam primi.

Eu merg în partea asta;

voi veţi merge în jurul mlaştinilor,

iar tu, Tai Sung, vei sta lângă capcana pentru tigru.

Vom vedea care-i cel mai abil vânător.

Aşteaptă să apară tigrul

şi-ţi voi aduce pielea lui pentru a-ţi decora tronul.

Bayan,

îl las în grija ta pe prinţ.

Soldaţii tăi să se grăbească. Mănăstirea măicuţelor budiste e foarte departe

şi cine îi comandă să nu uite de dragonul tatuat.

Repede! Puneţi-l în capcana tigrului.

- Nu! Nu! - Grăbiţi-vă! Grăbiţi-vă!

Tigrul nu e departe.

Nu!

Nu!

Nu!

Acum acoperiţi-o.

Repede! Să urcăm în copac.

Ajutor!

Ajutor!

Fiţi atenţi!

Prinţesa are un dragon tatuat pe mâna stângă!

Căutaţi-o!

Căutaţi-o! N-o lăsaţi să scape!

Ce vrei? Cine eşti?

Cine eşti?

Nu-ţi fie frică, străine. Eşti bine-venit aici.

Cel care e cu tine e prinţul Tai Sung.

E rănit. Ce s-a întâmplat?

Spune-ne totul. Cine eşti tu?

Numele meu e Maciste.

M-am născut din stâncă.

Spune-mi, de unde-ai venit?

De foarte departe.

Intră. Dacă urăşti invadatorii Chinei, asta-i casa ta.

Luaţi prinţul de la el şi duceţi-l în camera mea.

Aveţi grijă.

Eu sunt mintea care conduce oamenii care luptă contra asupritorilor mongoli.

Cho, în schimb, e sabia care loveşte oriunde şi oricând.

Cred că-i un om foarte curajos. Aş vrea să-l cunosc.

Îl vei întâlni mai repede decât crezi, dacă te vei alătura luptei noastre.

Prinţul se odihneşte.

Rănile lui nu sunt grave. Se va vindeca rapid.

Mă bucur să aud asta.

Dar dacă marele han a ordonat uciderea lui Tai Sung,

mai bine l-am face să creadă că planul lui a avut succes.

Wai Tung!

Du-te rapid în pădure şi fă să dispară cadavrul tigrului.

Dar lasă-i urmele.

Dar mai sunt cadavrele gărzilor pe care le-am ucis.

Când mongolii vor descoperi cadavrele camarazilor lor,

vor crede că i-a atacat tigrul.

Îi vom trimite lui Tao, marele nostru preot de la palatul imperial,

restul de haine ale prinţului pentru a-l face pe han să creadă că e mort.

Aţi lăsat prinţesa să scape.

Trădătorilor!

Dar, d-le,

- poate a fost ucisă. - Poate, poate, de ce „poate”?

Nu se răspunde cu „poate” la ordinele mele.

„Poate” şi Tai Sung e mort,

dar cadavrul i-a dispărut fără a lăsa vreo urmă.

Iertaţi-mă, d-le.

- Am făcut tot ce-am putut. - N-ai făcut destul.

Iar eu nu pot permite greşeli în aşa ceva.

Duceţi-l de aici!

Vei plăti cu viaţa ta.

Nu, d-le! Nu, nu, nu!

Nu mai am lacrimi să plâng.

Moartea şi nenorocirea şi-au întins aripile negre peste ţara noastră.

Astea aparţin prinţului Tai Sung?

Nişte călugări de-ai noştri în pelerinaj nu departe de mănăstire

au văzut un tigru lângă rămăşiţele unui băiat.

Dar la apariţia lor, fiara a fugit,

târând cadavrul băiatului în pădure.

Călugărilor nu le-a rămas decât să adune hainele bietei victime

ca dovadă a nenorocirii lui.

Iar mie soarta tristă de a recunoaşte

aceste haine zdrenţuite şi pline de sânge,

mantia prinţului meu.

Mi se rupe inima la auzul unor astfel de veşti.

Voi face public asta ca tot poporul să poată plânge împreună cu noi

moartea prinţului lor.

- Taverna lui Wang? - Da, e acolo în spate.

