Original subtitles

Anterior la �ROMA: MARIREA SI DECADEREA UNUI IMPERIU�

Dupa un deceniu de teroare barbara, genialul general al imperiului, Marius

apuca fr�iele puterii, transform�nd militia voluntara a Romei

�n cea mai mare forta de lupta pe care lumea a cunoscut-o vreodata.

Acum:

�n centrul Republicii, o revolta mortala e pe punctul de a se dezlantui.

Moartea s�ngeroasa a unui sclav gladiator este sportul suprem cu spectatori.

In primul secol �.C., nu mai este un joc, iar sclavii pornesc revolta �mpotriva stap�nilor lor.

Liderul lor este mentionat de cronicari cu numele de Spartacus.

ROMA MARIREA SI CADEREA UNUI IMPERIU

SPARTACUS

Armata puternica si filozofia de cucerire a Romei au �mbogatit Republica in teritoriu, comoara si sclavi.

Capturati pe c�mpul de lupta sau �n orasele cucerite, Sclavii devin un accesoriu comod.

Sclavii erau oameni, iar romanii o stiau, Dar s-au prefacut ca sclavii nu erau oameni,

ca erau instrumente cu membre si brate si voci.

�ntre al treilea si primul secol �.Hr.,

Republica Romana se extinde din centrul si sudul Italiei pentru a cuprinde aproape toata Mediterana.

Si astfel pietele de sclavi se umplu, si cumparatorii dornici aleg marfa.

Daca 30% din populatia peninsulei italiene a fost �nrobita �n primul secol, i.C.

aceasta ar echivala cu numarul de sclavi pe baza de cap de locuitor care exista �n sudul american.

Circa 35% din populatie a fost �nrobita �n anii 1850.

Sclavii puteau sa se fi nascuti �n sclavie, ei puteau fi v�nduti ca sclavi din tari straine,

sclavii puteau fi capturati �n razboi.

Asadar, a existat o mare varietate, si in felul in care oamenii ajungeau sa fie sclavi

si, se asemenea �n modul �n care oamenii traiau ca sclavi.

Proprietarul de teren roman din primul secol, Columella, ofera sfaturi de cumparare:

�Primul meu avertisment este sa nu numiti un sef la o ferma din felul de sclavi care va satisfac cu trupurile lor.

Mai degraba, trebuie sa alegeti un om care, din copilarie,

s-a intarit cu munca campului si s-a dovedit asa de-a lungul timpului. "

Nu toti sclavii sunt destinati lucrarilor agricole.

Cele mai puternici sunt rezervati sportului, sa se antreneze pentru arena ca si gladiatori ".

Majoritatea acestor gladiatori erau profesionisti.

Aveau antrenori profesionisti chemati �Lanisti� care ii pregateau,

la fel cum un antrenor de fotbal ii va pregati pe luptatorii sai, echipa sa, pentru a avea cele mai bune rezultate.

Erau �nchiriati pentru oamenii care ii duceau sa participe la un spectacol

sau erau v�nduti persoanei care organiza spectacolul.

Ei tind sa fie considerati �n acest fel ca fiind cel mai jos din societate oameni ale caror corpuri sunt la dispozitia altora.

Gladiatorii puteau fi sau cei mai buni luptatori profesionisti �n cel mai scump divertisment al vremii,

sau ar putea fi uneori criminali condamnati, obligati sa lupte.

Ca si in campionatele de box de astazi, ei se antrenau foarte mult �ntr-un sport foarte periculos,

iar apoi luptau doar de c�teva ori pe an, pentru ca erau, desigur, foarte scumpi.

Majoritatea numelor gladiatorilor vor fi pierdute �n istorie,

dar posteritatea va �nregistra faptele a doi dintre acesti barbati,

unul numit Crixus, si celalalt Spartacus, un barbat nascut pentru a conduce.

Spartacus era strain. Nu era roman. Dar el a servit �n armata romana.

Apoi s-a �nt�mplat ceva.

Nu stim daca a parasit armata-asta spun unii-

sau daca a fost dat afara.

Unele povesti spun ca a devenit apoi un bandit de mare succes pe drumurile principale.

�n cele din urma, a fost capturat si obligat de autoritatile romane sa devina gladiator.

Nu putem spune daca a vrut sau nu asta, dar cel mai probabil a ur�t acest lucru.

Biograful din secolul al doilea Plutarh:

�Spartacus nu numai ca avea tarie de caracter si forta fizica,

dar era mai inteligent si mai nobil dec�t ce i-a rezervat soarta. "

Orice intorsatura a destinului l-a adus pe Spartacus la sclavie, este clar ca nu o va accepta indiferent,

iar Crixus �i va �mpartasi destinul ".

Putini gladiatori traiesc pana la batranete.

Majoritatea au o moarte oribila, violenta, fie �ntr-o mica arena regionala, fie �ntr-un mare coliseum.

Uneori, multimea este rugata sa aleaga armele, savur�nd violenta care urmeaza.

