Original subtitles

Știi cum e când te afli într-o sală de cinema

și toată lumea râde, dar tu nu te prinzi deloc?

Îi urăsc pe toți ceilalți, în afară de tine.

Nu credeam că voi trăi într-o lume cu persoane transgender aclamate.

Pe ecrane și nu numai.

Vă mulțumesc tare mult pentru acest moment!

N-am crezut că presa va înceta să mai pună întrebări groaznice...

Cum îți ascunzi penisul?

...și că ne va trata cu respect.

Ai ținut totul secret fiindcă n-ai vrut să fii văzută diferit.

Uitați cât de mult am progresat!

Avem expunere mult mai mare în stat, în presă.

Suntem peste tot.

Nu știi niciodată cum îi ajută aceste imagini pozitive pe alții.

Nu știi niciodată.

Persoanele transgender sunt pentru prima dată

personajele principale în propriile povești.

În acest moment, când există vizibilitate fără precedent pentru noi...

Aia e sora mea!

...persoanele transgender sunt în continuare ucise în număr mare.

Acesta este paradoxul expunerii noastre...

Cu cât suntem mai vizibili,

cu atât suntem mai siluiți.

Cu cât apare mai multă expunere pozitivă,

cu cât comunitatea prinde mai multă încredere,

cu atât crește pericolul pentru noi.

Dacă mă duc la toaleta femeilor, e o infracțiune.

Dacă mă duc la bărbați, toată lumea știe.

Cred că toți din comunitate au trecut prin momente când s-au întrebat:

"Asta-i va înstrăina pe cei care nu sunt pregătiți?

De ce chestiunea persoanelor transgender a devenit

așa de importantă în conflictele culturale?

Valorificarea fricii oamenilor

ne-a adus în starea în care ne aflăm acum,

în care există speranță pe de o parte, iar pe de alta, frică.

Cred că, mult timp,

felul în care au fost reprezentate persoanele transgender pe ecran

a sugerat că nu suntem reali,

că suntem bolnavi mintal,

că nu existăm.

Și totuși, iată-mă!

Iată-ne! Am fost mereu prezenți.

Haide, maestre!

E interesant că, crescând în Mobile, Alabama,

și având primele interacțiuni cu ce înseamnă să fii transgender

prin intermediul televiziunii,

chiar și atunci când personajele nu erau neapărat transgender...

ACTRIȚĂ

...ele influențau cum mă vedeam ca transgender

și părerea pe care și-o forma publicul cu privire la comunitate.

Una dintre primele imagini a fost

personajul Geraldine din The Flip Wilson Show.

Cântă, Ray!

Îmi amintesc că mă uitam cu mama și cu fratele meu,

iar mama o iubea pe Geraldine și râdea de personajul acela,

deci subiectul exista doar în sfera umorului.

Dar, de fiecare dată când se vorbea despre transgender, schimbare de sex...

Operație de schimbare de sex?

- Operație de schimbare de sex! - Așa.

Mai bine mă așez.

...mă arătam foarte interesată

și mă aplecam ușor în față, dar foarte discret.

Te-am prins!

Cred că una dintre primele reprezentări transgen într-un context fictiv

a fost în episodul cu Edie Stokes din The Jeffersons.

Sunt eu, Eddie, doar că acum sunt Edie.

Poftim?

Uită-te bine!

Era frumoasă, elegantă și de culoare.

Dar tot atunci a apărut personajul angajat de George

ca să se dea drept Edie, ca să nu creadă Weezie că-i pune coarne.

Am resimțit acea reprezentare ca pe o glumă,

același tip de hărțuire cu care mă confruntam eu la școală.

Ce e asta?

M-am gândit: "Eu nu-s așa."

Mergeam duminica la biserică,

luam doar zece și câștigam concursuri de talent

cu numere de step și de jazz cu coregrafie proprie.

Serios.

Așa eram eu, iar mama voia să am succes și m-a crescut în ideea asta.

Apoi porneam televizorul și vedeam...

aceste imagini care nu se potriveau deloc cu cine eram eu.

Așa că ele m-au făcut să mă urăsc ca persoană transgender.

Trebuie să plec.

ACTRIȚĂ, SCENARISTĂ

Ca persoană transgender...

diferențiezi cel mai bine

dacă cineva râde cu tine...

În cartea de telefoane apare numele F. Deveau.

"F" vine de la "Frank", dragule. Eu sunt.

...sau de tine.

- Aici e toaleta bărbaților. - Știu.

Sunt bărbat.

Glume despre persoane trans?

Bună, Joel! Sunt Jackie.

Majoritatea avem simțul umorului. A trebuit să ni-l dezvoltăm.

De ce mă arestezi?

Ți-am spus, se numește un delict neclasificat.

Dar nu vrem să fim ținta glumelor.

- Stai, am uitat ceva. - Ce?

- Poți vorbi ca o femeie? - Așa?

- E groaznic. Mai bine nu poți? - Nu.

În fiecare persoană transgen regăsim

istoria reprezentării comunității trans, compusă din ce a văzut fiecare.

Coop.

Dennis?

MICUL OM MARE (1970)

Ce-ar fi să locuiești cu mine și să-ți fiu eu soție?

Persoanele transgender au nevoie

de o istorie mai amplă a acestei reprezentări...

ca să se poată regăsi în ea.

Mi se pare fascinant că unele dintre primele secvențe video

au fost cu travestiuri.

Când te uiți la ele, condiția femeii pare o prostioară

care merită luată în râs.

În acea perioadă istorică, travestiul era ilegal,

deci persoana care hotăra să depășească așteptările de gen în viața reală

era adesea hărțuită și arestată.

O FATĂ A FOST AMENDATĂ CU 12,45$ FIIND ÎMBRĂCATĂ CA UN BĂRBAT

POLIȚIA ARESTEAZĂ UN BĂRBAT ÎMBRĂCAT ÎN FEMEIE

În țara asta, de când există cinematografie...

ACTRIȚĂ, PROFESOARĂ

...am existat și noi, doar trebuie doar să privești atent.

JUDITH OF BETHULIA REGIZOR: DW GRIFFITH (1914)

Se spune că montajul dinamic ar fi fost folosit

pentru prima oară în acest film.

ISTORIC

E vorba despre un film de DW Griffith

care spune povestea lui Judith din Bethulia,

o evreică bună care locuiește în Ierusalim,

unde apare armata invadatoare.

Judith, ca să salveze orașul,

se preface a fi una dintre concubinele generalului Olofern.

Când se duce în cortul lui...

ia o sabie și-i taie capul.

Unii susțin că e unul dintre primele filme

în care montajul e folosit pentru progresul poveștii.

Există un personaj transgender sau de gen non-binar

care tot apare înainte și după tăierea firului poveștii.

E de parcă imaginea trupului transgender tăiat,

trupul eunucului castrat sau efeminat, care a fost tăiat,

e în fruntea invenției tăierii cadrului.

Parcă persoanele trans și cinematografia au evoluat împreună.

E de parcă am fost mereu prezenți pe marile ecrane,

și nu printr-o coincidență.

E o legătură strânsă și profundă.

CINEAST

Putem vorbi despre DW Griffith?

DW GRIFFITH PREZINTĂ NAȘTEREA UNEI NAȚIUNI

ADAPTAREA ROMANULUI THE CLANSMAN DE THOMAS DIXON

Cum ar spune cântecul lui Missy Elliot: dăm puțin înapoi.

CEL MAI BUN FILM DIN ISTORIE

Faptul că DW Griffith e studiat și predat

fără a se spune o vorbă despre reprezentarea...

Mă bucur că n-am făcut școala de film.

NAȘTEREA UNEI NAȚIUNI

Dacă aș fi văzut Nașterea unei națiuni,

cu scena în care cel pictat cu negru pe față sare din tufiș,

încercând să violeze o femeie albă, atunci mi-aș fi încheiat studiile acolo.

Ar fi fost ultima mea zi acolo.

NAȘTEREA UNEI NAȚIUNI REÎNVIE KKK

DW Griffith nu doar că e incredibil de rasist,

dar înțelege că-i poți transforma pe cei cu neconformitate de gen...

JUDITH OF BETHULIA REGIZOR DW GRIFFITH (1914)

...în subiectul de râs al poveștii.

REALIZATOARE DE FILM

"Grozav, DW Griffith, rasist nenorocit ce ești!

Ai inventat stereotipul în filme. Bravo!"

Dacă urmărești filmul mut A Florida Enchantment,

observi că aduce în atenție ideea schimbării de gen...

și ideea de a avea persoane pictate pe față cu negru și travesti laolaltă.

Aceste fascinații îngemănate

care apar mereu îmbârligate.

E interesant să privești lucrurile istoric referitor la experiența transmasculină.

ACTOR

În primul rând, pe vremea aia nu exista vocabularul necesar.

În film, ea mănâncă o sămânță și imediat se trezește bărbat.

Deci nu e vorba doar de exprimarea de gen...

ci și de așteptările rasiale.

Persoana albă devine un dandy din înalta societate,

cum ar trebui să fie bărbatul ideal.

Apoi, slujnica e obligată să înghită o sămânță.

Ea devine un valet agresiv și violent.

În această fantezie de depășire a genului,

încă există personaje albe pictate cu negru pe față

care joacă versiuni oribile ale oamenilor de culoare.

Sunt multe lucruri urâte legate de istoria noastră

care par niște atacuri.

Dar cred că trebuie să le cunoaștem. Să învățăm din ele.

FAIMOS CA UN ALB (2017)

Există tot felul de teorii cu privire la istoria

comedienilor de culoare care fac travesti...

în ideea în care e un ritual.

Tati ar vrea să te îmbraci cu asta. Încearc-o!

- Nu pot face asta, Foxx. - Bine.

Păi, cred că vei rămâne un comedian de nivel mediu...

Vei face ravagii în cartier, dar albii nu vor ști cine ești.

Așa să fie.

Istoric vorbind, bărbații de culoare din America

au fost adesea portretizați drept hipermasculini,

aproape ca niște prădători față de femeile albe.

Ia laba de pe doamna albă!

Există o istorie a bărbaților de culoare castrați,

la propriu, în timpul sclaviei și a legilor Jim Crow,

când erau linșați și li se tăiau organele genitale.