- În partea aia? - Da, da.

- Taverna lui Wang? - E aia de acolo.

Şapte, patru, opt, patru, cinci, şase...

Trei, nouă, şapte, patru, patru...

Bine ai venit, prietene. Bine ai venit în umila mea tavernă.

Dă-mi mâna.

Vreau să văd dacă ţi se potriveşte inelul ăsta.

Îmi pare rău, prietene, dar e prea mare pentru degetul meu.

Dar ştiu pe cineva căruia i s-ar potrivi perfect.

Urmează-mă.

E un străin aici care vrea să încerce un inel pe degetul tău.

Pleacă.

Te aşteptam. Eu sunt Cho.

Ştiai că vin?

Ştiu multe lucruri despre tine.

Ştiind că eşti prietenul nostru viitorul mi se pare mai bun.

Iar eu am auzit că eşti un om capabil să facă orice.

Un om fără curaj e ca o sabie fără tăiş.

Putem face multe lucruri împreună.

Cum se simte prinţul pe care l-ai salvat?

Pe zi ce trece tot mai bine.

Nu!

Ajutor! Ajutor!

- Îţi voi da o lecţie! - Dă-mi drumul!

- Nu! - Nu te mai prosti!

Nu!

Dă-mi drumul!

Hangiu!

Ce vrei?

Vreau o cameră pentru mine şi floricica asta.

Dă-i drumul acelei fete!

N-am nevoie de sfaturile tale. Vezi-ţi de treaba ta!

Nu! Dă-mi drumul!

- Te învăţ eu ce-i umilinţa! - Nu vreau!

- Ridică-te! - Nu!

Ţi-am spus să-i dai drumul acelei fete!

Ai nevoie de o explicaţie mai bună?

Cine ţi-a făcut asta?

Un nebun din tavernă!

Urmaţi-mă.

Nu-ţi fie frică, dar acum e mai bine să pleci.

Ascultă...

- Mulţumesc. Mulţumesc. - E vreo altă cale de ieşire?

- Da, prin pivniţă. - Du-te cu el.

Noi ne revedem la mănăstire.

Mă ocup eu de gărzi. Pleacă!

Gărzile! Gărzile!

Gărzile... Gărzile...

- Nu mişcă nimeni! - Nu mişcă nimeni!

Opriţi-vă! Întoarceţi-vă!

Întoarceţi-vă!

Aşadar, tu l-ai bătut pe bietul om?

Bătut?

Îl învăţam nişte exerciţii acrobatice şi el a sărit pe fereastră.

Încerci să mă iei de prost?

Chiar dacă aş vrea, n-aş putea.

Ai o faţă prea inteligentă.

Cred că o întindere de muşchi îţi va face bine.

Nu!

E un leac pe care nu-l cunosc.

Tu l-ai mai încercat? E mai potrivit pentru tine.

Ai grijă, nu-mi plac glumele.

Dar nu fac pe glumeţul.

E mai bine aşa sau va trebui să-ţi şterg zâmbetul de pe faţă.

Serios? Acum tu faci pe glumeţul.

Eu cred că-i distractiv, dar mă grăbesc şi nu pot pierde timpul.

De asta va trebui să-ţi răspund într-un mod rapid.

Puneţi mâna pe el! Puneţi mâna pe el!

Îmi pare rău pentru ce s-a întâmplat, dar n-a fost vina mea.

Uneori o nenorocire se poate transforma într-o bucurie.

Rămas-bun, prietene!

Ai nişte orez şi pentru mine?

Am încercat toată ziua să-ţi uit faţa şi ochii.

Dar n-am reuşit.

Dar, cine eşti?

Bătrânul ăla e vreo rudă de-a ta?

Atunci, e un prieten al celui care te-a însoţit?

Şi pe ălalalt îl iubeai?

Nu, nu se poate.

Nu mi te pot imagina întâlnindu-te cu un astfel de om.

E atâta puritate în tine.

Nu te deranjează dacă rămân aici?

Ştii, în fiecare noapte trebuie să-mi schimb cuibul.

Mă ascund mereu într-un loc diferit.

Te ascunzi? De ce?

