Original subtitles

ÎN FIECARE SEARĂ, SPECTACOL CU RUBY DIAMOND

Ce băiat frumos în blugi îmbrăcat Cel mai frumos funduleţ de bărbat

Sub brad aş vrea să te găsesc Vrei cumva să-nnebunesc ?

Cu cizme înalte şi pe cap cu pălărie De feţe nu scapi, uşor n-o să-ţi fie

Impertinent şi cu gură bogată Dai repede o fată pe spate

Vrei cumva să-nnebunesc ? Vrei să-nnebunesc neapărat ?

Nu-s tare din fire Dar de privirea-ar ucide

De mult aş fi decedat

Spune-mi, vrei să-nnebunesc ?

Ai zâmbet frumos şi-ochişori ca doi tăciuni

Străluceşti ca un brad de Crăciun

Când diseară-ai să-mi cazi pe horn

Uite cum aş vrea să fii

Subţirel şi frumuşel Că vreau să ne distrăm puţintel

Când pe horn vei coborî Să-mi faci ce ştii că mi-aş dori

Vrei cumva să-nnebunesc ? Vrei să-nnebunesc neapărat ?

Nu-s tare din fire Dar de privirea-ar ucide

De mult aş fi decedat...

Ştiu că nu cânt chiar aşa bine, dar vă mulţumesc pentru primire !

Sunteţi de milioane ! Billy Potts !

Dacă nu-ţi ţii mâinile acasă, data viitoare i le expediez soţiei tale.

Distracţie plăcută în continuare, nu beţi peste măsură şi feriţi-vă de scandal.

Charlie, scumpule, eşti acolo ?

- Ce faci, Ruby ? - Charlie !

Ce-mi văd ochii !

Nu e ceea ce pare. Tammy voia să-mi vadă camioneta cea nouă.

- Da, voia să-mi arate... - Cum să-i schimbi vitezele ?

Stai puţin, Ruby... Ruby !

Aşteaptă ! Ştii bine că te iubesc.

Nu te mai osteni. Ai uitat cu cine vorbeşti ?

Nici tu n-ai trăit la mănăstire.

Nu există bărbat cale de trei state cu care să nu fi flirtat !

Tu ai spus că nu vrei să te legi de nimeni.

Ştiu, aşa-i. Nici nu dau vina pe tine.

Eu sunt de vină că am stat atâta în spelunca asta.

- Trebuia să plec de mult. - Poate că ar trebui să mai stai.

Ne putem rezolva problemele.

Hai, iubito, vine Crăciunul.

Îţi aminteşti Crăciunul de anul trecut ?

- Ne-am distrat bine. - Da, un pic.

- Fata aia nu înseamnă nimic pentru mine ! - Degeaba, Charlie.

N-ai să te schimbi niciodată. Şi nici eu.

Şi de obicei simt când e vremea să plec. Cam e vremea.

Dă-mi banii şi pe-aici mi-e drumul.

- 50 de dolari ?! - Îţi rămân dator cu restul.

Dumnezeu mi-e martor, n-o să mai cânt niciodată în spelunci ca asta.

Într-o zi, o să cânt într-un restaurant select, ai să vezi !

- Să-mi trimiţi o carte poştală. - O să-ţi trimit !

Cu bine, Charlie.

Cu bine, Ruby.

- Şi Sărbători Fericite. - Sărbători Fericite. Ascultă...

Crăciunul ăsta singur m-ai lăsat

O să-nţeleg mai greu că ai plecat cu-adevărat

E greu să-ţi fie dor...

Bună, Ruby !

De unde ştii cum mă cheamă ?

Unde sunt ?

Şi cine eşti ?

- Poţi să-mi spui Petru. - Petru...

- Doar nu eşti... - Nu-mi place să mă laud, dar...

Mama zicea: "Nu te ruşina ca o fecioară".

Ştiu, aşa zice şi acum.

Adică mama e aici, sus ? Şi tata ? Şi bunica ?

Toţi sunt aici. Te aşteptau.

Bănuiesc că unchiul Clem nu e şi el...

Nici nu credeam.

Cred că s-a făcut o greşeală. Sunt prea tânără ca să mor.

N-am făcut nici o zecime din câte voiam să fac.

Auzim des asta.

Dar îmi făcusem multe planuri. Trebuia să-mi continui cariera,

încă n-am întâlnit bărbatul ideal... Eşti absolut sigur că sunt moartă ?

Absolut !

Deci ăsta e Raiul.

- Acum îmi voi primi aripile ? - Mai întâi trebuie să le meriţi.

Dar ei de ce le primesc ?

Fiindcă ei au trăit vieţi curate, pe când tu...

Ştiu că n-am fost tocmai sfântă, dar cine e ?

- Persoanele de faţă se exclud. - Unde am scris ?

După primii 2.000 de ani, începi să mai uiţi.

Aici e !

Toată viaţa, ai făcut doar ce ai vrut, te-ai dus unde ai vrut

şi ai spus ce ai vrut. Te-ai gândit numai şi numai la tine.

Dacă n-aveaţi de gând să-mi trântiţi o aură pe cap, de ce m-aţi adus aici ?

De ce nu m-aţi trimis direct la unchiul Clem ?

E şi asta o variantă. Dar căprioara aia...

Aceea a cărei viaţă ai salvat-o pe drum.

Ţi-ai jertfit viaţa de dragul altei fiinţe.

Asta mi-a dat un strop de speranţă că poate eşti mai bună

decât o arată cartea vieţii tale.

Aşa că îţi dau o şansă ca să-ţi răscumperi păcatele.

La ce te-ai gândit ?

Ai să te întorci pe Pământ şi ai să ajuţi o familie cu probleme.

Ai timp să îndrepţi lucrurile în săptămâna care mai e până la Crăciun.

- Ce necaz au ? - Ai să vezi imediat.

Dacă îţi îndeplineşti misiunea, ai să primeşti aripi şi ai să devii înger.

Şi dacă n-o îndeplinesc ?

Înainte de plecare, trebuie să-ţi spun trei reguli foarte importante.

Nu-mi plac regulile !

Ştiu.

Prima: n-ai voie să spui nimănui că încerci să devii înger.

A doua: trebuie să eviţi anumite ispite care...

Ai o anumită... Cum să mă exprim ?

... slăbiciune pentru sexul opus. Asta s-ar putea să-ţi dea de furcă.