Deci un bărbat de culoare îmbrăcat în rochie e ca un fel de castrare.

Nu. Stai! Unde e?

Și simt că legătura pe care multe persoane de culoare au avut-o cu mine

a avut de-a face cu trauma moștenită

din perioada castrării bărbaților de culoare din America.

Pentru unii, dacă-l îmbraci pe bărbatul de culoare în rochie,

elimini amenințarea.

"Acum putem râde."

Nici nu știu de câte ori mi s-a întâmplat să fiu într-un spațiu public,

mai ales la începutul tranziției, în New York,

să urc în metrou și oamenii să înceapă să râdă.

De parcă existența mea în acel metrou era o glumă.

Cred că oamenii au fost educați să aibă reacția asta.

FAMILIA BUNDY (1994)

Bună, Al! sunt eu, Thad.

PRODUCĂTOR MEDIA, SCRIITOR

Dacă nu râd, mai e o glumă?

ÎNCURCĂTURI SENTIMENTALE (1994)

Chestiunea este tratată de parcă am fi subiect de comedie,

de parcă am fi niște ciudați,

care se îmbracă așa ca să-i facă pe alții să râdă.

Imaginile astea le discreditează pe toate femeile.

Și vedem comedieni care se îmbracă în femei ca să fie angajați, în Tootsie...

Sunt Edward, Kimberly.

...sau ca să obțină locuințe, ca în Bosom Buddies.

Vezi cum mă descurc!

Astea sunt obstacole reale pentru persoanele transgen.

Bună!

Bună!

Eu...

Copilărind în anii ''60...

nu știam ce înseamnă transgender.

Dar știam că, atunci când petreceam timpul cu fratele și cu tatăl meu...

ei râdeau de The Three Stooges.

The Three Stooges, serios? Mie-mi place I love Lucy.

PREGĂTIT PENTRU A UCIDE (1980)

Evident, când mă uitam la filme și la seriale,

mă regăseam în eroină.

Când ești un copil excentric din suburbii,

care-i topit după eleganță și urmărești Pregătit pentru a ucide,

nu observi misoginia, vezi doar frumusețea în mișcare...

și suspansul.

Este o secvență

în care Angie Dickinson e îmbrăcată toată în crem

și are mănuși bej, iar rezultatul îți taie respirația.

Vede un tip sexy și are de gând să-l agațe.

E foarte nefericită cu soțul ei.

Apoi urcă în lift...

și deodată...

apare Michael Caine, cu o perucă ieftină...

cu ochelari de soare mari și cu trenci...

și o ucide.

Când vedem asta acum, ne gândim: "E atroce".

Dar, când eram copil, mă gândeam: "Eu sunt Angie Dickinson.

Așa...

Nu știu ce mama naibii."

Decenii la rând, Hollywoodul a învățat publicul

cum să reacționeze la persoanele transgen.

Dumnezeule, nu!

Deci tu erai gagică, Barzell?

O gagică nenorocită? O gagică urâtă, Barzell!

Uneori, publicul a fost învățat să reacționeze cu frică.

Nu, Ronnie! Nu!

Că suntem periculoși, că suntem psihopați, ucigași în serie,

că suntem anormali sau perverși.

Altfel, de ce ar purta un bărbat rochie?

Alfred Hitchcock pare obsedat

de cei care depășesc stereotipurile de gen

în roluri de criminali.

Care-i treaba, Alfred?

Din mormânt.

Vorbește cu noi!

Știi de ce i se zice "Buffalo Bill"?

Te rog, spune-mi! Ziarele nu vor să dezvăluie.

Totul a început ca o glumă proastă la Omucideri în Kansas.

"Ăstuia-i place să-și jupuiască pizdele."

Am adorat Tăcerea mieilor. Scuze.

Filmul e grozav, cartea e grozavă. Știu că e problematic.

Dar când am văzut filmul, iar Jodie Foster a zis:

Nu există nicio corelație stabilită între transsexualitate și violență.

Sunt pasivi.

Bine, dar înțelegi că el nu e...

Nu e o persoană transgen.

Înțelegi asta.

Da, dar nu suntem pasivi.

De ce nu poți spune că nu suntem criminali psihopați?

Nu suntem ucigași în serie.

Nu facem așa ceva.

Jodie.

Se dă cu loțiune pe piele. Se dă când i se spune.

Domnule, familia mea va plăti. Orice răscumpărare ar fi, ar plăti-o.

Urma perioada de tranziție

și mi-am făcut curaj să-i spun unei colege de-ale mele.

E o femeie foarte deșteaptă, o muziciană talentată,

educată, versată.

M-a întrebat: "Ca Buffalo Bill?"

Singurul ei punct de referință era

un ucigaș în serie dezgustător și psihopat,

care vânează femei pentru a le ucide, a le jupui pielea

și a le purta corpurile, însușindu-și forma feminină.

Este exact argumentul feminist împotriva femeilor transgen:

că încercăm să ne însușim forma feminină, lucru pe care el îl făcea la propriu.

De ce nu-mi răspunzi? Te rog!

Acum regretă întrebarea.

E îngrozită de faptul că a spus asta,

fiindcă acum știe persoane transgen, știe chestiunea și pe mine.

Dar faptul că singurul ei punct de referință,

singurul model ca să înțeleagă

a fost un ucigaș în serie psihopat și bolnav...

Asta doare. Chiar doare.

Ca tânără transgender, când ajungeau oamenii să mă cunoască...

mulți mă întrebau...

ACTRIȚĂ, PRODUCĂTOARE

"Ai văzut M. Butterfly?"

Iar eu rămâneam mereu așa...

René, permite-mi să rămân îmbrăcată.

L-am privit ca pe un spion care se prefăcea a fi femeie.

Dar îmi venea mie să întreb:

"De ce mă întrebi de M. Butterfly?"

Uită-te la mine!

Fiindcă sunt asiatică?

Eu sunt modelul persoanei transgen de origine asiatică.

Alta nu există.

Conform unui studiu GLAAD, 80% dintre americani

nu cunosc persoane transgender.

Deci majoritatea informațiilor pe care le găsesc

cu privire la persoanele transgender, la viețile noastre, vin din media.

De ce nu te porți ca un bărbat?

Persoanele transgender sunt în aceeași situație.

De obicei, nu suntem crescuți în familii cu alte persoane transgen,

așa că încercăm să ne dăm seama cine suntem și ne ajutăm de media.

Suntem la fel ca 80% dintre americanii care nu cunosc o persoană transgen.

Nici noi nu știam una când ne căutam,

așa că încercam să ne ajutăm de media: "Cine e ca noi?"

M-a entuziasmat anunțul The L Word

că va include un personaj transmasculin în serial.

Bărbații transgen erau incluși în comunitatea lesbiană și părea grozav.

Max e primul personaj transmasculin

care apare recurent într-un serial.

Iei hormoni?

Nu.

Încă nu.

Apoi, Max începe să ia testosteron.

Nu face asta!

- Gata! - Șterge!

Nu-mi atinge calculatorul! Gata!

Max se transformă dintr-un personaj drăguț și plăcut într-un mare bou.

Ești iubita mea, iar asta e petrecerea mea.

N-ar trebui să dansezi cu altul.

O să dansez cu cine dracu' vreau să dansez.

ACTOR

Te gândești: "Da, sunt mai nervos".

Dar chiar în halul ăla...

E de la testosteron. Parcă mă ațâță.

Îl pune într-o lumină proastă.

Simt că, dacă n-aș face exerciții, aș vrea să sparg fața cuiva.

Fiind în perioada de tranziție când am văzut serialul,

mi s-a părut problematic.

The L Word este un serial cu lesbiene...

Mă întristează să văd atât de multe fete băiețoase

care vor să fie bărbați.

...așa că persoanele transsexuale sunt privite din perspectiva lesbienelor.

De ce nu poți rămâne la fel de băiețoasă și să-ți păstrezi corpul așa?

Fiindcă vreau să mă simt întreg.

Vreau ca exteriorul să se potrivească cu interiorul.

Vei renunța la cel mai prețios dar din lume.

Care? Țâțele?

Nu, condiția de femeie.

Cred că asta rezumă

felul în care scenariștii și producătorii au abordat personajul.

Bărbații transgen tot mai numeroși din comunitatea lesbiană

erau văzuți ca trădători ai feminismului.

Asta înseamnă... că sunt angajat?

Bun venit, Max! Bun venit la Intechmode!

Mersi, omule!

Intenție e să nu ținem cu Max.

Ce palpitant!

Suntem încurajați să-l urâm.

Ne trădezi și te dai cu dușmanul?

Trăirile provocate fac parte din istoria noastră.

Ce am învățat din asta...

ACTOR, ACTIVIST

...și felul în care înfățișăm personajele transgen acum

se datorează în mare parte lui Max.

Există o soluție simplă la aproape toate problemele privitoare la expunere.

Trebuie mai multă expunere și, astfel, reprezentările stângace ocazionale

n-ar mai conta așa de mult, căci n-ar exista doar ele.

Vrei să știi despre copilăria mea? Bine. N-am avut prieteni, da?

Mă dădeam cu prea mult machiaj. Copiii mă credeau rea.

Iată-mă acum! Asistenta Nan. David, nu pot fi mereu personajul negativ.

Mă uitam mereu cu familia la filme.

Doctore!

Ne uitam la Regina telenovelelor...

El e dr. Franz Blau,

de la clinica pentru schimbare de sex din Bethesda, Maryland.

...dar, când a ajuns la final...

Înainte să vină la clinica noastră, ea era...

Milton Moorehead din Syosset, Long Island. Bună!

Nu!

...familia mea n-a mai zis nimic...

Nu!

...fiindcă asta le-a confirmat că, dacă alegeam o anumită viață...

E băiat.

...aveam să fiu personajul negativ.

Da, știam asta.

Sau n-aveam să fiu iubită.

La vremea aceea, aveam șapte sau opt ani...

După aia, nu am vorbit niciodată despre asta...

dar țin minte că, ziua următoare, mama încerca

să mă facă să port haine mai masculine.

Ce ai între picioare?

Spune-mi, domniță!

E un accident.

- Dacă aș avea curaj, l-aș tăia. - Tot bărbat ai rămâne.

