Original subtitles

Traducerea şi adaptarea: alpo Subtitrari-noi Team/www.subtitrari-noi.ro

- Căpitanul Jack Turner? - Da, dle.

E o onoare să te cunosc, fiule.

Îmi pare rău că n-a putut aştepta până te vindeci,

dar urmăm procedurile foarte atent în caz de aşa ceva.

Te rog, ia loc.

Ei bine... înţeleg.

Bun.

Jack,

trebuie să te chestionăm în legătură cu evenimentele recente.

Tot ce s-a întâmplat.

Niciun detaliu nu e prea mic.

Vreau să ştii că Preşedintele Roosevelt te laudă personal

pe tine şi pe toţi soldaţii Colonelului Jimmy Doolittle.

După cum ştii, după Pearl Harbor, bombardarea Tokyo

a devenit de importanţă capitală pentru Preşedinte.

Voi chiar aţi reuşit.

Mulţumesc, Locotenente.

Mulţumesc.

Câţi dintre noi s-au întors?

Înainte de asta, Căpitane Turner, e important să auzim varianta ta,

exact cum s-a întâmplat.

În special, experienţa ta pe teritoriul Chinei.

Cine te-a ajutat şi cum ai scăpat de acolo.

Dar fata?

Fata va fi bine.

Bun.

Am început

cu o lansare neaşteptată a Horneturilor.

16 B-25-uri, toate îngrămădite pe o platformă,

la 1100 km de coasta Japoniei...

E un exerciţiu, dle.?

Nu e un exerciţiu, Jack.

Am fost descoperiţi de o navă de patrulare japoneză.

E acum sau niciodată.

Suntem la patru ore de zona de decolare! Nu avem combustibil!

Dacă avem vânt din spate din Japonia,

vom ajunge în China.

Acum urcă-te la bord, fiule, şi mult noroc.

Pilot către echipaj, verificare de comunicaţii.

Navigator către pilot. Recepţionezi?

Bun, recepţionez, navigator.

- Artileristul către pilot. Recepţionezi? - Te aud, Stevie.

- Canonierul către pilot, recepţionezi? - Bine, am recepţionat.

Ţineţi-vă bine, băieţi, asta e.

Ce naiba mai aşteaptă?!

Swell trebuie să se ridice. Să ne dea un impuls.

- Suntem prea grei! - Suntem în regulă!

- Jack! - Suntem bine! Flapsurile jos!

Nunu, eşti gata de şcoală?

Termin micul dejun.

Uite Tokyo-ul!

Pilotul către canonier, un minut până la prima ţintă.

Am înţeles, Căpitane.

Deschide uşa compartimentului cu bombe, Ben.

Deschid uşa, Căpitane.

Artileristul către pilot, avion de luptă în dreptul orei 10 şi plonjează!

Mai puţină vorbă, mai multă tragere, Stevie!

L-am nimerit!

Bun băiat!

Iată ţinta noastră numărul 1, Asahi Electrical.

Bombele lansate!

Lovitură directă!

Depozitul Yokohama, înainte.

Bombele lansate!

La ţintă. Bombele lansate!

Doar cele incendiare, apoi am plecat!

Ne apropiem de atelierele Mitsubishi.

Dă-le tot ce ai, Bennie.

Bombele lansate!

- Sunteţi teferi? - Da, Căpitane!

E ca de 4 iulie acolo jos, Căpitane!

Stabileşte un curs către China, Mannie.

Da, dle.

Du-ne în Expresul Chungking.

Eşti din ce în ce mai pricepută, Ying.

- Vrei bani sau bunuri? - Bani, te rog.

Mereu bani. Ce faci cu ei?

- Îi ţin pentru zile rele. - Bine, îţi dau banii.

Poţi să-i numeri.

Ceva de vândut sau de schimbat?

De ce ai întârziat?

Cum a fost la şcoală?

- Nu foarte bine. - De ce spui asta?

Cum a fost azi?

Bună, Ying!

Bună, Kai.

- Ce faci? - Bine. Tu?

Bine.

Nunu, merge bine la şcoală?

Ying, am văzut-o pe soacra ta ieri.

Mi-a spus că încă refuzi să te muţi în casa lor.

Suntem fericite unde suntem şi aici îmi fac treaba cu mătasea.

