Original subtitles

- Pa. - Pa, mamă!

Ai grijă, da?

- Sărut mâna. - Să stai tot timpul cu ea.

- Stau. Nu vă faceți griji. - Poate trebuia să vin și eu cu voi.

- Nu cred. - Ia.

Mulțumim.

Mi-ați dat prea mulți.

Mulțumim mult. Sărut mâna.

După examen vă întoarceți cu primul tren, da?

- Da. - Bine, mamă.

- La revedere! - La revedere.

La revedere!

Hei.

Mai stai să mă piș și eu?

Hai, măi, că mai avem cinci minute.

Ochelarii ți i-ai luat?

- Sunt înăuntru, da. - OK.

Telefonu'…

E OK.

Ia.

- Se vede? - Nu.

OK.

Uite-l și pe Flavius.

- Hei, nu cred. - Hei, tu!

Salut.

Bună, Mo. Ce faci?

Vine.

Duceți, vă rog frumos, totul în spate, da?

Nu păstrăm nimic în afară de foi și instrumente de scris.

Mai repede.

Începem cu rândul de la ușă. Rândul numărul unu.

Rândul numărul doi…. numărul unu… doi… unu… doi.

- A înțeles toată lumea? - Da.

Bun.

Subiectul pentru rândul unu.

Structura

și mecanismele

feedback

ale băncii comerciale.

Subiectul pentru rândul doi.

Emergența

sistemelor

adaptive

complexe

din economie.

Din momentul ăsta, nu mai vorbește nimeni.

Aveți fix o oră. Da? E timp suficient.

Nu găsesc subiectul. Tu l-ai găsit?

Nu.

Ce faci?

- Mă uit. - La ce?

La nimic. Hai că ies.

Mo, dacă ieși tu, trebuie să ies și eu, și pierd examenul. Stai.

Mi-e sete.

Voi două. Ce faceți?

Scoateți ce-aveți în bancă. Voi două.

N-avem nimic.

Sigur?

Credeți că puteți să copiați și să nu vi se întâmple nimic?

- N-am copiat. - Scoateți ce-aveți sub fustă.

Aici?

Du-te cu ele la toaletă și vezi ce au sub fustă.

Nu e nevoie. Vă spun eu.

- Hai, te rog frumos, la toaletă. - Nu vreau.

Cheamă poliția să le percheziționeze.

Nu-i nevoie.

Fă-i referat și zboar-o din facultate fără să mai poată da admitere vreodată.

- Referat că ce? - Ce caută telefonul acolo?

N-am buzunare. N-am unde să-l țin.

- Ai fițuici în telefon? - Nu.

- Arată. - Am uitat parola.

Ieși afară.

Ieși imediat din sală!

Mi-e sete.

- Din cauza ta am pierdut examenul. - Îmi pare rău.

Nu, nu-ți pare. Dacă-ți părea, nu făceai ce-ai făcut.

Trebuia să mă lași să ies.

Dă și mie.

Ce crezi că fac cu telefonul meu?

Au chemat poliția?

Nu știu.

- Și să-mi dai telefonu'. - Pentru ce?

„Căutăm fete cu vârsta între 18 și 25 de ani pentru un serial tv.”

Să știi c-am mai jucat când eram mică.

- La teatru, la tata. - Nu cred c-ai pus botu' la asta.

Bună ziua.

- Ce nebună ești! - Mersi.

- De ce n-ai mai venit? - N-am avut chef.

- Să mai vii, că e mișto când vii tu. - Cristi, l-ai văzut pe Flavius?

- Bau. - Hei.

Ce-ai făcut?

Un căcat. A dat fix din ce-a predat la cursuri. Pică toată lumea.

Da' ce-a făcut cu telefonu' meu? Cine l-a luat?

- Ursu sau asistenta? - Nu știu, că nu m-am uitat.

Am pierdut bursa.

N-ai restanță, că v-a trecut absente.

Poate poți să vii să dai mâine cu ceilalți.

Alo? Săru' mâna.

- Nu, nu s-a terminat încă. - Motane!

Da.

Da, Mo e lângă mine, doar că nu… nu-și găsește telefonul.

Haideți, că v-o dau să vorbiți acuma cu ea.

Sunt bine, mama. Pa.

- Cine e? - Mo!

N-are rost să venim astăzi. Luăm o cameră la un hotel și…

Da, vă fac o poză și vă trimit. Bine. Da, haideți, că vă sun eu mai încolo.

- Ce faci Motane? Dormeai? - Nu.

- Scuze. - Nu-i nimic. Salut.

- Vrem și noi cursurile de cibernetică. - Cursurile lu' Ursu?

- Da' ce să faceți voi cu ele? - Învățăm până mâine. Dăm cu ceilalți.

Pe bune? Sunteți două genii sau…?

Bine, hai. Ne dai și nouă cursurile?

Nu, dar nu dau cursurile mele la nimeni.

Păi, ți le dăm mâine înapoi după examen.

Am tren peste două ore.

- Ești cu cineva? Putem să intrăm? - E deranj, da'…

- Dă și mie o țigară. - Nu se fumează.

Nu deranjez pe nimeni.

Tu nici nu știi să fumezi!

Strici țigările.

Mă prostesc și eu din când în când.

Ce? Nu-mi stă bine cu țigara-n gură?