Fiindcă e uşor să mă feresc de-o lance ziua,

dar e greu să evit o săgeată noaptea.

Săgeata cui?

A oricărui soldat al marelui han.

Sunt un rebel.

Mongolii vor continua să chinuie China,

până carnea şi sângele nostru vor crea un alt mare zid contra lor.

Continuă, te rog!

Ce vrei să ştii?

De ce-i urăsc pe mongoli?

Fiindcă ne asupresc,

ne invadează ţara.

Îşi bagă mâinile pătate de sânge în tot ce avem mai sacru.

Nu ştiu de ce-ţi spun ţie lucrurile astea.

Fiindcă eu le pot înţelege.

Să le înţelegi?

O fată aşa de tânără?

- Cunoşti simbolul ăsta? - Tatuajul Imperial!

Iartă-mă.

N-am ştiut cine eşti.

Nu poţi să rămâi aici. Te voi duce rapid la adăpost.

Unde? Mă caută peste tot.

Nimeni nu te va găsi în ascunzătoarea noastră din munţi.

Dar tu cine eşti?

Nu ştiu care-i numele tău.

Numele meu e Cho.

Cho? Cho, rebelul?

Am auzit multe despre tine.

Iartă-mă, dar acum trebuie să plec.

- Mă laşi singură aici? - Nu-ţi fie frică. Mă întorc repede.

Trebuie să găsesc o cale să te duc de aici.

Daţi-i drumul! Daţi-i drumul!

Fiule! Fiul meu!

Ce a făcut?

Îl acuză că-i rebel.

Cineva l-a trădat.

Nu dispera. Poate ajutorul nu-i departe.

Atenţie! Fugi!

- Puneţi mâna pe el! - Nu!

Daţi-mi drumul! Nu!

Nu!

Nu!

Duceţi-o de aici! Grăbiţi-vă!

Hai! Mişcă!

Grăbiţi-vă!

Haideţi! Grăbiţi-vă! Mişcaţi-vă!

Informaţiile au fost exacte şi foarte utile.

Tu.

Nu, nu.

Trebuie să profiţi de puterea şi elanul adversarului

şi să-l faci să devină aliatul tău. Ai înţeles?

Aşteaptă.

În picioare.

Luptaţi între voi.

Aveţi grijă la poziţii.

Încă o dată. Haide.

De la început.

Bună treabă.

Tu.

Hai, atacă-l.

Cum să fac asta? E prinţul!

Dacă era mongol, nu-ţi păsa dacă-i un prinţ sau un cerşetor.

Hai, atacă-l.

Urmaţi-mă!

L-am găsit lângă râu.

A fost lovit de-o săgeată.

- Ma... Maciste... - Spune.

Prinţesa Lei-ling a fost capturată de soldaţi.

E în pericol.

O vor ucide! O vor ucide!

Sunt rebeli.

Sunt în agonie de două luni.

Mai bine ai începe să vorbeşti.

Cine a fost omul care a intrat în colibă?

Unde-i ascunzătoarea rebelilor?

Nu vrei să vorbeşti, nu?

Îţi voi tăia limba, fii sigură de asta.

O, nu! Nu!

Nu! Nu!

Nu!

Prinţesa Lei-ling!

Daţi-i drumul!

Ce întâlnire minunată!

De ce n-ai vorbit, prinţesă?

Dacă tatuajul nu te-ar fi dat de gol,

călăul n-ar fi avut milă de tine.

Scuteşte-mă de ironia ta.

Sunt prizoniera ta

şi ştiu ce soartă mi-ai rezervat.

Prizoniera mea? Nu.

Vrei să spui musafira mea.

Sau mai bine zis,

regina acestui palat şi a acestui pământ care-ţi aparţine.

N-ai de ce să te temi.

Nu contest promisiunea făcută

în faţa trupului lipsit de viaţă al bietului tău tată.

Cei care au atacat mănăstirea unde erai au plătit cu viaţa lor.

Urmează-mă, prinţesă.

Vino cu mine.

Azi e o zi de sărbătoare pentru China.

Ce aştepţi ca s-o ucizi?

Vrei ca poporul ei s-o elibereze?