Totuşi, cred că ţi-ar fi mai bine să locuieşti cu ei.

Mulţumesc.

Cât o să aştepţi până să-mi spui ce te deranjează?

S-au purtat din nou urât cu tine la şcoală?

Spun că e ghinion să fii fiica unei văduve.

E o prostie!

Mi-e dor de tata.

Şi mie.

Mi-e foarte dor de el.

Căpitane, la ce oră vin americanii?

Mult mai târziu, înainte de răsărit.

- Le cunoşti ţinta? - Nu, dar e ceva important.

Ni s-a spus să facem tot ce putem pentru a-i ajuta.

Motorul de la tribord consumă prea mult.

- Vântul din faţă nu ajută deloc. - Stevie, sigur ai golit

toate canistrele?

Toate, Căpitane.

Aruncă-le pe toate... şi muniţia rămasă.

Şi tu, Ben. Haideţi!

Mannie, cât de departe suntem de aeroportul Quzhou?

La 60 de minute, Căpitane.

Atunci vom reuşi...

Pământ la orizont!

Aeroportul Quzhou.

Se apropie bombardiere dinspre coastă.

Trebuie să fie japoneze, e prea devreme pentru americani!

Stingeţi toate luminile!

Bine, băieţi, pregătiţi-vă de aterizare! Poate fi cam dură.

Ce se petrece?! Ce naiba fac?

Vezi pista?

Nu văd nimic!

Ce vom face, Jack?

Planul B.

Nunu...

Da, mamă?

Ce părere ai dacă am pleca de aici?

Şi unde să mergem?

În oraş.

Care oraş?

Nu ştiu. Undeva departe.

Undeva unde să o luăm de la început.

Am destui bani strânşi.

Poţi merge la o şcoală mai mare, să primeşti o educaţie mai bună.

Pot obţine o slujbă la o fabrică de mătase.

Ce-o să zică bunicul şi bunica?

Vor înţelege.

Nu e adevărat. Sunt foarte încuiaţi!

Nu-mi place ce zic aici despre faptul că sunt văduvă.

Nu-mi place cum eşti tratată de alţii la şcoală.

Vreau să fac pentru noi ce ar fi vrut tatăl tău.

Ar fi vrut să ducem o viaţă bună şi fericită.

Exact cum am exersat.

Luaţi-vă paraşutele şi pregătiţi-vă să săriţi din avion.

Bun. Haideţi, mişcaţi-vă către trapă!

Cât de mare e oraşul?

Tatăl tău mi-a spus odată că poţi merge o zi

de la un capăt la altul.

Atât de mare?!

Sunt japonezii?

Ei trebuie să fie.

- Jack? - Trebuie să o fac manual.

Du-te cu ceilalţi, Mannie.

Spune-le să sară acum!

Chiar acum! E un ordin, soldat!

Haide! Săriţi!

Ce-a fost asta?

Avionul s-a prăbuşit...

Mamă.

E un bărbat într-un copac în pădure!

Atârnă de nişte sfori. Un bărbat uriaş, un gigant.

- Nu vorbi prostii. - Nu sunt prostii! E adevărat.

- Nu te cred. - Du-te şi uită-te.

- Vezi, ţi-am spus eu! - Vino, trebuie să-i spunem lui Kai!

E un bărbat care atârnă de nişte frânghii într-un copac în pădure. Sângerează.

Pare mort!

- E japonez? - Nu pare.

Lasă-mă să mă uit.

Bună?

- Este un american. - Ce caută aici?!

Nu ştiu.

Dar trebuie să-l ajutăm.

Şi americanii se luptă cu japonezii.

Sunt prietenii noştri.

Japonezii vor veni să-l caute. Trebuie să-l ascundem.

- Să-l ascundem? - Dar nu în sat.

Ştiu un loc. O peşteră mică. E aproape.

Du-mă acolo.

- Aia e peştera. - Ying.

Du-te acasă şi nu spune nimănui. Nici măcar socrilor tăi.

Nunu, niciun cuvânt despre asta prietenilor tăi.

Mergeţi!

Nunu.

Am făcut o mare greşeală azi noapte.

Bombardierele pe care le-am auzit nu erau japoneze, erau americane.

Se pare că erau înaintea programului.

Au încercat să ne trimită un mesaj, dar n-au reuşit.

