Original subtitles

PARFUM DE FEMEIE

Aş vrea să nu mai faci asta lângă mine. E atât de murdar!

- Nu-mi face probleme din cauza ţigărilor. - E un obicei atât de murdar.

Vai, Doamne! Uitaţi-vă la asta.

Vai de mine! E atât de îngrozitor!

Nu pot să cred!

Nu pot să cred că i-au dat-o.

E atât de patetic!

Acum e un cretin cu un Jaguar.

Serios, pe cine a trebuit să sugă să primească aşa ceva?

- Bună dimineaţa, domnule. - Domnule Willis.

- E o adevărată... - Domnule Trask!

Bucată de perfecţiune.

- Bună dimineaţa Havemeyer. - O bună dimineaţă şi dv.

- Bene! - Bene?

- Bene! Grozav! - Ce este grozav?

Acea frumuseţe de oţel pe care o aveţi acolo.

Deci nu crezi că o merit.

Nu, domnule. Din contră. Cred că este grozav.

De ce ar trebui ca directorul şcolii Baird, să fie văzut deplasându-se într-o rablă?

De fapt, cred că acţionarii au avut...

prima, adevărata idee inspirată de câtva timp.

Mulţumesc, Havemeyer. Voi lua asta aşa cum trebuie.

Nu m-aş aştepta la nimic mai puţin, domnule.

O zi bună în continuare.

- Bună dimineaţa, d-nă Hunsaker. - Bună dimineaţa.

Ce avem aici, şirul condamnaţilor?

- Ce a fost asta? - Nimic, doar am dat bună ziua.

Îmi place să dau bună ziua directorului Trask.

Sugarbush. Bilete de avion şi rezervări la hotel.

- Eu credeam că mergem la Stowe. - Sugarbush e Stowe, Jimmy.

O facem aşa cum trebuie. Ziua Recunoştinţei în Vermont, Crăciunul în Elveţia...

- Crăciunul în Gstaad ne va costa. - 'Staad.

"G"-ul e mut. 'Staad. George?

- 'Staad. - Trent?

- 'Staad, omule. - Deci ce era despre 'Staad?

În regulă. "G"-ul o fi el mut,

dar vom avea nevoie de cel puţin trei mii să ajungem acolo.

Am să vorbesc cu taică-meu.

Mai bine, îl pun pe taică-meu să vorbească cu al tău.

Sau tatăl meu să vorbească cu al tău.

Te duci acasă weekendul ăsta, Chas?

Nu prea cred.

Te duci acasă în nenorocitul de Idaho de Ziua Recunoştinţei?

Eu sunt din Oregon.

Am vrut să zic nenorocitul de Oregon.

Charlie, ce crezi despre schiat?

Ai vrea să schiezi pe versanţii albi din Vermont?

Avem o afacere. 20% mai puţin pentru prietenii mei.

Tatăl meu a aranjat. Crăciunul în Elveţia.

- 'Staad. - Gstaad. Nepronunţarea "G"-ului e fals.

- Dar ai spus că toţi zic 'Staad. - Nu şi dacă ai fost acolo.

Paştele în Bermuda, apoi weekendul la Kentucky Derby.

Te-am putea strecura cu noi, băiatule.

Ei bine, cât de mult sunt aceşti versanţi albi din Vermont?

O mie două sute!

Include o masă de nouă feluri, şi şampanie la cină de Ziua Recunoştinţei.

O mie două sute de dolari e cam scump pentru mine, Harry.

Bine, cât de strâmtorat eşti?

Strâmtorat, Harry?

Atât de strâmtorat, încât nu ar merita ca tu şi George să ştiţi.

Dar mulţumesc de invitaţie, bine?

- Dacă te răzgândeşti... - De ce ai făcut asta? Ştii că are bursă.

La sărbătorile mari, Willis, se obişnuieşte ca stăpânul casei...

- Să ofere resturi săracilor. - Eşti plin de rahat!

- Bună ziua. Doamna Rossi? - Da?

Sunt aici pentru slujbă.

Intră.

Are coşuri? El urăşte coşurile.

Francine, gura mică.

Coşuri. Coşuri. Da.

- Taci! - Îmi pare rău.

Şcoala mi-a transmis numele tău, dar am uitat.

E Charlie Simms.

- Ce mai faci Charlie? - Bine, mulţumesc.

Pe aici.

- Eşti disponibil pentru tot weekendul? - Da.

Nu te duci acasă pentru Ziua Recunoştinţei?

- Nu. - Bine.

L-au pus într-o casă de veterani, dar nu i-a plăcut,

aşa că i-am spus tatălui meu că îl vom ţine noi.

Înainte să intri, te superi dacă îţi zic câteva lucruri?

Nu îl lua cu "domnule" şi nu-i pune prea multe întrebări.

Şi dacă se clatină puţin când se ridică, nu îi da atenţie.

Charlie, pot spune de pe-acum că eşti persoana potrivită,

şi Unchiul Frank o să te placă şi el.

Unde veţi fi weekendul acesta?

Vom merge la Albany.

Donny, soţul meu, are familie acolo.

- Îl vrei pe Tommy înăuntru sau afară? - Lasă-l afară!

Îl urmăreşte pe trântorul ăla de Calico de la fermă din nou!

Înăuntru adânc, omul e un cub de zahăr.

- Domnule? - Nu-mi spune domnule!

Îmi pare rău. Vreau să spun nene, domnule.

Oh, avem un idiot aici, am nimerit-o?

Nu, nene... Adică...

Uh, locotenent. Da, domnule, locotenent...

Locotenent Colonel.

26 de ani carieră, şi nimeni niciodată nu m-a degradat de patru ori.

Vino aici, idiotule!

Vino mai aproape. Vreau să te văd mai bine.

Cum îţi e pielea, fiule?

Pielea, domnule?

- Vai, Dumnezeule. - Îmi pare rău...

Spune-mi doar Frank. Spune-mi domnul Slade.

Spune-mi colonele, dacă trebuie, doar nu îmi mai spune domnule.

În regulă, Colonele.

Simms, Charles. Un superior.

- Eşti student aici, Simms? - Da, sunt.

La "bursa studenţească" a se citi "tâlhar".

Tatăl tău vinde telefoane de maşină la 300% înălţare a preţului.

Mama ta lucrează cu un comision gras la magazinul foto.

A ajuns acolo după ce a absolvit şcoala de espresso.

Hah-hah!

Ce eşti, muritor de vreo boală ciudată?

Nu, sunt... Sunt aici.

Ştiu exact unde e corpul tău.

Ceea ce caut e o indicaţie asupra creierului tău.

Prea mult fotbal fără cască?

Ha! Vorbă spusă de Lyndon lui Gerry Ford.

La Comisia Adjuncţilor, Întâlnirea de Pace de la Paris, 1968.

Am înhăţat Steaua de Argint şi o tresă. M-a aruncat direct în G-2.

G-2?

Serviciul Secret, foarte inteligent, spre deosebire de tine.

De unde eşti?

Din oraşul Gresham, Oregon.

Dom... Colonele!

Ce face tatăl tău în Gresham, Oregon?

Numără pene de lemn?

A, tatăl meu vitreg şi mama conduc un magazin general.

- Ce interesant! Şi la ce ora deschid? - 5:00 dimineaţa.

- Închid? - 1:00 dimineaţa.

Muncitori.

Mi s-au umezit ochii.

Deci, ce faci aici în oraşul ăsta plictisit?

Eu, eu urmez Şcoala Baird.

Urmez Şcoala Baird!

Ştiu că mergi la Baird.

Întrebarea e, cum de îţi permiţi?

Chiar cu bursă şi cu părinţii acasă, furând alune?

- Am câştigat o... - Tânărul America, bursă de studii.

Oooo!

Glorie, Glorie, Dumnezeule!

Glorie, Glorie, Dumnezeule!

Cine-i acolo?

Bucata aia de coadă?

Ia-o de aici!

Da.

Nu pot să cred că sunt din sângele meu.

Inteligenţa unor sclavi, şi manierele unor sălbatici.

El e mecanic, ea casnică.

Ştie despre maşini cât o regină a frumuseţii,

şi ea face prăjituri ce au gust de mere sălbatice.

Cât despre ştrumfi, sunt nebuni.

Cum îţi este pielea, fiule?

Îmi place ca aghiotanţii mei să fie prezentabili.

Ei, eu... Am avut câteva coşuri.

Dar colegul meu de cameră, îmi împrumută crema lui Clinique, pentru că este din...

"Istoria pielii mele", de Charles Simms.

Mă iei de sus, cucule?

Îmi dai discursul vechi de şcolar inteligent?

Şcoala Baird!

O adunătură de snobi cu caş la gură, în haine de tweed...

toţi studiind să fie ca George Bush.

Ei bine...

Cred că Preşedintele Bush a urmat şcoala din Andover, Colonele.

Mă iei la mişto, puştiule?

Asta faci?

Să nu mă iei la mişto!

Să-mi faci 40.

Apoi să mai faci 40.

Apoi ai să tragi clopoţelul, idiotule!

Îţi voi băga nasul în resturile soldaţilor...

până când nu o să mai ştii care parte e care! Ai înţeles?

Da.

- Ce vrei? - Ce vreţi să spuneţi, ce vreau?

Ce vrei de aici?

Eu vre-vreau o slujbă.

O slujbă!

Da, vreau un loc de muncă, să pot, ştiţi dumneavoastră,

să-mi plătesc avionul spre casă, de Crăciun.

Oh.

Dumnezeule, eşti atât de sensibil!

De pe malurile

Puternicului Mississippi

Muncind toată noaptea

Până când cartoforii

Se opresc să mai, să mai...

Aducând-o înapoi spre tine

Tot aici eşti, sărăntocule?

Hmmm?

Magazin general... pe dracu'!

Furând de la alune de pădure la seminţe de măr.

Du-te acum.

Eşti liber.

Liber!

Evangeline!

Evangeline!

Doamna Rossi?

Charlie, suntem aici! Urcă.

- El e Donny. - Salut, Charlie.

Bună.

Doamna Rossi, am sentimentul că am dat-o în bară.

- Nu prea aveai cum. - A mers prost interviul.

Acela nu era un interviu, Charlie. Tu eşti ăla.

Tu eşti singurul care a apărut. Tu trebuie să iei slujba asta.

El doarme mult. Tu poţi să te uiţi la televizor, să-ţi suni prietena.

Îţi promit, faci uşor 300 de dolari.

Nu prea am sentimentul că va fi uşor.

Lătratul lui e mai rău ca muşcătura.

A fost un soldat adevărat, un erou chiar.

Omul ăsta ţi se apropie de inimă.

Până duminică noaptea, veţi fi prietenii cei mai buni.

Charlie, te rog.

Eu vreau să scap pentru câteva zile, dar Unchiul Frank nu vrea să vină cu noi.

Cu şase luni în urmă, putea uneori să distingă lumina de întuneric,

dar acum nu mai are nimic.

Mă simt mai bine, când am pe cineva în casă.

Te rog?

Bine, doamnă Rossi. Bine.

- Mulţumesc, Charlie. - Vino aici, tu.

Poftim.

Chas, Chas, aşteaptă!

- Ce faci? - Bine.

Asta e bine.

Asta nu o pot scoate. E în rezervă.

Uite adevărul.

Am nevoie de carte la noapte...

pentru un test de Ziua Recunoştinţei cu marele rahat de Preston, dimineaţă.

Da, ştiu cum e.

De aia a pus-o în rezervă. E singura copie pe care o avem.

Chas, am să stau toată noaptea.

Fără carte sunt mort, bine?

Dacă nu e înapoi până la 7:30, va fi fundul meu la bătaie.

Oh, promit. Promit.

- Ai prins-o? - Da.

O secundă. Trebuie să încui.

Bine.

Doamne, de-abia aştepţi să pleci de aici, sau cum?

Unde vă duceţi, la schi din nou?

- Sugarloaf sau... - E bush, Chas, Sugarbush.

Ăştia sunt băieţii mei. Ce faceţi?

Vorbeşte mai încet!