Fii atent cum facem. Ți le trimit prin poștă.

Am grijă de ele și ți le dau după vacanță.

Dar e regulă pentru toată lumea. V-am zis.

- Eu nu sunt toată lumea. - Măcar arată-ni-le.

Vreți să vi le-arăt?

Hai!

- Hai! - Au!

Ce, nu le găsești?

Ba da, doar că nu…

Nu le-aș da așa, pe degeaba, știi?

- OK. Vrei bani? - Nu, nu vreau bani.

Doar că nu dau cursurile mele la nimeni…

- Totuși nouă o să ni le dai. - Nu știu.

Ce vrei?

Sex?

Ăsta glumește, nu?

Da, mă, am glumit!

Am glumit.

Bine, hai. Caută-le, mă! Hai!

De ce sunt, mă, numerele astea aici?

Ce vreți, mă? N-am ce să vă zic.

Cum n-ai ce să ne zici? De ce sunt numerele astea aici?

Nu spuneți la nimeni?

- Nu. - Nu.

Nu.

Fiți atente aici.

Subiectele pe care le dă el la examen

sunt exact subiectele pe care le-a predat la curs.

Deci, te pui în banca ta și aștepți subiectul.

Bagi frumos mâna în buzunar, scoți legenda

și te uiți ușor.

Cauți, ca… Ia uite, emergența sistemelor, numărul cinci.

Bagi frumos înapoi legenda.

Bagi mâna în celălalt buzunar

și începi și numeri: unu, doi, trei, patru…

- Mă urmăriți? - Da!

Când ai ajuns la cinci, scoți ușor foaia,

aștepți…

În timpul ăsta, scrii pe foaie tot ce-ți trece prin cap…

Și când ai ocazia, când nu se uită nimeni…

ai scos foaia, o pui pe masă, iei o gumă, ștergi numărul,

te semnezi cu numele tău,

și ăsta e examenul.

Old school, nene…

- Se cheamă „servită”. - Nu pot să cred. Tu copiezi? De ce?

Pentru că toată lumea copiază și poate să ia note mai mari decât mine,

și mie asta nu-mi convine.

Voi două nu copiați cu telefoanele?

Tu mai mult, că Mo a stat pe tușă anu' ăsta.

- Ba da. - Ai văzut?

La fiecare examen copiezi, te-am urmărit.

Și ai note incredibil de mari la cât de pafaristă ești.

De ce faci facultatea asta?

- Eu? Ca să-nțeleg. - Ce?

Cum funcționează lumea în care trăim. Totul se rezumă la economie.

Tu crezi că americanii invadează așa, o țară,

doar ca să-i scape pe amărâții aia de un dictator?

Petrolul e cheia. Dacă nu cunoști economie,

te uiți ca prostu' la televizor, nu-nțelegi nimic.

Și după ce termini facultatea?

Da' crezi că mai contează ce faci după ce termini?

Nu știu, broker, analist de risc la FMI, la Banca Mondială…

Mișto să lucrezi la FMI?

Pot să ajung în politică.

Poate ajung prim-ministru.

Ești drăguț.

Poți să dai și tu mâine.

Ne-așezăm pe rânduri diferite și o bag și pe-a ta când se strâng lucrările.

Asta înseamnă că trebuie să stau până la final.

Dă-mi și mie telefonu'.

Da, mă, dar îți dai seama ce se bucură maică-ta dacă-l iei?

Treci de Ursu, ai terminat facultatea.

Stai.

Ia.

- Pe cine suni? - Pe Ursu.

Mo, iar ți-o cauți? Lasă-l, mă, în pace.

Vreau să văd ce-a făcut cu telefonu'.

Nu răspunde.

Alo? Bună seara, dom' profesor. Pe mine mă cheamă Mo.

Telefonul meu e la dumneavoastră. Îl țineți în mână acum.

Ăăă… Voiam să văd dacă a venit poliția și ce s-a-ntâmplat cu telefonu'.

Păi, am putea să venim mâine la examen și…

poate îl și dăm, dacă tot venim.

Bine.

Bine, mulțumim.

La revedere.

Se calmase complet. Ne așteaptă mâine la examen.

Ne vedem mâine după examen! Mă suni tu, da?

- Da. - Bine.

- Pa! - Pa!

Ne lasă?

Am făcut bine c-am sunat?

- Am făcut bine c-am sunat? - Da, ai făcut bine.

- Am făcut bine c-am sunat. - Ai făcut bine c-ai sunat.

- Am făcut bine c-am sunat? - Ai făcut bine c-ai sunat.

Și cine cântă?

I'm the trip.

Cine-s aștia?

Îi știi, că i-ai mai auzit la mine.

Da… eu n-aș mai intra.

- Nu. - M-aș duce să caut hotel.

Hai, mă, c-avem timp după. Nu fi nașpa.

- Nu-mi place muzica asta. - Nu fi nașpa.

Ți-am făcut rost de cursuri. Mâine intri la examen. Hai, hai…

Hai!

Bună seara! Mulțumim! Mă scuzați. Scuzați. Mulțumesc.

- Noi am vorbit cu Gabi. Ne-a invitat el. - Cine e Gabi?

E vocal la I'm the trip, ăștia care cântă acuma.

Nu-l cunosc. Hai!