Bărbat!

Când faci parte dintr-o comunitate marginalizată,

majoritatea filmelor și serialelor nu-s create avându-te pe tine ca model.

Dacă ești o persoană de culoare, dacă aparții comunității LGBTQ,

dacă ești imigrant, dacă ai un handicap,

dezvolți o conștientizare critică fiindcă înțelegi

că imaginile pe care le vezi nu te reprezintă.

Iartă-mă, tată!

Stai!

Chicotesc fiindcă-s o femeie transgen de culoare din Alabama și ador Yentl.

Nu știu dacă sunt publicul-țintă pentru Yentl.

Bun venit la yeshiva noastră!

Am intrat?

L-am văzut de tânără

și a întruchipat năzuința mea de a fi văzută drept cine eram,

deși simțeam nevoia să mă potrivesc în mod tradițional, să mă descurc.

Piesa "Mă va privi cineva și pe mine așa?" mă descria perfect.

Iată cum o privește

Mă va privi cineva și pe mine așa?

M-am regăsit în cântec fiindcă eram o fată pe care nimeni n-o vedea ca fată atunci.

Acum, m-a privit cineva așa.

Și Victor/Victoria.

Femeie care se preface că e bărbat care se preface că e femeie?

- E ridicol. - E absurd.

E așa de absurd, încât nimeni n-ar crede.

În 1982, am absolvit liceul,

iar în acel an au apărut Yentl și Victor/Victoria.

Le-am văzut de nenumărate ori.

- E un tip. - Da!

Cumva, suntem creaturi cărora le place ca poveștile să le reflecte viețile,

de la picturile rupestre până la 3D IMAX.

Ne place să ne regăsim în povești.

Adam Torres.

Problema bărbaților transgen e că au fost invizibili în media.

Abia am început să vedem portretizate persoane de gen non-binar.

- Răspund la pronumele "lor". - Bine.

Cu siguranță, e un privilegiu să fii invizibil,

în comparație cu reacția transfobă

la personajele feminine transsexuale.

- Sunt bărbat însurat. - Și eu.

Dar lucrez cu mulți băieți trans

care nu se regăsesc deloc în filmele pe care le văd și în imaginea reflectată.

- Grăbește-te! - Bine.

Părinții îmi spuneau Scout

din cauza filmului Să ucizi o pasăre cântătoare.

Mă regăseam în fetițele băiețoase

fiindcă nu credeam că există altă opțiune.

Așa că mă gândeam: "Asta e... Da, mă regăsesc."

M-am născut la începutul anilor '80, deci multe aspecte ale lumii le-am înțeles

prin intermediul filmelor și serialelor.

De exemplu, sâmbăta se difuza Just One of the Guys.

- Cine te crezi? Tootsie? - Nu.

Bine, Yentl.

Ce vrei să fii? Rabin?

Doamne, da, țin minte că l-am văzut când eram foarte mic.

Ea se hotărăște să se prefacă a fi băiat

ca să fie luată în serios ca scriitoare.

Ești frumoasă. Ai putea fi model.

Model?

De ce? O fată frumoasă nu poate avea și creier?

Au folosit ideea de identitate de gen

ca mod de a ocupa un loc pe care nu ar trebui să-l ai neapărat.

Când am văzut asta, pe de o parte am fost entuziasmat.

Îmi imaginam că va fi... Da!

Tunsoare nouă, blugi, un rucsac mișto.

Toți băieții vor să stea cu...

Dar, dacă mă îndrăgostesc, trebuie să redevin fată.

- Nu-s ce crezi tu că sunt. - Ce înseamnă asta?

E o poveste lungă.

Și tot conflictul se naște din cauza minciunii.

Ești gay.

Nu sunt gay.

În loc să poarte o conversație, ca oamenii.

"Ascultă, uite cum stă treaba!"

Metoda lor: "Am țâțe."

Cum îndrăznești să ai țâțe?

Ce ești tu, demon?

E femeie!

N-am reușit niciodată să înțeleg de ce s-au gândit că așa se procedează.

Hai, să jucăm!

E un mesaj care le oferă putere femeilor,

prezentat printr-o experiență transmasculină care anulează.

E transsexual.

E o fată nenorocită.

Îmi amintesc că am văzut episodul cu Reno din Jerry Springer.

Reno a apărut la Jerry Springer.

"IUBITUL MEU E FATĂ" 1997

Era un tip de culoare superb.

A venit cu iubita și a anunțat: "Trebuie să-ți spun ceva."

Sunt fată.

Asta... m-a dat pe spate.

Ești fată?

- Chestia asta e fată? - "Chestia"?

Cum adică "chestia"? N-ai de ce să nu mă respecți.

Reno nu doar c-a fost prima persoană transmasculină de la televizor...

...a fost prima oară când am văzut pe cineva de culoare

și transmasculin la televizor.

Adică ce ești tu, trans?

- Transgen. - Așa.

În acel moment, eram adolescent și mă plimbam din cămin în cămin.

Dormeam pe la oameni.

Chestii tipice pentru cei transgen și de culoare din New York.

Și...

Nu-mi venea să cred că exista cineva ca mine,

că îmi vedeam imaginea la televizor.

Mi-a dat putere.

Nu cred că bărbații transgen sunt la fel de reprezentați

ca femeile transgen, fiindcă nu-s la fel de senzaționali.

Sunt un bărbat transgen mândru, dr. Bailey,

dar îmi place să mă cunoască oamenii înainte să-mi afle istoricul medical.

Desigur.

Și cred că bărbații transgen nu-s așa ușor de recunoscut.

POVEȘTI DE GROAZĂ AMERICANE (2017)

Există ideea că oamenii nu știu bărbați transgen

sau că aceștia nu există, fiindcă lumea nu îi vede reprezentați.

Testosteronul. Nu-l poți împacheta și pune la sertar, nu-i așa?

De fapt, poți, cât timp nu e expirat.

Femeile transgender sunt mult mai vizibile

decât bărbații transgender în media,

chiar dacă, în realitate, numărul de femei trangen

e egal cu numărul bărbaților, ca în cazul celor cisgen.

Dar femeile transgen sunt mai des reprezentate.

Asta se datorează și faptului că femeile,

inclusiv cele transgen, vând mai bine.

Am fost adesea hărțuită pe străzile din New York la începutul tranziției,

așa că mă înarmam.

Vopsită ca la război, ieșeam în lume dorindu-mi să mă simt cât mai bine,

fiindcă știam că lumea-mi va greși genul,

știam că nu mă voi simți în siguranță pe străzi.

Și exact așa a fost.

Așa că mă blindam, iar machiajul era arma mea.

Cred că armura unei femei

devine podoaba altei femei,

în ideea în care idealul Kardashian,

tipa hiperfeminină, cu buze groase,

păr lung, extensii,

silicon injectat în formele corpului,

poate fi, în unele privințe, o reflexie

a schimbării stilului de către bărbații gay,

care sunt adesea stiliștii celebrităților.

Iar ei au împrumutat stilul de la show-urile drag

pe care le știau din cluburi,

inspirate de lucrătorii și lucrătoarele sexuale

care trebuiau să arate hiperfeminin

ca să concureze pentru clienți și pentru supraviețuire.

Piruetă.

Desigur, acestea imitau o versiunea mai veche a feminității

care le plăcea bărbaților în filme, iar astfel se creează un cerc.

Dar mulți consideră că feminitatea prestațiilor femeilor transgen

cumva întărește

cele mai rele stereotipuri despre femei din patriarhat.

Mie mi se pare nedrept și scos din context

să pui această perspectivă pe umerii celor care încearcă să supraviețuiască.

ADOLESCENTUL ATOMIC (1999)

Bătrânelule, dacă vrei băiat, pot fi băiat.

Dacă vrei fată, pot fi fată. La naiba, pot fi ce vrei tu.

Serios?

ACTRIȚĂ

Am jucat rolul de prostituată, Prostituată 1, Prostituată 2 și tot așa.

E jenant să spun asta, dar și eu sunt virgină.

Prietenii tăi s-au gândit că ne-am putea înțelege.

Ești virgină?

Știi ce?

Cred că nu ești virgină.

Și cred că ești prostituată.

Dar...

în același timp...

m-am simțit limitată la un moment dat.

Mă gândeam: "Bun, ce urmează?"

Există și altceva pentru mine, personal?

GLAAD a vizionat 134 de episoade

în care un personaj transgen a fost adus ca invitat

și am aflat

că personajele transgen erau de obicei lucrători sau lucrătoare sexuale.

Vrei să mi-o sugi tu?

Ce?

Vrei să-l scot la vedere?

Vrei să-l bagi în gură?

E adevărat că, în lumea reală, multe femei transgen ajung să facă asta

din cauza discriminării la locul de muncă.

Rata șomajului transgen e de trei ori mai mare decât media

și de patru ori mai mare dacă ești și de culoare.

Sunt motive contextuale și sociale

pentru care unele femei transgen practică munca sexuală,

dar, când vezi asta la televizor, fără să primești o explicație,

te gândești că e ceva specific.

I-am zis: "Scoate-ți ăla din curul meu sau mă cac pe el."

Plătesc o avere ca să locuiesc într-un cartier

care e la modă ziua și travestit noaptea.

- Ce-s ăia? - Transsexuali.

Gagici cu scule. Sâni la etaj, ouă la parter.

Nu văd care-i farmecul.

E o opțiune în plus.

Am jucat lucrătoare sexuale.

Ești o doamnă de stradă? O curtezană?

Nu știu despre ce vorbești. Sunt zeiță și sunt model.

Vrei să ieși cu mine sau nu?

Sigur.

Nu că ar fi ceva în neregulă cu asta,

dar nu ne reprezintă doar asta.

Bună!

Ca fostă lucrătoare sexuală, știu ce spun.

ACTRIȚĂ, PRODUCĂTOARE

Dacă suntem văzute într-un singur fel...

Ești tare dulce.

...fără niciun alt aspect în afară de ăsta...

nu vom fi văzute ca persoane complete.

Victima e Mark Halsey. Plăgi prin înjunghiere.

Deci o prostituată transsexuală.

Nu, așa se îmbrăca el.

Era o afirmație. Știu că e...