- Dar unde au realimentat bombardierele? - N-au realimentat.

Ori s-au prăbuşit, ori echipajul a părăsit avionul.

Japonezii au trimis un batalion întreg ca să-i caute.

Trebuie să abandonăm aeroportul.

Acum, în momentul ăsta. Adună-ţi oamenii, Locotenente.

Da, dle.

Mişcaţi-vă mai repede, trebuie să instalăm tabăra. Grăbiţi-vă!

Cine e conducătorul aici?

Cine e conducătorul aici?

Eu sunt.

Eu sunt conducătorul. De ce?

Aseară, un bombardier cu americani s-a prăbuşit dincolo de deal.

Unde sunt cei din bombardier?

Nu s-a prăbuşit un bombardier japonez?

Este un bombardier american!

Oamenii din avionul ăla au bombardat spitale şi şcoli în Tokyo!

Îi vreau!

Poate au murit în prăbuşire...

Nu sunt acolo.

Spune-le oamenilor tăi să-mi arate unde sunt.

A văzut sau auzit cineva de aceşti americani?

Da?

Nu sunt aici.

În genunchi.

Îngenunchează!

Cred că cineva de aici ştie unde sunt americanii.

Dacă nu-mi spuneţi acum,

vă omor conducătorul.

Deci nu-mi spuneţi? Bine.

Tăceţi!

Percheziţionaţi casele cu grijă!

- Ce vom face cu americanul? - Trebuie să-l ajutăm.

Kai a murit pentru a-l proteja.

Dar cum îl vom ajuta? Ce vom face?!

Nu-ţi face griji, Nunu, mă gândesc la ceva.

Ce?!

Nu mai pune întrebările astea, Nunu!

Pune-l acolo.

Tu, mişcă în faţă.

Pune-l deoparte.

Ai venit.

- Ai auzit ce i-au făcut lui Kai? - Da, este teribil.

Ce spun în oraş? Americanii chiar au bombardat Tokyo?

E adevărat. Au fost multe avioane.

De ce au zburat în China, nimeni nu ştie

dar dintr-un motiv anume, au trebuit să sară cu paraşuta.

Spun că japonezii au prins ieri patru bărbaţi din avionul ăla,

i-au găsit dincolo de munte, lângă râu.

Acum caută pilotul.

Ai mătase de vândut?

O să am pentru tine ceva mâine.

Măcar în peşteră n-o să se ude.

Dar o să-i fie foame.

O să-i duc dimineaţă nişte mâncare.

- Nu! - Nu-l putem lăsa să moară de foame.

Kai ne-a fost ca un al doilea fiu.

Îţi aminteşti, când era mic venea să se joace aici cu Quon.

Erau nedespărţiţi.

Bunico, crezi că tata şi Kai se joacă în rai?

Bine, nu plânge.

Trebuie să staţi peste noapte aici.

Sunteţi prea vulnerabile singure acasă cu soldaţii ăştia japonezi pe aici.

Dar trebuie să-mi hrănesc viermii de mătase.

- Doar la asta te gândeşti?! - Viermii ei ne ţin în viaţă!

Fără ei am muri de foame!

Ar trebui să-i spunem bunicului.

Nunu? Ce să ne spui?

Trebuie să mergem. Nunu, hai. Venim în altă zi.

Vezi?

De ce nu i-ai spus bunicului?

Kai a spus să nu spunem nimănui.

Stai!

Nu. Vorbeşti engleză?

Vorbeşti engleză?

Doctor?

Ştii ce e un doctor?

- De unde ai paraşuta? - De acolo.

Japonezii.

Ce e?

- Japonezii? Vin japonezii? - Du-te.

Urmează-mă!

- Urmează-mă! - Bine!

Nunu, ajutor!

Închide uşa.

- Mamă, cum poţi face asta? - Japonezii caută în pădure.

- Nu poţi aduce în bărbat în casa noastră! - Ce altceva să fac?

Dacă-l găsesc aici...

- Du-te şi cheamă-l pe Căpitanul Shimamoto! - Da, dle.

Nunu, adu-mi nişte pături. Are febră.

Dacă moare acolo jos?

Nu ştiu.

Presupun că-l îngropăm în pădure.

Ar trebui să-i spunem Mătuşii Ji să vină să-l trateze,

are medicamente puternice. O să-l facă bine.