- O să mă străduiesc. - Încearcă să reuşeşti.

Eşecul nu e tolerabil.

Dacă ai nevoie de mine, priveşte Cerul. O să încerc să răspund repede.

Şi încă ceva foarte important. Ai timp doar până în seara de Ajun,

la miezul nopţii.

Până în seara de Ajun, la miezul nopţii ? Am înţeles.

Acum trebuie să plec, întârzii undeva.

La repetiţia cu corul.

Chiar aveţi cor aici ! M-am întrebat mereu dacă e adevărat.

Când eram mică, cântam la biserică... Petru ?

Unde te-ai dus ? Nu mi-ai spus unde o să plec...

Petru !

Dă-te peste cap ! Să fie toţi în biroul meu peste exact 35 de minute.

Exact. Şi să mă sune Al cât mai repede.

Da. Bine

Cred că glumeşti ! Îmi mai trebuie chitară şi pot juca în "Sunetul Muzicii" !

Nostim !

- Frumoasă motocicletă ! - Mulţumesc.

- Ne mai vedem ! - Pe mai târziu.

Unde ai fost ? Şi cine-i băiatul acela ?

Nu te isteriza, tată. Jeremiah m-a plimbat cu noua lui motocicletă.

- La 9 dimineaţa ? - Trebuia să plece la muncă.

Îţi interzic să te urci pe motocicletă şi să umbli cu băiatul ăla !

Atunci închide-mă în camera mea până la majorat !

Bine ! Eşti pedepsită !

Ai întârziat ! Nu tu.

Şi mie îmi pare bine de cunoştinţă !

Nu ! Nu, ce... Ascultă !

Trebuie să am contractul pe birou până la ora 10:00.

BONA UNIVERSALĂ

10:30. Apoi trimite-i cele 10 pagini prin fax clientului.

Ai înţeles ? Fă asta.

Scuză-mă. Sunt Ben Bartilson.

Sper că îţi ştii meseria. Copiii mei au refuzat toate bonele de până acum.

Nu mai asculta ce-ţi spun copiii.

Îmi place cum ai răspuns. Deci eşti Ruby Diamond. (rubin diamant)

- Interesant nume. - Da, toţi îmi zic să sunt un giuvaier.

Sigur eşti altfel decât celelalte...

Adică ele arătau normal... Nu că tu n-ai fi normală.

- Eşti cât se poate de normală. - Eu sper că nu.

Dar vă accept complimentul. Soţia dv a plecat deja la lucru ?

Soţia mea a murit acum doi ani.

Nu încerca să-i întrebi pe copii, fiindcă ai să faci mai mult rău.

Matthew ! Sarah ! Ea e noua voastră bonă.

- Spuneţi-mi Ruby. - Sigur e bonă ?

- Fii cuminţi ! - Halloweenul a trecut.

- Sarah ! Cere-i scuze lui Roxy. - Ruby. Nu e nevoie să-ţi ceri scuze.

Îmi place când oamenii spun pe faţă ce gândesc.

Nu vă faceţi probleme, o să mă înţeleg de minune cu copiii.

- Aşa crezi tu... - Ben Bartilson. Al ! Şedinţa e la 10:30.

Am aproape 14 ani. Nu-mi trebuie bonă.

- Eu am doar 9 ani, dar asemenea. - Serios ?

Eu sunt de două ori mai în vârstă decât voi doi la un loc

şi zău că mi-ar plăcea să am o bonă !

Vino cu prezentarea şi vedem mai târziu. Da, vin acum.

Trebuie să plec, copii. Fiţi cuminţi şi n-o supăraţi pe Trudy.

- Ruby. - Aşa.

Ai numerele de urgenţă lângă telefon. Lucrez până târziu, nu mă aştepta cu cina.

Tată !

- Stai ! Trebuie să vorbim ceva ! - Scrie-mi un e-mail ! Trebuie să plec !

Dar, tată...

Nu trebuie să vă pregătiţi pentru şcoală ?

- Suntem în vacanţă. - Aşa-i, vine Crăciunul.

Să începem ziua bine strângând din bucătărie.

- Asta e treaba ta. - Staţi puţin ! Întoarceţi-vă !

Matthew ! O să staţi închişi toată ziua în cameră ?

Aşa cred. De ce nu ?

- Nu ieşiţi la joacă cu prietenii ? - Nu prea...

Suntem mereu singuri, ne-am obişnuit aşa.

Ăsta-i cel mai trist lucru pe care l-am auzit vreodată.

LA MULŢI ANI, MAMĂ !

TE IUBESC. MATTHEW.

- Cât e ceasul ? - Puţin peste ora 22:00.

Ce frumos arată casa ! Cum te-ai descurcat cu copiii ?

Nu ştiu. Copiii tăi sunt dificili.

După ce o să vă obişnuiţi, o să fie bine. Noapte bună.

- Dle Bartilson... - Spune-mi Ben.

M-a muncit ceva toată ziua.

În casa asta parcă nu vine Crăciunul.

- N-aveţi nici pom. Nimic. - Noi nu mai sărbătorim Crăciunul.

Poate că nu e treaba mea,

dar copiilor le-ar prinde bine un pic din spiritul Crăciunului.

Şi dv la fel, dacă nu vă e cu supărare.

Ai dreptate.

Nu e treaba ta. Noapte bună, Ruthie.

- Dle Bartilson... - Ce mai e ?

Încă ceva. Numele meu e Ruby şi aş vrea să îl ţineţi minte.

- Noapte bună, Ruby. - Noapte bună, Ben.

Trebuie să vorbim, Petru.

Mă auzi, Petru ? Am mare nevoie de tine.

Cine se simte norocos în seara asta ?

După J-57, J-46 !

Ida... Am extras numărul tău ! O-65 !

Petru ?!

Uite un număr pentru tine, Marie... N-34 !

- Ce faci aici, Petru ? - Ţie ce ţi se pare că fac ?

N-32 !

- Trebuie să stăm de vorbă. - Acum sunt ocupat.

Ia loc în sală. N-31 !

Cartonul costă un dolar.

Unul pentru drum. I-19 !

I-19. Îmi pare rău.

Ce caut aici ? Cum să ajut familia asta ? Nu m-am descurcat nici cu viaţa mea.

Un număr preferat de-al meu: I-16 !

Copiii sunt deprimaţi rău ! Iar tatăl, mai ceva decât ei.