Am să-ţi spun dimineaţă.

Ce...

- Doamnă Hunsaker, aţi avut o zi bună? - George, ce e cu zgomotul ăsta?

E Hunsaker! Fugiţi! Fugiţi!

Doar mă jucam cu Chas.

- Bună seara, Charles. - Bună, doamnă Hunsaker.

- Ce a fost asta? - Nu ştiu, doamnă.

- Cine erau băieţii aceia? Ce făceau? - Oh, cine ştie?

- Charles? - A...

- Aţi făcut eşarfa asta de una singură? - Nu, George, am cumpărat-o.

- Pentru că este o frumuseţe. Chiar e. - Mulţumesc, George.

În caz că nu vă mai văd înainte de sărbători,

- De ce nu-mi daţi nişte îmbrăţişări mari? - Oh, George!

- Vă rog? Haideţi. - La revedere, băieţi.

La revedere, doamnă Hunsaker.

Domnul Trask este conducătorul nostru neînfricat,

un om al înţelepciunii, un cititor înfocat.

Ar putea recita "Iliada" în greaca antică...

în timp ce pescuieşte păstrăv într-un râu.

Înzestrat cu inteligenţă, a gândirii la rece,

cu toate acestea despre el, întrebările abundă.

Cum reuşeşte Domnul Trask să încheie asemenea afaceri?

De ce acţionarii i-au cumpărat un Jaguar?

El nu a fost înşelător!

El nu a fost ipocrit!

El doar şi-a ţuguiat buzele...

şi i-a pupat în fund!

Haide. Haide.

Încă o dată! Încă una, haide!

Du-te dracului!

Domnule Simms, domnule Willis.

Doamna Hunsaker spune că voi doi aţi avut posibilitatea azi noapte...

de a vedea cine a fost responsabil pentru această...

cascadorie.

Cine a fost?

Nu aş putea să vă spun, domnule.

Am crezut că am văzut pe cineva prostindu-se cu felinarul,

dar până m-am concentrat să văd, au fugit.

Domnule Simms?

Nu aş putea să spun.

Acel automobil nu e doar o proprietate a mea.

Acel automobil mi-a fost dăruit de către Consiliul Director.

Este un simbol al standardului de excelenţă pentru care această şcoală este cunoscută,

şi nu îl voi murdări.

Automobilul?

Standardul, domnule Willis.

- Care este poziţia dv, dle Simms? - Asupra cărui lucru, dle?

Asupra păstrării reputaţiei şcolii Baird.

- Sunt pentru Baird. - Atunci, cine a făcut-o?

Cu adevărat, nu aş putea spune sigur.

Foarte bine.

Primul lucru luni, voi cere o şedinţă specială...

cu comitetul disciplinar al studenţilor.

Cum aceasta este o problemă ce afectează întreaga şcoală,

tot corpul studenţesc va fi prezent.

Nu vor fi ore, nu vor fi activităţi.

Nimic nu va lua loc în această instituţie...

până când aceste investigaţii nu se vor fi terminat...

Şi dacă, la acel moment, nu vom înainta faţă de acum,

vă voi da afară pe amândoi.

Domnule Willis, scuză-ne puţin?

Vă urez Sărbători Fericite!

Mulţumesc. Şi dumneavoastră, domnule Willis.

Mulţumesc.

Domnule Simms.

Nu am terminat încă cu tine.

Unul din avantajele acestei poziţii...

este că sunt împuternicit să am grijă

de anumite lucruri după voinţa mea.

Înţelegi?

- Da, domnule. - Bine.

Eu şi Decanul admiterilor la Harvard, avem o înţelegere.

Odată cu foaia de aplicanţi depusă de Baird,

din care, teoretic,

aproape, două treimi sunt garantat admişi,

mai adaug un nume,

cineva care iese din comun, şi care nu are aceleaşi şanse cu ceilalţi.

Un student care nu-şi permite să plătească taxele la Cambridge.

Ştii în numele cui am intervenit în acest an?

- Nu, domnule. - Al tău, domnule Simms.

Acum îmi poţi spune cine a făcut-o?

Nu, domnule, nu pot.

Ai weekendul la dispoziţie, să te gândeşti, domnule Simms.

La revedere.

Ce a spus?

- Nimic. - Cum adică, nimic?

A spus acelaşi lucru. Doar că l-a mai spus odată.

Ştii ce face?

Se poartă ca poliţist bun, poliţist rău, cu noi.

Ştie că eu sunt pregătit. Tu eşti un pui.

El va fi rău cu mine şi foarte bun cu tine.

A încercat să se pună bine cu tine? A încercat?

Nu.

Chas, detectez un mic puls de panică din partea ta. Te panichezi?

- Da, puţin. - Nu fi.

- Ai bursă de merit, nu? - Da.

Eşti pe bursă de merit din Oregon, la Baird.

Eşti la distanţă mare de casă, Chas.

Ce are asta de a face cu totul?

Eu nu ştiu cum se fac toate acolo.

Dar ştii cum se fac aici? Stăm împreună.

Suntem noi împotriva lor, întotdeauna.

Nu ne protejăm. Nu le spunem părinţilor.

Îi ignorăm pe toţi.

Şi mai presus de orice, niciodată, niciodată...

nu lăsa pe vreunul dintre noi să atârne în vânt singur.

Asta e tot.

Ce are asta cu bursa mea de merit?

Hei, hei!

Eu doar încerc să te aduc la curent, băiatule, asta e tot.

Mulţumesc.

Să-ţi spun ceva. Lasă-mi câteva ore să îmi gândesc mişcările,

şi sună-mă diseară, în Vermont.

Voi sta la cabana din Sugarbush, bine?

În regulă.

Eşti bine?

Da, presupun că da.

Ok.

Încearcă să-l limitezi la patru pahare pe zi.

Dacă reuşeşti să-l ţii la 40, faci foarte bine.

Încearcă să le îndoi cu apă puţin. Ştii cum să faci asta?

- Este un drum lung, iubito! - Pune bagajele în maşină. Ies imediat.

Mama, mama! Nu uita de plimbarea unchiului Frank.

Da, da.

A, trebuie să-l aeriseşti puţin...

în fiecare zi.

De ce nu te duci în spate puţin, să te orientezi puţin?

Şi revin într-un minut, să îţi dau numere de telefon şi restul.

Ei bine, eu nu aş încerca un lucru ca ăsta...

decât dacă aş şti, nu-i aşa?

Doar lasă-mă să vorbesc cu ea.

Bună, frumoaso. Tu eşti?

Da, am vorbit ieri.

Ai un pahar de vin cu micul dejun?

Vorbeşti puţin cam anormal.

Un minut, dragă.

Te-ai întors, deci.

Tenace.

Scoate-mi costumul albastru. E într-un pachet în dulap.

Verifică raftul de sus. Scoate umeraşele..

şi fixează umerii dreapta şi stânga,

Cât de repede. Asta însemnând acum.

Alo.

Îmi pare rău să te ţin aşteptând, iubito.

Nu sunt tipul de bărbat căruia îi place să grăbească lucrurile,

dar mă prinde ora 4 la Logan, şi mă uit pe fereastră, dar nu e niciun taxi.

Ce s-a mai întâmplat cu Chet?

Nu a investit într-un radio, încă?

Ha! Ei, atunci pune-l pe şoferul tău.

Spune-i să se grăbească.

Da.

Ce trup merge cu această voce ca din dormitor.

Într-o zi am să trec pe-acolo, să mă uit mai bine la el.

Sigur că da.

La revedere.

Valizele mele sunt sub pat. Scoate-le.

Pune umeraşele pe uniformă şi împachetează-le.

A, mergem undeva, Colonele?

Ce te interesează? Nu da din umeri, imbecilule.

Sunt orb. Păstrează-ţi limbajul corpului pentru sălbatici.

- Acum scoate-mi lucrurile. - Francine, intră în maşină.

E aproape ora 3. Nenorociţii de familia Flintstones nu a plecat încă.

Willie Rossi trebuie să intre în maşină!

- Acum vine doamna Rossi. - La naiba!

Mi-a spus la revedere de trei ori astăzi.

Ce are, frică de separare?

Opreşte-o la uşă!

Bună, dragă. Pa, dragă.

Aş fi vrut să vii cu noi.

Şi eu.

Poate data viitoare.

- Conduceţi cu grijă. - Da.

Charlie, aici vom sta.

Mult noroc, Charlie. Nu-l lăsa să bea prea mult.

La revedere, Charlie.

Şi fără telefoane la 89... Iubeşte să vorbească despre perversiuni.

În regulă, să ne ocupăm de treabă.

Cataramele în L, te supără?

Nu ai fost la Cercetaşi, şmecherule?

- Am ajuns la rangul de Picior-Uşor. - Picior-Uşor, pe naiba!

Băieţelul mamei cu magazin general.

Lasă-mă. Mă uit eu la astea.

Dacă mă mai atingi, te omor, idiotule!

EU te ating pe tine. Ai înţeles?

Acum, umeraşele sunt în sertarul de sus. Ia-le, fiule.

Epoleţii cu frunză de argint.

- Acestea sunt... - Bine.

A venit taxiul?

Colonele, unde mergem?

Unde mergem?

În centrul acţiunii.

- Unde-i asta? - Oraşul New York.

Asta e în New York, fiule. Statul New York.

A, doamna Rossi nu mi-a spus nimic despre o plecare undeva.

A uitat.

- Ar trebui s-o sunăm, pentru că... - Tu râzi de mine?

S-o sunăm? Până ajung ei în Albany, cu hârbul ăla pe care îl conduce...

va fi Ziua deschiderii în Saratoga.

- Colonele, eu nu pot merge la New York. - De ce nu?

New York...

New York presupune prea multă responsabilitate.

Responsabilitate!

Am avut mulţi copii de 17 ani în primul meu pluton.

Am avut grijă de ei. Am terminat, gata!

Cum arăt?

Bilete. Bani.

Discurs.

O veche glumă cu Washington... din zilele mele cu Lyndon.

Am ştiut că pot conta pe transport.

Eşti pregătit?

Aici nu suntem la Panmunjon. Un simplu da e bun.

Bine! Plecăm.

Haide! Grăbeşte-te fiule!

Tu stai în faţa mea. Să mergem.

Tomster, vino aici, băiete.

Psst, psst. Haide.

Aici, Tomster, haide. Tomster, tomster. Da.

Ţine minte, când ai îndoieli... Fă sex.

Bună ziua, domnule. Unde mergem?

Destinaţia noastră... New York, oraşul celor viteji!

- Doi pentru autocarul de New York. - Eu nu merg cu autocarul nicăieri.

- Uită-te la biletele alea. "Clasa I" - Da, domnule, clasa întâi.

Mi-aţi cumpărat şi mie un bilet? Nu am spus niciodată că merg la New York.

Ce eşti tu, un fel de laş, care se lipeşte doar de descrierea slujbei?

Poarta 46, domnule.

- Liber, fiule. - Mulţumesc, domnule.

În ce parte e uşa?

- Eşti orb? Eşti orb? - Desigur că nu.

Atunci de ce continui să mă iei de mână?

Eu îţi apuc mâna.

- Îmi pare rău. - Să nu-ţi pară rău.

De unde să ştii, dacă ai urmărit MTV toată viaţa?

Daa!

- Jack Daniels... - Sigur că da.

- Şi Diet Slice. - Vechea Diet Slice.

- Şi o apă. - Mulţumesc, Daphne.

Desigur, domnule.

Cum de i-ai ştiut numele?

Ei bine, s-a dat cu Floris.

Ăsta e un parfum englezesc.

Dar vocea ei e de fetiţă de California.

Acum, fetiţa de California care se dă drept doamna englezoaică...

Îi spun Daphne.

Vai, lucruri mari se pot întâmpla obiectului ăla mic al tău.

Uite, Colonele,

- Vă duc până la New York, bine? - Da.

Apoi va trebui să mă întorc.

Ei bine, Chuck, trebuie să faci ceea ce trebuie să faci.

Charlie, bine? Sau Charles.