Oamenii erau pregatiti sa asiste la alte fiinte umane angajate �ntr-o lupta mortala �n fata ochilor lor,

si acest lucru era extrem de interesant pentru ei.

P�na la epoca tarzie a Republicii, oamenii deja devin eroi pentru ca devin gladiatori,

si au un oarecare statut social,

cel putin un anumit grad de popularitate in randul maselor, din cauza abilitatilor lor de luptatori.

Tragand la sorti, gladiatorii afla cine dintre ei vor fi primii care vor muri.

Ca lupta sa fie mai palpitanta, gladiatorii de obicei au arme si stilurile de lupta diferite.

Indiferent de stilul de lupta, armura lor inadecvata nu le poate proteja viata.

Ei s-au antrenat luni �ntregi, ani, pentru a-si putea folosi armele, trebuind sa se apropie at�t de mult

�nc�t puteau vedea scuipatul �n gura adversarului sau, sperau ei, frica din ochii lui.

Si mirosul de s�nge era coplesitor.

Aceasta era o emotie pentru multime.

Era un semn pentru gladiatori ca viata lor era �n joc.

Este ca un dans teribil al mortii pentru placerea multimii.

Da! Da!

Dar �n 73 �.C., la Ludus sau Scoala de Gladiatori, un grup de cursanti s-a saturat sa ia ordine de la Garzile Romane.

Ei decid ca daca tot trebuie sa moara, asta nu se va intampla �n arena.

Abuzati si suparati, conspira sa-si riste viata si pregatirea pentru a-si schimba soarta.

Potrivit istoricului din secolul al II-lea, Appian, Spartacus, impreuna cu colegul sau gladiator Crixus, pune la punct planul.

El a convins aproximativ 70 dintre barbatii aflati in sclavie sa riste pentru libertate,

mai degraba dec�t sa se lase expusi pentru divertismentul altora.

Spartacus devenise un mare gladiator.

In el ardea o flacara care ura pierderea libertatii sale, o flacara care dorea dreptate.

Si asa, Spartacus si-a organizat colegii sclavi gladiatori sa evadeze si sa-si caute libertatea.

Garzile locale, neobisnuite sa lupte, se feresc de rebelii pe care �i v�neaza.

I-au vazut �n arena.

Ei stiu genul de barbati cu care se confrunta.

Biograful din secolul al doilea Plutarh:

�Gladiatorii i-au respins pe cei care ieseau din orasul Capua

si au confiscat de la ei multe arme care erau mai potrivite pentru razboi.

Au facut fericiti schimbul, arunc�ndu-si armamentele de gladiatori,

pe care le-au vazut ca fiind dezonorante si barbare ".

�n calitate de lider, Spartacus �si duce oamenii de la sclavie la razboi, las�nd cadavrele romane �n urma lor.

Dupa ce a �nvins militia locala, Spartacus �si conduce armata de sclavi din orasul Capua p�na la Muntele Vesuviu,

unde cauta refugiu si fac tabara �n v�rful crestei abrupte.

Spartacus, �mpreuna cu co-conspiratorul sau Crixus, au scapat autoritatilor romane.

Acum trebuie sa-si pregateasca oamenii pentru inevitabilele batalii care vor urma.

Spartacus avea o charisma personala si o putere care ii facea pe oameni sa-l urmeze,

chiar si in aceasta evadare periculoasa din �nchisoarea scolii gladiatorilor.

Muntele Vezuviu era un vulcan activ. Era un loc periculos pentru a te ascunde.

Dar Spartacus stia ca el si gladiatorii sai evadati puteau gasi

o pozitie pe Muntele Vezuviu pentru a se organiza si a face planuri.

Dar un mesager vine sa-l avertizeze pe Spartacus ca romanii �nfiinteaza o tabara mai jos pentru a-i inconjura.

Senatul l-a trimis pe comandantul Claudius Glaber pentru a-l incercui pe rebeli si a opri rebeliunea.

El a reusit sa-l �mpinga pe Spartacus si pe grupul lui de rebeli in devenire �n sus pe munte, �n ceea ce parea un loc ingust,

si, prin urmare, Claudius Glaber a presupus ca nu va avea nici o problema sa - i zdrobeasca pe Muntele Vezuviu.

Plutarch descrie planul:

�Claudius a ordonat soldatilor sai sa pazeasca singurul drum de acces �ngust si dificil care conducea pe munte.

Toate celelalte parti ale muntelui erau formate din versanti abrupti si nu se putea circula pe ei. "

Singura cale de coborare a lui Spartacus si a sclavilor evadati este acum blocata.

Asediul a �nceput.

�n 73 �.C., Spartacus si tovarasul sau Crixus refuza sa moara �n arena gladiatorilor.

�mpreuna conduc o rebeliune a sclavilor,

dar acum fugarii sunt prinsi pe Muntele Vezuviu din sudul Italiei de Claudius, un ofiter roman.

Sus pe munte, Spartacus si oamenii sai �si planuiesc ingenioasa evadare,

asa cum este descrisa �n secolul al doilea de Plutarh.