Apoi poate pleca.

Ea vorbeşte prea mult. Să mai aşteptăm o zi.

Poate îi scade febra.

- Poftim. - Mulţumesc.

Cu plăcere.

Ridicaţi-vă.

- Spune-le să stea jos. - Staţi jos.

Asta aparţine cuiva din acest sat.

O recunoşti?

Poate unul dintre copii o va recunoaşte.

Întreabă-i.

Ştie cineva a cui e plasa asta?

Dă-o din mână în mână ca să se uite mai îndeaproape.

Trebuie să-l bei.

Trebuie să-mi găsesc echipajul.

M-au lăsat în urmă... înţelegi ce spun...

ştii la ce mă refer...

Un ofiţer japonez a venit la oră, azi, cu una dintre plasele tale,

întrebând dacă ştie cineva a cui e.

- N-ai spus nimic, nu? - Desigur că nu!

Vorbim când ajungem acasă.

Nunu, ce ai spus ofiţerului?

N-am zis nimic, doar am dat din cap.

Probabil au găsit-o în peşteră.

Sunt atât de proastă.

Cine este?

Căpitanul Shimamoto, Armata Imperială Japoneză.

- Bună ziua. - Bună ziua, Căpitane.

Pot intra?

Unde este soţul tău?

Locuiesc singură cu fiica mea.

Recunoşti asta?

N-ai mai văzut-o niciodată?

Exact asta a făcut fiica ta când s-a uitat la plasa asta,

a dat din cap cu ochii larg deschişi.

Nu te superi dacă mă uit pe aici, nu?

Dă-i drumul.

Îţi aminteşti de mine, nu?

Nu ascunzi pe nimeni sub pat, nu?

Vrei nişte ceai, Căpitane?

- Ţărancele folosesc şi ele parfum? - Soţul meu mi l-a oferit.

Pentru o chinezoaică eşti destul de drăguţă.

Ce-a fost asta?

Ce?

Am crezut că am auzit ceva...

- El este soţul tău? - Da.

- A murit în bătălie? - A fost ucis la Nanking.

Poate eu l-am ucis...

Nu e nicio ruşine să mori în luptă...

doar dacă lupţi pentru cauza greşită...

Deci eşti sigură că nu este plasa ta?

N-am mai văzut-o niciodată.

Atunci nu mai am niciun motiv să mai rămân aici.

Mamă, bate în uşă.

Aşteaptă.

Ce faci?

- Nu poate sta acolo jos pentru totdeauna. - Dar dacă japonezii...

Mută scaunele!

Nu, Nunu, lasă-l, dacă vine cineva trebuie să-l băgăm rapid acolo jos.

Nun, stai puţin cu el cât termin de gătit.

Mulţumesc.

Nunu?

Nunu?

Jack.

Eu sunt Jack,

Jack. Nunu, Jack.

Da.

Mănâncă precum un porc.

Şi miroase ca unul...

trebuie să se spele.

A fost bun, mulţumesc.

Eram cinci.

Ăla e un avion. Ăla sunt eu... Jack.

Trebuie să-i găsesc pe ceilalţi patru din echipajul meu.

Ştii?

Au fost capturaţi?

I-au capturat japonezii?

Ştii unde sunt?

Ştii unde sunt?

Nu... ştii ce spun.

Somn uşor.

Nu pot dormi cu el aici.

Trebuie să încerci.

Îmi pare rău.

Coboară.

Îmi duc fiica la şcoală.

Vrei să mă întorc acolo?

Trebuie să intri şi să te ascunzi. Trebuie să merg la şcoală.

Bine.

Să te întorci cu cineva care mă poate ajuta, bine?

Chungking, trebuie să ajung la Chungking.

Chungking?

Da, Chungking.

Tu du-te la şcoală. Ne vedem mai târziu.

Ai adus mătase?

Mătasea ta e mereu bună.

Vreo veste despre americani?

Se spune că cei patru capturaţi dincolo de munte au fost executaţi.

Îţi dau banii.

Vreau bunuri de data asta.

Nişte orez. Şi ai şi nişte carne?

Am o raţă proaspătă, jupuită şi opărită.

- O s-o împart cu socrii mei. - Şi orezul tău.

Pa.

La revedere.