Nimeni nu o va elibera pe Lei-ling, fiindcă nu-i prizonieră.

E regina acestui palat şi a acestui oraş.

E împărăteasa Chinei.

Iar eu voi fi împăratul care va domni alături de ea.

Ce vrei să spui?

Căsătorindu-mă legal cu Lei-ling, voi urca pe tron.

Şi niciun chinez nu va mai îndrăzni să se revolte

contra tronului divinului suveran al Imperiului Ceresc.

Gărzile tale mi-au deranjat rugăciunea de dimineaţă.

Iartă-mă dacă ţi-am deranjat rugăciunea,

dar veştile bune nu puteau fi amânate.

Vei oficia curând căsătoria mea cu prinţesa Lei-ling.

- Ceea ce-mi ceri e imposibil. - Nimic nu-i imposibil când vreau ceva.

Căsătoria asta e!

Sau, cel puţin,

nu poate fi ţinută repede, după cum pofteşti.

Legile noastre

prevăd un ceremonial lung şi complicat.

În regulă.

Voi aştepta cu condiţia ca timpul impus să fie redus la minim.

Un preot nu trebuie să-şi ajute suveranul

să comită o nedreptate.

Mai bine renunţă la preoţie

decât s-o corupă

cu acţiuni infame şi vinovate.

Nu-mi place tonul vocii tale,

nici lucrurile pe care le spui.

Nu uita că eu, doar eu,

conduc această ţară.

Nu ştiu cât mai pot amâna nunta.

Trebuie să ne grăbim dacă vrem să salvăm prinţesa

şi împreună cu ea întreaga Chină.

Dacă marele han reuşeşte să se însoare cu prinţesa, va fi sfârşitul nostru.

Tronul va fi de drept al lui şi nu ne vom putea revolta contra voinţei lui.

Trebuie să mergem la palat.

Şi s-o răpim pe prinţesă.

Încă eşti slăbit.

Trebuie să acţionăm.

Cu riscul de a ne pierde viaţa cu toţii încercând asta.

Merg eu la Beijing.

Voi reuşi să mă strecor în palat

şi cu ajutorul marelui preot, o voi elibera pe Lei-ling.

Dar astfel... viaţa ta va fi în pericol.

Eu nu sunt chinez,

dar dragostea mea pentru dreptate n-are limite.

Nu contează rasa sau limba.

Trebuie să-l anunţăm pe marele preot de sosirea lui Maciste.

Prietenul nostru e un mesager excelent.

„Un om puternic şi generos e în drum spre palat,

„pentru a o elibera pe prinţesă.

„Te vei întâlni cu el în magazia de arme când luna se va înălţa pe cer.

„Ceilalţi îl vor aştepta pregătiţi la mănăstire.

„O vom salva pe Lei-ling şi împreună cu ea toată China.”

Din ordinul marelui han,

liderul mongolilor şi regentul Imperiului Ceresc,

opt rebeli, vinovaţi de infracţiuni asupra siguranţei statului,

au fost condamnaţi la moarte.

Dar marele han, în infinita lui bunătate şi înţelepciune

şi pentru a onora nunta cu prinţesa Lei-ling,

a decis că doar cinci din ei

vor fi executaţi în public

cu o nouă invenţie de-a lui

care vă va fi arătată acum.

În locul capetelor condamnaţilor,

au fost puşi nişte dovleci vopsiţi,

care vor fi tăiaţi de lamele de sub car.

Începeţi demonstraţia!

Iată numele celor trei graţiaţi.

Puneţi mâna pe el!

Pe acolo!

Am văzut că eşti în pericol şi te-am salvat.

Tu eşti Tao, marele preot.

Am auzit că un om puternic ni s-a alăturat

şi inima mea bătrână s-a bucurat,

cum se bucură rădăcinile unui stejar bătrân

arse de soarele dogoritor al verii când soseşte prima ploaie de toamnă.

Dar spune-mi, de ce ai venit aici?

Pentru a o salva pe prinţesa Lei-ling.

Ţi-au trimis un mesaj anunţându-te că vin.

N-a ajuns la mine.