�Sclavii au taiat partile utile ale vitei de vie si au tesut scari din ele.

Erau puternice si suficient de lungi, asa �nc�t, atunci c�nd au fost fixate �n v�rful piscurilor st�ncilor,

ele au ajuns p�na la nivelul c�mpiei de la poalele muntilor.

Unul dintre lucrurile care sunt foarte interesante legat de faza timpurie a revoltei lui Spartacus

este modul �n care pare sa cunoasca terenul mult mai bine dec�t oricine altcineva.

In parte, acest lucru poate fi deoarece pastorii

si alti oameni care cunosc zona din jurul muntelui Vezuviu se alatura lor, sunt empatici.

Sclavii care s-au alaturat lui Spartacus si grupului sau din mediul rural

au fost probabil, la �nceput, �n mare parte pastori

care erau sclavi care traiau independent, care aveau deja arme si erau �n conditii fizice de exceptie

care au devenit, atunci, soldati pentru aceasta armata condusa de gladiatori.

Spartacus si legiunea sa �n continua crestere sunt capabili sa coboare de pe st�nca,

ateriz�nd chiar dincolo de tabara lui Claudius.

Mai jos, romanii subestimeaza solutia sclavilor.

Trebuie sa va dati seama ca oamenii care �i urmaresc seamana mai mult

cu "politistii Keystone"(personaje comice) dec�t cu legiunile lui Cezar.

Acestia sunt tipi care nu fac parte din unitatea militara obisnuita.

Acestia sunt condusi de ofiteri care nu sunt foarte buni ofiteri

care probabil au foarte putine cunostinte privind mediul rural,

pentru ca este zona �n care se trimit sclavii.

Romanii depasesc cu mult renegatii,

dar complotul �ndraznet al sclavilor este un testament al ingeniozitatii, disperarii si urii lor fata de asupritorii lor romani.

Si spre rusinea suprema a armatei romane,

aceste mii de soldati romani si comandantul lor sunt atacati de aceasta mica trupa de gladiatori

care i - au lovit din spate, urc�nd pe st�nca pe fr�nghiile lor tesute din vita de vie.

Cu acest succes, miscarea creste, potrivit istoricului Appian.

�Multi sclavi fugari si chiar unii oameni liberi din mediul rural din jur

au venit �n acest loc pentru a se alatura lui Spartacus.

Au �nceput sa organizeze raiduri de banditi in asezarile din apropiere.

De vreme ce Spartacus a �mpartit profiturile raidului sau �n parti egale,

in cur�nd a atras un numar foarte mare de adepti ".

Singurul grup pe care Spartacus nu l-a acceptat �n trupa sa rebela au fost dezertorii din armata romana,

ceea ce poate parea ciudat, si totusi e foarte logic.

Acesti oameni au fost tocmai cei lasi.

Florus, autorul din secolul al doilea:

�Sosirea zilnica a noilor recruti a format o adevarat armata.

Au facut scuturi de forma neregulata din ramuri acoperite cu piei de animale

si sabii si sulite, topind catusele din cazarmile sclavilor.

Ceea ce nu pot face, Spartacus si oamenii lui recupereaza de la cadavre.

Lucrul uimitor despre revolta lui Spartacus este ca sclavii care sunt instruiti ca gladiatori

se inarmeaza foarte repede ca soldati,

ceea ce nu �nseamna ca lupta �n acelasi mod �n care o face armata romana

insa Spartacus �nsusi, unele surse spun ca fusese soldat.

De - a lungul anului 73 �.Hr., rebelii continua spre sud, c�stig�nd �n numar si infrangand soldatii romani.

Senatul cere altui magistrat, Comandantul Publius Varinius, sa - i opreasca.

Un calaret agil, Varinius aduce cel mai bun armasar cu el, precum si simbolul traditional roman al puterii numit �Fasces�,

un pachet de bastoane de lemn care �nconjoara un topor.

Acest lucru a simbolizat puterea magistratilor de a folosi forta pentru a face ordine

bastoane pentru a bate civili sau soldati, toporul pentru pedeapsa capitala.

Toporul se punea �ntre bastoane doar atunci c�nd comandantul se afla �n afara Romei,

deoarece, �ntr-o campanie militara, comandantul are putere data de legea martiala asupra trupelor sale.

Dar simbolurile nu prea pareau sa ii foloseasca lui Varinius �mpotriva unei armate de sclavi.

Trupele lui Spartacus i-au ins�ngerat propriile trupe, ucig�ndu-le co-comandantul.

Varinius �si pregateste oamenii ramasi pentru batalia ce urmeaza.

Spartacus, familiarizat cu strategia romana, ram�ne cu un pas �nainte, potrivit istoricului Sallust.

"Pentru a evita un atac surpriza �n timp ce au atacat satele,

rebelii au fixat cadavre proaspete la portile taberei lor,

astfel �nc�t romanii sa creada ca acolo se aflau paznici."