O-68.

Nu-mi închipuiam că trei oameni care stau împreună pot fi atât de înstrăinaţi.

- Iată un câştigător. - Copiii n-au nevoie de bonă.

- I-23. - Trebuie să se regăsească unii pe alţii.

- N-32. - Bingo !

Am câştigat ! Nu-mi vine să cred !

Incredibil !

Bună dimineaţa !

Ai coborât la timp pentru un mic dejun copios.

Nu mănânc niciodată micul dejun.

- Ai să mănânci azi, cu copiii. - Nu pot, întârzii la lucru.

Ba nu, am dat ceasul înapoi cu jumătate de oră. Ai destul timp.

- Nu ştiu ce... Ouă cu şuncă ? - Vino şi aşază-te la masă.

- Ceva miroase bine ! - Prăjiturile cu sirop de arţar.

- Prăjituri ? - Sigur au 3.000 de calorii.

Mănâncă-le cu lapte degresat.

Bine... Aşezaţi-vă cu toţii la masă.

Purtaţi-vă măcar azi că o familie adevărată.

Asta înseamnă fără citit ziare...

- ... fără muzică... - Ce faci ?

... şi fără jocuri electronice.

Staţi de vorbă ca oamenii.

Bine ? Începeţi !

Ce mai e nou, copii ?

- Trebuie să te întreb ceva important ! - Bine.

O ştii pe Rachel ? M-a invitat la schi cu familia ei.

- Când ? - Pleacă peste două zile.

- Cât vor lipsi ? - 5-6 zile, probabil.

- Pe toată perioada Crăciunului ? - Părinţii ei au o cabană frumoasă.

Înţeleg că vrei să mergi, dar nu-ţi dau voie.

De ce ? Măcar ai să te mai gândeşti ?

Eşti pedepsită şi nu vreau să pleci nicăieri de Crăciun.

- Oricum nu facem nimic de Crăciun. - Nu asta e ideea.

- Dar care e, să mă amărăşti ? - Să fii cu familia !

Care familie ?

- Mănâncă, Matthew. - Mi-a trecut foamea.

Abia te-ai atins de mâncare. Tu ce ai ?

De ce te iei mereu de mine ?

Mulţumesc pentru masă !

Sarah !

Sarah !

- Mă gândeam că poate vrei să vorbim. - Despre ce ?

Despre orice vrei tu.

Îmi aminteşti de mine când eram la vârsta ta.

- Sigur că da... - Am fost rebelă, să ştii.

Hai să-ţi fac o cacao fierbinte, să stăm lângă foc şi să discutăm ca între fete.

Da, poate mă înveţi să-mi fac unghiile şi să mă fardez.

- Da, dacă vrei. - Sigur...

Şi mie mi-a plăcut discuţia.

Pare distractiv ! Dar n-ai prefera să te joci afară, cu o minge adevărată ?

- Nu. - Sigur ai pe aici o minge de fotbal.

Nu ştiu să joc fotbal adevărat. Mă pricep mai bine la jocul video.

Te-ai pus în faţă !

- Poate când vine acasă tatăl tău... - N-are timp niciodată.

Şi ţi-am zis, nu ştiu să joc.

Ajută-mă, Petru !

Cum să-i ajut pe copii dacă nu-i pot scoate din cameră ?

Nu-i rea ideea. O să încerc.

- S-a tăiat curentul ! - Mă duc să verific siguranţele.

- Nu vă obosiţi, le-am verificat eu. - Ce s-a întâmplat ?

S-o fi ars vreuna.

- Nu mă mir, cu atâtea aparate... - Ridicol ! Chem un electrician.

Un moment ! Staţi jos.

- Nu vreau să stau jos. - Nu-mi pasă ce vrei tu.

Trage pe dreapta !

Ştiu că nu vă place că am venit şi, credeţi-mă,

şi eu aveam alte planuri.

Dar trebuie să ne răbdăm măcar o vreme. Propun să profităm cât putem.

Văd că nu sărbătoriţi Crăciunul şi nu înţeleg de ce.

E sărbătoarea mea preferată şi n-am de gând să-l ratez.

Înseamnă mult pentru mine. Chiar de-ar fi ultimul,

şi s-ar putea să fie, intenţionez să-l fac cel mai mare şi mai frumos !

Mai avem doar şase zile şi jumătate,

aşa că voi doi ori simţiţi magia, ori nu-mi staţi în cale,

fiindcă mă apuc să împodobesc camerele !

Faceţi curat şi casa vă-mpodobiţi

Acum e vremea să vă veseliţi

Nu mă lăsaţi să cânt singură !

- Eu n-am voce. - Cui îi pasă ? Simte-te bine.

- Nu-mi plac colindele. - Eu nu ţin minte versurile.

Atunci cântaţi doar "la-la-la". Să mai încercăm o dată.

Am terminat ? Începe "Tânăr şi neliniştit".

N-aţi fi rezistat la mine acasă. N-aveam bani de cadouri pentru toţi.

Trebuia să cântăm colinde în seara de Ajun. Era foarte frumos.

Da, pentru tine, că ai voce.

- Eu aş prefera cadourile. - Ai cântat vreodată cu o formaţie ?

- Profesionist ? - De fapt, da, demult.

Într-o altă viaţă.

- Cântai bine ? - Amicii şi familia ziceau că da.

Ei nu contează.

Atunci nu înţelegeam, dar acum ştiu că ei contează cel mai mult.

Tatăl vostru v-a spus vreodată că ar vrea să se recăsătorească ?

- Mie nu mi-a spus. - N-o să se mai căsătorească !

- N-ai de unde să ştii, prostule ! - Ba ştiu !

Odată, mi-a spus că o va iubi mereu pe mama.

Unde ţineţi podoabele de Crăciun ?

Sarah ! Vino puţin !

Am găsit o cutie veche cu ornamente.

Pe multe e scris numele tău, iar pe unele, al lui Matthew.

E câte unul pentru fiecare an, cu poză.

Ia uite ! "Sarah la 6 ani".

Erai o scumpete ! Mama voastră le-a făcut, aşa-i ?

V-a iubit mult de tot.

Crăciunul era o sărbătoare specială în familia voastră, aşa-i ?

Eu zic că e păcat că n-aveţi un pom în care să le agăţaţi pe toate.

- Pune-le înapoi pe raft. - Aş putea.