Şi asta mă face să cred că inamicii noştri

ne dau târcoale din ce în ce mai mult.

Totuşi, voi încerca să te ajut.

La lăsarea serii, te voi aştepta în sala tronului,

pentru a te conduce la prinţesă.

Te aşteptam.

Datorită mie ai putut intra atât de uşor în palat.

Tao, după cum observi, nu te mai poate ajuta acum.

Când suveranul vrea mort un preot, preotul moare.

Nu-ţi fie frică.

Doar eu ştiu de prezenţa ta aici.

Şi ştiu motivul care te-a făcut să acţionezi.

De asta te-am ajutat.

Şi eu vreau să împiedic nunta asta.

Te voi conduce la Lei-ling şi vă voi ajuta să scăpaţi de aici.

În regulă. Să mergem!

Nu. Stai liniştit.

Nu se vor trezi în grabă. Am fost atentă.

Lei-ling. Nu-ţi fie frică.

Cho m-a trimis aici să te ajut.

Cho? Spune-mi, ce i s-a întâmplat?

E bine?

E rănit.

Rana lui e gravă?

Da, foarte gravă.

Dar rana din suflet, nu cea fizică.

Numai tu o poţi vindeca.

Grăbiţi-vă!

Pe-aici.

Repede! Prinţesa a fugit!

Grăbiţi-vă! Sunaţi alarma!

Acum gândeşte-te să te salvezi pe tine.

Nu voi uita ce-ai făcut pentru noi.

Am făcut-o pentru mine.

Nu pentru voi.

Doi cai au trecut pe-aici.

Deja cred că sunt departe.

- Frate! - Lei-ling!

Îţi suntem recunoscători.

Dacă n-ai fi reuşit, ar fi fost sfârşitul nostru.

Mă bucur să te revăd.

Prinţesă...

Prinţesă?

Nu mi-ai spus aşa când am fost în coliba de lângă râu.

Multe lucruri s-au schimbat de atunci.

Tu eşti Lei-ling, fiica împăratului Chinei,

iar eu sunt doar Cho, un pescar care-i fiul unui pescar.

Nu mai pot să-ţi zic altceva.

N-are rost să negi.

Vălul pe care l-ai pierdut te-a trădat.

Spune-mi, unde au plecat?

Oţet şi sare. Ajută oamenii să vorbească!

- Continuă s-o biciuieşti. - Nu!

Nu! Îţi spun totul!

Ajunge! Ajunge!

Şi acum vorbeşte. Unde se ascund?

Nu, nu! Te înşeli amarnic!

În niciun caz. Te înşeli, Cho.

Atitudinea ta e doar o încăpăţânare stupidă.

Tu nu poţi să înţelegi.

Ştiu doar că tu o iubeşti pe Lei-ling şi că ea te iubeşte pe tine.

Ar ar trebui să fie de ajuns.

Dar voi doi n-aveţi curaj să recunoaşteţi.

Dar nu înţelegi care-i soarta noastră?

Soarta ei e la palatul imperial alături de tine.

A mea e râul şi joncile printre care am crescut.

Un om trebuie judecat pentru ce merită şi pentru ce face.

Asta a lăsat scris tata şi asta am învăţat de la el.

Nu uita asta.

Hai, să mergem la Lei-ling acum!

Şi nu uita că tu eşti liderul aici, tu eşti cel care comandă.

Mongolii! Vin mongolii!

Sunt bine înarmaţi.

Sunt câteva sute.

E o adevărată oaste.

Liu Tai cred că ne-a trădat.

Crezi că ne putem apăra?

Vom face tot posibilul. Locul e bun pentru a ne apăra.

Dar vom reuşi să-i învingem?

Nu ştiu. Sunt mulţi.

- Să mergem! - Da.

Să ne grăbim!

Pe acolo!

Opreşte-te. Ce faci?

Nu poţi lupta. Eşti fiul unui împărat. Nu pleca.

Aici e locul meu. Alături de oamenii mei.

Dar încă eşti un puşti, Tai Sung.

Dar cu ce curaj voi urca pe tronul tatălui nostru

dacă nu mă lupt să-l recâştig.

Dar intervenţia ta nu va decide soarta bătăliei.