Odata decorul fixat, renegatii sunt liberi sa atace romanii dupa bunul plac, luandu - i complet prin surprindere.

Forta lui Spartacus este de-a dreptul de speriat.

Corpul de "ofiteri", sa le spunem asa, sunt acesti superb instruiti gladiatori cu experienta foarte dura in lupta.

Deci ei vor razbunare.

Aceasta armata doreste libertate, dar vor, de asemenea, sa arate stap�nilor romani ca sunt barbati, nu doar instrumente.

Prin ingeniozitatea sa, Spartacus marcheaza o alta victorie asupra arogantului Varinius si ia prizonieri din armata romana.

Istoricul din secolul al II-lea Appian �nregistreaza umilinta Romei.

�Romanii inca nu au considerat asta un razboi adevarat, ci mai degraba raiduri si jafuri de banditi,

Dar acesti banditi i - au �nvins pe romani .

Spartacus chiar a capturat propriul cal al lui Varinius, chiar de sub el.

Acest comandant roman a fost cat pe-aici sa fie luat prizonier de un gladiator."

Victoria este cu at�t mai dulce atunci c�nd Spartacus fura �fasciile�, simbolul suprem al puterii romane.

C�nd Spartacus �l surprinde pe Varinius �n lupta si reuseste sa surprinda nu numai calul sau de sub el, ci si fasciile sale,

aceasta este o lovitura extraordinara pentru credibilitatea lui Varinius,

dar si pentru puterea statului roman simbolizat �n acele fascii.

Spartacus devine un personaj faimos si de temut si acum comanda 70.000 de rebeli.

Dar tensiunea se construieste �ntre popularul sclav general al armatei si prietenul sau, Crixus.

Deci Spartacus le arata romanilor, �Sunt la fel de bun ca voi".

Eu, Spartacus, am luptat �n armata romana.

Am aceeasi �ntelegere a libertatii.

Am aceeasi �ntelegere a valorii vietii si a mortii pentru fiecare om, sclav sau om liber. "

Dar Crixus devine obsedat de dorinta lui de razbunare.

El nu le arata soldatilor romani nici o mila, scrie istoricul din secolul al V-lea Orosius.

"Au organizat lupte de gladiatori, folosind prizonierii pe care i - au luat.

Cei care fusesera c�ndva spectacolul acum erau spectatori."

Sclavii au devenit mai violenti cu succesul lor.

Crixus �i �ncuraja, �n timp ce Spartacus pleda pentru ordine.

Unitatea lor �ncepe sa se destrame.

Apoi Crixus �si face miscarea, dezlantuind furia sclavilor �mpotriva civililor romani fara aparare.

Istoricul Sallust descrie ce se �nt�mpla:

�Sclavii fugari au �nceput imediat sa violeze fete tinere si femei casatorite, ucig�ndu - i pe cei care au �ncercat sa se opuna.

Spartacus �nsusi nu avea nici o putere sa - i opreasca, chiar daca i - a rugat �n mod repetat sa se opreasca ".

P�na acum, sclavii erau unificati �mpotriva Romei.

Acum �ncep sa se �ntoarca unul �mpotriva celuilalt.

Este momentul pe care l-au asteptat romanii.

Sudul Italiei, 72 �.C.,

Sclavul Spartacus si armata sa de rebeli au reusit sa �nvinga si sa umileasca trupele romane trimise sa ii opreasca.

Dar acum, cand tovarasul sau Crixus �si exercita propria autoritate, conflictul vine din interior.

�n tabara improvizata a sclavilor, Spartacus �si face planuri sa traverseze Alpii,

dar Crixus are idei proprii, scrie istoricul Sallust.

"Crixus si oamenii sai au vrut sa marseze direct �mpotriva inamicului, pentru a forta o confruntare armata.

Spartacus, pe de alta parte, a avut o solutie diferita."

Crixus contesta deschis capacitatea prietenului sau de a conduce.

Unul dintre lucrurile interesante despre revolta lui Spartacus este ca el nu pare sa fi avut un plan.

�n zona �n care este, acum are zeci de mii de suporteri si trebuie sa se mute dintr-o zona �ntr-alta a Italiei

pentru a se asigura ca toata lumea are ce m�nca.

Nerabdator, Crixus abandoneaza tabara de sclavi, lu�nd cu el o factiune de soldati rebeli.

Spartacus este acum lasat sa - si conduca oamenii singur.

Cei doi barbati parcurg cai diferite �n Italia.

Cu armata sclavilor acum �mpartita, Roma se pregateste sa loveasca din greu.

Consulii Lucius Gellius Publicola si Gnaeus Cornelius Lentulus se �nt�lnesc pentru a - si planifica strategia.

Romanii s-au g�ndit simultan la sclavi ca fiind sub-umani demni de dispret,

dar au recunoscut si ca acesti sclavi au avut un succes extraordinar �n lupta �mpotriva lor.

Deci, �n multe feluri, acest lucru a fost cel mai rau cosmar al lor

ca acesti sclavi sa - i �nvinga iar si iar pe c�mpul de lupta.