Îmi pare rău. Nu te pot învinovăţi.

Chuck este un...

Şi de ce trebuie să mergem la New York?

Toate informaţiile vor fi date celor care trebuie să ştie.

Unde e Daphne? Hai să o chemăm aici.

E în spate.

O coadă e în coadă.

Vai, dar încă o simt.

Femeile!

Ce poţi să spui?

Cine le-a făcut?

Dumnezeu trebuie să fi fost un geniu.

Părul...

Se spune că părul este totul, ştii..

Ţi-ai băgat nasul vreodată într-un munte de codiţe...

şi să vrei să adormi acolo pentru totdeauna?

Sau buzele...

şi când ţi s-au atins de ale tale, erau...

ca prima înghiţitură de vin...

după ce tocmai ai străbătut deşertul.

Sânii.

Mari, mici,

cu sfârcurile uitându-se la tine...

ca nişte faruri secrete.

Şi picioarele...

Nu-mi pasă dacă sunt coloane greceşti...

sau Steinways la mâna a doua.

Ce e între ele,

paşaport spre rai.

Am nevoie de o băutură.

Da, domnule Simms,

există doar două silabe în toată lumea care merită să fie auzite:

păsărică.

Mă asculţi, fiule? Îţi dau perle aici.

Presupun că tu iubeşti femeile cu adevărat.

Vai, deasupra oricărui lucru.

Un foarte, foarte distant lucru doi...

e un Ferrari.

Charlie?

Dă-mi mâna.

Acesta este doar începutul educaţiei tale, fiule.

- Unde suntem? - Unde suntem?

Suntem la ceea ce înseamnă civilizaţie:

Hotelul Waldorf-Astoria.

Ultima dată când am fost aici, Charlie, a fost cu un G-2 din Bruxelles.

Avea un Ferrari.

În fiecare zi deschideam uşi pentru nemernic.

Niciodată nu mi-a dat ocazia unei incursiuni cu acea maşină.

Ei bine, dă-l dracului.

El e mort şi eu sunt orb.

- Du vorba mai departe. - Mulţumesc, domnule.

- Şi serviciul secret va fi prezent? - Domnule?

La momentul escortării.

A, da, domnule.

- Şi bine aţi venit la Waldorf. - Gracias, amigo.

Cei din Puerto Rico... întotdeauna au fost cei mai buni infanterişti.

Sunt din nou acasă.

Fă-mi un inventar asupra băuturilor, vrei?

Bine, unde sunt, în Asia?

Mi-a spus că telefonul era de partea opusă a camerei, nu?

Lângă ferestre?

E chiar aici.

Ok.

Putem începe.

Daţi-mi restaurantul Oak.

Cum merge inventarul?

A, este Jim Beam şi Early Times.

Îngrijitorii sunt pe furat din nou. Alo.

E Sheldon sau Mack acolo?

Sunt locotenent-colonelul Frank Slade.

Obişnuiam să vin frecvent acolo, împreună cu generalul Garbisch.

Da, probabil pentru că el e la Arlington 6 metri în pământ.

Ascultă. Vreau o masă pentru doi, şi nu vreau să zic în Siberia, la 8:15.

Dă toate sticluţele jos.

Şi când termin convorbirea, sună-l pe Hyman.

Spune-i că vreau zidul înţesat cu John Daniels.

A, nu vreţi să spuneţi, Jack Daniels?

El poate fi Jack pentru tine, fiule.

Dar când îl cunoşti de atâta timp ca mine...

E o glumă. Alo!

Eu sunt Lt-Col Frank Slade. Aş vrea o limuzină la ora 8:00.

Tu ce bei?

A, nimic, mulţumesc. Nu obişnuiesc.

Ce e folositor la a bea?

Nu ştiu. Ascultă, Colonele, eu trebuie să plec.

Unde pleci?

Înapoi la şcoală. Am nişte treburi importante pe care trebuie să le rezolv.

Foarte bine.

Dar niciodată nu-mi las aghiotanţii să plece cu burta goală.

Vei cina cu mine şi apoi şoferul meu te va duce...

la aeroport pentru autocarul de Boston care pleacă la ora 22:00.

Între timp, despachetează-mi bagajele.

Eu voi sfinţi latrina.

Care este numele tău, şofer?

- Manny, domnule. - Manny.

Cei de la Waldorf, sunt buni la obţinut escorte?

- Nu am de unde să ştiu, domnule. - Ce ai şti?

- Despre ce? - Despre ştii tu ce?

Poate pot aranja ceva.

Vorbesc despre cele mai bune.

Lăsaţi-mă să mă gândesc, domnule.

Ce s-a întâmplat cu tine?

- Cu mine? - Da. Maşina e grea. Ştii de ce?

Ai greutăţile lumii pe umerii tăi.

Am o mică problemă la şcoală, atât.

- Spune tot! - Nu este aşa de important, bine?

Unde mergem, la restaurantul Oak sau ce?

Dacă nu e aşa de important, de ce ai spus "treburi foarte importante"?

Ce faci, i-o tragi fetei decanului?

- Sunt într-o mică problemă, atât. - Ce fel de problemă?

Am văzut nişte tipi făcând ceva.

A spune sau a nu spune, e fundul tău.

- Cum de ştiţi asta? - Sunt vrăjitor.

Dă-mi detalii, haide.

E tipul ăsta pe nume Harry.

E foarte bogat.

El cam... conduce tot.

Cine altcineva?

Mai e unul, George, dar George nu a făcut nimic.

George şi eu l-am văzut pe Harry şi prietenii lui, făcând ceva.

Acum, cei de la Baird,

ştiu că tu şi George îi puteţi identifica pe cei vinovaţi?

Da, ei cred că da.

- George e prieten cu tine. - Nu e prieten, dar e în regulă.

- Ai încredere în el? - Da, cred că da.

- Şi el are bursă? - Nu, de ce?

Îl avem pe George, pe Harry, avem necaz.

Ei sunt bogaţi, tu eşti sărac. Tu vrei să fii bogat.

Vrei să absolvi Baird, să devii bogat ca ei.

- Am dreptate? - Nu, nu e aşa deloc.

Bine, Charlie.

Am ajuns domnilor: restaurantul Oak.

Restaurantul Oak.

Adu-ne un meniu şi un dublu Jack Daniels cu gheaţă.

Charlie, stai jos aici.

Probabil vă veţi simţi mai confortabil în sacou, domnule.

Arăţi grozav!

Mulţumesc.

Aici suntem, Charlie: restaurantul Oak.

Acum, citeşte-mi preţurile.

Să vedem.

Avem Burger şi cartofi prăjiţi la 24 de dolari.

Dar unde e băutura? Curge ca noroiul pe aici.

Un hamburger de 24 de dolari?

Care e povestea?

Ce poveste?

Sunteţi ca un mogul sau ceva?

Nu, sunt doar un om orb normal.

Un om orb normal.

Cum aveţi de gând să plătiţi pentru toate astea?

Dolari curaţi... americani.

Mi-am adunat cecurile de invaliditate.

Cât de mult aţi strâns? Vreau să spun, am zburat la clasa întâi,

stăm la Waldorf, şi suntem la un restaurant cu hamburgeri de 24 de dolari.

- Toate fac parte din plan, Charlie. - Vreţi să-mi împărtăşiţi şi mie?

De ce să o fac? Tu nu eşti interesat. Nu-ţi pasă de nimic.

Tu pleci cu ultimul autocar de pe La Guardia.

Mai ai 15 minute, fiule. Nu cred că vei reuşi să ajungi,

numai dacă restaurantul are vreun elicopter pe acoperiş.

Nu, domnule. Nu!

Stai aici până mâine.

Aţi spus că ultimul autocar pleacă la ora 22:00.

Asta e 10:00, nu?

Ultima dată când am verificat, da.

E numai 8:30.

Am minţit. Pleacă la 9:00.

- Pleacă la 9:00? - Calmează-te. Calmează-te.

Adevărul e, Charlie,

Am nevoie de un ghid să mă ajute să-mi îndeplinesc planul.

Ce plan?

Ai dreptul să ştii.

Nu e chiar un plan, Charlie. E un fel de...

mai mult ca un tur,

un mic tur al plăcerilor:

să stau într-un hotel de lux, să am o cină agreabilă,

să beau un pahar de vin bun,

să-mi văd fratele mai mare.

Nimic nu e ca familia, să ştii.

Şi apoi, să fac dragoste cu o femeie fabuloasă.

După aceea...

Da?

Mă voi întinde pe patul mare, şi frumos la Waldorf...

şi să mă împuşc.

- Pot să vă spun ce avem pregătit? - Puteţi domnule.

În această seară, avem carne de vită pe cărbuni, cu porumb verde.

Viţel la grătar, sos de roşii, şi plante prăjite.

Daţi-mi un şerveţel. Salivez.

Dacă aţi vrea souffle pentru desert, ar fi bine să-l comandaţi acum.

Da, pentru souffle. Daţi-ne jumătate de minut pentru celelalte.

Foarte bine, domnule.

- Înclin să comand spanacul. - Colonele Slade...

Charlie, sunt rulouri pe masă? Dă-mi-le.

Ar trebui să încerci rulourile astea.

Obişnuiam să le visez atunci când eram la Fort Huachuca.

- Colonele Slade... - Pâinea nu e bună la vest de Colorado.

- Apa e prea alcalină. - Colonele Slade, aţi spus cumva...

V-am auzit eu bine?

Aţi spus că vă veţi sinucide?

Nu, am spus că mă voi împuşca.

Încearcă unul din aceste rulouri, Charlie. I-am pus unt pentru tine.

Nu vreau rulouri, bine?

Ok, ia o ridiche!

Hei! Adu-mi un Jack Daniels dublu cu gheaţă.

Da, domnule! Imediat.

Te rog, nu-l adu.

Nu face asta.

Ce loc minunat!

Ok.

Da.

Locul tău e aici.

Vei găsi aşternuturi în dulap pe raft.

Dimineaţă, zona va fi returnată la starea de cameră de zi.

Nu mai târziu de ora 07:00.

Cum adică?

Nimic.

Data viitoare... fă-o mai rapid!

Degetul mare în palmă, indexul lângă inelar, aliniate inteligent,

rapid la frunte, jos!

Prea mulţi oameni, cu mult mai buni ca tine,

au executat această curtoazie.

Şi dacă eşti deştept, nu o vei face din nou.

Liliacul ăsta are radar mai bun decât Nautilusul.

Nu te pune cu mine, Charlie.

Vezi să dormi bine, fiule.

Este o zi frumoasă azi.

Aşa că, orice trebuie să... trebuie să...

Ai o zi frumoasă, în care să o faci, asta e adevărat.

Bună dimineaţa, Charlie.

- Bună dimineaţa. - Aceasta e Sofia, Charlie.

Ea e un magician cu acul în mână.

Sofia îmi face un mic număr a la "Glen Plaid",

şi am rugat-o dacă poate să facă ceva şi pentru tine.

- Nu am nevoie de haine, Colonele. - Măsura standard...

pentru o misiune urbană de mare dificultate.

Dacă nu-ţi plac hainele, Charlie, la terminarea misiunii,

poţi să le dai.

Suc, cafea, şi alte sortimente sunt pe măsuţa de acolo.

Scoală-te şi adună-te!

Este o zi minunată pentru a cânta un cântec.

Şi e o zi minunată pentru a te deplasa.

Şi e o zi minunată de dimineaţă până seara.

Şi e o zi minunată

Pentru plăcerea fiecăruia.

Cum te simţi astăzi, Colonele?

Super! Superior!

Super-bun!

Tânăra Sofie munceşte de Ziua Recunoştinţei...

pentru că încearcă să-şi plătească taxele la facultate.

I-am spus, "Tânărul meu prieten Charlie va ajunge la facultate."

- Scuzaţi-mă. - Unde te duci?

- Trebuie să sun pe cineva. - Ce e în neregulă cu telefonul de aici?

Nu vreau să vă deranjez.

Nu mă deranjezi. Dă-ţi telefonul.