Dar exemplul meu da.

Nu!

Aşteaptă!

E acolo sus!

De aici începe un pasaj care traversează tot muntele

şi care duce în siguranţă în cealaltă parte.

Dar de secole stâncile îl blochează, făcând pasajul inutilizabil.

E singura noastră speranţă.

Spune-le tuturor să se retragă la mănăstire. Grăbeşte-te!

Retrageţi-vă cu toţii! Grăbiţi-vă!

Retrageţi-vă!

Repede!

Să plecăm!

Plecaţi! Plecaţi!

Grăbiţi-vă! Mişcaţi-vă! Haideţi!

Încercaţi să reţineţi mongolii cât de mult puteţi.

Dărâmaţi uşa!

Grăbiţi-vă cu scările!

Înainte toată lumea!

Haideţi! Haideţi! Grăbiţi-vă cu buşteanul!

Să abandonăm mănăstirea.

Nu puteţi rămâne aici!

Nu puteţi rămâne aici aşa!

Vă vor ucide!

Credeţi-mă!

Grăbeşte-te! Mongolii nu vor avea milă de noi.

Asta e casa noastră. N-o vom părăsi.

Soarta noastră e deja scrisă în cartea Domnului.

- Treci tu prima. - Nu, voi trece ultima, cu tine.

Grăbiţi-vă! Grăbiţi-vă!

- Repede! Repede! - Grăbiţi-vă!

Înainte! Înainte!

Să mergem! Haideţi!

Nu, prinţe! Nu!

- Tai Sung! - Luaţi-l cu voi!

Nu!

Colo stă un pustnic de mult timp.

Nu vorbeşte cu nimeni. Nu se ştie cum trăieşte.

Dar poate ţie îţi va răspunde şi-ţi va spune ce trebuie să facem.

Ascultă-mă, bătrân înţelept.

Eu sunt Maciste.

Iar ei... sunt oameni care suferă.

Oameni din ţara ta.

Care luptă şi mor pentru a o elibera.

Iar ăsta de aici e micuţul Tai Sung.

Fiul şi moştenitorul împăratului.

Ucis în timp ce-şi apăra poporul.

Chiar dacă a fost tânăr, n-a ezitat să-şi dea viaţa.

Ca noi toţi!

Acum oamenii ăştia au nevoie de ajutor, ca să ştie încotro s-o ia.

Tu poţi să ne spui.

Dacă disperarea şi durerea înseamnă ceva pentru tine,

te implor!

Răspunde.

Ştiu că există credinţă şi bunătate

în acţiunile tale

şi, de asemenea, şi în cuvintele tale.

Nu ura

te-a împins să lupţi,

nici răzbunarea.

Tu eşti un om generos

care luptă pentru bine

şi pentru dreptate.

Ascultă-mi... vocea.

Ascultă-mă, Maciste.

Sunetul clopotului

e cântecul pentru cei morţi.

Sunetul marelui clopot

cu un vânt rece de moarte

va fi imnul pentru trezirea celor vii.

Îţi mulţumim, bătrân înţelept.

Maciste va reuşi.

Fiind tăcut, a ţinut moartea departe.

Dar a acceptat să moară pentru a ne ajuta.

Trebuie să facem să bată clopotul ăla.

Nicio putere din lume n-a reuşit să-l facă să bată.

Doar un miracol ne poate ajuta.

Chinezii aşteaptă doar un semn

pentru a face o oaste şi a scăpa de asupritor.

- Voi reuşi. - Iar eu vin cu tine.

Dar e imposibil.

Vă vor descoperi.

Nu-ţi fie frică, prinţesă.

Vom fi atenţi. A sosit momentul.

Situaţia e propice. Să nu mai pierdem vremea.

Vei vedea, de data asta norocul va fi de partea noastră.

Dar... dar cum vrei să găseşti clopotul?

E în grădina palatului.

Şi grădina e ca un labirint.

Cum vrei s-o străbaţi fără a fi descoperit de gărzi?

Trebuie să încerc.

Nu. Nu, Maciste. Ai făcut deja destule pentru China.

La fel şi tu.