Aceasta rebeliune neobisnuita arata acum mai mult ca un adevarat razboi, si cere un plan de lupta serios.

Fiecare sat �n care Spartacus intra ar putea tine o capcana sau o ambuscada

sau uneori, potrivit lui Sallust, un prieten.

Spartacus.

Multi sclavi din orase erau, prin natura, aliati empatici

si ofereau lucruri pe care stap�nii lor le - au ascuns

sau isi t�rau stap�nii afara din ascunzatorile lor.

Acesti nobili sunt dati ca premii armatei pentru a umili si mai mult aristocratia Republicii.

De la camarazii sai sclavi, Spartacus aduna si m�ncare, arme, si mai multi soldati pentru cauza sa,

dar eforturile Romei cresc si ele.

�n Muntii Garganus din coasta de est a Italiei, Crixus si factiunea sa

sunt vanate de trupele comandantului roman Gellius.

Scriitorul Plutarch scrie despre asta:

"Gellius a pornit un atac surpriza asupra fortelor lui Crixus,

care, din cauza arogantei lor, se despartisera de Spartacus ".

Istoricul Appian:

�Crixus era la comanda a 30.000 de barbati.

Au pierit doua treimi, inclusiv Crixus �nsusi ".

Armata Romana inregistreaza prima sa victorie majora �mpotriva rebelilor.

Dar maestrul este �nca �n libertate.

Romanii nu zabovesc pe c�mpul mortii si se �ndreapta spre Spartacus spre a-l zdrobi..

Orchestrand o miscare de "penseta", comandantii romani Gellius si Lentulus

asteapta prada de o parte si de alta a trecatorii montane.

Dar strategia lor simpla nu �i pregateste pentru o armata de sclavi disperati.

Unul dintre cele mai importante lucruri legate de revolta lui Spartacus

a fost ca a izbucnit �ntr-un moment �n care cele mai bune armate romane nu erau �n Italia.

Erau �n Spania sau erau plecate �n Turcia.

Trupele care au fost trimise �mpotriva lui Spartacus fusesera recent constituite.

Istoricul Appian:

�Spartacus a luptat cu toate si a �nvins pe r�nd fiecare armata romana.

Romanii au fost nevoiti sa fuga de pe c�mpul de lupta �n mare confuzie si haos. "

Ofiterii romani s-au confruntat cu o provocare militara cu adevarat formidabila,

iar Corpul Ofiterilor Romani, nefiind instruiti profesional, pur si simplu nu au fost la �naltime.

�nca o data, Spartacus a revendicat victoria asupra armatei romane.

Dar de data aceasta, victoria nu este suficienta.

Spartacus cere razbunare de s�nge pentru moartea lui Crixus.

El sacrifica 300 de prizonieri romani.

�ncepe sa se transforme �n aceasta figura contra-guvernamentala

sarbatorind �nfr�ngerea magistratilor romani, executand prizonieri romani

distrugand proprietatile celor bogati �n mediul rural,

oferind �ntr - adevar o alternativa regimului actual si de aici �si trage puterea.

Cu aceasta victorie, armata lui Spartacus are sansa de a fugi din Italia si sa fie liberi.

Dar, �n schimb, barbatii aleg sa ram�na �n imperiul pe care �l dispretuiesc at�t de mult.

Nu este �n �ntregime clar de ce fortele lui Spartacus s-au �ntors din nordul Italiei.

s-au bucurat de succes p�na la punctul �n care erau imbatati de el

si voiau sa continue

si, mai degraba dec�t sa plece, sa se intoarca acasa la viata de dinainte de sclavie,

voiau sa continue sa lupte.

Fortele sale se �ndreapta spre sud spre orasul Thuri, unde stabilesc o baza de operatii.

�n al treilea an al rebeliunii sclavilor, Roma se considera neputincioasa.

Senatul il solicita pe Marcus Licinius Crassus,

un nobil �nstarit care iubeste gloria aproape la fel de mult pe c�t iubeste banii.

Voia sa fie �n v�rful societatii romane, si asta necesita c�stigarea victoriilor militare

si astfel a fost dornic de a il �nfrange pe Spartacus,

lucru pe care il credea usor de facut pentru ca sclavii, p�na la urma, nu puteau fi cu adevarat periculosi.

Dar Crassus, �nvat�nd din esecul altora, nu - si va subestima dusmanul.

Fiind un comandant care foarte disciplinat, el �si ia misiunea �n serios,

pentru gloria lui si pentru binele Romei.

Armata �n crestere a sclavilor rebeli a lui Spartacus a devenit bine organizata si aparent imbatabila.

Acum, Marcus Licinius Crassus s-a dedicat pe sine si armata sa considerabila distrugerii lor.

Dar Crassus gaseste fortele romane nedisciplinate, lase si gata sa se retraga �n lupta.

Crassus nu va suporta acest lucru.