Dar crezi că mama voastră ar vrea ?

Nu pot să las totul baltă ca să cumpăr un brad.

- De ce nu ? - Am întâlniri cu clienţii.

- Ia uite cine a venit ! Matthew ! - Al !

Bună, draga mea !

Nu te-am mai văzut de când te-ai tuns.

- Ştiu. - Ai grijă, diseară am întâlnire.

- Cu arhitectul ? - Nu, cu informaticianul.

Ce ojă frumoasă ! Cum se cheamă culoarea ?

Vomă.

Bun nume ! Bună ziua, sunt Allison Myers.

- Eu sunt Ruby. - Ce vorbeaţi despre brad ?

- Explică-le că sunt foarte ocupat. - Preiau eu clientul de la 16:00.

Cel de la 17:30 a contramandat. Du-te şi cumpără un brad.

- Stai puţin... - N-avem nevoie de tine.

O după-amiază nu contează.

- Dar... - Ai auzit-o.

Tata ne aducea aici pe toţi fraţii.

În fiecare an, de Crăciun, unul dintre noi tăia bradul.

- Sarah, eşti destul de mare. - Refuz să-i fac rău, e viu.

Tată !

- Tată ! - Fereşte-te.

- Pot să-l tai eu. - Toporul e mai greu decât tine.

Lasă-mă pe mine. Spuneai că e o tradiţie de familie.

Bine, dar ai grijă, fiindcă e...

- Hai să-ţi arăt cum să-l ţii. - Mă descurc.

Hai, Matthew !

- Îl ţin eu de coadă... - Pot singur, tată !

Lasă-mă să te ajut. Nu stăm toată ziua, trebuie să mă întorc la birou.

Bine !

- Putea să mă doară ! - Pe mine mă doare acum !

Eşti un nenorocit, tată !

Bine, am ratat nominalizarea la premiul "Tatăl Anului".

Petru ?

Unde vi-l pun, doamnă ?

Acolo, lângă scandalagii.

Urcaţi în maşină ! Nu stăm aici toată ziua !

- Sărbători Fericite, doamnă ! - Sărbători Fericite !

- Eşti un nenorocit ! - Urcaţi în maşină !

Matthew, sunt eu ! Pot intra ?

- Eşti singură ? - Complet singură.

Bine.

Trebuie să stăm de vorbă.

- Ar fi bine să audă şi sora ta. - Ce să audă ?

Are obiceiul să tragă cu urechea.

De parcă tu nu !

Ştiu că nu vă e uşor de când a murit mama voastră,

dar şi tatălui vostru i-e greu.

- Încercaţi să-l înţelegeţi. - Doar noi suntem de vină pentru toate ?

N-am zis asta. Ajutaţi-mă, trebuie să fac treabă bună, altfel...

- Altfel ce ? - Să zicem aşa: o să fie iad !

Vă propun ceva. Fiţi drăguţi cu tatăl vostru şi mâine mergem unde vreţi.

Cât de drăguţi trebuie să fim ?

- Tată... - Da ?

Voiam să-ţi mulţumesc că ai plecat azi de la serviciu cu noi.

Cu plăcere !

Eu îţi mulţumesc că nu m-ai silit să tai bietul brad.

Să ştiţi că n-am vrut să...

Îmi pare rău că am fost un nenorocit.

Nu-i nimic.

- Noapte bună, tată. - Noapte bună.

Nici nu mai ştiu de când nu m-au mai sărutat de noapte bună.

Fără să le cer eu, adică. Cum ai reuşit ?

Cu metoda clasică, le-am promis ceva în schimb.

- Ce ai la umăr ? - Cred că un nerv inflamat.

Nu-i de mirare, la cât de stresat şi muncit eşti. Hai să-ţi fac un masaj.

- Nu e nevoie. - Nu mă deranjează. Mă pricep.

Vino încoace !

Relaxează-te.

Ce bine e !

Toată tensiunea s-a acumulat în gât şi în umeri.

Un pic mai la stânga.

Eu n-am avut niciodată nici migrene, nici ulcer,

fiindcă spun cu voce tare tot ce mă supără.

BIBLIA

Doamne !

Bine, am înţeles mesajul !

- Poftim ? - Ziceam că un masaj bun e rupt din rai !

Chiar că da ! Mă simt minunat !

Mă simt mult mai bine. Chiar eşti un giuvaier, Ruby !

- Noapte bună şi mulţumesc ! - Cu plăcere ! Oricând !

A fost un suspin, nimic altceva.

Las-o mai moale !

De ce te-ai oprit ? Cântai foarte bine !

Ba nu. Ştiam să cânt, dar am uitat.

- Iei lecţii de pian ? - Nu mai iau.

De ce nu ? Ai fi un pianist bun, dacă ai exersa !

Mă pricep puţin la muzică şi cred că ar trebui să-ţi aducem o profesoară.

Mama era profesoară mea.

Îmi pare rău.

N-am ştiut.

- Mama te-a învăţat melodia asta, nu ? - Da.

Cred c-o pot zdrăngăni şi eu.

Ce zici, Matthew, facem o încercare ?

Nu cred...

Fricosule ! Hai ! Te provoc !

Fii bărbat !

Bine !

Aşa !

Cred că putem începe. Eşti pregătit ?

- Da. - Bine !

Zurgălăi, zurgălăi Veseli zurgălăi

Iacă, iarna a venit Urcă-n sanie şi hai !

Ieri eu m-am gândit Mi-am zis să plec la drum

Iar Matt amicul meu Să vină a vrut

Calul lin trăgea Dar s-a împiedicat

În şanţ ajuns-am uite-aşa Şi poc, ne-am răsturnat !

E bine, Matthew ! Cânţi ca un profesionist !

A fost bine !

Îţi zic, e ceva ciudat cu ea. Aseară, am auzit-o iar vorbind sigură. Jur !

- Poate vorbea la telefon. - Ba nu, vorbea cu Dumnezeu.

- Poate e credincioasă. - Nu se ruga, boscorodea.

- Fugi de-aici ! - Am căutat-o pe internet,

să văd dacă găsesc ceva despre ea.

Cred că a scăpat de la închisoare sau de la nebuni

şi se teme să se întoarcă acolo.

Dacă a evadat, eu n-am s-o denunţ.

Vom vedea când va fi momentul. Atenţie, vine !