Aş cam vrea să fiu singur.

Nu te duce în camera mea!

Aici e atât de privat cât vei ajunge să fii.

Dar dacă ai ceva ce trebuie făcut

Şi poate fi făcut de unul singur

Sofia...

care sunt şansele de a te îmbrăca pe tine cândva?

- Cabana Sugarbush. - Cu George Willis, vă rog.

- Alo! - George, sunt Charlie.

Salut Chas. Anul viitor trebuie să vii cu noi.

Praf alb pe o bază de iepuraşi de zăpadă.

Chas, eşti acolo?

Da, sunt aici!

- Mi-ai spus să te sun pentru mişcări. - În regulă.

Pentru moment, mişcarea e nicio mişcare: status quo.

Totul este aşa cum le-am lăsat.

Cum le-am lăsat?

Nu vezi răul, nu auzi răul.

Ştii ce vreau să spun, Charlie?

Da. Nu vezi răul, nu auzi răul.

- Bine, atunci, mergi cu atenţie! - Bine, pa pa!

- George Willis? - Da.

George Willis.

Asta-l face pe tatăl lui probabil George Willis, Senior.

Charlie, te întreb eu,

ce crezi că va simţi Marele George, despre Micul George...

dacă nu va vedea răul, nu va auzi răul?

Ei bine, nu le vom spune părinţilor noştri.

Vom ţine totul între noi.

Oh, George nu îi va spune tatălui lui despre acest lucru.

Al naibii de decent din partea lui.

- Scuză-mă. - Te rog.

Îmi place când mă doare.

Spune-mi acum, Charlie.

Acest George Willis Junior, tatăl lui, ce face?

Nu prea ştiu.

Ei bine, am să-ţi spun eu.

Când George Willis Sr. nu e ocupat ca omul

de un milion de dolari la Aetna Casualty...

sau o fi distribuitorul în New England al Corporaţiei Daimler-Chrysler?

El se ocupă de tânărul lui băiat, George Willis Junior.

George nu îi va zice nimic tatălui lui.

Oh, Charlie.

Marele George îl va lua pe sus pe Micul George,

şi Micul George va cânta ca un canar.

Şi dacă faci hip, copile, atunci vei face şi hop.

V-aţi dat seama de tot ce se întâmplă, nu?

Ei bine, nu e nevoie de unul

cu bursă de merit să-şi dea seama.

Charlie, tu aveai o viaţă mică,

aşa că ai decis să te duci la Baird...

să te pui pe piaţă pentru ceva mare.

Acum pentru a sta în joc,

va trebui să le spui acestor oameni ceea ce vor să ştie.

Aşa crezi?

- Am terminat, Sofia? - Da.

Mulţumesc. Mulţumesc.

Charlie,

dacă nu cânţi acum,

vei sfârşi, nu numai aranjând biscuiţi pe raft...

într-un magazin din Oregon,

dar probabil că ultimele cuvinte pe care le

vei auzi spunând chiar înainte să mori...

vor fi, "Vă urez o zi plăcută şi vă mai aşteptăm".

Sofia!

Măsoară-l pe Charlie, rapid. Avem o întâlnire de Ziua Recunoştinţei.

Avem o întâlnire?

La fratele meu.

W. R. Slade, Whilte Plains, New York.

Colonele, nu pot veni la fratele dv.

Adică, ar trebui să mă întorc la şcoală.

Ei bine, trebuie să sărbătoreşti Ziua Recunoştinţei undeva.

Adică, mâncăruri şi altele. Aş avea nevoie de compania ta.

În regulă. Ştie că voi veni?

Nici măcar nu ştie că eu voi veni.

Dar aşteaptă să vezi ce faţă o să facă...

când o să păşesc în casa lui.

Vai ce mă iubeşte!

Oh, Charlie, despre mica ta problemă,

sunt două tipuri de oameni în această lume:

cei care stau drepţi şi aşteaptă ce va veni,

şi cei care fug spre siguranţă.

Siguranţa e mai bună. Ok, Sofia, îmbracă-l!

Fă-l drăguţ!

Aveţi grijă.

- Ar trebui să sun? - Da.

Da?

Da! Cine este?

- Sunt Randy. - Randy? Eşti nou?

Sunt nepotul dumneavoastră.

Sunt aici!

Sora ta m-a împins destul.

- M-am gândit să aduc bogăţii şi la alţii. - Unchiule Frank!

- Gloria! - Gail.

Desigur.

Spuneţi bună ziua grupului fericit din New York City.

Bunul unchiul Frank, şi cel de lângă mine este Charlie Simms,

vedeta echipei de fotbal a şcolii Baird.

Nu numai că au bătut Exeter şi Groton,

dar şi Liceul Aquinas de asemenea.

Unde este nenorocitul de taică-tău?

Aşteaptă! Nu, Nu. Să-l surprindem.

Să-i facem inimii aia grase a lui un atac de cord. Willie!

Oh, Willie!

Bună, Frank.

- Ce mai faci? - Bine.

Aici e mâna mea. Charlie, fă cunoştinţă cu W. R. Slade.

Îmi pare bine de cunoştinţă, dle.

Originalul om cu servieta plină de acte.

Gretchen, miros prunele tale! E oare curcan marbella?

Da, sunt.

Hai să le încercăm. Haide.

Ştii, întotdeauna am avut o pasiune pentru tine. Vino aici.

- Unde eşti Garry? Te-am auzit tuşind. - Cine eşti tu din nou?

Eu sunt doar aici la Waldorf cu... Este fratele dv.?

Ultima versiune a lui W. R. Ce mai faci?

Da. Tu cine naiba eşti?

Eu cam am grijă de el weekendul acesta.

Charlie!

Oh, Doamne!

Îmi pare rău. Unde e băutura? Curge ca noroiul pe aici.

Ca să spun adevărul, colonelul nu se simte bine, nu cred.

- Nu se simte bine? - Cred că se simte puţin singur.

De ce nu-l iei la familia ta pentru o cină?

Am auzit asta!

Am auzit asta.

Nu-l băga în seamă. Ăsta e discursul lui de frate mai mare.

A avut grijă de mine din ziua întâi.

M-a scos din mai multe încurcături... decât vrea el să-şi amintească.

Lasă-mă să-ţi iau haina.

Am vrut să iau ceva vin pe drum, dar nu am reuşit.

Am să-ţi trimit Rothschil-ul din nou de Crăciun,

numai să vedem cum merge Ziua Recunoştinţei.

Am să mai pun două tacâmuri.

- Uite aici băutura ta, Frank. - Mulţumesc, Randy.

Tot la Snow Queen Sugar eşti?

La Snow Flake. De ce întotdeauna greşeşti?

Pentru că nu e important pentru mine să ţin minte corect. Ce faci acolo?

Sunt vicepreşedinte de marketing.

Felicitări! Zahărul este rahat, totuşi.

I-am spus Generalului Abrams să pună miere în comisariate.

Dacă k-50-urile nu-ţi zburau creierii atunci zahărul ţi-i zbura.

Să stăm toţi jos!

Mitsouki. Merge la un mozol. Ai grijă.

Când soţia devine impacientată, devine frigidă.

Să mergem să mâncăm.

Desigur. Mulţumesc, Charlie.

Unde vrei să stai Frank, sau ai de gând

să te aranjezi în capul mesei din nou?

Orice loc e bun. Ăsta e perfect.

Unde am rămas?

Mă trezesc. E patru dimineaţa. Nu ştiu cu cine sunt,

de ce sunt acolo şi unde sunt.

Ce am să fac? Am această floare asiatică,

toată tremurând ca budinca,

şi această experimentată soră medicală din Omaha, de cealaltă parte.

Suntem trei întinşi pe pat, fără nicio urmă de haină pe noi.

Mă trăsneşte.

Să lăsăm ca Estul să întâlnească Vestul. Vom construi un pod.

Mă simţeam ca şi cum tocmai aş fi fost declarat inginer.

Mai sunteţi aici?

E o poveste frumoasă.

Chiar îţi place să şochezi oamenii, Unchiule Frank? Dragă.

Nu credeam că te şochezi aşa de uşor.

Îţi admir sensibilitatea. Sunt marcat.

Tată, îţi aminteşti când l-ai convins pe Frank...

- Să se ducă la clinică? - Ce e cu asta?

Aproape că i-a scos din afacere pe cei cu câinii pentru nevăzători.

Linişteşte-te, Randy.

- S-a terminat şi am trecut peste asta. - Chiar aşa e, Garry.

Chiar aşa. Aşa cum e şi cina.

Charlie, cât e ceasul? Cred că e timpul să ne întoarcem.

Te-ai gândit vreodată să îţi iei un ceas Braille, Frank? Randy.

Stevie Wonder are unul, sau îl declasezi şi pe el? Dragă, te rog.

E în regulă, Gloria. Mă bucură observaţiile lui Randy.

Numele soţiei mele este Gail, Frank. Auzi sau nu? Gail.

Scuză-mă, Gail!

Gail mă face să cred că e o femeie frumoasă,

dar simt puţină tensiune în vocea ei.

Ar putea fi unul din două lucruri:

Ori Gail este nervoasă, ori nesatisfăcută.

Ce vrei să spui, unchiule Frank?

Ar trebui să o serveşti jos, pe ea.

Termină Frank, vrei?

Eşti atât de ocupat de zahăr, că ai uitat gustul mierii adevărate.

Frank, termină!

Auzi vocea asta? E foc sub rochia ei.

- Vrei să termini? - Pleacă dracului de aici.

Urcă-te în limuzina ta.

Du-te la bar, şi adună-te cu ceilalţi prieteni beţi, unde ar trebui să fii.

- Aşteaptă un minut. - Ce?

- Poţi să o laşi mai moale? - Pentru ce?

Vrei să-l las în pace, Chuckie, pentru că e orb?

- Nu, dar vreau să spun... - Numele prietenului meu este Charles.

Nu îi place să i se spună Chuckie.

Asta ar trebui să fie o adunare de familie. E... Un avertisment.

Doamne Fereşte. Alt prost care crede că idiotul ăsta e un erou.

Aoleu!

Ei bine, odată... Poate.

Presupun că ţi-a povestit despre zilele când era în echipa lui Lyndon Johnson.

Voiam să mă duc. Dar acum nu mai plec.

Frank a fost luat la ochi pentru gradul de general.

Luat la ochi, bune cuvinte.

Dar lui Frank îi place să scuipe pe fiecare!

Randy, e de ajuns.

Aşa... Cum se cheamă când te aruncă din armată?

"Trecut peste promovare"!

Frank a fost trecut peste promovarea pe care o aştepta.

De câteva ori.

- Vrei să ştii ce s-a întâmplat atunci? - Vrei să taci din gură?

- S-a aruncat în aer singur. - Opreşte-te, Randy.

Colonelul nostru, a avut un act de jonglerie

cu grenade la Fort Bragg sau undeva.

- Fortul Benning. - El preda lupta corp la corp...

Randy, uită-te la mine când mi te adresezi.

Mă uit, Frank. Partenerul lui era un anume căpitan.

- Maiorul Vincent Squires. - Da, oricine era.

Înainte să înceapă, ei eu servit un mic dejun local:

Un whiskey dublu pentru Frank, şi un Bloody Mary pentru partener.

Nu, Vincent obişnuia să bea Brizele Mării.

Procurorul militar de la Benning,

a spus că Colonelul Slade a băut 4 faţă de 1, cât partenerul său.

Zbura la clasa întâi. Se agita bine.

Începe să scoată cuiele din grenade.

O grenadă i-a scăpat.

Boom!

Cea care i-a scăpat.

Vai dar cuiul era înăuntru... susţine Frank.

Înăuntru sau în afară, care e diferenţa?

Ce fel de om tâmpit se apucă să jongleze cu grenade?

Vinnie a scăpat.

Şi tot ceea ce a pierdut Frank a fost vederea.

- Vrei să ştii adevărul? - Tu ştii care e ăla, nu Randy?

Era un nesuferit şi înainte.

Acum e doar un nesuferit orb.

Aoleu.