Dupa ce a suferit o �nfr�ngere umilitoare �mpotriva rebelilor, el ia masuri drastice.

El va �nvata trupele sale sensul ascultarii prin pedeapsa decimarii.

Decimarea a fost o pedeapsa terifianta, pentru ca barbatii erau luati �n mod arbitrar- fiecare al zecelea om.

Poate ca tu nu ai fugit.

Poate ca restul unitatii a fugit si tu ai ramas sa lupti,

dar daca nu existau martori, ai putea fi scos afara ca fiind al zecelea om.

Asa ca ai stat �ntr-o teroare absoluta st�nd �n linie

nestiind daca tu vei fi cel care va fi scos, iar moartea ta va fi oribila,

pentru ca prietenii tai vor trebui sa te bata p�na la moarte cu bete si bastoane.

Nu va fi o moarte rapida sau onorabila.

Nu vei fi �njunghiat sau nu vei primi aprobarea sa te sinucizi.

Vei fi dezonorat, si e nevoie de mult timp pentru a fi batut p�na la moarte.

Prin decimare, Crassus face ca trupele sale sa se teama de el mai mult dec�t se tem de Spartacus, dusmanul lor.

Era menit sa - i faca de rusine pe barbatii care bateau, precum si pe omul care era ucis,

chiar daca poate nu ar fi fost responsabil personal.

�n numele disciplinei, in jur de 4.000 de barbati �si �ntalnesc moartea agonizanta �n acest fel.

Dar brutalitatea �si dovedeste utilitatea.

Crassus obtine o victorie �n urmatoarea sa lupta �mpotriva armatei rebele.

Spre deosebire de adversarii anteriori ai lui Spartacus, Crassus era un soldat cu adevarat experimentat.

Stia sa antreneze o armata. Stia cum sa isi dirijeze armata.

Avea experienta necesara.

si acum pentru prima data, Spartacus se confrunta cu un adevarat general roman

nu cu un politician care conduce un grup de barbati fara experienta.

Fortele angajate- o armata romana extrem de instruita si capabila �mpotriva unei trupe de rebeli violenti disperati.

Cu Crassus �n lupta, echilibrul a �nceput sa se �ndrepte �mpotriva lui Spartacus.

Urmariti de armata lui Crassus, sclavii renegati fug �n sud,

dar Spartacus si -a planificat deja urmatoarea miscare.

Piratii controleaza apele din jurul Italiei.

Ca si Spartacus, ei traiesc sfidand legile romane... sau oricare lege.

Ei raspund doar la aur si fac trafic de sclavi.

Spartacus trimite mesageri sa negocieze cu ei.

Spartacus a �ncercat totul pentru a - si scoate oamenii din Italia �n siguranta.

�n cele din urma, �n disperare, a facut o �ntelegere cu diavolul, cu piratii cilicieni.

Cilicia este o parte din ceea ce este astazi Turcia.

si erau faimosi, acesti pirati, pentru atacarea corabiilor

dar erau faimosi si ca cei mai mari proprietari de sclavi din Mediterana.

Piratii cilicieni au facut multi bani prin capturarea si v�nzarea sclavilor.

Asa ca Spartacus trebuia sa stie

ca atunci c�nd a facut o �ntelegere cu piratii cilicieni pentru a-si aduce navele �n Italia si a-si evacua oamenii,

exista un pericol real ca piratii cilicieni sa - i v�nda pur si simplu oamenii ca sclavi.

Probabil ca avea �n minte sa treaca �n Sicilia si sa ocupe insula,

aproape preluand - o ca pe un nou teritoriu, un nou stat

�n care acesti rebeli ar fi putut sa se confrunte cu Roma �n conditiile lor.

Sclavii si piratii se pun de acord si incheie o �ntelegere.

Cilicienii sunt de acord sa transporte 2.000 dintre sclavi spre Messina, �n Sicilia.

Spartacus spera sa - si extinda rebeliunea �n timp ce ocoleasca trupele lui Crassus.

Nu au nici un moment de pierdut, caci legiunile lui Crassus se apropie,

pregatite sa prinda si sa macelareasca sclavii ca pe fiarele salbatice.

Ajunsi inainte de romani, Spartacus si hoarda lui ajung la v�rful peninsulei si nu gasesc nave.

Piratii i - au tradat, iar romanii se apropie.

Acum, Spartacus trebuie sa �ncerce sa lupte pentru a iesi din Italia,

�mpotriva unei armate care a fost disciplinata de Crassus

si care va putea �n sf�rsit sa afiseze tactica si disciplina care facea o armata romana at�t de formidabila.

Crassus joaca inteligent.

El cunoaste puterea fortelor lui Spartacus.

Stie, de asemenea, ca timpul este de partea lui.

El �i va infometa pe rebeli, incercuindu-i, scrie Plutarh.

�Aceasta mare si dificila lucrare a perfectionat-o �ntr-un interval de timp extrem de scurt

fac�nd un sant de la o mare la alta.

Deasupra marginii pam�ntului si peste el, a construit un zid foarte �nalt si puternic ".