Şi acum încotro, copii ?

Ruby... Cum ai ajuns să fii bonă ?

Bună întrebare. Mi-a căzut o ocazie.

- Eşti bonă de multă vreme ? - De mai puţină decât crezi.

- Am cumpărat destule cadouri ? - Trebuie să-i iau ceva lui tata.

Ne întâlnim undeva ? Trebuie să văd ceva.

- Sigur te descurci singură ? - Sigur. Am mai fost la mall.

Eşti mare, ai dreptate. Dar ne vedem lângă scări peste fix 30 de minute.

Ţine.

- "Ţine !" - Te rog.

- Cauţi ceva anume ? - Jeremiah !

- Speram să ne întâlnim. - Parcă erai pedepsită.

Am fost, oarecum.

Eu ies la ora 18:00. Mă aştepţi ?

Nu pot, mă aşteaptă... Sunt cu fratele meu mai mic.

- Neplăcut ! - Mie-mi spui ?

Căutam un CD, ceva cu Ruby Diamond.

- E muzică country, probabil. - Sigur a apărut pe CD ?

Nu ştiu, e posibil să fie ceva mai vechi, dacă există.

- Dacă e pe vinil, nu te pot ajuta. - Bine. Mulţumesc oricum.

Poate trec mai târziu pe la tine.

Perfect !

Credeam că sora ta se ţine de cuvânt.

O să apară. Întârzie de fiecare dată.

Cred că o văd.

Hai, Matthew.

Ce s-a întâmplat, Sarah ?

- E fiica dv, doamnă ? - Am venit cu ea.

- A furat din magazin. - N-ar face aşa ceva, v-aţi înşelat.

Aşa-i, Sarah ?

Haidem.

- Ce bine că ai venit ! - Ce se petrece ?

Calmează-te şi îţi explicăm. Semnează actele ca să-i dea drumul.

Vreau să ştiu ce s-a întâmplat şi vreau să ştiu chiar acum !

Unde ţi-au fost ochii ? Trebuia să ai grijă de copii !

- Matthew voia să cumpere un cadou... - Nu contează, eşti concediată.

Haidem acasă !

Mâine-dimineaţă pleci din casa mea !

Ajutor pentru cei la nevoie !

Vă mulţumesc !

Vă mulţumesc ! Să aveţi Sărbători Fericite !

Ştiu ce-o să spui, iar am coclit-o !

De unde să ştiu că faţa e cleptomană ?

- Trebuia să-mi spui dinainte. - Copiii sunt obraznici, aşa-i ?

- Sarah nu e rea cu adevărat. - Moşul îi iubeşte pe toţi, buni sau răi.

- Ţin la ei, Petru ! - Ăsta e miracolul Crăciunului.

Ştii ceva ? Copiii au nevoie de mine.

Nimeni n-a mai avut nevoie de mine ca ei.

Bogdaproste !

Nu-mi pasă ce se va întâmpla cu mine, dar trebuie să repar familia asta.

Trebuie !

De data asta nu fug de problemă, pentru prima oară în viaţă.

Sau după moarte.

Înţelegi tu...

Urci sau cobori ?

Cred că o să merg pe scări.

Pardon !

Dl Bartilson e într-o şedinţă.

Dle Bartilson, înainte să plec, trebuie să vă mai spun ceva.

Când a murit soţia dv, copiii nu şi-au pierdut doar mamă, ci şi tatăl.

Nu ştiu dacă vă doare sau doar sunteţi egoist şi nici nu-mi pasă.

Dar v-aţi îngropat în muncă şi nu mai vedeţi nimic în jur.

Aveţi doi copii care au nevoie de dv.

Nu le ajung banii şi o casă, au nevoie de dv !

Sarah n-a furat din magazin pentru că e un copil rău.

Poate că a încercat involuntar să vă atragă atenţia.

Iar Matthew, bietul de el, vrea să calce pe urmele tatălui său,

dar nu sunteţi niciodată acasă, ca să-i arătaţi calea.

- Ai terminat ? - Abia încep.

Viaţa e scurtă ! Tu ar trebui să ştii mai bine decât oricine.

Te duci într-o secundă, uite aşa !

Dle Bartilson, aveţi toate motivele să mă concediaţi.

Dar, oricâte bone veţi concedia, veţi avea acasă tot doi copii flămânzi,

înfometaţi după dragostea dv.

Cred că am terminat. Acum o să plec.

Aici trebuia să spuneţi: "Ai dreptate, Ruby !"

"Acum văd lumina ! Cum aş putea să-ţi mulţumesc ?"

Chiar ai dreptate, Ruby.

Văd lumina şi... Cum suna ultima parte ?

- "Cum aş putea să-ţi mulţumesc ?" - Te reprimesc la lucru, dacă mai vrei.

Te rog.

Şi îmi cer scuze că m-am înfuriat aseară. Cum pot să-mi iau revanşa ?

Începe luând cina cu copiii.

Am un client la petrecerea de Crăciun, la care...

... voi fi prea bolnav ca să particip.

La "Alberto", la ora 19:00 ? Fac cinste.

S-a făcut ! Acum înapoi la muncă.

Scuze pentru deranj !

Lipsesc puţin.

Ruby ! Să ştii că te susţin.

Încerc să-i spun lucrurile astea de doi ani,

dar n-am reuşit să mă exprim atât de clar ca tine.

Sunt recunoscută că vorbesc de-a dreptul.

Am avut o mulţime de necazuri din pricina asta.

Aici e biroul tău ?

Ce mulţi îngeri ! Sunt foarte frumoşi.

Mulţumesc. Îmi plac îngerii.

Toţi sunt diferiţi.

Mie îmi plac toţi, simt că parcă mă veghează.

Pe primii i-am adus din călătorii. Apoi am început să-i primesc cadou.

Niciodată n-ai prea mulţi îngeri păzitori.

- Dră Myers... - Spune-mi Al, ca toată lumea.

- Dar nu-ţi place, aşa-i ? - M-am obişnuit.

- Eu o să-ţi spun Allison. - Bine.

Spune-mi, Allison, îl cunoşti pe Ben de dinainte...

- Înainte să moară Katie ? - Da.

Dacă l-ai fi văzut atunci ! Dar de la boala ei, s-a...

Nu ştiu. Dar e un om minunat, îşi dă toată silinţa să se descurce.