Îți spun eu!

Mă lași pe mine?

- Deci, zi, cum facem? - Fără bilet nu intrați.

- Măi, n-auzi că ne-a invitat Gabi? - Mie nu mi-a zis nimeni nimic.

- Du-te și întreabă-l! - Tu nu vezi câtă lume e aici?

Chiar crezi că n-am altă treabă decât să mă duc să-l întreb?

- Bine, atunci lasă-ne să intrăm. - Fără bilet nu intrați.

Tu nu auzi că ne-a invitat Gabi?

Pe mine nu mă interesează cine v-a invitat. Fără bilet nu intrați!

- Hai, valea! - Auzi, ia vezi tu cum vorbești, da?

Să mori tu! Dați-vă la o parte să intre oamenii.

- Hai, afară! - Ia mâna de pe ea.

Ia! Ia, mă, mâna de pe mine!

Ia mâna de pe mine, futu-ți morții mă-tii!

- Ia mâna! - Hai să mergem.

Mamă, ce mă enervează! Am ratat concertu' din cauza muistului ăla!

Hai să mergem, Mo!

Mo, calmează-te, Mo!

Mă sună Ursu. Ce fac?

Zi ce fac, răspund?

Dă-mi-l.

Alo, da?

Da.

Ba da, normal.

Da, știu unde e, suntem foarte aproape.

Bine. La revedere.

Ce-a zis?

Vrea să ne vedem să-mi dea telefonu'. E în Centru' Vechi.

- Hai, bagă, bagă repede. - Acuma?

Iei telefonu' și plecăm, bine? Fără alte tâmpenii, te rog.

Avem cursurile. Suntem OK.

Mo…

Bună seara.

Am venit după telefon.

- Am vorbit puțin mai devreme. - Aoleu.

Eu și prietena mea suntem studentele lui dom' profesor,

și dom' profesor mi-a găsit telefonu' în chiloți

și mi l-a confiscat, și aveam nevoie de el,

fiindcă mama e genul care se stresează, se panichează foarte tare

dacă nu răspund.

- V-am zis că-i mai complicat. - Copiau la examen după telefon.

Nu, nu copiam.

- Bun. - Andreea, ce faci?

Andreea, te rog, termină. Andreea, te rog, termină aicea.

Bravo!

La revedere. Mulțumesc.

Ia stai un pic. Ia vino puțin.

Cum ziceai că te cheamă?

Mo. De la Monica.

Monica Frăsiniuc.

Și pe-aia de stă afară? Ia cheam-o înăuntru.

Vera Eftimiu.

Las-o pe ea să spună.

- Bună seara, dom' profesor. - Bună seara. Ia, ia stați aicea.

Hai, luați loc.

Și pe tine cum te cheamă? Și pe tine te-am dat afară.

Ăăă… Nu. Adică ba da…

Vera. Vera Eftimiu.

Dă-mi și mie un Jäger, te rog.

Mi-ați stricat seara, mă, fetelor.

De ce copiați la examene?

Dar n-am copiat, dom' profesor. Ați văzut și…

- Și ați învățat? - Da.

Și ce căutați în cârciume, în loc să învățați?

Păi, ne-ați chemat dumneavoastră ca să-i dați… telefonu'… lui Mo.

Da…

Mi-ați stricat seara, mă, fetelor…

Ne cerem scuze.

Mo e uneori cam…

Sunteți și prietene sau doar colege?

Suntem prietene. Suntem cele mai bune prietene.

- Nu vă despărțiți niciodată? - A, nu. Facem totul împreună.

Ziceți, dom' profesor, luăm examenu' ăla mâine?

Depinde de voi, ce faceți în noaptea asta.

Dacă stați toată noaptea în baruri, beți, mai știu eu ce,

sau vă duceți acasă și învățați.

Păi, și dumneavoastră ce ziceți c-ar trebui să facem?

Eu zic că, dacă o mai frecați mult pe-aicea, n-aveți nicio șansă.

- Bine, mulțumim. - Bine.

- Bună seara, dom' profesor. - Bună seara.

Ia stați un pic așa.

- La cursuri ați fost? - Da, sigur. Avem și cursurile.

Măi, am întrebat dacă ați fost la cursuri, nu dacă aveți cursuri.

- Am fost… la majoritatea. - Da. Și tu?

Pe tine te-aș fi ținut minte sigur.

Și ce, nu mă țineți minte?

Mo a fost bolnavă, de-asta n-a… a venit foarte puțin.

- Ia dă-mi cursurile alea un pic. - Da.

- Sunt scrise de tine astea? - Da, normal.

Păi, cum le-ai pus?

Le-ai pus bine, nu, lasă…

Le-ai pus bine. Uite, dacă…

Stai puțin.

Stai să facem o treabă bună.

Dacă aveți noroc…

Dacă aveți noroc, uite, din partea asta o să vă pice subiectu'.

Restul îl învățați singure după examen.

Mulțumim mult de tot, dom' profesor.

Mulțumim.

Ia, pune semn aici.

Nu uitați să vă așezați pe rândul al doilea.

- Da. Mulțumim frumos. - Mulțumim. Pune semn.

Mulțumim.

Bună seara.

Păi, acuma…

Mai stați și voi un pic.

Luați ceva… De jumătate din materie ați scăpat.