Haide, Jim, ce naiba faci?

Dă-o naibii.

- Ying! - Bună, Jun.

Ţi-a spus Nunu că ofiţerul japonez a venit ieri la şcoală cu o plasă?

- Întrebând cui îi aparţine? - Mi-a zis.

E plasa ta, nu?

- Nu e. - Ai văzut plasa?

Ofiţerul japonez a venit acasă la mine să mă întrebe de ea.

Şi?

Şi... nimic. A venit şi a plecat.

Ying, plasa era făcută din mătase brută,

acelaşi fel pe care-l torci şi-l vinzi negustorului.

Jun, te înşeli.

Eşti nebun? Ce crezi că faci?

Nu, eu doar... repar acoperişul.

Dă-te jos. Sunt japonezi peste tot!

- Repar acoperişul. Bine. - Dă-te jos!

Vin. Bine.

Bine.

Grăbeşte-te!

Bine.

M-am uitat 20 de minute, nu e nimeni pe aici.

Încerci să ne omori pe toţi? Eşti un nebun şi un prost.

Îmi pare rău.

Eşti un pericol pentru noi!

Încercam să repar acoperişul, bine?

Îmi pare rău!

Eşti un pericol pentru tine şi pentru mine şi fiica mea!

Dacă te vedea un soldat japonez acolo... ai fi mort!

Eu aş fi moartă! Fiica mea ar fi moartă!

- Treci înapoi în pivniţă! - Nu mă întorc acolo jos, bine?

Nu pot respira acolo jos.

- Treci înăuntru! - Nu!

- Trebuie! - Nu!

De ce mai sunt aici?

De ce n-ai adus pe cineva?

Nici nu ştiu ce se petrece.

Trebuie să ies de aici!

N-aveam niciun drept să-ţi vorbesc aşa.

Asta e casa ta.

Tu doar m-ai ajutat şi eu m-am purtat ca un nenorocit!

Mă duc jos, bine?

Mă duc.

Dacă auzim că vine cineva, te duci jos.

Din vânzarea de mătase.

Mulţumim, Ying.

Fără tine, ne-am lupta să supravieţuim.

Stai jos şi bea puţin ceai cu noi.

Credeţi că şi gherilele îl caută pe pilotul american?

Aşa ar trebui, dar ca să-l ajute,

spre deosebire de japonezi, care, îl ucid dacă-l găsesc.

Şi dacă află că cineva l-a ajutat pe american?

L-ar ucide şi pe el, sau mai rău.

Credeţi că cineva din oraş cunoaşte gherilele?

Dacă ar fi aşa, n-ar spune.

Ce-i cu toate întrebările astea?

Sunt doar curioasă.

Oamenii spun că ai arătat durere prea mare la înmormântarea lui Kai.

A fost un prieten bun.

Poate prea bun.

Spun că l-ai primit în casă în timp ce Nunu era la şcoală,

că n-ai fost fidelă memoriei soţului tău.

Nu este adevărat!

N-am făcut niciodată asta!

N-aş primi niciodată un bărbat în casa mea!

Desigur că n-ar face-o.

Trebuie s-o iau pe Nunu de la şcoală. Scuzaţi-mă.

Vezi, nu are pic de respect!

- Nunu. - Unde ai fost?

Să-i văd pe bunicul şi bunica.

Jack?

L-ai lăsat afară?!

Dacă venea cineva în casă?

Ai spus că trebuie să facem tot ce putem ca să nu-l găsească japonezii.

Du-te şi-ţi fă temele.

N-o s-o fac.

Nunu!

Nunu!

- Nunu! - Ce?

Ies puţin. Încuie uşa de la bucătărie după mine.

Stai acolo şi te ascunzi?

Încearcă.

Haide, poţi mai bine.

Ai reuşit!

Te-ai prins.

Pentru ce sunt astea?

O să vezi.

1, 2, 3,

4, 5, 6, 7, 8, 9, 10. 1!

- 1. - 1.

2.

2.

3.

3.

3.

3.

2.

2.

3.

4.

5.

1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10.

Vezi dacă e bună.

Grozav...

Mulţumesc.

Ştiu că nu mă înţelegeţi.

Dar vreau să vă mulţumesc.

Mulţumesc.

Mamă, ce s-a întâmplat cu acoperişul?