Crassus a fost un general roman foarte modern, care, printre altele,

a stiut sa foloseasca fortificatiile de c�mp si asta �l vedem fac�nd cu Spartacus.

Proiectul, lung de 35 de mile, inalt p�na la 15 metri �naltime, este imens.

Biograful din secolul al doilea Plutarh.

"C�nd proviziile au �nceput sa se termine si Spartacus a dorit sa plece de pe peninsula

si-a dat seama de impedimentul format de perete."

Spartacus este fortat sa se deplaseze spre interior.

si totusi, fiecare �ncercare de a se deplasa spre nord este respins de perete.

Dupa 3 ani de atacuri, fortele rebele au fost inchise ca intr-o cusca.

Dar Senatul, care a ordonat lui Crassus sa puna rapid capat rebeliunii,

s-a saturat sa astepte rezultate, potrivit istoricului Appian.

"C�nd romanii au aflat de tactica de asediu a lui Crassus,

au considerat ca nu merita ca aceasta lupta �mpotriva gladiatorilor sa fie prelungita.

Un mesager ajunge �n tabara lui Crassus, purt�nd stiri de la Roma care il vor infuria.

Senatul si - a pierdut credinta �n el si i-a incredintat sarcina celui mai mare rival al sau.

Talentatul general Pompei cel Mare se �ntoarce din Spania ca erou,

dupa ce a zdrobit acolo o rascoala s�ngeroasa.

I s-a ordonat sa puna odata capat rebeliunii sclavilor.

Pompei a fost probabil unul dintre cei mai buni generali pe care Roma i-a avut vreodata

si Pompei era, ca Crassus, extrem de ambitios si avea o mai mare reputatie militara dec�t Crassus.

El are o pasiune enorma pentru gesturi teatrale.

El are un mod de a - si proiecta imaginea �n jurul lumii romane.

Are un fler de politician pe care sa fiu sincer, alti politicieni din timpul sau nu il au.

Acum a plecat sa - l invinga pe Spartacus si sa-i fure lui Crassus gloria,

asta daca nu cumva Crassus reuseste sa i-o ia inainte.

Sunt doi c�ini dupa aceeasi vulpe.

71 i.C.

Abandonat de piratii din Italia de sud, supravietuitorii revoltei sclavului Spartacus

sunt blocati �n fata trupelor generalului Crassus.

Si iata ca vine marele general Pompei, o noua amenintare la onoarea lui Crassus si la viata lui Spartacus.

Spartacus este din nou pe drum, dupa ce a infrant asediul pe care Crassus l-a construit at�t de atent.

Appian �i descrie evadarea.

�El a organizat atacuri bruste la scara mica asupra asediatorilor sai �n puncte bine alese, lovindu-i brusc si violent.

El a rastignit prizonierul roman ca o demonstratie vizuala in fata propriilor sai oameni

ca ei sa vada ceea ce li s-ar �nt�mpla daca el nu ar c�stiga."

Pe masura ce rebelii au strabatut satele, Spartacus si armata lui afla ca pericolul s-a dublat,

auzind vestea ca Pompei este, de asemenea, pe urmele lor.

Pompei si-a creat deja o reputatie de tip care face "curatenie".

El avea sa se prezinte la sf�rsitul unei lupte infricosator de grele

si pleaca cu gloria de a o fi terminat.

Pe masura ce Pompei se apropie, Crassus devine mai frenetic sa zdrobeasca rebeliunea �nainte ca el sa ajunga.

Spartacus, incercuit, asteptand sa fie atacat, trimite un mesager catre Crassus oferind un armistitiu.

Spartacus ram�ne �ncrezator, astept�nd vesti de la Crassus.

Este sigur ca romanii sunt gata sa asculte, desi rebelii �si pastreaza sabiile ascutite.

Spartacus �ncearca sa negocieze cu liderii romani, deoarece Spartacus se vede ca om liber.

Asa isi �ncepuse viata si Spartacus si - a condus armata ca o armata romana,

ca si cum ar fi avut aceeasi onoare ca si adversarii sai, romanii.

Dar c�nd mesagerul sau se �ntoarce, este clar ca romanii nu il vad pe Spartacus �n acest fel.

Este un sclav si un dusman.

Cu negocierile esuate, ziua de care Spartacus s-a temut este aici.

Chiar daca �l bate pe Crassus �n lupta, Pompei il va urmari.

Spartacus nu se poate retrage. Nu se poate preda.

Biograful din secolul al doilea Plutarh:

�Spartacus a recunoscut ca m�na lui a fost fortata si si-a aranjat �ntreaga armata �n formatiunea de lupta.

C�nd i - a fost adus calul, Spartacus si - a scos sabia si a ucis animalul.

El a proclamat ca, daca ar c�stiga batalia, nu ar avea nevoie de cal.

El ar avea mii de cai la dispozitie.

Daca ar fi sa piarda batalia, de asemenea, nu ar avea nevoie de un cal.