Hei, Dumnezeu e un tip comic.

Dumnezeu are un simţ al comicului.

Poate Dumnezeu, crede că anumiţi oameni nu merită să vadă.

Ai înţeles ce vreau să spun... Chuckie?

Numele lui e Charles.

Poţi să spui aşa, nu? Charles.

Ştii ce e asta, Randy?

E o prindere pe care o predau locotenenţilor ălora.

- Puţină presiune, îţi distrug traheea. - Nu-mi pasă ce a zis.

- Charles. - Numai, dă-i drumul.

Gretchen?

Te-ai întrecut pe tine însuţi.

Dacă mă rogi frumos,

ne vedem la o marbella turcească şi anul viitor.

Cine ştie?

Frank?

La revedere, Willie.

Nu sunt bun de nimic...

şi niciodată nu am fost.

Haide, Charlie, ia hainele.

Haide. Aveţi grijă.

Aşteptaţi.

Noul York, prietene. Să mergem!

Ai un ceas?

A, este 7:20.

Nu am vrut ora. Te-am întrebat dacă ai un ceas.

Da, în camera cealaltă.

Ia-l.

Colonele, este un ceas chiar lângă patul dv.

Are o a doua limbă?

Da.

Cronometrează-mă.

Cât a durat?

A... aproximativ 30 de secunde.

- Am ruginit. - De unde aveţi un pistol, colonele?

Bucată sau armă, Charlie, niciodată un pistol.

De unde aveţi bucata?

Sunt ofiţer în Armata Statelor Unite. Aceasta e arma mea.

- Dar nu mai sunteţi ofiţer. - Şi sunt pensionat, şi ce?

Un ofiţer nu renunţă niciodată la 45-ul său.

Da, dar ar fi bine să renunţaţi sau am să o sun pe doamna Rossi.

Idee bună.

Apoi mă întorc la şcoală.

Chiar mai bine. Cer albastru, lumini verzui.

Sper să ai un drum plăcut. Asta a fost cam în 25 de secunde.

Ar trebui să poţi face un 45 în 25. M-ai cronometrat?

Nu, nu v-am cronometrat şi acum sun în Albany.

Asta a fost o chestie stupidă.

A fost?

Eşti blocat cu mine, Charlie.

Nu, nu sunt.

- Plec de aici! - Unde te duci? La New Hampshire?

Nu ai niciun ban. Cum vei ajunge acolo?

Numărul lui Karen are gust de Albany. Ha!

Bine.

- Plec. - Charlie? Charlie!

Tot ce vreau de la tine... e doar o altă zi.

Pentru ce?

Un ultim tur al terenului de luptă.

Eu pot să mă descurc într-un oraş ca New York,

dar eu...

câteodată am nevoie de o indicaţie în direcţia cea bună.

Ce spui, Charlie?

Ce este înc-o zi... între prieteni?

În regulă. Bine, să spunem că voi sta încă o zi.

Îmi veţi da arma dumneavoastră?

Vai Charlie! Sunt un Lt. Colonel în armata Statelor Unite ale Americii.

Nu-mi dau arma nimănui.

- Acum, ce vrei să bei? - Colonele, asta e... asta e inacceptabil.

Inacceptabil? De ce îmi dai rahaturile astea de şcolărie?

Ce au făcut, au scos Oregonul din băiat?

Au pus în loc Şcoala de Afaceri Harvard?

Atunci daţi-mi gloanţele.

Tu înţelegi sensul acţiunilor mele, Charlie, nu?

Nu mai pot îndura prea mult.

Aşa, că de ce ar trebui să împart...

proviziile tribului?

Vreau să spun, nu mai e nimeni...

care să vrea să împartă un hering cu mine.

Gloanţele, colonele.

"Gloanţele, colonele".

Vorbeşti ca un tip din "Vieţile unui sălbatic Bengal."

De ce îţi pasă aşa de mult?

Despre ce?

Despre ce?

Despre faptul că eu vreau să-mi zbor creierii.

- Pentru că am o conştiinţă, ştiţi? - Ai conştiinţă.

Am uitat.

Conştiinţa Charlie.

Să spunem? Să nu spunem?

Să urmăm codul băiatului bogat sau nu?

Să-l lăsăm pe nenorocitul ăsta de orb...

să moară... sau nu?

Da.

Conştiinţa, Charlie.

Când te-ai născut, fiule?

Pe timpul Mesei Rotunde? Ha!

Nu ai auzit?

Conştiinţa a murit.

Nu, nu am auzit.

Atunci, scoate-ţi dracului dopurile de ceară din urechi!

Maturizează-te.

E timpul în care îţi nenoroceşti prietenul.

Să-ţi înşeli nevasta.

Să-ţi suni mama de Ziua Mamei.

Charlie, totul e un rahat.

Unde vă duceţi?

Mă cheamă baia.

Ştiu că am spus că am nevoie de tine pentru încă o zi,

dar nici măcar eu nu mă pot ţine atâta timp.

Oh, şi Charlie,

l-ai uitat pe cel din pistol.

Poftiţi aici, domnule.

Mulţumesc.

Douăzeci şi şase de ani în serviciu activ,

şi nu am lăsat niciodată un adjutant să-mi facă pantofii.

Unde vei fi tu peste 26 de ani, Charlie?

Jucând golf cu prietenii tăi de la Şcoala Baird, pun pariu.

Nici măcar nu-mi plac tipii ăia.

Desigur că nu. Sunt toţi cretini.

Ar fi o plăcere să-i torni, nu?

- Ei bine, nu sunt un turnător. - "Nu sunt un turnător".

Ce-i aici, cazul Dreyfus?

Vai! Vai, Doamne!

Am terminat.

- Mulţumesc. - Eu vă mulţumesc.

Aveţi grijă.

Mă încearcă sentimentul acela greu din nou, Charlie.

E mai mult aici, nu?

Nu e aşa?

- Mi s-a oferit mită. - Acum vorbim serios.

Domnul Trask, directorul...

mi-a promis că mă ajută să intru la Harvard.

- Dacă torni. - Da.

Ce dilemă.

Ar trebui ca Charlie Simms să accepte o călătorie gratuită la Harvard sau nu?

Ce crezi că ar face prietenul tău George dacă ar fi în locul tău?

- El e practic. - Cum aşa?

Vreau să spun, dl Trask nu i-a promis că îl bagă la Harvard.

Dl Trask nici nu trebuie. Tatăl lui George se va ocupa de asta.

Fă afacerea, Charlie. Apuc-o!

Du-te la Harvard.

- Nu pot face asta. - De ce nu?

Sunt anumite lucruri pe care nu le poţi face.

Explică-mi-le.

- Mai tare, te rog. - Eu, eu, eu nu pot...

Vei avea mari greutăţi în această lume, Charlie.

Pentru a-ţi uşura greutatea, lasă-mă să-ţi iau ceva de băut.

Un Jack Daniels dublu cu gheaţă.

Şi adu-i prietenului meu aici un Shirley Temple.

Aşteptaţi. Aveţi bere?

Desigur. Pot vedea un act?

Eşti interesat să mergi tot restul vieţii, prietene?

Domnule, dar...

Vin regulat aici. Băiatul meu are aproape 23 de ani.

De ce nu suni la sediu?

Dl. Gilbert, e un prieten de-al meu.

Vreo bere în special?

Schlitz. Nu aveţi Schlitz?

Blatz. Nu aveţi Blatz?

Improvizează.

- Îmi voi da silinţa, domnule. - Mulţumesc, domnule.

Eşti om, Charlie. Bere?

Cu cine bem aici?

Îmi vine un miros de săpun cu apă de mai jos.

- O femeie... - Femeie?

Spui femeie, înseamnă că o placi sau chiar eşti obişnuit.

- Este singură? - Da, e singură.

Lucrurile se înfierbântă. Păr castaniu?

Maro... maro deschis.

Douăzeci şi doi?

Ce sunt eu, un tip de la carnaval?

Ziua în care nu ne mai uităm, Charlie, este ziua în care vom muri.

Mişcă.

- Unde? - Ştii tu unde, fiule.

Nu fi timid, Charlie.

Femeia asta e făcută pentru tine. O simt.

A dracu' de frumoasă, nu e aşa?

- Nu e rea. - Bingo! Băiatul trăieşte.

Haide, fiule, grăbeşte-te.

Grăbeşte-te.

Scuzaţi-mă, domnişoară, vă supăraţi dacă ne aşezăm şi noi?

Simt că sunteţi neglijată.

Ei bine, aştept pe cineva.

Imediat?

- Nu, dar în orice minut. - Într-un minut?

Unii oameni îşi trăiesc viaţa într-un minut.

- Ce faceţi acum? - Îl aştept.

V-aţi supăra dacă am aştepta cu dv,

ştiţi, doar ca să ţinem afemeiaţii departe de dv.

Nu, nu mă supăr.

Mulţumim.

Charlie.

Ştiţi, simt... o mireasmă în aer.

Nu-mi spuneţi ce e.

Săpunul Surorile Ogilvie.

E fantastic.

Eu sunt în afacerea fantasticului.

Chiar e săpunul Surorile Ogilvie.

Bunica mea mi-a oferit trei bucăţi de Crăciun.

Sunt înnebunit după bunica dumneavoastră.

Ştiţi, cred că l-ar fi plăcut pe Charlie, de asemenea.

- Nu-i daţi nicio atenţie. - Care este numele dv?

Donna.

- Donna? Eu sunt Frank. Acesta este... - El e Charlie.

Da. Îi place de tine.

Charlie are un weekend dificil. Trece printr-o criză.

Cum arată? Se ţine bine?

Arată bine, aş spune.

Chiar îi place de tine, Charlie.

Deci, Donna...

Deci, Donna...

Dansezi tango?

Nu. Am vrut să învăţ odată, dar...

Dar?

Dar Michael nu a vrut.

Michael, cel pe care îl aştepţi.

Michael crede că tango-ul este isteric.

Ei bine, eu cred că Michael este isteric.

Nu-i da nicio atenţie. Am mai spus asta?

Ce râs fermecător.

Mulţumesc, Frank.

Ai vrea să înveţi să dansezi tango, Donna?

Chiar acum?

Îţi ofer serviciile mele... fără nicio taxă.

Ce spui?

Cred că mi-ar fi puţin frică.

De ce?

Frică să nu fac vreo greşeală.

Nicio greşeală în tango, nu e ca viaţa.

Este simplu. Ăsta e lucrul care îl face minunat.

Dacă faci vreo greşeală, dacă te încurci, doar continuă.

De ce nu încerci?

Ai încerca?

Bine. Voi încerca.

Ţine-mă bine, fiule.

Braţul tău.

Charlie...

Am nevoie de câteva coordonate, fiule.

Podeaua e aproximativ 20 pe 30,

şi sunteţi la capătul lung.

Sunt mese pe exterior. Orchestra e în dreapta.

Vai, Frank eşti un dansator incredibil.

Să-l vezi pe Charlie dansând.

- Minte. Eu nu dansez. - Nu e fermecător, totuşi?

Adevărul e, că nu numai dansează, dar îţi poate cânta superb.

Poate imita păsări şi pe Bela Lugoşi.

- Bună, dragă. - Bună.

Michael, el e Frank şi el e Charlie.

Bună, Frank, Charlie. Îmi pare rău că am întârziat. În regulă.

Aceşti doi domni m-au distrat,

şi timpul a zburat.

Prietena ta e... o nemaipomenită dansatoare de tango.

Ai găsit pe cineva cu care să dansezi tango.

E fantastic.

Lăsaţi-mă să vă strâng mâna.

- Nu, a fost Frank. - La naiba, să strâng mâinile amândurora!

Dragă, arată foarte bine localul, dar trebuie să mergem.

Avem o întâlnire cu Darryl şi Carol în sat.

Ai un cec?

- Michael, te rog. E plăcerea mea. - Nu, nu. Rezolv eu.

Michael, scoate-ţi mâna din buzunar.

Rezolv eu. Nicio problemă.

Permite-mi.

Mulţumesc mult.