Din păcate, Hollywoodul a petrecut mulți ani,

mai ales în seriale polițiste și medicale,

propagând tiparul victimei transgen,

care se împarte în două variante.

Prima: cineva e ucis fiindcă e transgen.

A doua: în dramele medicale,

victima ajunge la Urgențe fiindcă o omoară hormonii.

Sau personajul moare de cancer asociat sexului din naștere.

- Credem că ai cancer la testicule. - Ce?

Am jucat în multe seriale medicale. Am murit des. M-au tot ucis.

- Cancer la sân? - Îmi pare rău.

Chiar îmi...

Deci hormonii pe care-i iau îmi dau cancer?

Da.

Persoanele transgen nu mor din cauza alternativelor care-i salvează

de vieți trăite în trupuri de alt gen.

Adică, dacă devin femeie...

pot să mor?

Nu asta ne omoară.

Ai cancer la prostată.

Rolurile din Code Black și Camera de gardă le-am obținut în aceeași zi.

E puroi. Doamne, e puroi.

- Cum adică? - Infecție.

A fost o nebunie.

Le-am obținut așa de repede,

că nici nu mi-am dat seama că poveștile-s similare.

Ambele paciente fac cancer.

Povestea era aproape identică.

Aproape toată viața m-am luptat cu sexul meu.

Singura chestie de care n-am scăpat...

o să mă omoare.

Am murit de atâtea ori, că nici nu mai știu.

Primul meu rol important a fost în CSI.

Era un rol de dans.

Așa că m-au văzut la probă

și apoi s-au gândit: "Ei bine, am putea să ne folosim de Candis...

ACTRIȚĂ

...drept... Ce-ai zis? Trans? Bine."

Hai!

Jane Doe e mai grea decât pare.

Sunt scoasă din baie

și toți zic: "Mamă, ce mâini mari are!

Ce picioare uriașe!"

Are implanturi.

Iar eu eram moartă și-mi dădeam ochii peste cap.

Nu-mi venea să cred cu ce am de-a face.

Să știți că e John Doe.

Îmi venea să mă ridic și să zic: "Pe bune, e o porcărie.

O tâmpenie. Serios." Mă înțelegeți?

Dar am hotărât să nu mă complic.

Tu ce zici, Sid? E o crimă din ură?

O transsexuală înecată într-o toaletă publică.

Crezi că e din iubire?

Felul în care ajunge să moară...

A fost tare violent și înfricoșător.

Dintr-un motiv sau altul, astfel de povești...

ACTRIȚĂ

...scriu scenariștii,

vor producătorii să producă,

vor regizorii să regizeze.

Căci asta e povestea pe care o văd oamenii mereu.

M-a sunat Ryan Murphy.

A zis: "Am o idee pentru o poveste. Te bagi?"

"Prietenie pe muchie de cuțit? Clar mă bag."

Apoi am citit povestea și m-am gândit că e interesantă.

M-a și speriat puțin.

Vreau să-mi faci o operație de schimbare de sex.

Vreau să fiu bărbat.

A fost ciudat pentru mine să redevin băiat pe micile ecrane,

să-mi pun perucă și să-mi turtesc sânii.

E cam greu când ai ditamai balcoanele.

Din experiența asta am învățat un lucru...

Nu penisul îl face pe bărbat.

Ci ce are aici.

Iisuse!

În multe privințe, poveștile transgen din serialul ăla

rezumă multe reprezentări problematice ale persoanelor transgen.

Nu cred că mama ar fi de acord să beau în timpul terapiei, nu?

Nu e terapie.

Și mama ta nu e aici.

Ce ești tu, pedofilă?

Am setat o alarmă în casă ca să nu intre monștrii,

dar adevăratul monstru era chiar sub nasul meu.

Nu aflăm că Ava e transgen înainte de sfârșitul sezonului,

așa că m-am gândit: "Femeia e nebună." Apoi apare marea dezvăluire.

Suge-o!

Cât de tare?

Tu ai început.

Tu termini.

Nu! Asta nu.

Vrei să fii cucerită?

Scenele alea sunt foarte problematice.

Mi se pare că transmit mesajul

că, dacă bărbații nu se lasă, până la urmă, femeia cedează.

Deci ea...

Pentru mine, ea e violată.

Sunt multe...

A fost foarte greu.

Mi-a fost foarte greu să le urmăresc.

Apoi el se oprește și vrea să plece,

iar ea zice: "Nu-s destul de femeie pentru tine?"

Apoi, în următoarea scenă, el intră într-o cameră și zice:

Ava e bărbat.

Era vorba de profunzimea vaginului ei.

El e chirurg și...

Bun. Am nevoie să...

Ca persoană transgender, să vorbesc despre asta e...

E un lucru tare violent. Mi-e...

Mi-e greu să vorbesc.

Nu pot. Mă fac mică și îmi vine să plâng din cauza asta.

Vreau să plâng când vorbesc despre povestea asta, fiindcă e...

E oribilă... E pur și simplu...

Asta ni se întâmplă.

Asta se întâmplă când ne uităm și mă gândesc că...

Mă întreb dacă cineva s-a gândit la persoanele transgen care o vor vedea.

Nu știu.

BĂIEȚII NU PLÂNG NICIODATĂ (1999)

Cine ești?

Băieții nu plâng niciodată a apărut când aveam 11 ani. Nu l-am văzut atunci,

dar țin minte că era la modă.

Hilary Swank, în Băieții nu plâng niciodată.

Am văzut-o pe Hilary Swank câștigând Oscarul.

Am evoluat mult.

Țin minte că rula un clip.

M-am născut cu o ciudățenie, ca un defect din naștere.

Nu e chiar așa de rar, dar doctorii încearcă să-l repare.

Uite, am și eu chestii ciudate.

Era înainte să aflu că există bărbați transgender.

Am văzut recent filmul și m-am regăsit în Brandon.

Știți, să mergi călare pe bara de protecție.

Nu? Să bei bere, să le deschizi ușa fetelor...

El trăiește așa.

Nimic nu poate merge prost dacă suntem împreună.

Iubita mea s-a oferit să vină cu mine, dar trebuia să merg singur.

A zis: "Ești sigur? Te poate afecta." "Trebuie să-l văd singur."

M-am dus la cinematograful de pe Carlton, lângă strada Yonge din Toronto,

și am urmărit filmul.

Am fost...

dat pe spate.

M-am regăsit complet.

A durat mult până l-am văzut, dar, după ce am făcut asta...

M-a îngrozit.

Bun, îmi pare rău. Îmi pare rău că am făcut asta.

- Stai! - Desfă-i cureaua!

O desfac eu! Tom, stinge lumina! O desfac eu!

A fost tare greu de urmărit.

Scena violului e foarte violentă,

dar momentul de dinainte a fost cel mai mare...

coșmar al meu.

Haide, te țin până te uiți.

Uite!

Lasă-l în pace!

A fost... A fost mult de procesat

fiindcă și eu treceam...

prin ceva similar.

Mă gândeam că nu-mi doresc asta. Se putea întâmpla asta, iar eu nu voiam.

După ce am văzut filmul,

m-am gândit: "Doamne, o să mor."

Unde naiba e?

Am auzit că e inspirat dintr-o poveste adevărată.

Dar de ce sunt astfel de povești repetate la nesfârșit?

John, ea n-are nicio legătură.

Nu mă regăsesc prea mult în film fiindcă am văzut documentarul mai întâi

și a fost oribil.

O rudă a descoperit victimele vineri

la ferma de la sud de Humboldt.

Victimele erau Teena Brandon din Lincoln, Phillip DeVine din Fairfield, Iowa,

și Lisa Lambert din Humboldt.

Dar Phillip DeVine a fost șters din Băieții nu plâng niciodată.

Imaginați-vă groaza de a fi în camera alăturată,

ascultând cum doi oameni mor,

știind că vei urma chiar tu.

Un bărbat de culoare a fost ucis.

Prietenul lui, camaradul lui, aliatul lui,

dar el a fost omis complet din film, iar asta a schimbat totul pentru mine.

Deci...

Fiindcă e vorba de omiterea celor de culoare.

Parcă nu poți avea oameni de culoare și transgen în același loc și timp.

Asta ce spune despre mine, ins transgen de culoare?

Încă o dată, reprezentarea nu e completă.

Mesajul e că nu pot să exist

ca negru, gay și transgender.

Nu pot apărea toate laolaltă în același timp.

În filmul Stonewall, despre revolta din 1969,

observăm o nouă alterare a istoriei.

Haideți!

Forța gay!

Stonewall era un bar pentru escroci și pentru travestiți.

Nu era un bar respectabil unde se duceau gay-i albi aranjați.

Din ce am înțeles eu din istorie, nu așa era Stonewall.

Erau oameni care nu aveau nimic de pierdut,

sătui de hărțuirea poliției.

PARADĂ LGBT, NEW YORK, 1973

La începutul anilor '70,

mișcarea drepturilor pentru gay nu se atingea de transgen.

Ați face bine să tăceți din gură.

Sylvia, Marsha, comunitatea drag, lesbienele feminine

au început mișcarea drepturilor pentru gay.

Nu mai tolerez căcaturile astea.

Am fost bătută.

Am avut nasul spart.

Am fost închisă.

Mi-am pierdut slujba.

Mi-am pierdut apartamentul pentru emanciparea homosexualilor,

Iar voi vă purtați așa cu mine?

Ce dracu' e în capul vostru?

Gândiți-vă la asta!

Asimilarea e specifică Americii,

iar transsexualii îi fac pe unii

din comunitatea gay să asimileze greu.

Urmarea?

Acea parte din comunitatea gay ne consideră inexistenți.

Cred că, uneori,

cei care se află cel mai aproape de un lucru care-i înfricoșează

se opun cel mai aprig,

iar unele reacții foarte transfobe vin de la bărbații gay.

"SOLDATUL" CHRISTINE SE ÎNTOARCE ACASĂ

Un fost soldat de 26 de ani se întoarce din Danemarca,

unde doctorii l-au transformat în femeie.

Christine Jorgensen chiar a primit o scrisoare

de la o persoană gay

în care fusese băgată și o lamă de ras.

În scrisoare scria:

"Ce-ar fi să termini ce a început doctorul?"

Înțelegeți?