Mai dă-mi unul, te rog.

- Luați și voi ceva? - Nu. Noi, nu, mulțumim.

De ce? Un cocteil, ceva?

Mersi.

Ce faceți voi toată ziua? Adică, dacă nu veniți la cursuri, cu ce…

Păi, am fost la cursuri. Adică v-am zis c-am fost la cursuri.

Nu insista, că mai rău îți faci.

Aveți hobby-uri, pasiuni?

Vă plac filmele, ascultați muzică, stați pe Facebook?

Mie îmi place muzica.

Și filmele îmi plac. De fapt, la amândouă ne plac filmele.

Am înțeles.

Vă e foame?

Nu, mulțumim.

Sigur?

Pe mine m-ați lăsat fără cină.

- Mie mi-e foame. - Ai văzut? Ia dă cursurile alea.

Pune-le și pe-astea acolo. Hai.

E materia de după examen. Da?

- Da. Mulțumim frumos. - Fetelor, știți ce zic eu?

Luăm ceva de mâncare și mergem la mine.

Am o colecție impresionantă de filme și muzică, stau vizavi și gătesc excelent.

Ce ziceți?

Nota!

Haideți, repede.

Bun, perfect.

- Bună seara, dom' profesor. - Bună, Tudore. Haideți, fetelor.

- Așa… Ce faci? - Bine, mulțumesc. Dv?

Ia să vedem. Luăm ca de obicei un șnițel de vită? Un șnițel de vită?

- De vită? N-am mâncat niciodată. - Nici eu. Nu e tare?

Nu, dacă-l fac eu, nu. Încercați?

Dă-mi șnițelul de vită

și pune și niște păstârnac, te rog, că vreau să fac un piure.

- Așa, mersi. - Piure de păstârnac.

De păstârnac. O să vă placă.

Perfect. Dă-mi și…

Lasă-l, lasă-le… Tudorică, poeziile mele, dă-mi-le, te rog.

Mersi. Mă ajutați voi să le luăm?

- Mersi mult. - 127, dom' profesor.

- Așa. Ce faci altfel? - Bine, mulțumesc. Dv?

- Dumneavoastră? - Cu școala.

Cu școala, care nu se mai termină,

dar are și părțile ei bune.

OK?

Mersi.

Vă mulțumesc și eu.

Mulțumesc, Tudore.

- Numai bine. - Mulțumesc.

Vă mai aștept, dom' profesor. O seară frumoasă!

- Haideți. - La revedere.

Auziți?

Mai vreți să luăm ceva? O ciocolățică, ceva.

- Că am văzut că-ți plăceau, nu? - Nu.

- Tu? - Nu, mulțumim.

Nu vreți?

V-am zis că stau aproape. Cât am făcut, două minute?

Da. Ce mișto e să stai în centru' vechi.

Cu scările astea ce mai fac și eu puțin sport.

Da, așa e.

Ia uitați.

Ia. Ia dă-mi…

Așa.

Ce? Nu. Sau nu. Hai… e bine.

Hai.

Mă descalț și eu.

Ai grijă.

Ia uitați-vă aicea.

Filme și muzică cât vreți. Alegeți voi ce vă place.

E incredibil! Cred c-aveți sute de filme aici.

Peste o mie.

- Știți cine sunt? - Nu.

Nici tu, Mo? Nu știi?

Mouse and Monkeys.

Sunt români.

Mai încet, Mo!

Nu. E OK. De ce?

N-am vecini. Sunt numai firme în bloc. Seara nu mai e nimeni.

Și ce vreți să faceți după examen?

Păi, am vrea să plecăm pe undeva.

Unde?

Nu știm, că e frig, și nouă ne place la cald.

Aaa…

Păi… atuncea… duceți-vă…

în Thailanda, la plajă.

Am vrea noi.

- Adică eu, că Mo… - Ce? Ce-i cu Mo?

Mo, nu merge niciodată la plajă, că-i e rușine să se dezbrace.

De ce, Mo, când ai un corp așa frumos?

Și vă duceți cu băieții sau… sunteți așa, ca fetele?

- Ca fetele. - De ce… n-aveți, aveți prieten?

Ba da, avem, doar că mai luăm și noi o pauză, mai respirăm un pic.

- Și tu, Mo? - Nu am. Și e OK.

În sensul că n-ai pe cineva stabil sau că nu-ți plac bărbații?

Nu, de plăcut bărbații, îi plac.

- E o avere băgată aici! - Da.

Toți banii mei i-am băgat în peretele ăla.

Eu n-am copii, n-am nevastă, n-am alte cheltuieli.

Foarte tare!

Ce, că n-am nevastă și copii?

- N-a vrut să zică asta… - Pe bune…

Știu.

Ia.

Zi-mi un film care-ți place.

Fii atentă. Am filmele pe ani. Aici am filme mute…

- Îți plac filmele mute? - Nu.

Nu.

- Nici alea alb-negru. - Nici alb-negru.

Trecem direct la color, atuncea. Bun…

- Mai noi. - Noi… Uite, jos sunt mai noi.

Ce-ai vrea să vezi?

- Acum? - Păi, ce-are? De ce nu?

Ce-ai vrea să vezi?

Care e… care-i filmul tău preferat?

Avatar.

Mi-a plăcut Avatar.