- Ştiu că are intenţii bune. - Îi iubeşte aşa mult pe Sarah şi Matthew !

Dar se teme să se mai apropie... de oricine...

... vreodată.

Ţii la el, nu-i aşa ?

Normal. Mi-e prieten şi coleg.

Dar nimic mai mult.

Da... Scuză-mă, te rog.

Ai avut o idee grozavă, Ruby !

Paştele "Păr de înger" au fost delicioase.

Pentru mine, totul a fost divin.

- Voiai să-i spui ceva lui tata. - Aştept să se culce.

- Mai bine o lăsăm baltă. - Nici nu mă gândesc !

Copiilor le-a plăcut. Nu-i aşa că a fost grozav ?

N-am mai ieşit de mult la cină toată familia.

Tată, dacă tot eşti aşa bine dispus, mă gândeam că poate...

Rachel şi ai săi îşi menţin invitaţia la schi.

Stai aşa. Te-am pedepsit, ai furat, dar vrei să pleci la schi ? Totuşi...

Ai să ţii minte toată viaţa ? Minunat !

Mai bine aş fi murit !

- Mai bine mă călca cu camionul. - Ştie că vorba doare mai mult.

VEDETĂ LOCALĂ MOARTĂ ÎNTR-UN ACCIDENT DE MAŞINĂ

Sarah ! Sunt Ruby ! Pot intra ?

Da...

Ce e ?

Cum aţi găsit asta ?

Pe autostrada informaţională, cu puţin efort.

Toţi cred că noi, copiii, suntem uşor de păcălit.

"Comunitatea din River Hollow plânge decesul cântăreţei Ruby Diamond"

"la 41 de ani, într-un accident de maşină..."

41 ? Dă să văd ! De ce insistă că am 41 de ani ?

N-am nicio zi peste... Nu contează.

- Le pare rău după mine ! - Deci chiar ţi-ai înscenat moartea !

Întrebarea e de ce. Evident, fiindcă eşti o escroacă.

- Nu vorbi... - Sau o soţie abuzată.

Sarah se uită prea mult la TV. Eşti martor protejat de FBI, aşa-i ?

Bine, m-aţi prins. Mărturisesc !

Slujba de bonă e o acoperire până ce agenţii îmi găsesc un adăpost sigur.

- Ştiam eu ! - Tare ! Pe cine ai turnat ?

- N-am voie să spun. - Logic, prostuţo !

Sper că voi n-o să mă turnaţi.

Pot fi convinsă să-ţi fac jocul.

- Simt că pui ceva la cale ! - N-o să-i spun nimic lui tata.

- Ce vrei în schimb ? - Să mă lase să plec la schi.

Negociezi dur !

- Ce ai păţit, Matthew ? - Abia ai ajuns. Nu vreau să pleci.

Şi eu aş vrea să nu trebuiască să plec, dar n-am de ales.

Sunt nebun dacă am impresia că Sarah ar trebui să stea de Crăciun cu familia ?

Nu de legat. Dar asta nu mai e de mult o familie.

- Vreau să schimb asta. - Ştiu.

Dar acum Sarah trece printr-o perioadă de schimbări. Ştiu cum se simte.

Dimineaţa, când te uiţi în oglindă, nu ştii ce ai să vezi.

E greu să fii adolescentă,

mai ales când n-ai o mamă care să-ţi spună: "Va trece şi asta".

Nu pot să-i fiu şi mamă, şi tată.

Fii doar tată, dar înţelege că, fără mamă, se duce mai întâi la prietenii ei.

Poate că ai dreptate... Bine, o las să se ducă la schi.

O să-i spun mâine-dimineaţă.

Ben, pot să-ţi pun o întrebare personală ?

Te-ai gândit vreodată să te recăsătoreşti ?

- Poftim ? - Ar fi timpul, nu crezi ?

Nu mă gândesc acum. Poate într-o bună zi, dacă voi întâlni pe cineva...

Poate că deja ai întâlnit o femeie deşteaptă, frumoasă, interesantă

şi pe care copiii tăi o adoră.

Ruby, eu...

Uneori, ceea ce cauţi e chiar în faţa ta.

Îmi placi foarte mult, Ruby. Eşti minunată, dar...

- Să nu crezi că... - Nu.

- Nu ? - Nu. Tu ai crezut ?

- Nu, n-am crezut... - Bine.

Noapte bună.

Nu ştiam că eşti încă treaz.

- N-am putut să adorm. - Nici eu. Vrei un ceai ?

Ben, trebuie să-ţi mărturisesc ceva.

Mă prefac. De fapt, nu sunt dădacă.

N-am fost niciodată.

Ştiu. Am ştiut de la început.

De ce n-ai spus nimic ?

Ai avut dreptate despre mine.

M-am temut de ceea ce simt, dar acum nu mă mai tem.

Iar eu credeam că sunt un spirit liber,

care nu vrea să rămână cu niciun bărbat, dar acum...

Bine, Petru, am înţeles ! Ai să trezeşti pe toată lumea !

A fost doar un vis ! Am murit, dar nu sunt moartă !

Înţelegi ce vreau să spun.

- Totul e în ordine, Ruby ? - Da !

- Sigur ? - Scuze pentru gălăgie.

Am visat urât şi am trântit câteva lucruri.

Totul e în ordine, du-te şi te culcă.

Bine... Noapte bună !

Noapte bună !

Uite ce ai făcut ! Sunt un biet om ! O fată n-are voie nici să viseze ?

Ascultă-mă, micuţă Ruby !

Unde eşti ?

Cred că nu înţelegi pe deplin situaţia în care te afli.

Te-am prevenit să respecţi regulile ! Nu te ataşa prea tare de ei.

Norocul meu !

Întâlnesc în sfârşit bărbatul ideal şi poftim... sunt moartă !

Allison e o femeie extraordinară.

E simpatică şi cu picioarele pe pământ.

- Da, e de treabă. - Dă-mi un cârlig.

Bărbaţii stau la coadă după ea, dar tatăl tău nici n-o bagă în seamă.

De ce mă întrebi lucrurile astea ?

Poate sunt nebună, dar cred că ei doi s-ar potrivi.

Poate ar fi bine să-i ajutăm puţin.

Dacă îl iubeşti pe Ben, de ce nu i-ai spus nimic ?

Îşi plânge soţia de atâta vreme... Nu mi s-a părut potrivit.