Apoi a descalecat, si s-a alaturat soldatilor de infanterie din trupa sa

si a pornit la lupta p�na la final.

Crassus si armata sa se �nt�lnesc cu Spartacus �n apropiere de Brundisium (Brindisi) pe calc�iul Italiei.

Si asa �ncepe batalia.

Trei ani de revolta au dus la acest meci decisiv �ntre Crassus si Spartacus,

cea mai mare confruntare �ntre doua armate puternice.

O sursa relateaza ca a fost at�t de grav ranit �n picior

�nc�t a trebuit sa coboare �n genunchi, dar a refuzat sa renunte sa lupte.

Potrivit istoricului Appian:

�Au fost atat de multi morti, �nc�t nu a fost posibila numararea lor.

Corpul lui Spartacus nu a fost niciodata gasit �.

Spartacus nu a profitat niciodata de ocazie pentru a se �ndeparta, lucru pe care l-ar fi putut face de unul singur.

Deci Spartacus a fost un om care a aratat ca are un simt al onoarii,

Un simt al onorii cel putin la fel de profund si la fel de sincer

ca cel al oricarui roman care nu a fost niciodata sclav.

Crassus �i urmareste pe supravietuitori, ucigand oricati a gasit

cu exceptia a 6.000 pe care �i captureaza si ii rastigneste pe drumul principal spre Roma.

Au fost rastigniti si pusi cam de la 9 p�na la 12 de metri unul de altul pe distanta de 200 km.

Asadar, va puteti imagina duhoarea si vederea dezgustatoare

pe care oricine ar fi avut-o calatorind pe acel drum.

Daca ai fi roman, aceasta duhoare ti-ar fi mirosit a sclavi morti.

Te - ai fi bucurat sa-i vezi pe acesti oameni, desi �n forma lor dezgustatoare, �n descompunere.

Daca ai fost sclav, acesta ar fi fost un mesaj.

Asta te-ar astepta daca te-ai revolta �mpotriva puterii Romei.

Crassus �nvinge rebeliunea sclavilor, desi unii dintre rebeli au norocul sa scape macelului

p�na c�nd Pompei, fara sa se dezminta, are ultimul cuvant..

Pompei a reusit sa se prezinte la timp ca sa urmareasca

pe cei cca 5.000 de gladiatori care au reusit sa scape de aceasta lupta, de aceasta mare lupta,

si i-a capturat sau i-a ucis pe cei ramasi.

Apoi, potrivit lui Plutarh, Pompei se asigura ca primeste toate laudele.

�Pompei a scris apoi Senatului ca, desi Crassus �i �nvinsese pe gladiatori �n lupta

Pompei a stins razboiul p�na la radacinile sale. "

Cariera lui Pompei este foarte interesanta.

De fapt, Pompei la un moment dat a fost acuzat ca a fost un "vultur".

Se hraneste cu uciderile facute de alti oameni.

Romanii s-au grabit sa dea uitarii aceasta rebeliune ur�ta a sclavilor.

C�nd totul s-a terminat, Pompei primeste un triumf,

cea mai �nalta onoare romana, pentru lupta sa cu dusmanii din Spania.

Crassus primeste abia o felicitare minora pentru eforturile sale �mpotriva sclavilor comuni care au terorizat Italia.

Desi sf�rsitul lui Spartacus �n 71 �.C. marcheaza sf�rsitul rebeliunii sclavilor din Roma,

sclavia continua sa consolideze economia imperiului in curs de extindere

dar romanii au inteles lectia.

Spartacus, �n imaginatia romana, devine aproape echivalentul unui Osama-Bin-Laden.

Este o figura �nspaim�ntatoare care e acolo, undeva.

El ram�ne o amenintare chiar si atunci c�nd nu-l poti vedea.

si �ti este teama ca va aparea �ntotdeauna un altul ca el.

Romanii si-au dat seama din aceasta revolta a sclavilor ca trebuiau sa-si pastreze armata �n forma cea mai buna.

Aceasta ar fi putut fi momentul �n care romanii au �nceput sa se g�ndeasca pentru prima data

�poate avem nevoie de o armata profesionala

pentru a fi �n siguranta acasa, precum si pentru a ne proteja �mpotriva invadatorilor straini�.

Dar chiar si un imperiu puternic nu se poate apara mereu.

Mult timp dupa ce s-a petrecut, povestea unui singur om care sta �mpotriva lui, �nca mai rezista.

Spartacus supravietuieste �n legenda p�na �n prezent.

A fost un erou popular pentru oamenii care sunt reprimati,

pentru persoanele care sunt asuprite, chiar p�na in epoca moderna.

Dar, cata vreme Imperiul domneste, acesta apartine celor puternici.

Urmeaza la �Roma, ascensiunea si caderea unui imperiu�,

Pompei si Crassus �si pun rivalitatea deoparte

pentru a-si uni fortele cu o vedeta politica �n crestere, Julius Caesar.

Cezar lanseaza un razboi brutal barbarilor din Galia.