FOST SOLDAT DEVINE FRUMUSEȚE BLONDĂ

Istoria transgen s-a schimbat în 1952,

când Christine Jorgensen a devenit o celebritate media.

Mulțumesc mult!

N-a fost prima persoană transgender,

care și-a făcut operație sau care a luat hormoni,

dar a fost prima persoană care a devenit faimoasă pentru asta.

A fost imaginea persoanelor transgen pentru o generație întreagă.

Christine Jorgensen e esențială.

Ea a stabilit felurile în care se purtau discuții despre identitatea transgen.

Cum explici articolul apărut în New West de sărbători, anul trecut?

Era despre transsexuali și conținea povești oribile

despre femei...

care simțeau "penisul-fantomă"

și aveau probleme psihologice grave sau probleme de urinare

sau probleme sexuale sau psihologice cauzate de operația

care fusese făcută fără consiliere adecvată.

Iată răspunsul. Ai folosit cuvântul "consiliere".

Avem, la cerere, clinici de identitate de gen.

Oamenii se referă mereu la operație.

Operația nu e mare brânză.

- Se face după toate celelalte. - Poate pentru cei care o fac.

Dar cei care n-o fac asta află din ziare.

- Operație, tăiere, îndepărtare. - Da, așa e.

Accentul pus pe operație a devenit reprezentativ pentru discuție.

Timp de 60 de ani.

Ce se întâmplă aici și ce se întâmplă...

Pielea penisului e folosită pentru a crea un vagin.

- Corect? - Corect.

Ce părere aveai despre corpul tău atunci?

Nu era corpul meu.

Și se poartă ca un penis?

Da.

"Când ai dezvăluit? Cum te chema?

Cum arătai? Cum a reacționat familia? Cu cine faci sex?"

Cum am ajuns la subiectul ăsta?

Întoarce-te! Haide! Priviți, oameni buni!

E clar un bărbat.

Ai comentarii, întrebări. Avem dreptul să te întrebăm.

Cât ai dat pe ele? Să știu cât valorează ale mele.

E ca la circ.

"De fapt, e bărbat."

"Bărbați care erau femei."

Ești bărbat? Ești femeie? Ești o chestie? Ce ești?

Poftiți aici! Întrebați, întrebați. Doar cinci dolari.

Asta-i impresia lăsată.

ACTOR

Era ca la un accident de mașină...

Nu-mi puteam lua ochii.

FEMEI FERMECĂTOARE CARE E POSIBIL SĂ FIE BĂRBAȚI

Știam că ceva din interiorul meu mă lega de femeile alea,

dar era și foarte indecent.

Ce reacție au bărbații?

- Care e reacția ta? - Reacția mea acum?

Vă consider atrăgătoare.

Dar nu cât să sari în pat cu noi.

Nu spun asta...

Cu siguranță, nu aici.

Este un episod găzduit de Gary Collins

cu niște femei transgender superbe, care dădeau reprezentații.

A încercat să fie sensibil în timpul interviului, dar parcă spunea:

"Am văzut imagini cu voi

și nu pare să existe vreun semn de organ sexual bărbătesc."

Poate că nu-i o întrebare cavalerească...

Dar ce se întâmplă? Ce se întâmplă cu el?

Mai e și episodul cu Caroline Cossey de la The Arsenio Hall Show.

Arsenio Hall a întrebat cam același lucru.

Dacă făceai striptease, cum îi împiedicai pe oameni să știe că aveai penis?

Păi, îl ascundeam...

Îl lipeam de rozetă.

Era un penis mic?

Pe al meu ar fi greu să-l ascund.

A fost...

Doamne!

A fost... Mi-e greu să urmăresc faza.

Poți avea orgasm?

Cred că, cum spun majoritatea femeilor, depinde de tip.

Bine, da.

Ea era tare grațioasă.

Avea umor și era isteață.

Îmi doream să fiu ca ea.

Aș vrea să știu dacă pozezi în reviste și spui lucrurile astea

ca să-ți dovedești ție că ești femeie.

Nu e nevoie să dovedesc nimănui asta. Sunt femeie.

Bravo!

E demoralizator să vezi cum exploatate poveștile transgen.

Dar recunosc că era fain să văd persoane transgen la televizor.

Referitor la ieșitul cu bărbați heterosexuali,

aceștia se tem mai mult de ce vor spune prietenii lor.

Așa că mulți dintre ei sunt exemple în comunitatea noastră.

Există identitate de gen, care înseamnă: "Ce sunt? Bărbat sau femeie?"

Și există orientare sexuală: "Ce iubesc? Bărbați sau femei?"

Sunt lucruri diferite.

Pentru ei era o șmecherie. Primeau bani...

ca să-și spună poveștile.

Și au ajuns la noi.

S-a estimat că, probabil,

o persoană din 40.000 sau ceva asemănător

se încadrează în categoria "transsexual".

Sunt și mulți alții aflați la periferie...

Ți-ar plăcea să se vorbească așa despre tine? Mie nu.

Nu, dar cred că e important pentru spectatori

să afle că există mulți oameni diferiți și că asta este super.

Nu toți trăim în New York sau în San Francisco.

Ascultând pe cineva ca Leslie sau David,

ei vor căpăta speranță și putere.

Căci toată viața, ne-am văzut

prin prisma altor persoane.

I-am tot auzit pe alții analizându-ne,

descriindu-ne sentimentele, gândurile.

Ce-ar fi să vorbim despre Jesse Helms, care are nevoie de terapie?

Ce naiba le trece prin cap fanilor Ku Klux Klan?

Vrem să vorbim despre situația noastră,

căci, dacă nu numești oprimarea, n-o poți învinge,

nu te poți organiza ca s-o elimini,

deoarece vrem ca vocile noastre să fie auzite.

Asta au făcut mișcările pentru drepturi civile și ale femeilor...

Într-un fel, asta a făcut The Joan Rivers Show azi.

Când vezi persoane transsexuale iubite, încurajate și bine privite în media,

te poate face să intervii

când vezi o persoană transgen hărțuită pe stradă

sau să te asiguri că cei din viața ta sunt sprijiniți

ca să-și poată afirma umanitatea.

Ești bărbat?

- E în regulă. - Ba nu e.

Jur că n-am vrut să afli așa.

Dar, când vezi doar violență,

noi suntem și mai în pericol.

- Să vorbim. - Nu m-atinge!

Dacă te uiți la clipuri unul după altul,

vezi că, adesea, personajele care au legătură cu personajul transgen

se simt trădate sau mințite.

Sincer, eu urăsc ideea de dezvăluire

în sensul în care sugerează faptul că e ceva de dezvăluit.

Mi-ai spus despre părinții tăi, despre sora ta, despre hobby-uri.

Am vorbit trei ore pe verandă.

Ai omis faptul că erai bărbat înainte.

Îmi pare rău.

Întărește presupunerea că există un secret ascuns

și că e responsabilitatea mea să-l divulg,

iar asta presupune că cealaltă persoană s-ar putea să fie deranjată

de această informație.

Și că sentimentele sale contează mai mult decât ale mele.

La naiba!

Sau persoana transgen e creată

ca să faciliteze evoluția bărbatului alb heterosexual.

În adevărata poveste Dallas Buyers Club...

nu a existat personajul Rayon.

Eu sunt Rayon.

Felicitări!

Sictir și du-te în patul tău!

În Dallas Buyers Club...

personajul heterosexual revine cu picioarele pe pământ.

Ești drogată?

Nu e treaba ta.

Și devine un erou.

Adică, oamenii mor, la naiba,

iar voi vă temeți că vom găsi o alternativă fără voi.

Rayon...

are o recidivă...

se îmbolnăvește și moare.

A apărut plină de energie și neobrăzare

ca să-l trezească pe tipul ăsta la realitate.

"Gata, i-a ieșit. El evoluează.

O omorâm."

Și Oscarul îi revine lui...

Jared Leto, Dallas Buyers Club.

Îmi amintesc că l-am văzut pe Jared Leto

în smochingul lui alb, cu barba crescută.

În momentul acela, mi-a fost clar

că lumea îl vedea ca pe un bărbat,

deși Rayon fusese interpretată

foarte frumos și sensibil în film.

Mi-am dat seama că e mai complicat de-atât.

Lili.

Publicul se gândește la femeile transgen

ca la bărbați cu păr frumos, machiați și îmbrăcați ca niște femei.

Părerea asta e întărită de fiecare dată

când îl vedem în realitate pe cel care a jucat o femeie transgen.

Pot să intru?

Eu n-am slujbă. N-am prieteni. Nu pot trăi.

Trebuie să trăiesc cu oameni.

După-amiază de câine

este exemplul tipic al chestiunii castingului transgen,

mai ales în cazul bărbaților.

În viața reală, Elizabeth Eden era o femeie transgen superbă.

Când au început să filmeze pelicula...

a fost contactată actrița transgen Elizabeth Coffey Williams,

care n-a primit rolul fiindcă arăta prea mult ca o femeie adevărată.

Așa că a fost ales Chris Sarandon,

iar acesta a fost primul său rol, pentru care a fost nominalizat la Oscar.

Chris Sarandon...

și După-amiază de câine.

Asta se întâmplă de 40 de ani.

John Lithgow în Lumea văzută de Garp.

Cillian Murphy, Mic dejun pe Pluto.

Eddie Redmayne, Daneza.

Rolurile de transgen acordate bărbaților cisgen

au, mi se pare, legătură directă cu violența împotriva transgen.

Cred că un motiv pentru care bărbații ajung să ucidă femei transgen

din teamă că ceilalți bărbați îi vor crede gay fiindcă au umblat cu ele

este că prietenii, bărbații de a căror judecată se tem,

știu femei transgen doar din media,

iar cei care joacă rolurile astea sunt bărbați.

Lucrurile se schimbă cu actorii transgen.

Laverne Cox e la fel de fermecătoare în afara ecranului ca pe ecran.

La fel și Jazzmun, Trace Lysette, Alexandra Billings,

Angelica Ross și tot așa.

Când vezi că ele sunt tot femei în afara ecranului,

dispare ideea că sunt bărbați deghizați.

DOAMNA FLETCHER (2019)

Dacă joc eu un personaj transgen...