E complicat când te îndrăgosteşti de un coleg la serviciu

şi nu vreau să stric prietenia noastră.

Probabil ai dreptate. Uneori, nu e să fie.

Cum poţi mânca atât fără să-ţi strici silueta ?

Nu pot, dar unde mă duc eu nu va mai conta greutatea.

- Unde te duci ? - E o poveste lungă.

Undeva, departe. Dumnezeu ştie unde.

Frumos. Dar copiilor o să le fie dor de tine.

Da, şi mie o să-mi fie dor de ei.

Apropo, diseară pregătim o cină mare. Vii şi tu ?

- Ce se petrece aici ? - Pleacă, ne strici surpriza !

- Nici măcar nu e Crăciunul. - E seara dinainte de Ajun !

În multe ţări, e mai importantă decât Crăciunul !

- Aşteaptă în sufragerie până e gata ! - Bine...

- Îţi mulţumesc, Ruby. - Bine-ai venit !

Îţi mulţumesc că ai readus Crăciunul în casa noastră.

Aşază-te şi relaxează-te, îţi pregătesc imediat ceva cald.

- Să te ajut. - Mulţumesc. Ţine-mi scara.

Vai, nu !

Încearcă tu să-l repari, mă întorc imediat.

Allison ! Nu pleca ! Te rog !

Am greşit, nu trebuia să vin.

- Nu ştiu ce ai văzut. - Am văzut...

Am văzut cum vă priveaţi. Trebuie să plec.

Te rog, dă-mi voie să-ţi explic. Nu e ceea ce pare.

Allison !

Să nu-mi spui nimic !

Nici n-aveam de gând. Cuminte !

De ce mai vii ? Oricum nu-mi eşti de ajutor.

Ce ai vrea să fac ? Potoliţi-vă !

Povăţuieşte-mă, arată-mi calea, condu-mă din întuneric spre lumină !

Să te călăuzesc prin mijlocul morţii ?

Mulţumesc, dar deja am avut plăcerea asta.

Dacă vrei să mă ajuţi, mai lasă-mi timp. Nu-mi ajung 24 de ore !

Dumnezeu a făcut cerul şi pământul într-o săptămână.

- Ce surpriză ! Eu nu sunt Dumnezeu. - Ai fost făcută după asemănarea Lui.

Adică Dumnezeu are plete şi piciorul mic ?

Nu, dar într-o lume unde poţi primi aripi, e posibil orice.

Nu ştiam că vii azi la lucru. Ce faci ?

- Îmi dau demisia. - Îţi dai demisia ?

N-o să mă mai întorc după Sărbători, mă duc la Gunnerson & Dunlap.

La Gunnerson & Dunlap ? Dar i-ai trimis la plimbare.

Am vorbit cu ei azi-dimineaţă. Sunt interesaţi de serviciile mele.

Nu înţeleg. Ce te-a apucat aşa brusc ?

Nu e brusc. Trebuie să fac nişte schimbări în viaţă.

Pardon.

De ce nu mi-ai spus nimic ? Credeam că suntem...

- Ce credeai că suntem ? - O echipă !

- Am spus sau am făcut ce nu trebuia ? - N-are legătură cu tine.

Trebuie s-o fac pentru mine.

- Dar nu poţi pleca aşa din senin. - De ce aş rămâne ?

Am nevoie de tine, Al !

Da ?

Sigur că da.

Dacă nu erai tu, n-am fi încheiat contractul cu Hayworth.

- Evident că la bani te gândeai ! - Era doar un exemplu.

O să trimit pe cineva după restul lucrurilor.

Al ?

- Al ! - Nu, Ben, mă cheamă Allison !

La revedere !

Bună, tată ! Tocmai plecam !

Uitasem că pleci la schi.

Vin să mă ia într-o oră.

Ai primit un telefon de la... un domn Hayworth.

- E un client ? - Unul important. Ce voia ?

Să vă întâlniţi diseară la ora 22:00, la restaurantul hotelului Hennington.

La 22:00 fix !

- Nu ştie că diseară e Ajunul ? - E o întâlnire scurtă, dar importantă.

- Cumva a sunat Al ? - Nu.

- De ce întrebi ? - Nu... Nu e important.

- Alo ! - Sunteţi Allison Myers ?

- Da. - Sunt asistenta dlui Hayworth.

Dl Hayworth vrea să vă întâlniţi diseară la ora 22:00

la restaurantul hotelului Huntington.

Îmi pare rău, dar nu mai lucrez la contractul dumnealui.

Mi-am dat demisia de la firmă.

Zice că şi-a dat demisia. Ce să fac ?

Spune-i să vină oricum, e o chestiune de viaţă şi de moarte.

E o chestiune de viaţă şi de moarte.

- Dacă e atât de important, voi veni. - La ora 22:00 fix !

Da.

Da !

Select restaurant !

Nu-l văd nicăieri.

Ţi-am spus că e o idee proastă !

Am ajuns devreme. Hai într-un loc unde nu ne vede nimeni.

Trebuia să te gândeşti la asta înainte să te îmbraci aşa.

- Ruby ! - Ce-i cu tine aici ?

Rachel n-o să mai vorbească niciodată cu mine. Când eram pe autostradă,

am început să mă gândesc că poate viitorul nostru se hotărăşte aici.

- Cum puteam să ratez momentul ? - Presimţeam c-ai să te întorci !

Cum ai venit ?

Să nu-i spui lui tata ! M-a adus Jeremiah cu motocicleta.

- Vă pot fi de ajutor ? - Sigur că da !

Aş vrea o masă în cel mai întunecos colţ.

Să vedem dacă găsim ceva.

Aveţi o rezervare pe numele Hayworth.

Da. Aţi venit primul. Doriţi să vă aşezaţi la masă ?

- Da. - Poftiţi, vă rog.

Până acum e bine !

Uite-o, Ruby !

- Mă întâlnesc cu dl Hayworth. - Tocmai a sosit.

- Veniţi cu mine. - Da.

- Ben ? - Al !

- Ce înseamnă asta ? - Asta voiam să te întreb şi eu.

M-a sunat asistenta lui Hayworth, spunea că e o chestiune de viaţă şi de moarte.

- Vă mulţumesc. - Poftă bună !

Dacă tot ai venit, trebuie să-ţi spun ceva.

Dacă mă rogi să mă întorc la firmă, nu te mai obosi.