La revedere, băieţi.

La revedere.

Darryl şi Carol. Da.

E apartamentul 17 E, colonele. Vă aşteaptă.

Nu trebuie să vă faceţi nicio problemă.

Ea e "la creme de la creme".

Prietenul meu l-a dus

pe Secretarul de Stat al Germaniei la ea.

Acum el vrea să emigreze în State.

Ai făcut bine, băiatule.

Părul meu, cum e?

E perfect.

- Am nimerit batista roşie, bine, nu? - Da, vin roşu aprins.

De Burgundia, Charlie, Burgundia!

Ele iubesc culoarea asta.

After-shave Bay Rum!

Nod Windsor!

Asta e inima pe care o simt.

Am plecat.

Poţi suna interstatal cu ăsta?

Şi încă cum. Te rog!

- Cabana Sugarbush. - Bună. Cu George Willis, vă rog?

Un moment.

- Alo? - Harry?

Chas, ce mai faci?

Tocmai ne-ai prins. Îl vom însoţi pe George la aeroport.

De ce se duce George la aeroport?

Stai puţin. Poate ar trebui să vorbeşti cu el în persoană.

- Chas. - Salut, George.

- Tocmai m-ai prins. - Harry mi-a spus. Unde pleci?

- Acasă. - La Boston?

Prind avionul acum. Ţine-ţi degetele încrucişate.

Pentru ce te duci acasă?

Mă gândeam, Chas. Tâmpitul ăsta, Trask?

Nu are absolut nicio logică.

Cineva trebuie să vorbească cu el. Tatăl meu a absolvit în '59.

Tatăl tău? Credeam că nu ne vom implica părinţii.

Tipul ăsta, Trask, e scăpat de sub control, Chas.

Cineva trebuie să vorbească cu el.

- Tatăl meu e un sponsor mare, să ştii. - Nu ştiam.

Stai calm. Ne va scoate pe amândoi din asta.

- Trebuie să plec. Totul e în regulă? - Desigur.

- Ne vedem luni. La revedere. - Pa!

- Noapte bună, domnule. - Noapte bună.

Bună, Charlie.

Aveţi grijă la uşă.

Ce femeie frumoasă!

- Bună ziua. - Tu vezi ce văd şi eu?

Da. Ori ceva e în neregulă...

... ori avem cea mai mare mahmureală.

Nu vreţi să intraţi?

Colonele?

Colonele, sunteţi în regulă?

Ce-i acolo?

E după-amiază. Aţi dormit toată dimineaţa.

Şi ce?

Nu ştiu. Credeam că...

Am vorbit cu George azi noapte.

El...

Tatăl lui e un sponsor mare la şcoală. Are forţă mare.

Adevărat?

Da, el...

el va vorbi cu directorul.

George crede că el ne va putea scoate din încurcătură.

"Să ne scoată din încurcătură".

Da, asta e... asta a zis.

Ai grijă la partea cu "ne".

Colonele, nu vreţi să vă ridicaţi şi să faceţi ceva?

Colonele?

Charlie, ce vrei?

Nu ştiu!

Mă neliniştiţi!

Portofelul meu e pe şifonier.

Scoate-ţi biletul de avion...

şi 400 de dolari plata pe weekend,

plus...

taxiul de la aeroport la şcoală.

Colonele, nu e nicio grabă. Adică, eu pot...

Aş putea sta pentru o perioadă.

Charlie, deja ai stat o zi.

Pentru acea zi, îţi sunt etern dator.

Dar acum... am alte planuri.

Ce alte planuri aveţi?

Să mor, fiule.

Colonele, sunteţi...

Haideţi, colonele, nu veţi muri astăzi.

Charlie, dă-mi mâna.

Pleacă acum, băiete. Bine?

Pleacă. Doar, ăă...

Doar lasă-mă să dorm aici.

Uite, ă... Putem începe din nou, vă rog?

Ce vreţi să faceţi azi?

Adică, uitaţi-vă. Soarele străluceşte!

E o zi frumoasă. Haideţi...

Colonele, ştiu că nu vreţi să stricaţi o atmosferă,

aşa că haideţi afară şi să facem ceva, bine?

Da, mergem să ne plimbăm.

Da, o plimbare.

O plimbare?

Da, colonele Slade, ce spuneţi?

Să mergem să ne plimbăm, bine?

Ce fel de plimbare?

Da, acesta este un permis de conducere valid,

şi lăsăm clienţi potriviţi să conducă Testarossa-ul.

Dar tu ai 17 ani şi cu un bărbat orb. Asta pur şi simplu nu facem.

Aceasta e o maşină de 190.000 de dolari.

- Nu o las să iasă pe această uşă. - Dar aceasta de aici?

Aceea e un Cabriolet T. Aceeaşi chestie.

Crezi că o să las un băiat fără supraveghere

la volanul unei maşini de 110.000 de dolari?

El nu va fi fără supraveghere.

Eu voi fi cu el. Sunt tatăl lui.

- Sunteţi tatăl lui? - Da.

Am o idee. De ce nu-l iau eu pe tatăl tău la o plimbare?

Care e procentul tău, Freddie?

Nu te îngrijora tu pentru procentul meu. Mă descurc.

Câte Ferrari-uri ai vândut luna aceasta?

Asta nu e relevant în această discuţie.

Freddie, anii 80 s-au sfârşit.

Vrei să-mi spui că aceste maşini ies una după alta din magazin?

Acesta este un Ferrari, cea mai bună maşină

care a ieşit din industria automobilelor.

Dacă îţi place aşa de mult, de ce o vinzi?

Aş vrea să vă fac pe plac...

Dacă această maşină va merge aşa cum cred eu,

vei primi un cec de 101.000 de dolari şi rest când vei veni mâine.

Este 109.000 de dolari, plus 950 de dolari, plus taxe.

Freddie, pentru tine...

107 cu totul,

plus o cutie de şampanie să meargă cu curcanul rămas.

Conduce atât de lin, că poţi fierbe un ou pe motor.

Când aducem maşina înapoi, îţi decojesc eu oul.

Ascultă, m-ai făcut să râd, dar nu pot lăsa maşina să iasă.

Vrei o garanţie?

Acesta nu este un produs în rate, domnule.

Freddie, tu nu eşti un pui de primăvară, nu-i aşa?

Ei bine, ştii cum mi se spune la sediu? Stafia gri.

Ştii de ce mă mai ţin pe aici?

Nu este niciun copil care să mute un Ferrari ca şi mine.

Sunt cunoscut de pe o coastă pe cealaltă, ca untul pe pâine.

Întreabă pe oricine de Freddie Bisco.

Când iau eu un Ferrari... ies pe uşă.

- Tocmai m-ai făcut pe mine să râd. - Da?

Două mii.

Şi dacă nu-i iei, mă faci să plâng.

Şi eu sunt o stafie gri.

Vedeţi? Asta e distractiv, nu?

Bag-o în punctul mort.

Apoi într-a doua. Lasă ambreiajul.

Drept înainte. Ţineţi-o aşa, chiar aşa. Simţiţi?

Aşa e drept înainte. Doar mergeţi drept.

- Ţineţi-o drept. - Nu are niciun farmec doar drept înainte.

Trebuie să te mişti puţin, să simţi şoseaua.

Vă rog? Chiar aşa. Bine? Aşa.

Mergeţi încet şi bine.

Vă place asta?

Încetiniţi puţin. Mergeţi cam repede.

Colonele, încetiniţi puţin.

S-a întâmplat ceva cu piciorul meu.

- Încetiniţi, vă rog. - Ţine-te bine, Charlie.

Cred că am găsit o altă treaptă.

Colonele Slade?

La naiba!

Aveţi grijă!

Ne veţi omorî!

Nu mă învinovăţi pe mine, Charlie. Nu pot vedea!

Colonele, încetiniţi!

Dumnezeule! Isuse!

Acum să vedem cum se comportă la viraje.

- Viraje? - Da. Spune când.

- Să spun când, ce? - Spune când să virez.

- Colonele, nu puteţi face un viraj. - Când să virez, Charlie?

La ora 3:00? 2:00? Oblică dreaptă? Partea dreaptă?

Haide! Vorbeşte cu mine!

A... E la stânga, presupun.

Stânga. Ştiam eu. Ok. Acum?

Nu, nu! Nu acum! Nu acum!

- Acum? - Colonele, vă rog?

Charlie, am s-o fac oricum.

Chiar dacă spui da sau nu, acum o fac!

Ok! Aşteptaţi, aşteptaţi, aşteptaţi! Doar aşteptaţi!

Acum virez.

Aşteptaţi... acum!

Am făcut-o! Charlie!

Te plimbi cu un om foarte fericit.

- Întoarceţi din nou! - Fii mai precis, fiule.

- Stânga, acum! - Bine.

Iubesc chestia asta!

O iubesc! Să o ducem la maxim?

Lăsaţi-mă să cobor.

La naiba! Steagul galben.

Nici nu am început să o testez încă.

- În care parte e curba? - Trageţi pe dreapta. Încetiniţi!

- Încetiniţi, colonele. - Bine, o fac.

- Trageţi pe dreapta acum. Încetiniţi. - Da, da. Acum.

Dumnezeule.

Nu am mai primit o amendă de câţiva ani.

Eu o să vorbesc.

Permisul şi actele maşinii.

Ce faceţi? O testaţi?

Nu că toarce?

La 120 de km/oră?

Ar trebui să o auziţi la 200.

Unde vă e permisul?

La reprezentanţă.

Ţi-l dau înapoi când returnezi maşina.

- Aveţi acte de identitate? - Desigur.

Chiar că aşa.

Lt. Col. Slade.

Şi numele tău, soldat?

Numele meu este poliţistul Gore.

Faceţi o treabă foarte bună, Gore.

Ca şi dumneavoastră, Colonele. Cine e copilul?

Băiatul meu, Charlie.

Tot îmi zicea să "o eliberez".

Ce puteam să fac, să-l dezamăgesc?

Da.

Să vă spun ce am să fac.

Am să vă las să plecaţi cu o singură condiţie.

- Care e? - Duceţi maşina direct înapoi la magazin.

- Aşa o să facem. - Taci din gură.

- Le luaţi? - Desigur. Gore?

Faţa ta şi vocea mi se par familiare.

Ai fost vreodată în clubul ofiţerilor în Da Nang?

Nu.

- Niciodată în armată? - Nu. La Paza de Coastă.

Dumnezeule.

Tatăl tău se ţine bine, Charlie.

Are un picior greu. Spune-i să o ia mai uşor. Bine?

- V-am auzit! - Mulţumesc.

Ieşiţi din maşină, pentru că nu o să mai conduceţi.

Doar ţineam maşina caldă, atât.

Nu am să mai conduc.

Da.

- Luaţi-mi braţul. - Sunt în regulă.

- Colonele, sunt multe gropi aici. - Da, gropi.

Sunteţi în regulă?

Da.

E roşu. Opriţi-vă.

Îi ia prea mult.

La naiba! Colonele! Colonele?

Colonele!

La naiba! Sunteţi în regulă?

Ce dracu' faceţi?

- Luaţi bastonul. - Trebuie să mă piş.

Luaţi bastonul, colonele.

Se întâmplă şi celor mai buni dintre noi.

Suntem pe bulevardul Park. Nu puteţi să vă duceţi la baie.

- Locul perfect. - Veţi fi arestat.

Nu am fost educat niciodată.

La naiba.

Ce s-a întâmplat cu dv, colonele?

Ce faceţi? Staţi în picioare.

Haide.

Am obosit, Charlie. Am obosit.

Dă-mi braţul.

Uitaţi aici bastonul.

Du-mă înapoi la hotel, fiule.

Acasă, în sfârşit.

Sunteţi în regulă acum?

Da.

- Vreţi să vă duceţi la baie? - Nu.

- Pot să vă aduc ceva? - Nu.

- Sunteţi sigur că sunteţi bine? - Sunt în regulă, Charlie.

Vă supăraţi dacă folosesc telefonul?

Deloc.

- Alo? - Bună ziua, George este acolo, vă rog?