El a reparat acoperişul.

Când a reparat acoperişul?!

Când erai la şcoală.

Şi e cea mai bună raţă pe care am mâncat-o.

Foarte bună.

N-ar trebui să mănânce cu degetele.

E dezgustător.

Măcar are mâinile curate.

Nu pot să cred că n-a mai rămas nimic. Mănâncă mai mult decât mânca tata.

- Eşti gata de culcare? - Da.

Somn uşor.

- Deschide uşa! - Vin.

- Ce a durat atât? - Eram ocupată cu munca.

De ce sunt obloanele trase?

Întunericul e bun pentru făcutul mătăsii.

Lasă-le închise.

Ultima dată mi-ai oferit ceai.

Mulţumesc. Ia şi tu loc.

Stai aici lângă mine.

Mai aproape.

Ştii de ce sunt aici?

Vreau să mă faci să mă simt bine.

Cer prea mult?

Sunt văduvă.

Ar trebui să fie mai uşor pentru tine.

Nu!

Nu mă refuzi pe mine.

Sunt ofiţer în Armata Imperială Japoneză.

Trebuie să mă respecţi.

Nu!

Te respect.

Scoate-ţi bluza.

Vrei să o dau eu jos pentru tine?

Nu.

Plângi.

Nu-mi pasă.

Dă-o jos!

Am o fiică...

Te rog să nu-mi faci asta.

Ying, eşti bine?

Eşti bine?

Eşti bine?

Uite... fă linişte.

Ying, ascultă, adună-te, bine?

Avem multe probleme.

Trebuie să-l ducem jos, bine?

Bine? Haide!

- Nunu, vino cu mine. - Unde?

Trebuie să mergem să vorbim cu mama ta.

- Îţi pierzi vremea, nu e acasă. - Vom vedea.

Ce e?

Şcoala nu s-a terminat. Ar trebui să fim acolo.

Nunu, vino cu mine!

Mama nu e acasă!

- S-a dus să ia frunze de dud! - Mă minţi.

Ying!

Ying!

- Cine e? - Ai spus că nu e aici?

Nunu?

- Ce este? - Pot intra?

- Ce te aduce pe aici, Jun? - Pilotul american.

- Despre ce vorbeşti? - Ştiu că ştii unde e.

Mai devreme sau mai târziu, japonezii vor afla că-l ajuţi

şi veţi muri amândouă.

Te înşeli, Jun. Nu e aici.

Fluieră cântecul de mai devreme.

Sunt profesorul tău! Trebuie să mă asculţi!

- Fluieră cântecelul! - Nu!

E un cântec american. Tu l-ai fluierat.

Nu ştiu să fluier.

Mă minţi!

- Ce faci? - Dă-te la o parte!

- Cum îndrăzneşti să-mi intri în casă?! - Americanule,

dacă eşti aici,

sunt prietenul tău, te pot ajuta.

Stai jos şi ţine-ţi mâinile la vedere.

Haide, încuie uşa.

Intră, Nunu, şi închide uşa.

Ţi-am spus să stai jos!

- Bine. - Stai naibii jos!

- Cine eşti? - Sunt profesorul lui Nunu.

- Lucrez pentru gherile. - De unde ştiu că nu eşti cu japonezii?

Te pot ajuta. Fac rost de o barcă să te ducă în sus pe râu unde eşti în siguranţă.

Da, dar unde?

Chungking.

Chungking?

- Da. - Chungking?

Da!

Cât de departe e râul?

După munte...

- la jumătate de zi pe jos. - Piciorul meu ne va încetini.

Te cărăm noi.

Jun, ce spui? Ce se petrece?

Gherilele vor veni după el şi îl duc dincolo de munte la râu.

Şi să nu mai fluieri cântecul ăla.

Stai.

Vom veni în zori cât de repede putem.

Amândouă trebuie să fiţi pregătite să plecaţi cu el.

Unde să mergem?

Nu ştiu, dar n-o să mai fii în siguranţă după asta.

Nimeni nu va fi.

Căpitanul Shimamoto n-a fost la masă la prânz.

Nimeni nu ştie unde e. Am căutat peste tot.

Ascultaţi-mă, şcoala s-a terminat pentru azi.

Grăbiţi-vă!

Găsiţi-l pe Căpitanul Shimamoto!