Bună seara, doamnelor şi domnilor, şi Sărbători Fericite !

În seara asta v-am pregătit ceva special.

Direct de la restaurantul lui Charlie, va urca în premieră pe scena noastră...

- El ce caută aici ? - Îl cunoşti ?

... unică şi inimitabila Ruby Diamond !

Despre tine vorbeşte !

- Ştiai despre asta ? - Nu. Tu ştiai ?

Sărbători Fericite, Ruby !

Sunt onorată să cânt aici în această seară.

Mi s-a împlinit un vis.

Dedic această melodie unui cuplu special din public.

Sper că o vor asculta cu atenţie.

Ca-n basme iar m-am ridicat Când viaţa greu m-a încercat

Eram în iad când te-am aflat Pe tine

Când îmi părea că s-a sfârşit O rază sfântă m-a trezit

Speranţa m-a însufleţit Cu ţine

Tu eşti un înger !

La mine, iată, ai venit De parc-aşa ne-a fost menit

Să fim noi doi ne-a fost sortit Din ceruri

Tu eşti un înger !

Ce bine e când îmi zâmbeşti Iubirea ta e dar ceresc

La bine şi la rău eu vreau Să te iubesc

Surâs divin îmi dăruieşti Cu ochi de rai tu mă priveşti

Din iad m-ai scos, m-ai izbăvit Când ai venit

Ştiu că prea mult m-ai aşteptat Eu nu vedeam, dar am aflat

Şi vreau să fim doar noi mereu Iubirea mea

Tu eşti un înger !

La mine, iată, ai venit De parc-aşa ne-a fost menit

Să fim noi doi ne-a fost sortit Din ceruri

Cete de îngeri

Ei sunt cu noi şi poţi să-i vezi În locuri sfinte sau pe străzi

Dar eu am unul doar al meu Trimis din ceruri

Tu eşti un înger !

Vă mulţumesc din suflet ! Am rămas fără cuvinte.

Vă mulţumesc.

Ce faci de Crăciun ?

Voiam să merg la nişte prieteni.

- Vino la noi de Crăciun. - Bine.

Şi după Crăciun.

Vreau să rămâi cu noi.

- Da ? - Da.

Ruby Diamond, doamnelor şi domnilor !

- L-ai găsit ? - L-am căutat peste tot.

Parcă s-a evaporat !

Sarah ? De ce eşti aici ?

Nu ştiu... Ar fi fost primul Crăciun departe de familie.

Mă bucur că te-ai întors.

Domnule, aţi văzut cumva un băieţel trecând pe aici...

... acum câteva minute ?

- Da, doamnă. - Unde s-a dus ?

- Habar n-am. - De ce nu l-ai oprit ?

Eu întâmpin oaspeţii, nu-i ţin cu forţa.

Grozav ! Şi acum ce facem ? Ştii cât de târziu e ?

Mă tem că da.

- Cu ce vă pot ajuta, domnule ? - Aştept un mesaj, camera 214.

- Matthew ! - Matt !

- Fiule ! - Matthew !

Unde te-ai ascuns, Matt ?

Doamne ! Uitaţi-vă ce am găsit !

Nu e aici, m-am uitat şi la subsol.

Oare unde o fi ? E aproape miezul nopţii.

Nu te teme, îl vom găsi.

Haidem.

Aşteptaţi !

Unde pleci, Ruby ? Ai auzit-o, e aproape miezul nopţii.

Miezul nopţii, în ajunul Crăciunului.

Dar nu mi-am terminat treaba până nu-l găsesc pe Matthew.

Mai lasă-mi timp. Te implor !

Am avut o înţelegere. Ţi-ai ratat şansa, îmi pare rău.

Atunci n-o să cânt în cor.

Transmite-le toate cele bune mamei, lui tata şi bunicii

şi spune-le că mi-am dat toată silinţa.

Aşteptaţi-mă ! Cred că ştiu unde îl putem găsi !

Ce frig e !

Acolo e.

- Nu ştiu ce să-i spun. - Du-te la el. O să-ţi vină cuvintele.

- Ce faci, Matt ? - Bine.

Nu ţi-e frig, flăcăule ?

Ţine. Uite aşa.

- Ţi-e dor de mama, aşa-i ? - Da...

- Ştii ceva ? Şi mie mi-e dor de ea. - Serios ?

Eu credeam că dacă...

N-am s-o uit niciodată pe mama ta. Nici tu.

O s-o purtăm mereu în noi, aici.

Dar, chiar dacă o iubesc pe mama ta,

mai am loc în inimă ca să iubesc şi pe alţii.

Te iubesc pe tine, o iubesc pe Sarah. Vă iubesc pe amândoi foarte...

... foarte mult.

Bine ?

O iubesc şi pe Allison, doar că am înţeles mai greu.

- Bună, Matthew. - Bună.

Noi doi suntem amici, nu-i aşa ?

Ştiu că nu sunt mama ta şi nici nu voi încerca să fiu.

Dar aş vrea să fim prieteni, fiindcă te iubesc foarte mult.

Îi iubesc şi pe Sarah şi pe tatăl tău.

E bine ?

Suntem prieteni ?

E vremea, Ruby !

Nu încă !

Trebuie să plecăm. Ţi-ai făcut treaba.

Ei nu mai au nevoie de tine.

Nu pot pleca fără să-mi iau rămas-bun.

E prea târziu. Au uitat că ai fost aici.

Nu fi tristă. Dimpotrivă, meriţi felicitări.

Te-ai descurcat admirabil !

Le-ai dat cel mai mare dar, le-ai reunit familia.

- Da, dar... - Şi, la fel de important,

ai învăţat să vezi dincolo de tine.

Acum cunoşti bucuria de a dărui.

- Asta era tot ce voiam noi. - O să-mi primesc aripile ?

Erai dispusă să renunţi la tot. Ai trecut testul suprem.

Nu trebuie să plângi, decât dacă plângi de bucurie.

Da, dar nu s-ar putea...

Nu.

Vino, Matt ! Îngheţăm afară !

- Unde ai găsit chitara aia ? - Acolo, era aruncată pe jos.

- Parcă am mai văzut-o undeva. - Da, şi eu.

Pentru că Domnul Dumnezeul nostru, Atotţiitorul, împărăţeşte

Împărăţia lumii

a ajuns

a Domnului nostru

şi a Hristosului Său