Senior sau Junior?

Junior.

- Cine este la telefon? - Un coleg de la şcoală.

George nu va vorbi cu niciun coleg de la şcoală, acum.

La revedere.

Colonele, vă uitaţi la mine?

Sunt orb, Charlie.

Mă duc să mă culc.

Prea mult aer curat.

E o idee bună, probabil.

Vreţi să vă ajut până în camera dv.?

Nu.

Canapeaua.

Îmi place canapeaua de aici.

Sunteţi sigur că sunteţi bine, colonele?

Am o migrenă.

De ce nu te duci până jos să-mi aduci nişte aspirină, Charlie?

- Aspirină. - Da. Şi..

Am chef de un trabuc.

Adu-mi câteva Monte Cristo, numărul unu.

- Monte Cristo, numărul unu. - Da.

Nu le poţi lua de la standul de jos.

Aşa că te duci...

la intersecţia dintre străzile 50 şi 5, la magazinul Dunhill.

Unul pe nume Arnold e vânzător.

Spune-i, că... sunt pentru mine.

Va şti de mine.

Te-ai întors prea repede.

Nu mi-ai adus trabucurile, nu?

Pleacă de aici, Charlie.

Am crezut că avem o înţelegere.

Am minţit. Sunt un mincinos. Nu ţi-am zis?

Nu, ceea ce mi-aţi zis era că mi-aţi dat toate gloanţele.

Am minţit.

- Da, ei bine, m-aţi păcălit. - Da, aşa e.

Charlie, cum vei supravieţui în această lume fără mine?

De ce nu-mi daţi arma, în regulă?

Ce... Ce faceţi?

Te voi împuşca şi pe tine.

Viaţa ta s-a sfârşit oricum.

Prietenul tău George va cânta ca un canar.

Şi aşa vei face şi tu.

Şi odată ce ai cântat, Charlie, băiatule,

îţi vei ocupa locul pe acea lungă linie gri...

a bărbăţiei americane.

Şi vei fi ajuns la sfârşit.

Nu-mi place să vă contrazic, colonele.

Nu eşti într-o poziţie să mă contrazici, băiatule.

Am un pistol 45 încărcat aici. Tu ai coşuri.

Te voi omorî, Charlie, pentru că nu pot suporta gândul...

că te vei vinde!

Puneţi arma jos, bine, colonele?

Poftim? Îmi dai un ultimatum?

Nu, eu...

Eu dau ultimatumuri!

Îmi pare rău.

Bine? Îmi pare rău.

E în regulă... Charlie.

Tu îmi frângi inima, fiule.

Toată viaţa am apărat...

pe oricine şi pe orice...

pentru că m-a făcut să mă simt important.

Tu o faci pentru că aşa simţi.

Tu ai integritate, Charlie.

Nu ştiu, dacă să te omor sau să te adopt.

Nu e prea mare alegere, nu domnule?

A, nu fi linguşitor acum.

- Colonele, vă rog puneţi arma jos? - Ţi-am pus o întrebare.

Vrei să te adopt, sau nu vrei?

Vă rog? Adică...

- Sunteţi într-un moment greu acum. - Moment greu?

Niciun moment greu, Charlie.

Sunt rău.

Nu, nu sunt rău.

Sunt nemernic.

Nu sunteţi rău.

Sunteţi doar în durere.

Ce ştii tu despre durere?

Mucos mic ce eşti...

din Nord-Estul Pacificului.

Ce dracu' ştii tu despre durere?

Daţi-mi arma, colonele.

Nu ai timp să-ţi crească scula, fiule.

Doar, daţi-mi arma, bine, colonele?

Vorbesc la paradă. Aten-ţie!

Soldat, acesta a fost un ordin direct.

Daţi-mi arma?

Poţi să stai sau poţi să pleci.

Înţelegi? Oricum ai face, eu o duc la capăt.

Acum de ce nu pleci şi te cruţi?

Vreau arma dv, colonele.

Acum, am să-mi număr momentele.

Ai nevoie de o numărătoare pentru echilibru.

Cinci, patru...

trei...

doi...

unu. La naiba cu totul.

Dă-mi-l! La naiba.

- Ieşi de aici! - Stau chiar aici!

- Ieşi de aici odată! - Stau aici.

- Am să-ţi zbor creierii! - Atunci faceţi-o!

Vreţi să o faceţi? Haideţi! Să o faceţi.

La naiba.

Ieşi de aici.

Sunteţi handicapat, bine? Şi ce?

Toată lumea se simte aşa. Duceţi-vă mai departe viaţa, bine?

Ce viaţă? Eu nu am nicio viaţă!

Sunt în întuneric, aici!

Înţelegi? Sunt în întuneric.

Aşa că renunţaţi. Vreţi să renunţaţi, renunţaţi...

pentru că renunţ şi eu.

Aţi spus că am terminat-o. Aveţi dreptate.

Amândoi suntem terminaţi. Totul s-a sfârşit.

Aşa că hai să o facem. Să o facem dracului odată.

Să tragem de trăgaci, tâmpit orb nemernic ce eşti.

Trage.

Acum o facem, Charlie.

Sunt pregătit.

Tu nu vrei să mori.

Şi nici dumneavoastră.

Dă-mi un motiv să nu o fac.

Vă dau două. Puteţi dansa tango şi să conduceţi un Ferrari...

mai bine ca orice om pe care l-am văzut.

Nici măcar nu ai văzut pe cineva să le facă.

Daţi-mi pistolul, colonele.

Vai, de unde merg eu de aici, Charlie?

Dacă sunteţi în încurcătură, dansaţi tango mai departe.

Mă rogi să dansez cu tine, Charlie?

Ai avut sentimentul că voiai să pleci

Şi încă aveai sentimentul că voiai să stai

Îţi place blues-ul meu, Charlie?

Da, e minunat.

Am purtat uniforma asta la inaugurarea lui Lyndon.

Desigur, noi nu eram principalii oameni.

Dar am trecut pe acolo, oricum.

Vreţi, vă rog, să-mi daţi arma?

Îi ceri unui ofiţer să renunţe la arma lui?

Nu trebuie să renunţaţi la ea.

Doar să o lăsaţi jos pentru puţină vreme.

Bine? Doar puneţi-o jos.

Mamă, aş avea nevoie de o băutură, Charlie.

Ce ziceţi despre o cană de cafea?

Un pas prea mare pentru mine acum, Charlie.

Poate mâine.

Nu, un dl Daniels ar fi de preferat.

Fără apă, Charlie.

Fără apă.

Te rog.

Uitaţi aici băutura, Colonele.

Îmi pare foarte rău.

La ce oră vrei să vin să fac patul?

- Poate mai târziu, ok? - Ce vrea să spună, domnişoară,

este să intraţi înăuntru.

- Mai târziu, vă rog? - Da, domnule.

O după-amiază plăcută.

O voce frumoasă.

Mamă, da aveţi o minte axată pe un singur lucru.

Mai este altceva pe lume, Charlie?

- Nu pentru dumneavoastră. - Ştii ce m-a menţinut toţi aceşti ani?

Gândul că într-o bună zi...

A, las-o baltă.

Spuneţi, ce?

E o prostie.

Doar gândul că într-o bună zi, voi...

Voi avea braţele unei femei strânse în jurul meu...

şi picioarele ei strânse în jurul meu.

Şi mai ce?

Şi să mă trezesc într-o dimineaţă şi ea să fie acolo.

Mirosul ei.

Cald şi umed.

În sfârşit, am renunţat la acest gând.

Nu ştiu de ce nu aţi putea să aveţi aşa ceva.

Ştiţi, când ne vom reîntoarce în New Hampshire,

Nu ştiu de ce să nu puteţi întâlni aşa o persoană.

Vreau să spun, sunteţi un bărbat arătos,

şi sunteţi distractiv, şi...

sunteţi o companie plăcută, sensibil, plin de compasiune.

Charlie,

te joci cu mine?

Da.

Da?

Hei, Manny.

Dumnezeule, am... Am pierdut avionul.

Avionul tău, Charlie. Biletul meu era numai dus.

Până la New England Thruway, colonele?

Până acolo, Manolo.

Am din nou sentimentul acela greu, Charlie.

Cred că aţi avut dreptate despre George şi tatăl lui.

- Îmi pare rău să aud asta. - Când o să ne întoarcem,

Dl Trask întruneşte o şedinţă în faţa şcolii.

Îţi ard tălpile?

Şedinţă specială cu Comitetul Disciplinar.

Şi ce le vei spune?

Nu ştiu. Mă voi gândi la ceva.

Charlie, de ce eşti singur în toată problema asta?

Unde este tatăl tău?

A plecat.

Am crezut că este un magazin "mamă şi tată". Cine e "tată"?

- E tatăl meu vitreg. - A, da.

Dar de ce nu se implică şi el?

E ceva în neregulă cu el?

Nu, e în regulă. Doar că noi...

- Nu ne înţelegem prea bine. - De ce nu?

Pentru că e un nenorocit.

Ei, asta e bine, Charlie.

Fiecare familie are câte unul, în ziua de azi.

- Asta e tot? - Da.

- Ai grijă de tine, băiatule. - Bine, Manny. Mulţumesc.

Nu, nu sunt deschis.

Urăsc despărţirile.

Deci, veţi fi în regulă, da?

Desigur.

Bine.

Ce e asta?

A, e primul clopoţel.

De-abia am timp să mă aranjez.

A, aproape am uitat.

Îţi datorez nişte bani.

Trei sute de dolari, da? O slujbă bine făcută.

Dacă vei avea nevoie de referinţe, Charlie,

- Eu sunt omul tău. - Mulţumesc, colonele.

Este strada Water, numărul 16. Chiar peste pod. O găsim noi.

La revedere, Charlie.

La revedere, colonele.

Vino aici, fiule.

Ok, Manny.

George, George!

Am aranjat o şedinţă deschisă a acestei

instituţii în această dimineaţă...

deoarece incidentul care s-a petrecut în ultima marţi...

descrie o problemă care ne afectează pe toţi.

Nefiind un caz izolat de vandalism, ceea ce s-a întâmplat...

este un simptom al bolii acestei societăţi,

o boală care este împotriva principiilor.

Pe care această şcoală a fost fondată,

o şcoală, care are printre absolvenţi

doi oameni care au stat în Biroul Oval,

în Casa Albă.

Bărbaţii din Baird au condus departamente de stat, şi case de investiţii,

au fondat magazine şi au antrenat echipe de fotbal.

Cartea de reuşite îşi primeşte numele din bisericile din India...

şi din palatele din Iordania.

Suntem, practic cunoscuţi în întreaga lume...

ca leagănul conducerii acestei ţări.

- Un far în al naţiunii... - Ce faceţi aici?

- Ai loc şi pentru mine acolo, Charlie? - Dar astăzi,

- Sângerăm din lipsă de respect, - Da, presupun că da.

Ajută-ne. Lipsă de respect pentru valorile noastre...

şi lipsă de respect pentru standardele noastre,

o lipsă de respect pentru tradiţia Baird.

Şi, ca păstrătorii acestei tradiţii,

suntem astăzi aici pentru a ne proteja unii pe alţii...

de cei care o ameninţă.

Cine este acesta, dle Simms?

Acesta este dl Frank Slade,

Lt. Col. în armata Statelor Unite, pensionat.

Sunt aici în locul părinţilor lui Charlie.

- Scuzaţi-mă? - În lipsa părinţilor.

Ei nu au putut face drumul din Oregon, astăzi.

Şi care este relaţia dv. cu dl Simms?

Suntem într-o sală de judecată?

Cel mai apropiat lucru, da.

Atunci dacă vorbim despre jurăminte,

sunt câţiva oameni, care ar trebui să jure.

Nu există jurăminte la Baird. Suntem toţi bazaţi pe onoare.

Larry şi Franny Simms...

îmi sunt foarte dragi, şi apropiaţi prieteni ai mei.

Mi-au cerut să apar astăzi aici, în ajutorul lui Charlie.

Bine?