Da. La amândouă ne-a plăcut Avatar.

Ce?

Ce v-a plăcut la el? Efectele speciale?

Da. Efectele speciale, povestea… tot. Mi-a plăcut filmul.

Poți să-mi spui care-i povestea?

Dacă șoptești, te dau afară.

Vreți să vă spun care-i povestea filmului?

Da.

Păi… e…

- Faceți mișto de mine? - Nu!

Pur și simplu te întreb de filmul tău preferat Avatar.

Nu te întreb din cibernetică.

Ai spus că ai fost bolnavă și n-ai prea învățat.

Ai mai spus că-ți plac filmele. Bun.

Povestește-mi filmul tău preferat, Avatar.

Știți, muzica e, de fapt, specialitatea ei.

Ajungem și acolo.

Bun, deci vreți să vă povestesc filmul.

Păi, este vorba despre niște oameni, niște pământeni,

care vor să cucerească o lume nouă, o altă planetă,

pe care locuiau niște oameni foarte mari și albaștri, niște uriași…

- De ce zâmbiți? - De cum povestești. Zi.

- Cum povestesc? - Ia, zi mai departe! E bine.

Și pământenii, ca să-i poată cuceri, construiesc niște roboți foarte mari,

care erau pilotați de niște piloți.

- Roboții erau pilotați de piloți. - Da, de niște oameni.

De fapt, mă rog, erau tot ei,

adică intrau în mintea robotului și puteau să simtă tot ce simte un om,

numai că prin intermediul lor.

Mă rog, nu știu dacă mă exprim foarte clar.

Așa, și după aia? Mai departe.

Și după aia, un tip, eroul principal, se îndrăgostește de o tipă. O uriașă.

- Și vrea s-o salveze. - Pe uriașă?

Da, pe uriașă.

Și se dă de partea uriașilor

și se luptă cu ai lui, ca să-i salveze pe ăia.

Pe uriași?

Da, pe uriași!

Și cum se termină?

Se termină cu bine, cum să se termine?

Cu bine pentru uriași?

- Cum cu bine? - Exact pentru uriași!

- Ia, povestește, cum cu bine? - Am povestit destul.

Îmi pare rău, ai picat.

Groaznic, o să mă sinucid.

Alege. Te duci acasă și înveți la cibernetică sau…

Ne uităm la Avatar,

dar la sfârșit, trebuie să-mi răspunzi la tot ce te-ntreb.

Ne uităm la Avatar, dar ce ne întrebați?

Întrebări gen: spuneți-mi alt film care seamănă îngrozitor de tare,

din punct de vedere al scenariului, cu Avatar.

Da. Păi, noi mergem să învățăm la cibernetică…

Mulțumim, dom' profesor.

Unde plecați? Eu gătesc degeaba?

Aoleu, nu, am uitat.

Ne cerem scuze. Am uitat.

E… alegerea voastră.

- Eu v-am oferit o șansă. - Mulțumim.

- Vă fac altă ofertă. - Vreau.

- Ce vrei? - Altă ofertă.

Alegeți voi un film, oricare din peretele ăsta,

și la sfârșit…

eu vă ascult din el.

Dacă știți să răspundeți la toate întrebările,

mai tăiem din paginile de cibernetică.

Mai tăiem jumătate.

Și dacă nu știm?

Dacă nu știți, mai adăugăm… vreo 20. Nu, zece. E OK zece?

Da.

Bine, dar ne întrebați doar din film.

Adică nu întrebați cu cine seamănă,

din ce trilogie face parte sau alte chestii de-astea.

Din film vă întreb.

Din film.

Aveți cinci minute să alegeți subiectul până fac eu piureul.

Bun.

- Zi. - Nu știu.

Ia.

Ia să vedem.

Găsim?

Zabriskie Point?

- Nu, l-am văzut. - Se trece.

Bun…

American beauty?

- Nu cred. - Așa mă gândeam și eu. Se sare.

Și? Ia, ce ziceți? Patru, trei, doi. L-ați văzut?

E românesc?

… Păcat. Era de zece.

- Nu. - Păcat. Palme d'Or. Era de zece.

Mă rog, alegeți voi, aveți de unde, da?

Luăm alb-negru?

Stan și Bran.

E simplu.

OK. Ăsta e ăla în care scapă pianul pe scări, nu?

Da. Cară un pian.

- Gata, dom' profesor. - Gata? Ia, ce-ați ales?

Stan și Bran, The Music Box.

Ăsta ați ales?

Aaa…

Bun. Putem începe?

Perfect.

Cum îi chema, de fapt, pe Stan și Bran?

Cum îi chema pe actori?

Da, pe actori. Da.

Stan și Bran este, de fapt o traducere, adaptare pentru România.

- Da, știu. - Ia.

Stan Laurel…

și…

Bren…

Nu știu.

Da' ce întrebare e asta, dom' profesor?

Ați zis că ne întrebați din film, nu din istoria actorilor.

Din film vă întreb.

Cum adică? Scrie pe DVD. Dacă vă uitați mai atente, vedeați.

Nu v-am întrebat când s-au născut sau când au murit. Apropo, au murit?

Ăla nu se poate numi un film. E mai mult un scheci.

- Păi, dar voi l-ați ales! - Mo l-a ales.

Mă rog, hai.