Poate fi înfricoșător să analizăm ce suntem sau ce vrem cu adevărat.

...nu e nevoie să mă prefac.

DANEZA (2015)

Când cineva ca Eddie Redmayne joacă minunat rolul transgender...

Sunt frumoasă?

Sigur că da.

Remarcabilă la prestația sa e interpretarea naturii transgen,

felul în care reușește să includă latura sa feminină

într-o interpretare convingătoare.

Dar, în cazul ăsta, persoana aceea, care chiar a existat...

e văzută doar ca transsgen și feminină,

nu mai e văzută ca o persoană completă, care este și transgen printre altele.

În acest an al femeilor în filme,

eu prezint premiul la categoria

în care femeile nu prea au reușit să se afirme...

cel mai bun actor secundar.

Cred că putem afirma

că anul acesta a avut loc un progres în categoria asta.

JOCUL LACRIMILOR (1992)

Când a apărut Jocul Lacrimilor,

toți spuneau: "Nu dezvăluiți secretul!

Secretul e demențial.

E o nebunie! Dumnezeule!"

Știai, nu-i așa?

Doamne!

Iisuse, mi-e rău.

Nu pleca, Jimmy!

Îmi pare rău. Credeam că știi.

Vomitatul.

E... Mă emoționez când...

Când vorbesc despre... repulsie.

Asta am simțit și eu față de mine mult timp.

Mă gândeam dacă oamenii vor simți repulsie.

Cuvântul "dezgust".

Persoanele transgen se luptă cu multă rușine

până se obișnuiesc.

Apoi, ea reapare în moduri subtile și gândești: "Iarăși asta?"

Sângerez.

Eu n-am... A durat ani întregi până am înțeles

ce era greșit la reacția aia,

fiindcă atunci, având vreo zece ani,

imaginea femeii superbe cu penis

mi-a schimbat complet percepția referitoare la ce e posibil.

Nu știu ce intenții a avut regizorul.

Bănuiesc că a vrut să înfățișeze o femeie transgen care stârnește empatie.

Dar, așa cum Psycho a creat

o reacție în lanț a ucigașilor în serie travestiți...

PREGĂTIT PENTRU A UCIDE

...Jocul Lacrimilor a creat reacția în lanț

a bărbaților care vomită când văd o femeie transgen.

FAMILIA MEA DEMENTĂ (2010)

MAREA MAHMUREALĂ 2 (2011)

Hollywoodul îi învață pe oameni să vomite când văd trupul unei persoane transgen.

Mă apasă arma ta pe șold.

În copilărie îmi plăcea Ace Ventura: detectivu' lu' pește.

Apoi l-am revăzut în facultate,

când eram în tranziție.

Mă simțeam groaznic...

și cred că voiam ceva

care să-mi ridice moralul și să mă bucure.

Apoi, spre final...

Doamne!

Einhorn e bărbat!

E o scenă lungă cu el...

când vomită încontinuu,

se spală pe dinți, își freacă limba, se clătește cu apă de gură,

încercând să se curețe de faptul

că a avut un moment romantic cu o persoană transgen.

Sau cu un bărbat. Poate fi considerat și homofob.

Momentul e homofob și transfob.

Apoi urmează momentul demascării à la Scooby-Doo...

Îi trage fusta jos...

o întoarce și arată că are penisul ascuns.

Faptul că ești transgender îi face pe ceilalți să vomite.

Așa se termina filmul meu preferat din copilărie.

E o întrebare interesantă, un fel de experiment, să mă gândesc

cum m-aș fi simțit azi, ca persoană transgen,

dacă nu m-aș fi văzut niciodată reprezentată în media.

Pe de o parte,

s-ar putea să nu fi resimțit senzația că sunt un monstru,

teama de a divulga, senzația că sunt anormală,

că sunt o glumă, o poantă.

Poate aș fi putut ieși cu un bărbat fără să-mi amintesc scenele cu vomitatul.

Dar, pe de altă parte, aș fi știut că-s transgender

dacă n-aș fi văzut niciun fel de neconformitate de gen pe ecrane?

Ca persoană transgen, m-am frământat adesea:

"Cine mă va iubi? Cine va iubi asta?"

Odihnește-te, Neo. Vin răspunsurile.

Faptul că-s femeie transgen declarată

îi face pe oameni să-mi privească proiectele vechi

dintr-o perspectivă transgender,

deoarece n-am făcut filmele Matrix

ca povești transgender în mod specific.

O chestie care mă uimește este

conotația de furie expansivă

pe care o simțeam deoarece nu puteam să fiu așa cum îmi doream.

Mi-a fost foarte greu să mă regăsesc în media și în filme.

În imaginația mea transgender, Bugs Bunny a declanșat

ideea transformării.

Vânez iepuli

În copilărie, în anii '60,

m-am uitat la multe seriale și filme

și singura...

singura reprezentare pozitivă a chestiunii transfeminine

a fost Bugs Bunny.

Când Bugs Bunny era fată...

stârnea dorință, avea putere.

Brünnhilde Ești așa de flumoasă

Da, știu

Nu mă pot abține

Bugs Bunny e un personaj imaginar

și există în spațiul dintre mine și creatorul său,

astfel că era puțin mai accesibil pentru mine și mintea mea tânără.

Mereu mă uitam la episodul acela

încântat de aspectele transformării.

Iar Bugs arăta foarte drăguț.

Îmi place asta.

Nu vei răspunde iubirii mele?

Căci iubirea mea este a ta

Apărarea ucigașilor de persoane transgen...

Îl ucid pe iepule.

...sub formă de desen.

Adunați-vă, noli de fultună!

Tribunalul Looney Tunes.

La ce vă așteptați într-o operă? La un final fericit?

"S-A TERMINAT, PRIETENI!"

VIAȚA MEA ÎN ROZ (1997)

Văzând Viața mea în roz, am simțit că povestea mea e pe ecrane,

fiindcă eram și eu un băiețel care voia să fie fată.

Și nimeni nu înțelegea și nu știa ce să facă cu mine.

Am crescut în Syracuse, New York,

un loc izolat cultural.

Aveam o bibliotecă și un magazin de închiriat filme,

iar cu ajutorul lor aveam acces la o lume mai vastă.

Dați și voi mai încet?

Încerc să calc.

Aveam șase ani

și țin minte că am închiriat În pas cu moda.

Domnișoarelor, m-am săturat de cârâiala asta.

Mi s-a părut că Edna Turnblad...

Era ceva diferit la ea.

Divine, în În pas cu moda, joacă un personaj cisgen

și cred că astfel de scăpări sunt foarte importante pentru un copil.

Adică, Holly Woodlawn, Candy Darling și Jackie Curtis,

în filmele lui Paul Morrissey,

nu jucau niciodată personaje transgen.

Genul actorului nu e niciodată exploatat.

Sunt tânără.

Vreau să trăiesc.

Ca tânără, când am început să mă identific drept queer,

am fost fascinată de persoanele queer în vârstă,

iar Flawless Sabrina a fost printre primele întâlnite

când aveam 18 ani și mă mutasem la New York.

Ea era o travestită în vârstă și...

m-a fascinat datorită istoriei pe care mi-a prezentat-o.

Mă duc la travestită și întreb: "Cum te cheamă"?

Zice: "Monique."

"Minunat, dragă, dar cum te chema înainte?

Iar ea te privește în ochi și zice:

"Nu există un «înainte»."

Filmul The Queen

a fost balul suprem cu travestite

la care a început să participe din 1959.

Dar, pe atunci, se numea imitarea femeilor.

Era ilegală.

A fost arestată des.

În anii '60 și '70,

oamenii puteau merge la cinematografe independente

ca să vadă persoane transgen.

Dar abia în 1990

a ajuns în atenția lumii un film despre femeile transgen de culoare.

Filmul acela e Paris is Burning.

Îl puteți urmări pe canalul 7, alături de Destine secrete, Jeopardy...

Another World, Dallas și nu numai.

Poșeta de seară e obligatorie.

Îți trebuie ceva. Fetele nu-s în siguranță seara.

Văzusem Paris is Burning când aveam 11 ani,

dar n-am înțeles...

CÂNTĂREAȚĂ, ACTRIȚĂ

...la ce mă uitam, doar vedeam oameni frumoși pe ecran.

Nu auzeam cuvintele. Vedeam doar bucurie și fericire.

Când am înțeles cu adevărat ce se petrecea,

mi-am zis: "Doamne...

Sunt surorile mele, iar chinurile chiar sunt mari."

Am fugit de acasă când aveam 14 ani

și am învățat tot felul de lucruri bune și rele

și cum să supraviețuiesc în lumea gay-ilor. Chiar e greu.

Sunt o mulțime de momente emblematice care mi-au permis să mă regăsesc

ca femeie transgen din clasa muncitoare în New York.

Sunt la fel de liberă ca vântul care bate pe plaja asta.

Țin minte că am văzut Paris is Burning și am vrut acea legătură de familie.

Doamne!

Încep să mă emoționez.

Am descoperit cultura balurilor în 1995. Aveam 14 ani.

Mersul la școală.

La școală.

Aceasta îți permitea să te afirmi,

să fii recunoscut, să fii iubit.

La școală.

Am auzit spunându-se

că nu existau bărbați transgen la balurile din anii '80 și '90.

Ba da, existau.

Doar că nu exista un limbaj pentru comunitățile transmasculine.

Puteți veni aici câteva?

Am adorat Paris is Burning.

O ador pe Olivia St. Laurent.

Vreau să fiu cineva. Adică sunt cineva.

Vreau să fiu cineva bogat.

Mă regăseam în ea

și înțeleg de ce e important mai ales pentru femeile transgen de culoare

să caute recunoaștere într-o lume cisgen, albă, heteronormativă.

ACTRIȚĂ, SCENARISTĂ

Am făcut parte din Casa LaBejia.

Pepper LaBeija. Pune-i muzică de paradă!

Am făcut parte din familia aia,

dar pe atunci nu credeam că mă pot integra perfect.

Mă preocupa să fiu convingătoare.

Observați-le pe amândouă și vedeți care-i mai convingătoare!

A trebuit să mă detașez. A trebuit să aleg.

Da.

BRAVO!