Ne bucurăm să vă avem aici cu noi, colonele.

Domnule Willis.

- Care domn Willis? - George Junior, domnule.

Aţi avut posibilitatea marţea trecută...

să îi vedeţi pe cei ce au comis acest act de vandalism. Cine a fost?

Ei bine, am o idee asupra făptaşilor.

Nu, nu, nu o idee, dle Willis. Aţi văzut sau nu aţi văzut?

Ei bine...

Eu... Eu nu aveam lentilele de contact puse.

Lasă-mă.

Eram în bibliotecă. Mi-am dat ochelarii jos,

şi voiam să-mi pun lentilele de contact înapoi.

A...

Eu..

Apoi l-am ajutat pe Simms să închidă,

şi următorul lucru pe care îl ştiu, eram afară,

şi aud un sunet, şi eu, a...

nu am avut timp să-mi pun lentilele.

Pe cine, cu vederea limitată, aţi văzut?

Cum am spus, era neclar.

Nu pot vedea fără lentilele de contact.

Ce aţi văzut, domnule Willis?

Ce?

- Ce, adică definitiv? - Încetaţi să mă ocoliţi, dle Willis!

Spuneţi-mi ce aţi văzut!

Acum, să nu mă credeţi definitiv, dar...

fără lentile de contact, e întuneric...

şi totul, adică...

Domnule Willis!

Poate...

Harry Havemeyer,

Trent Potter şi Jimmy Jameson.

- Poate? - La nimereală, cea mai bună alegere.

Puteţi dumneavoastră să clarificaţi situaţia?

Adică, de ce nu-l întrebaţi pe Charlie?

Cred că el era mai aproape.

Domnule Simms.

Da.

Dumneavoastră nu purtaţi lentile de contact, nu?

Nu, domnule.

Cu vederea dumneavoastră perfectă, pe cine aţi văzut?

Ei bine, am văzut... Am văzut ceva,

dar eu... eu... eu nu aş putea spune pe cine.

Bine. Ce era acel ceva pe care l-ai văzut?

Nu aş putea spune.

Nu aţi putea spune sau nu aţi vrea să spuneţi?

Ei, eu doar...

- Eu nu aş putea spune. Eu sunt... - A putea, a vrea, a trebui.

Îmi consumi răbdarea...

şi îţi baţi joc de această întrunire.

Îţi voi da o ultimă şansă.

Consecinţele răspunsului tău vor fi extreme.

Prin extreme să înţelegeţi că viitorul dv. este periclitat.

Acum pentru ultima oară,

ce aţi văzut marţea trecută...

în afara biroului meu?

Am văzut pe cineva.

"Am văzut pe cineva". Bine.

Şi le-ai văzut forma şi mărimea?

Da.

Şi erau de forma şi mărimea cui?

Erau de forma şi mărimea...

aproape oricărui student la Baird, domnule.

Sunt lăsat fără martori reali.

Mărturia domnului Willis este

nu numai vagă, dar şi fără substanţă.

Substanţa pe care o căutam domnule Simms,

trebuia să vină de la tine.

Îmi pare rău.

Şi mie îmi pare rău, dle Simms.

Pentru că ştii ce am de gând să fac,

deoarece nu-i pot pedepsi pe dl Havemeyer,

dl. Potter sau dl. Jameson?

Şi nu-l voi pedepsi pe dl. Willis.

El este singura persoană din acest incident...

care are meritul de a se numi un bărbat Baird.

Am să recomand Comitetului Disciplinar...

să fii dat afară.

Dle Simms, sunteţi un trântor...

şi sunteţi un mincinos.

Dar nu e un turnător!

Scuzaţi-mă?

Nu, nu cred că am să vă scuz.

- Domnule Slade. - Ce rahat!

Vă rog aveţi atenţie la limbaj, dle Slade.

Sunteţi la şcoala Baird, nu în cazarmă.

Dle Simms, vă voi da o ultimă şansă să spuneţi adevărul.

Dl Simms nu o vrea.

Nu are nevoie să fie numit...

"încă vrednic să fie numit bărbat Baird".

Ce dracu' e asta?

Care este motto-ul dv, aici?

"Băieţi, turnaţi-i pe colegii voştri, salvaţi-vă fundul;

orice mai puţin decât atât, şi vă vom arde pe rug"?

Ei bine, domnilor,

când rahatul se împute, unii băieţi fug...

şi alţi băieţi stau.

Aici e Charlie înfruntând focul, şi acolo e George...

ascunzându-se în buzunarul tatălui său.

Şi dumneavoastră ce faceţi?

Îl veţi răsplăti pe George...

şi îl veţi distruge pe Charlie.

- Aţi terminat, domnule Slade? - Nu, doar mă încălzesc.

Nu ştiu cine a fost aici.

William Howard Taft, William Jennings Bryant,

William Tell, oricine.

Spiritul lor este mort, dacă au avut vreodată unul.

E dus.

Voi construiţi o barcă de turnători aici,

un vas pentru şobolani.

Şi dacă credeţi că îi pregătiţi pe aceşti copii pentru bărbăţie,

ar trebui să vă mai gândiţi o dată,

pentru că eu spun că ucideţi chiar spiritul...

pe care această instituţie pretinde că îl inspiră.

Ce păcăleală.

Ce fel de spectacol aţi pus astăzi aici?

Adică, singurul om demn stă aici lângă mine.

Sunt aici să vă spun că sufletul acestui băiat este intact.

Nu este negociabil. Ştiţi de unde ştiu?

Cineva de aici, şi nu am de gând să spun cine, s-a oferit să i-l cumpere.

- Numai că Charlie nu l-a vândut. - Domnule, liniştiţi-vă.

Îţi arăt eu linişte.

Nu ştiţi ce înseamnă neliniştea, dle Trask.

Ţi-aş arăta eu, dar sunt prea bătrân,

Sunt prea obosit, prea al dracului de orb.

Dacă aş fi bărbatul care eram acum cinci ani, aş aduce...

un aruncător de flăcări în acest loc!

Neliniştit? Cu cine dracu' crezi că vorbeşti?

Am fost pe aici, ştii?

A fost un timp, când puteam vedea.

Şi am văzut.

Băieţi ca aceştia, mai tineri ca aceştia,

cu braţele smulse, cu picioarele tăiate.

Dar nimic nu se aseamănă cu vederea...

unui spirit amputat.

Nu există înlocuitor pentru asta.

Voi credeţi că doar trimiteţi acest minunat soldat...

înapoi acasă, în Oregon cu coada între picioare,

dar eu spun că voi...

îi executaţi sufletul!

Şi de ce?

Pentru că nu e un "bărbat Baird".

Bărbaţi Baird. Dacă voi loviţi acest tânăr,

voi veţi fi tâmpiţi Baird, toţi.

Şi, Harry, Jimmy,

Trent, oriunde sunteţi pe-acolo,

duceţi-vă dracului şi voi!

Staţi jos, dle Slade!

Nu am terminat.

În timp ce intram aici, am auzit aceste cuvinte:

"leagănul conducerii".

Ei bine, atunci când piciorul se rupe,

leagănul va cădea, şi aici a căzut.

A căzut.

Făcători de bărbaţi, creatori de lideri.

Fiţi atenţi ce fel de lideri produceţi aici.

Nu ştiu dacă liniştea lui Charlie de acum...

este bună sau greşită; nu sunt nici juriu, nici judecător.

Dar vă pot spune asta:

el nu va vinde pe nimeni...

pentru a-şi cumpăra viitorul!

Şi asta, prietenii mei, se numeşte integritate.

Se numeşte curaj.

Ăsta este materialul din care liderii ar trebui făcuţi.

Am fost şi eu la răscruci în viaţa mea.

Am ştiut întotdeauna care era calea cea bună.

Fără excepţie, am ştiut, dar nu am ales-o niciodată.

Ştiţi de ce?

Era prea al naibii de greu.

Acum, priviţi-l pe Charlie. A ajuns şi el la o răscruce.

A ales un drum.

Este drumul cel bun.

Este un drum clădit din principiu...

care conduce la caracter.

Lăsaţi-l să-şi continue drumul.

Comitet, îi ţineţi viitorul în mână.

Este un viitor valoros,

credeţi-mă.

Nu-l distrugeţi. Protejaţi-l.

Îmbrăţişaţi-l.

Vă va face mândri într-o bună zi, vă promit.

Ce zici de asta?

Nimic nu-i poate linişti pe ei, domnule.

Comitetul Disciplinar, va lua această problemă în discuţie...

cu uşile închise.

- Ce fac, Charlie? - Cred că vor lua o decizie acum.

Foarte bine.

Se pare că şedinţa nu va fi necesară.

Doamna Hunsaker.

Comitetul Disciplinar al Corpului Studenţesc...

nu are nevoie de alte discuţii.

Au ajuns la o decizie.

Domnii Havemeyer, Potter şi Jameson...

sunt puşi sunt supraveghere...

pentru suspiciune de comportament necivilizat.

Mai este recomandat ca domnul George Willis Jr...

să nu primească niciun fel de apreciere...

pentru cooperarea sa.

Domnul Charles Simms este scuzat...

de la alte responsabilităţi cu privire la incident.

Aoleu.

Charlie!

- Ultima treaptă. - Pot conta pe tine întotdeauna, Charlie.

Colonele.

Colonele!

Eu sunt Christine Downes, Colonele Slade.

Predau ştiinţe politice.

Voiam să vă spun cât de mult apreciez...

că aţi venit aici să spuneţi ce gândiţi.

Mulţumesc. Sunteţi măritată?

Ăăă... Eu, ăăă...

Am fost la şcoala de artilerie la fortul Sill cu un Mickey Downes.

Credeam că v-ar fi furat el.

A, nu, nu, mă tem că nu.

Colonelul Slade a fost în...

echipa lui Lyndon Johnson, domnişoară Downes.

Aşa e? Fascinant.

Ar trebui să ne întâlnim, să discutăm politică odată.

"Fleurs de rocailles".

Da.

"Flori dintr-o peşteră".

Aşa e.

Ei bine, domnişoară Downes,

Voi şti unde să vă găsesc.

Charlie.

- La revedere, d-şoară Downes. - La revedere.

Nu trebuie să-mi spui, Charlie.

1 metru 75,

păr auriu,

ochi maro frumoşi.

Yabba dabba doo.

Manny.

A, colonele, asta e prea mult.

Îi meriţi. Data viitoare când eu şi Charlie...

vrem să revenim în New York, te vom suna.

Ne poţi conduce în ambele părţi.

Bine. Nu numai că va fi o onoare,

dar vă voi face o reducere.

Îţi voi acoperi reducerea şi îţi voi plusa.

Ai grijă de tine, Manny.

- Aveţi grijă, colonele. - Şi tu.

Gata? Nu, mulţumesc, Charlie. Mă descurc de aici.

Du-te înainte. Manny te va duce înapoi la şcoală.

Treci pe la mine înainte să pleci de Crăciun.

Vom avea o mică petrecere.

Şi dacă îţi va plăcea, stai pentru cină.

Câteodată pregăteşte friptură.

E aproape comestibilă.

Bine, colonele.

- Ar fi o adevărată... - La revedere, Charlie.

Cine e acolo?

- Tu eşti Francine? - Da.

- Ce faci? - Mă plimb.

Te plimbi? Ce zici dacă mă iei şi pe mine?

- Nu. - Nu?

Haide, Francine.

Ar trebui să ne împăcăm.

Nu crezi că e timpul să ne împăcăm?

- Nu. - Francine?

- Da? - Unchiul Frank a avut un...

weekend foarte greu de Ziua Recunoştinţei.

Ce-i asta?

Aud o maimuţică.

Este o veveriţă?

Nu, e Willie.

Willie, ia ajută-mă cu bagajul.

Haide, fiule. Ajută-mă cu bagajul.

Haide. Haide.

L-ai prins. Ţine-l bine. Eşti puternic.

Haide.

Am ajuns.

Francine, hai cu mine şi cu Willie.

Te las să-mi faci nişte ciocolată de casă.

- Ce zici? - Bine.