Mai alegeți un subiect. Mai aveți dreptul la un subiect.

- Mulțumim. - Hai.

OK, hai, ceva mai nou.

Bun. O alegere înțeleaptă. Hai.

Ceva ce am văzut și noi de curând.

Ai dreptate.

Ăăă…

Nu, că ne prindem urechile.

Ia ceva de dragoste.

Ia ceva de dragoste.

Gata, dom' profesor.

Titanic.

Vă place vouă regizorul ăsta.

Da, ne place. James Cameron, care a făcut și Avatar.

Exact.

Vedeți, deși era în afara subiectului, am știut și am răspuns.

Ăăă… Hai să vedem.

Unde fac dragoste…

- În mașină! - Mașină.

Câte punți avea Titanicul?

- Trei? - Trei?

- Trei. - Trei.

E bine că sunteți de acord. Cum se termină filmul?

El moare și ea supraviețuiește…

Poți să zici tu.

El moare și ea supraviețuiește,

și găsesc o bucată de lemn,

dar pe care încăpea o singură persoană,

așa că se urcă doar ea și el rămâne în apă.

Și pentru că era foarte frig și apa rece, el moare.

E chiar un cadru la sfârșit, când se duce încet la fund.

Am plâns amândouă de-am rupt.

'97. Păi, câți ani aveți?

Nu, nu l-am văzut atunci. L-am văzut când aveam… 15 ani, la televizor.

Și l-am mai văzut o dată în cinema când l-au făcut 3D.

- Da. - Bun.

Așa, și…

- Subiectul doi? - Păi, ai zis un singur subiect!

Nu știați că aveți două subiecte?

Nu, ați spus un singur subiect! Asta nu e corect.

Mo, mai ușor…

Mai ușor, Mo.

Mă scuzi un pic?

Nu mai vreau.

Când nu mai vrei, lași paharul plin pe masă.

Dacă-l dai pe gât, înseamnă că mai vrei.

Așa…

Mă scuzi.

Ia să vedem acuma. Ia loc, te rog. Spuneai că…

îți place muzica.

Ce muzică îți place?

Cea mai ciudată muzică din lume.

Jur că mă enervezi.

Spune. Nu trebuie să-ți fie rușine de niciun stil.

Dacă e cântat din suflet și cu talent, e perfect.

Manele?

Hai, zi.

Atunci încerc să-mi dau eu seama. Ia stai puțin.

Gecuța asta strâmtă

și cu bocancii m-ar duce cu gândul la punk.

Și părul ăsta așa, dar nu,

asta poartă mai multe.

Ciorăpiori negri am văzut…

Edith Piaf?

- Rece, foarte rece! - Nu?

Dar dumneavoastră ce muzică ascultați?

Ia spune-mi. Fii atentă.

Cam cool moșu'!

Da. În schimb, tu nu ești cool deloc.

Mouse and Monkeys.

Ia fiți atente.

Mouse and Monkeys sunt un grup de animale

ce au fost testate în laboratoare experimentale de la Catwitch.

Un șoarece și o maimuță s-au săturat să fie torturate de un doctor nebun

pe nume Kitler și au decis să fugă.

Stilul de muzică este „Ninja fruit music”,

și este un amestec de electro, pop funk, alternative și industrial.

Practic…

o… salată de genuri.

Ia poftiți.

Ia…

Ia, uitați-vă aicea. Ia uitați cum s-a făcut părul pe mine. Ia uitați-vă.

Ia!

Ați făcut karate?

Centura neagră, doi dani, în Shotokan.

- Clar. - Nu se vede chimonoul?

Dar ăsta nu e de karate.

Nu e de karate? Dar de ce e?

- Bineînțeles că e de karate. - Nu e sigur de karate.

Ba da.

E de karate.

Bun, hai că aveți dreptate. V-am păcălit.

La masă toată lumea.

Așa.

Pune aici.

Ia să vedem ce-am făcut.

- Poftă bună. - Poftă bună.

Foarte bun.

Chiar e bun.

Dumneavoastră aveți vreo prietenă? Vreo iubită, adică.

Nu știu, mă gândesc că tipa cu care erați în seara asta… nu era ceva de serios.

- Nu, nu era. - Nu era, nu?

Când ai vârsta mea, îți găsești mai greu pe cineva. Cineva cu care…

să trăiești, nu vorbim doar de sex.

Tu ești cu tabieturile tale, ea cu ale ei.

Eu cu muzica și filmele mele, ea cu Julio Iglesias și Pe aripile vântului.

Poftă bună.

Deci? Ce muzică asculți?

Acu' chiar mor de curiozitate, pe bune. Ia zi!

Da' zi odată, ce mare lucru?

- Niște vechituri. - Aoleu!

- Scuze, dar asta sunt. - Le-ai găsit pe-aicea?

Da.

Hai că, să mor eu, nu știu, n-am nicio idee, mă dau bătut.

Nu știu. Dă-mi puțin, te rog.

- Vă zic eu? - Da.

Green Day.

Ești varză. Nu mai ascult Green Day de la 15 ani.

Green Day…

Green Day nu e chiar o vechitură, draga mea, cel puțin nu pentru mine.

Mă rog, Vera se referă la vinilurile mele din anii '80.

Ai viniluri?

Zi ce ai.