Percheziţionaţi casele! Acum!

Grăbiţi-vă!

Ar trebui să ne luăm la revedere de la bunicul şi bunica.

Ţi-am mai spus, nu putem.

Vor fi supăraţi când vor afla.

Căutaţi acolo! Grăbiţi-vă! Acum!

Nunu.

Du-te şi vezi ce se întâmplă.

Mamă!

Nunu.

Au mai venit soldaţi japonezi!

Grăbiţi-vă!

Sergent!

Haideţi.

- Jun. - Ying.

Mi-au dat foc la casă! Şi au câini.

Americanule, treci în scaun!

Du-te.

Haideţi.

Adăpostiţi-vă!

Daţi drumul câinilor!

Haideţi!

Mergeţi!

Jos!

Jos!

Ying, ia-i pe american şi fiica ta şi continuaţi.

- Îi ţinem noi pe japonezi. - Fugi, Nunu, fugi!

Ying, treci în barcă!

Ying!

Mama!

Mamă!

Am ajuns într-un oraş.

Nu-mi amintesc numele.

Localnicii ne-au predat pe mine şi Nunu

Armatei Naţionaliste Chineze.

Au încercat să ne despartă.

Au încercat.

Am luat-o cu mine.

La fel s-a întâmplat în Chungking. Deci...

De asta e cu mine acum.

Dar ceilalţi?

Ne lipsesc 12 oameni.

Mulţumesc, Căpitane Turner.

Asta e tot.

- După tine, dle. - Mulţumesc.

Jack,

cred că eşti pregătit să înfrunţi lumea din nou.

Cum te simţi, dle.? Să mă ia naiba!

Sunt bine.

Cred că n-a trebuit să îţi taie piciorul.

Da, l-au îngrijit bine.

Mă bucur să aud asta, pentru că am planuri pentru tine.

- Şi tu cum te numeşti, drăguţă? - Spune bună.

Bună.

Stai jos, Jack. Trebuie să vorbim.

Bine.

Locotenentul Sheng m-a informat despre toate prin câte ai trecut.

Ai avut noroc să scapi viu, fiule.

Ştiu.

Am pierdut mulţi oameni buni acolo... Dar sacrificiul lor a meritat.

Mi-a mai spus că vrei să adopţi această fetiţă.

Da, Nunu.

N-o poţi face, Jack.

Te întorci la luptă curând.

Încep o unitate nouă... vânători de submarine...

şi o să am nevoie de tine.

Cu tot respectul, dle.,

a pierdut tot ce avea.

Jack, suntem în război...

nu poţi face două lucruri în acelaşi timp.

Serviciile sociale i-au găsit

un cuplu chinez dispus s-o adopte.

Locuiesc în est, în Los Angeles.

I-am verificat.

Sunt oameni buni.

O vor creşte mai bine decât şi-ar fi dorit mama ei.

N-o pot lăsa.

Jack, trebuie.

Să fii bine, da?

O să aibă grijă de tine. Şi...

Nunu, spune-i la revedere Căpitanului Turner.

- O să aibă grijă de tine. Bine? - La revedere.

Jack, sunt nişte ziarişti

care te aşteaptă.

Trebuie să mergi să faci pe eroul.

Te las singur o clipă.

Dragă Nunu,

A trecut mult timp, mult prea mult.

Ciudat cum trece viaţa.

Se învârte şi înainte să-ţi dai seama,

ţi-ai trăit viaţa.

50 de ani au trecut de când ne-am cunoscut

şi nu trece o zi să nu mă gândesc la mama ta.

Cred că ştii că m-am îndrăgostit de ea

şi mă întreb adesea ce ar fi fost viaţa mea

cu ea şi cu tine.

Viaţa mea se va termina curând

şi vreau să ştii, înainte să dispar,

că mama ta n-a murit degeaba.

A murit ca erou al poporului chinez.

Cu dragoste şi respect, Jack.

Dintre cei 64 de soldaţi americani prăbuşiţi în Provincia Zhejiang,

56 au fost salvaţi şi repatriaţi de civili chinezi.

Ca răzbunare, japonezii au masacrat aproximativ 250.000 de civili chinezi.

Traducerea şi adaptarea: alpo Subtitrari-noi Team/www.subtitrari-noi.ro