- În timp ce eu... - Ce vrei să spui?

Am învăţat multe lucruri zilele astea.

Şi moartea lui Tai Sung nu va fi fost în zadar.

Eu mă întorc la Beijing.

Marele han va fi bucuros să mă ia de soţie.

Sunt sigură că prin această căsătorie pacea va reveni.

Te voi împiedica să faci această nebunie!

Nu, Cho.

Când voi ajunge la palat,

porţile mi se vor deschide larg.

Eu te voi urma şi te voi proteja din umbră.

Tu, în schimb, vei merge la Beijing.

Când vei auzi prima bătaie de clopot, vei ataca oraşul cu oamenii tăi.

Eu mă voi ocupa de gărzi.

Decizia ta, prinţesă Lei-ling, dovedeşte că eşti înţeleaptă,

iar sufletul îmi freamătă la auzul acestei veşti.

Mereu am sperat

că nunta va fi sărbătorită cu un fast nemaivăzut de China.

Sper să fiu o soţie bună.

Dar...

nu cred că am calităţile unei împărătese.

Nu-ţi face griji pentru asta.

Mă ocup eu de conducere.

Tu va trebui doar să-ţi faci mereu stăpânul fericit

care-i şi sclavul tău.

Grăbeşte-te! Clopotul e în partea aia.

- Clopotul! - Clopotul!

Clopotul!

Vremea libertăţii a sosit.

De asta te-ai întors la palat!

Să mă înjunghii pe la spate!

Dar nu vei gusta din rodul trădării tale.

Vei muri ca toţi cei care au îndrăznit să se opună voinţei mele.

Închideţi uşa!

Prinţesă Lei-ling!

- Ce se întâmplă? - Haideţi! Mişcaţi-vă!

Mişcaţi-vă! Mişcaţi-vă!

Puneţi-l pe podea. Aici.

Puneţi-l jos!

În sfârşit, s-a terminat legenda omului puternic şi invincibil.

- Aşadar? - E mort.

Şi sufletul, ca şi sângele, a plecat din inima lui.

E sfârşitul pentru noi.

Totul s-a sfârşit.

Acum vreau să văd dacă rebelii mai au curajul să ne atace.

Adună toţi oamenii, astfel că oricine va îndrăzni să se revolte,

va afla că n-are rost să lupte contra mea.

Să fie îngropat în subteranele cele mai adânci de la palat

ca sufletul lui să fie prizonier pe vecie.

Haideţi, ridicaţi-l!

Haideţi, ridicaţi-l! Haideţi!

Grăbiţi-vă! Grăbiţi-vă! Mişcaţi-vă!

Daţi-i drumul!

Maciste a făcut un lucru măreţ.

Acum depinde de noi să terminăm treaba.

Înainte!

Rebelii au căzut în capcană!

Să-i încercuim! Să-i nimicim!

De data asta nu mai graţiem pe nimeni.

Trezeşte-te, Maciste.

Ascultă-mi vocea.

Întoarce-te la luptă printre cei vii;

a sosit clipa să faci să triumfe dreptatea.

Veţi muri cu toţii. Un adevărat succes.

Moartea noastră nu va fi în zadar.

Vor veni mii după noi,

pentru a vă alunga din ţara noastră.

Dacă te referi la mizerabilii ăia din jurul oraşului,

nu te baza pe ei.

Şi ei vor asista la spectacol,

şi se vor întoarce acasă în grabă.

Duceţi-l în faţă!

Spune adevărul. Ţi-e frică?

Cheamă-l pe Maciste să te elibereze.

Adesea viaţa poate începe din moarte.

Asta ni s-a întâmplat mie şi vouă.

Prin căsătoria voastră, o nouă dinastie s-a născut.

Şi sunt sigur că de azi încolo va fi pace şi dreptate pentru toţi.

De ce pleci?

Cum soarta m-a adus încoace, acum mă va duce în altă parte,

unde va continua lupta dintre bine şi rău.

Fiţi fericiţi.

Traducerea, adaptarea şi sincronizarea manuală: Cristian '82

Aţi urmărit filmul artistic MACISTE LA CURTEA MARELUI HAN

S F Â R Ş I T