Stai puțin, pariez că sunt în zona punk, post punk, new wave. Zi.

N-am multe. Am The Stooges, Joy Division,

Siouxsie and Banshees,

Gang of Four, Devo…

Nu știu, cam atât.

Poate facem schimburi.

Nu, că… nu le dau la nimeni.

Ai dreptate. Nici eu nu le dau, că le zgârie…

Exact.

Green Day…

Să știi că… mai ascult așa câteodată, câte o piesă…

Este un punk destul de curat de la mama lui,

mai ales primele, de pe primele albume, să știi…

Asta e.

Da, numai că mama punk-ului e Anglia, nu America.

Stai puțin, vrei să spui că

primii care au cântat punk au fost Sex Pistols, nu?

Asta e o greșeală frecventă. O secundă.

Primii care au cântat punk au fost Ramones

și ăștia sunt americani din Manhattan, East Side.

S-au înființat în 1974.

Sex Pistols au apărut după un an.

Sărut mâna pentru masă.

Ce e, mă, cu ea?

E foarte sensibilă la partea asta cu muzica. O are de la tatăl ei.

De fapt, n-ai voie să te atingi de vinilurile ei nici când ștergi praful.

Erau foarte apropiați. Tatăl ei a fost…

sunetist la teatrul din Buzău

și a murit când Mo avea 14 ani.

De-asta, mă rog, anul ăsta a vrut să se și lase de…

Ce-i cu prietena ta? E cam tensionată așa, îmi transmite o stare de stres.

Tu ești mai degajată, mai cool.

- Vrea foarte mult să ia examenul. - Și tu nu vrei?

Ba da.

- Dar ea are bursă. - Vera? Are bursă?

Da.

Are nevoie de bursă.

Au o situație complicată.

- Tatăl ei a murit când ea avea opt ani. - Aoleu! A murit tatăl Verei?

Și maică-sa a rămas singură, casnică, cu doi copii.

Și are și un frate mai mic.

Și a încercat să facă menaj pe la oameni, dar nu se descurcau cu banii,

așa că…

Ai mei i-au ajutat foarte mult.

În fine, taică-meu și taică-său erau colegi la aceeași unitate militară.

Taică-tău e ofițer în armată?

Da, e colonel.

În fine, tatăl Verei a murit

pentru că i-a explodat o grenadă în mână.

My God!

Bum!

A murit practic în brațele lui tata.

A fost super nașpa.

Zi-mi o trupă punk care e cunoscută pentru un blues senzațional.

Știi cine sunt?

Îi știu. Nu-mi spuneți. Normal că știu.

- Îți spun? - E „Printre nori”.

Îi știu. Nu-mi spuneți.

Unde stai în București?

La cămin, da' vrem să ne închiriem o garsonieră.

Ți-ar plăcea să stai aici?

În Centru' Vechi?

Da, normal.

Fii atentă. Când deschizi geamul, se aude un zumzet,

și asta pentru că stau la ultimul etaj.

Jos e vacarm, e non-stop, zi și noapte. Pentru mine, e OK.

Când mă simt singur, deschid puțin geamul.

Când mă simt foarte singur, deschid larg geamul.

Când mor de singurătate, ies să beau o bere.

- Cool. - Ce vrei să faci după facultate?

Nu știu.

- Copii vrei să ai? - Da.

Adică… normal. Nu m-am gândit, mai am timp.

- La ce-ți trebuie ție facultatea asta? - Zob!

Zob!

Corect.

Asta e vârsta la care trebuie să te hotărăști ce vrei să faci în viață.

Pentru asta trebuie să ai curaj.

Tu pari o fată curajoasă.

Ce ți-ar plăcea să faci? Gândește-te bine!

Timpul trece al dracului de repede,

și te trezești că n-ai făcut nimic din ce-ți place.

Dumneavoastră ce v-ar fi plăcut să faceți, și n-ați făcut?

Stai un pic.

Ăsta se dă la tine, îți dai seama, nu?

Și ce, ești geloasă?

M-am apucat de chitară acum doi ani, în iarnă.

Mi-a adus-o Moș Crăciun. Progresez, da'…

lent.

Când ai vârsta mea, înveți mai greu, știi…

Ooo…

Eee…

- Nu, nu merge. - Haideți, vă rog! Vă rog!

- Nu, îl știu, dar… - Vă rog! Orice melodie. Ceva.

Nu-l știu chiar așa de bine ca să-l cânt în public.

- Nu-l știu. - Nu contează. Orice, vă rog.

Știi?

Cum să nu știu? E Joy Division, e pe vinilurile mele.

Stai, stai puțin, stai.

Stai, că dacă-l știi, vreau să încercăm ceva mai adevărat.

Ia stai așa.

Stai puțin. Da? Nu. Fii atentă.

Incredibil. E pe vinilurile de la tata.

Ia.

Fii atentă.

- Aveți electrică? - Da.

Stai, că vreau să încercăm ceva ca lumea.

Ia și ăsta.

- Cu microfon? - Da. Ia vezi.

Fii atentă. Merge?

Da.

- Confusion… - Hai să te văd.

Hai să te văd…

Și continuăm, da?

Ai cântat bine.

- Ei… pff… - Ai cântat bine.

- Nu, n-am voce. - Ooo…

Nu vocea e cel mai bun lucru.