CEL MAI BUN DOCUMENTAR FESTIVALUL SUNDANCE

Filmul a primit multă atenție,

dar participanții n-au fost recunoscuți.

Simt că a profitat de noi toți.

De toți.

Dar eu n-am beneficiat de nimic.

Cum explici faptul că alții consideră Paris is Burning ceva bun?

Fiindcă se uită dinafară,

iar Paris is Burning e un fel de motto pentru ei.

Ce înseamnă să pătrunzi în astfel de culturi în care nu exiști

și să spui acele povești?

Cum putem avea o relație analitică, ca să putem învăța?

Vezi filmul Paris is Burning, apoi, deodată, apare "Vogue" a Madonnei,

iar lumea crede că ea a inventat vogue.

Cultura pop își însușește la nesfârșit aspecte ale culturii balurilor...

și mi se pare important să ne amintim cine provine din acea lume...

ca să ne facem datoria față de ei.

Pot să critic Paris is Burning, dar și să mă bucur că există.

Eu iubesc filmul ăla.

Dacă tragi o săgeată și se duce foarte sus...

bravo ție!

Din lumea balurilor învățasem

să fiu măreață, dar am renunțat la tot.

M-am dat după noul pronume... "Secret".

Vino aici!

Vino aici!

Știi cum e să mergi pe platou...

și să-ți fie frică?

Încerci cu disperare să-ți păstrezi concentrarea.

ÎN LUMEA BUNĂ (2003)

Te trezești cu frică. Te culci cu frică.

Încerci să-ți dai seama dacă va urma dezvăluirea

în ziua aia sau următoarea. Când va avea loc?

Așa că ți-e frică tot timpul.

Pe dinafară, ești dotată.

Să vedem dacă și pe dinăuntru.

În fine, am făcut ce am fost nevoită. Se numea supraviețuire.

Se numea supraviețuire.

Sunt bine.

FELINELE (2003)

Voi supraviețui.

Nu m-am gândit nicio secundă că eram singura.

Îți venea să zici:

"Fato, așa-i că suntem tari?"

Dar n-am făcut asta.

Mi-aș dori s-o fi făcut. Ar fi fost tare bine.

ACTRIȚĂ/CÂNTĂREAȚĂ/ARTISTĂ

M-a umplut de putere să aflu

că erau oameni care făcuseră asta cu decenii înainte și aveau cariere.

Ajita Wilson a făcut tranziția la mijlocul anilor '70.

N-ai fi gelos dacă aș fi cu altul?

Face parte din meserie.

Când meseria include un diamant, e mai frumos.

Tracey Africa

era un model incredibil din anii '70,

care apărea pe cutia de vopsea de păr Clairol și în revista Essence.

E important să știu

că aceste femei transgen de culoare făceau asta pe vremuri.

Cine știe câte Ajita Wilson și Tracey Africa

au existat, dar noi nu știm nimic

fiindcă secretul îți asigura supraviețuirea.

Abia în 2007 am văzut o femeie transgen declarată

care a fost lăudată pentru asta.

Candis Cayne face istorie în Afaceri murdare...

AFACERI MURDARE

Când s-a lansat primul meu episod din Afaceri murdare,

mi-am chemat toți prietenii

și eram tare entuziasmată că aveam să apar la ABC.

Eram vreo zece oameni,

adunați în fața televizorului cu un pahar de vin.

AFACERI MURDARE (2007)

Când am apărut în scenă, toți s-au entuziasmat.

Apoi, prima mea replică...

Mi-a fost dor de tine.

Au coborât vocea cu două octave.

- Nu m-ai sunat. - Nu e bine că ai venit aici.

Toată lumea a rămas...

A fost cel mai îngrozitor lucru.

- Vin când se termină petrecerea. - Nu mă îndoiesc.

Au făcut asta doar cu o replică ca să sugereze ideea

că Carmelita era transgender.

Slavă Domnului că am interacționat bine cu Billy Baldwin!

Mi-a zis: "Intriga asta va face furori."

Ideea este

să nu le spunem doar copiilor transgender

că sunt în regulă, ci și părinților lor.

Că e o trăsătură pe care o au unii oameni.

Am început să cred că era posibil

și pentru mine să mă declar transgender și...

să acționez...

A fost esențial.

După câțiva ani,

Chaz Bono a fost nominalizat ca producător al Becoming Chaz în 2011.

Fac asta nu pentru că vreau să mă văd într-un film,

ci fiindcă vreau să ajut,

să fiu imaginea unei chestiuni pe care oamenii n-o înțeleg.

Am făcut tranziția abia în 2009.

ACTOR

Așa că am trecut

printr-o perioadă foarte lungă și foarte întunecată

în care am știut că sunt transgen, dar am simțit că nu am ce să fac.

M-am gândit să-mi înscenez moartea.

Chaz!

Chaz! De ce, scumpule?

Ca să fac asta fără să știe nimeni.

Partea bună a fost că am ajuns să văd situația limpede.

DANSEZ PENTRU TINE (2011)

Am simțit că dansez pentru comunitatea transgender.

Sincer, aceea a fost motivația mea ca să continui,

fiindcă știam că, la Dansez pentru tine,

puteam să influențez un public mai mare

decât oricare altul cu care intrase în contact o persoană transgen.

Asta m-a făcut să continui

și mi-a fost greu, fiindcă trebuia să fac ceva la care nu mă pricepeam.

Chaz a ieșit în față de curând...

și atribui acea schimbare culturală nouă

și muncii pe care am depus-o cu toții.

Mă mândresc cu noi. Am evoluat mult.

PREMIILE GLAAD (2012)

Eram la un eveniment GLAAD și managerul mi-a zis:

"Netflix scoate un serial despre femei în închisoare. Apare on-line.

Poți avea un rol."

Pe atunci, în 2012, serviciile de streaming nu erau la modă.

M-am gândit: "Joc într-un serial pe Netflix,"

dar m-am gândit că nu-l va vedea nimeni.

Am auzit că apăruse un nou serial pe Netflix.

Făcut de creatorii serialului Ierburi.

M-am gândit că va fi bun.

Când m-am uitat la primul episod, am văzut-o pe Laverne.

- Scuză-mă. - Ce păr frumos!

Când încep să ți se vadă rădăcinile, să vii la mine. Mă ocup eu de tine.

Să văd personajul ăla de-a lungul anilor...

Complexitatea, povestea,

puterea pe care o are ea.

În comunitățile de culoare, coafeza e în centru.

În cazul ăsta, o negresă transgen?

Mi s-a părut uimitor.

Chiar vrei să-mi zici "femeie-bărbat"

când sunt cu mâinile în părul tău?

În același timp, e tot în închisoare

și încă e o problemă pentru societate, încă e o amenințare.

Nu-i de parcă schimbă viețile oamenilor aranjând părul deținutelor.

Pe bune, și totuși...

e o femeie tare deșteaptă.

O ador și îmi place cum a îmbunătățit personajul.

Mi s-a părut victoria unei femei transgender...

în timp ce era transgender.

Singurul punct de referință pentru asta

era Candis Cayne în Afaceri murdare.

Eventual rolurile episodice ale Alexandrei Billings.

Dacă oamenii sunt credincioși, cum de m-a părăsit iubitul după operație?

Sau Jazzmun.

Eu servesc, tu explici, dar să n-o lași moale cu aia.

Sau Lady Chablis.

Da, dragă, sunt o scorpie și sunt mândră de asta.

Dar nu la magnitudinea asta.

E o actriță nominalizată la Emmy, activistă pentru drepturile omului...

Laverne Cox!

Dumnezeule!

CREÂND SCHIMBARE (2014)

Am fost binecuvântată

fiindcă oamenii care au avut empatie pentru personajul jucat de mine

au ajuns să simtă empatie și pentru actrița care o joacă.

Și aș spune că asta nu se întâmplă mereu când suntem jucate de persoane cisgen.

Întâi am văzut-o pe Laverne Cox și am rămas cu gura căscată.

Apoi am văzut un alt film.

M-am gândit: "Ce se întâmplă?

Am reușit și nu mi-a spus nimeni? Ce se întâmplă?"

Cred că acum e urgent

să ne creăm legături prin povești.

Apoi am mai văzut mai multe.

"Ce se întâmplă? Cum reușesc tinerii asta?"

În august 2013,

am filmat episodul de probă pentru Transparent.

Mi s-a părut a fi un platou și un proces deloc tradiționale.

Atâtea persoane transgender angajate...

și aduse în sânul Hollywoodului, pe posturi de conducere.

Nu erau doar consultanți, ci producători.

- De ce naiba m-ai adus aici? - Ce?

Fiindcă părea distractiv.

- Tu pari distractivă. - Distractivă?

- Distractivă ca o prostituată, Josh? - Nu.

Dar, dacă tot veni vorba, eu am plătit tot.

Du-te-n mă-ta, Josh!

Știu ce vrei și nu-s aventura ta nenorocită.

Sunt om. Nu-s aventura ta nenorocită.

Premiul Emmy îi revine lui...

Să zicem Jeffrey Tambor.

Trace, ai anunțat că faci parte din mișcarea Me Too.

Ai fost hărțuită sexual de Jeffrey Tambor

pe platoul de la Transparent.

Am spus adevărul.

Sunt binecuvântată că îmi ești alături

și apreciez mult faptul că ai trecut prin asta cu mine.

Te surprinde că încă e căutat?

Nu, pentru că suntem transgender.

Sunt obișnuită să nu fiu crezută.

Dacă vrei să te implici

în prezentarea poveștii unei comunități anume

sau dacă vrei să ajuți o anumită comunitate să-și spună povestea,

trebuie să-ți dai seama ce privilegii ai

și să înțelegi că viața e diferită pentru membrii ei.

Întâmpinați-o pe Carmen Carrera!

Eram în culise. Carmen era intervievată de Katie,

care a întrebat-o...

Zona ta genitală e diferită acum, nu?

Nu vreau să vorbesc despre asta, pentru că e un subiect personal.

Și... nu știu. Prefer să vorbesc despre cariera de model,

despre faptul că am apărut în W și în Vogue din Italia

sau despre ce mai fac...

Ca oamenii să știe că, după tranziție,

tot poți să trăiești.

Eram în culise și mă gândeam: "Bun. Începem."