Dacă ai voce, te duci la Românii au talent.

Când ai talent, cânți muzica. Nu? E simplu. Muzica.

Muzica, asta e important.

Ce, ți se pare că ăsta avea voce, Ian Curtis?

- Nu cine știe ce. - Păi, vezi.

- Important e ce-ți sună în cap. - Mo, mergem?

Cum? Unde să mergeți?

Păi, ce mai faceți la ora asta? Și așa nu mai învățați.

Da, știm, dar suntem foarte obosite, că am fost pe tren azi-noapte.

Nu, eu mai stau.

- Păi, nu pot să te las aicea, nu? - Ba, atunci mai stăm!

Da, dar eu nu…

Îmi cer scuze, i-am promis mamei ei că stau tot timpul cu ea, de-asta…

Mo a fost bolnavă și abia și-a revenit.

Păi, vezi, dacă și-a revenit, las-o să se simtă bine.

Ziceți, v-ar fi plăcut să fiți într-o trupă punk?

Știți că tata avea o trupă punk când era în liceu.

Am avut un vis acu' ceva timp.

Eram…

incredibil de bun la chitară,

cântam ceva între progressive, rock și space rock, gen Porcupine Tree.

Știi? Mă rog, n-are importanță.

Partea mișto a fost când am început să mă trezesc, mi-aminteam visul perfect.

Perfect… ceea ce mi se întâmplă rar.

M-am dus la toaletă, am făcut pipi,

m-am spălat pe dinți, m-am uitat în oglindă și în tot timpul ăsta

simțeam că sunt genial.

Mă uitam la mâinile mele și…

simțeam că pot să cânt orice.

M-am întors în dormitor,

am luat chitara în brațe și am stat așa,

un timp cu ea, cu ochii închiși…

îmi imaginam că tocmai am terminat concertul și lumea aplauda.

În sală era isterie, se striga „bis, bis”.

Simțeam așa o fericire fizică în tot corpul.

Au fost cele mai fericite momente din viața mea.

Cele mai fericite…

din viața mea…

de căcat.

Evident, exagerez.

Ție ce ți-ar fi plăcut să faci așa… orice, la modul ideal?

Nu știu.

Mama ar fi fericită dacă aș termina facultatea.

Cu ce se ocupă?

Sau lasă. Nu-mi spune și nu contează nu mă interesează.

Și de fapt mi-ai spus.

Renunță, Mo, dacă nu-ți place, n-o face pentru alții.

Ai putea să cânți. Dacă-ți place muzica, cântă!

Am o mulțime de cunoștințe care lucrează în domeniu și te-ar putea ajuta.

Ai fost la un concert rock adevărat în spatele scenei?

Trupă adevărată, care strânge 50.000 de oameni!

Dacă ajungi acolo, nu-ți mai trebuie nimic.

Sunt boxe din alea uriașe, scannere, stații de mii de wați.

Când începe concertul și pornesc toate, e… un miros de fire încinse,

tensiune electrică…

Incredibil! Și emană căldură.

Sunt zeci de tehnicieni care au grijă ca totul să meargă

și la un moment dat apari tu…

cu o chitară sau un microfon.

Orice sunet pe care îl scoți e amplificat de mii de ori,

în fața a zeci de mii de oameni.

E incredibil!

Mo, uită-te în ochii mei.

Uită-te în ochii mei, Mo. Vreau să-mi promiți un lucru.

Vreau să-mi promiți că nu-ți bați joc de viața ta. Îmi promiți?

Trebuie să ai curaj să nu-ți pese de ce spun cei din jur.

Trebuie să faci lucruri nebunești, incredibile, revoltătoare.

Trebuie să-i șochezi pe toți din jur.

Nu trebuie să dai socoteală nimănui, nu trebuie să faci nimic pentru nimeni.

Ești foarte sexi, Mo, știai? Dacă te întâlneam acum 20 de ani…

Nu, stai un pic.

Nu vreau.

Nu pot. Te rog.

Te rog, nu pot. Nu, te rog.

Te rog să te oprești. Te rog.

- Te rog frumos. - Hai!

Te rog. Te rog, nu vreau.

Nu vreau. Te rog. Hai, te rog.

Te rog să te dai.

- Te rog frumos, dă-te. - Mo, ești OK?

Iartă-mă. Te rog, dă-te.

Ieși afară.

Plânge.

Văd și eu că plânge. Ieși afară, am spus.

- Dă-te. - Hai.

- Ieși afară, am spus. Da? - Nu!

Nu! Te rog!

- Te rog! - Gata! Ajunge!

A zis că nu vrea. Gata.

Ieși afară!

- Te rog! - A zis că nu vrea.

Nu înțelegi?

- Oprește-te! - Îți bați joc de mine?

- Vrei să nu mai treci niciodată? - Gata, oprește-te, a zis că nu vrea!

Bă, tu vrei să te întorci la Buzău și să rămâi acolo femeie de serviciu?

Hai, ieși afară!

Băi, ieși afară! Ce, v-am luat cu forța?

Chiar nu știați pentru ce veniți?

Ieși afară, c-ai terminat-o cu facultatea definitiv. Ieși afară!

- Mi-am uitat geaca de blugi. - Așa, și?

Mo.

Mo, las-o-ncolo de geacă!

Mo!

Mo!