Cred că toți vrem să fim educați,

iar Carmen a dat puțin înapoi când am întrebat-o despre tranziție.

Mă întrebam dacă și tu ești de aceeași părere ca ea.

Da. Sunt mândră că ai spus asta.

Accentul pus pe tranziție și pe operație ne transformă în obiecte

și nu mai apucăm să ne ocupăm de experiențele trăite.

Realitatea este că persoanele transgender sunt adesea țintele violenței.

Suntem discriminați mai mult decât restul comunității

și, când accentul e pus pe tranziție, aceste lucruri sunt omise.

Deoarece pe Twitter poți fi umilit,

oamenii evită unele subiecte

sau devin reacționari, înverșunați, furioși,

dar Katie a făcut opusul.

Vreau ca ăsta să fie un moment din care să învățăm,

dar cum să explicăm ce fel de conversație e potrivită

și cum îi facem pe oameni să se simtă

dacă nu avem un exemplu cu ce nu trebuie făcut?

Fetele care ies în față acum au o ferocitate anume.

Fiindcă știm că n-avem nimic de pierdut.

Deja am pierdut slujba asta sau ailaltă.

Voi câștiga doar fiind sinceră și spunând adevărul.

Ce mai faci?

- Ai reușit. - Da. Bună!

- Ce faci? - Mă bucur să te văd.

Spuneți ce vreți despre Caitlyn Jenner,

puteți spune că familia Kardashian strică America.

I Am Cait nu e despre Caitlyn.

Nu!

E despre un grup de femei transgender remarcabile,

care discută unele cu altele.

Care candidat republican

le va susține cel mai mult pe persoanele transgen?

Toți.

Da. Doar nu crezi că republicanii...

"Urăsc transgenii" sau "Urăsc gay-ii".

Nu te gândi la asta!

Mi se pare foarte problematică exprimarea

"activista transgen Caitlyn Jenner".

Nu, e Caitlyn Jenner, o persoană anume

cu o anumită experiență și cu mulți bani și privilegii.

Nu sunt de acord cu toate părerile ei.

Dar emisiunea ei a făcut mult bine.

M-am adaptat atât de bine

fiindcă părinții mei, de la început, m-au susținut,

așa că vă aplaud că ați venit.

A fost o scenă în care părinții vorbeau despre copiii lor.

Dacă ai copil transgender, trăiești cu un inorog,

o ființă uimitoare.

Să fii aproape de cineva atât de curajos și de fain și care se cunoaște...

Adevărul e că Avery a avut dreptate de la doi ani.

- Deci e o onoare. - E adevărat ce spune el.

Îl urmăream pe acel tată și m-a durut...

căci a trebuit să accept ce mi-a zis mama: "N-o să-ți spun «Jen« niciodată,

fiindcă Jen mi-a ucis fiul."

A trebuit să accept asta ca să-mi pot supraviețui mie.

Ca să pot să mă învăț cu ideea că nu mi-am văzut bunica înainte să moară

fiindcă nu eram primită acasă decât îmbrăcată ca un băiat.

Înțelegeți?

Și cu ideea că unul dintre cei mai buni prieteni,

pentru care am vorbit la nuntă, nu mă lasă să-i cunosc copiii.

Trebuie să mă descurc. Trebuie să trăiesc cu asta.

Și trebuie să accept.

Trebuie să le înțeleg părerile și să le accept.

Când l-am văzut pe acel tată

făcând mai mult decât credeam că e posibil,

m-a durut enorm fiindcă, deodată,

toți cei care nu m-au acceptat...

Când am aflat că poți mai mult decât să accepți...

De ce nu putea fi mama ca el? Nu mă întrebasem asta până atunci.

De ce nu putea fi mama ca el?

De ce nu puteau fi prietenii mei ca el și să înțeleagă valoarea experienței mele?

Dar vina cea mai mare fiindcă n-am avut viziunea asta este a mea.

Nu m-am văzut niciodată cum își vedea tatăl acela copilul.

Nu mă văzusem niciodată așa. Nu mă privisem niciodată

cu dragostea, cu respectul și cu admirația pe care tatăl le simțea pentru copil.

Nimeni nu m-a privit așa. Cum să mă fi privit eu așa?

Trebuia să văd asta.

Acum că am văzut, asta îmi doresc.

Marian Wright Edelman a spus:

"Copiii nu pot fi ce nu pot vedea."

Și nu e vorba doar despre copii.

Ci despre noi toți.

Nu putem fi o societate mai bună...

înainte să vedem o societate mai bună.

Nu pot face parte din lume...

înainte să văd că exist în lume.

Multă vreme, m-am temut să fiu cine sunt

fiindcă ai mei m-au învățat

că cei ca mine au ceva în neregulă.

Cu personajul Nomi, a fost prima oară

când am inclus fățiș o persoană transgender într-o poveste.

Era personajul care aspiram să ajung.

E ceva ciudat la trucul magic...

de a crea ceva din neant...

apoi de a folosi acel ceva ca un punct de sprijin pentru a înainta.

Asta a fost Nomi pentru mine.

Sunt mândră de Nomi Marks.

Personajul ei n-a fost definit de faptul că e transgen.

O iubești mult.

Relația ei cu Amanita

a depășit tot ce știusem eu că poate fi o relație.

Nu se poate să nu...

Uitați! De fiecare dată când mă gândesc... la "Nomanita".

Concentrați-vă, copii!

E timpul să reamintim lumii cine suntem.

De viță nobilă. Dar ar trebui să participăm toate.

Când a apărut Pose, nu m-aș fi gândit nici într-un milion de ani

că poveștile noastre...

vor apărea pe o platformă la care are acces toată lumea.

Avem o provocare pentru copiii legendari ai Casei Abundenței.

Pose e diferit...

fiindcă poveștile au în centru...

femei transgen de culoare pe o rețea de televiziune.

Asta sigur te mulțumește. Ai câștigat.

Nu câștigăm când una dintre noi e bătută.

Chiar dacă și-a căutat-o.

Când regia și scenariul aparțin unor persoane transgen e uimitor,

fiindcă am simțit că suntem toate incluse

și că lumea ne ia părerile în serios.

Și să fii în preajma celor ca tine.

- Ar trebui să mă alătur casei tale. - Zic și eu.

Sunt persoane transgen peste tot.

Consultanți, scenariști, producători, regizori.

Asta a ajutat poveștile să fie complexe,

înduioșătoare și inspirate.

Chiar și scenele de sex... Dragă!

Cele mai multe scene de sex ocazional pentru o persoană transgender la TV.

Ar fi putut să iasă oribil, dar mă bucur că au ieșit minunat.

A creat multe oportunități pentru comunitate,

deci trebuie să existe un moment

când e inclusă transmasculinitatea.

Facem parte din istoria și cultura balurilor.

Privind trecutul, poți învăța multe despre prezent.

Eu am văzut că HIV-ul și SIDA,

Sărăcia, hărțuirea și violența

sunt aspecte cu care ne-am confruntat în '87, dar și acum.

Știind că 26 de persoane transgender

au fost ucise în Statele Unite anul trecut,

aproape toate negrese,

mi s-a părut important să-i comemorăm pe cei de la care am învățat atâtea,

pe cei care au contribuit la mișcarea noastră.

Filmele ne emoționează uneori.

Intrăm în sala de cinema și vrem să fim schimbați.

Dar avem nevoie ca schimbarea să se petreacă și în realitate.

Când mă gândesc la Pose

și la faptul că unul dintre creatori e Ryan Murphy,

la Prietenie pe muchie de cuțit,

mă entuziasmez, fiindcă mi se pare că oamenii pot evolua.

Interviul luat de Oprah lui Janet Mock...

Mi se pare interesant că a durat atâta timp

până te-ai simțit în largul tău ca să-ți spui povestea.

A fost diferit de interviul luat lui Lea T.

Lea T s-a născut băiat.

Oamenii pot evolua și cred că clipele se schimbă,

la fel și conștientizarea.

Adevărul despre mine a apărut în New York Times.

Iată-mă acum!

A fost înfiorător.

Apoi am început să fiu chemată la ABC, la NBC

și chiar la Fox.

Cine-ar fi zis?

Cine-ar fi zis?

Pentru prima dată...

Iată partea emoțională.

Am putut să spun clar și răspicat la o probă

că sunt femeie transgender.

Mama a fost tare fericită, a răsuflat ușurată.

Mi-a zis: "Nu-ți va face nimeni nimic. E..."

Totul e bine."

Nu chiar, mamă. E... Mai e cale lungă de parcurs.

PUNCTUL CRITIC PENTRU PERSOANELE TRANSGEN

Mereu trebuie să fim sceptici când doar câțiva sunt promovați...

iar majoritatea încă se chinuie.

Persoana transgender de pe covorul roșu

sau personajul transgender din serial sau din film,

aceste reprezentări transgen pot provoca furie în rândul spectatorilor.

Iar aceștia n-au acces la personaj.

Au acces la persoana de pe stradă.

Și cred că de asta e foarte important pentru noi...

AVOCAT LA ACLU

...să solicităm redistribuirea resurselor.

Altfel, noi nu facem

decât să-i promovăm pe unii în sfera celor puternici,

fără să sfărâmăm cu adevărat sistemele

care împiedică supraviețuirea majorității persoanelor transgender.

Mai e multă treabă de făcut

și nu ne putem gândi că, dacă suntem reprezentați în media,

revoluția e gata.

Înțelegeți? Fiindcă nu e gata.

Lucrurile se pot schimba într-o clipită.

Reprezentarea pozitivă

poate ajuta la schimbarea condițiilor de viață ca transgen,

dacă face parte dintr-o mișcare mai amplă de schimbare socială.

Scopul nu e schimbarea reprezentării.

Acesta e doar un mijloc de a atinge scopul.

Mă întreb dacă cei care urmăresc serialele

vor ajuta persoane transgen la nevoie

și vor încerca să înlăture politicile care ne asupresc,

care ne discriminează...

care ne dezumanizează.

Până nu se va întâmpla asta,

toată energia de pe ecrane nu va fi de-ajuns

să îmbunătățească viețile persoanelor transgen din realitate.

Subtitrare: Retail

Subtitrare descarcata de pe www.RegieLive.ro Portalul Studentesc Nr. 1 in Romania