Original subtitles

Îmi pare rău că trebuie să ne întâlnim iar în felul ăsta.

E tot ce pot azi.

Poate că data viitoare o să poţi intra.

Nu-ţi face griji. Înţeleg cât îţi e de greu.

Asta e o îmbunătăţire.

Nu eşti primul psihoterapeut cu care am vorbit,

dar eşti printre cei zece cei mai buni.

Sunt măgulit, însă, de fapt, sunt sociopsiholog.

Minunat ! Deci nu încerci să mă "repari" ?

Nici nu mi-ar trece prin cap.

Data trecută am discutat despre prieteni

şi despre crearea unui sistem de sprijin.

Sigur. Am prieteni. Pe internet.

Oameni ca mine, care nu vor să participe

la o societate muribundă.

Pentru că... ce rost are ?

- De fapt... - Ţie nu-ţi pasă.

Peste 20 de ani o să fii mort. Noi suntem cei care vor suporta

consecinţele politicii voastre a "pământului pârjolit".

Adică ?

Fukushima n-a fost un accident.

Crezi că toate incendiile şi inundaţiile sunt o coincidenţă ?

Şi n-ai observat ?

Natura ştie să ţintească oraşele

care alimentează decalajele globale şi distrug mediul.

Lumea se dezintegrează.

Civilizaţia se destramă.

UN SACRIFICIU

E uşor să vezi cum se întâmplă.

"Norul conspiraţiei" începe cu teamă.

Cu o neîncredere în societate.

Cu nevoia ca adevărul şi ordinea să liniştească haosul.

Cu grupuri de oameni care gândesc la fel,

care fac schimb de teorii antisocietate

şi creează conexiuni acolo unde nu există.

Salut, Ben, aici Max. Vreau să vezi ceva.

Îţi trimit o adresă.

Iisuse !

Crezi că s-a răzgândit ?

Nu te pierde cu firea !

Trebuie să fim rapizi. O să înceapă să golească locul.

Fii o prezenţă discretă. Datorită ei eşti aici.

Nina, el e Ben, colegul meu de la universitate.

Ben Monroe.

Însoţitorul.

Mâinile în buzunare. Nu faci decât să observi, bine ?

Sigur. Mulţumesc.

Ce s-a întâmplat aici ? Otravă ?

În mod foarte deliberat.

Pare a fi cianură. N-a fost ceva accidental.

S-au sinucis pe rând,

pentru ca fiecare om şi lucrurile sale personale să fie aranjate ordonat.

Şi mai e şi asta.

Toţi o au.

Împreună cu pata neagră.

Dră Hoffmann, uitaţi-vă.

Bilet de sinucigaş ?

- Ce scrie ? - "Sacrificiul înseamnă izbăvire."

"Ne întoarcem la sursă, pentru ca ea să trăiască."

Grupul ăsta era în atenţia voastră ?

Până acum, n-au afişat vreo ideologie extremă.

În clipa în care cineva pomeneşte de sacrificiu sau de izbăvire,

aş spune că e vorba de o sectă.

Nu fi atât de sigur.

Probabil că ai văzut semnalele de alarmă, dar nu ţi-ai dat seama.

Am terminat aici. Ieşim la aer ?

Da. Bună idee.

MAZZY: "Bună, tată. Am ajuns !"

Te simţi mai bine ?

Dumnezeule, nu.

Fiica mea... Tocmai a aterizat.

Îmi cer scuze.

Încerc să mă desprind de partea teoretică a vieţii.

Majoritatea vomită când văd prima dată un cadavru.

Eu sunt Nina.

Îmi pare bine de cunoştinţă.

Lucrare ştiinţifică ?

- O carte. - Ţi-am citit-o pe ultima.

- "Ştiinţa singurătăţii". - Adevărat ?

O întoarcere la comunitate ca cel mai important precept

al unei societăţi stabile.

Simplu. Perfect.

Nu te sfii. Toţi am citit-o.

Cum altfel crezi că ai ajuns aici ?

Ce ai vrut să spui mai devreme ? Cu "semnalele de alarmă" ?

Totul depinde de cum defineşti o "sectă".

Crezi în viaţa de apoi ?

În traiul după un set de reguli care dictează dacă eşti "primit" sau nu ?

Nu. Sunt un păgân.

Dar suntem înconjuraţi de mentalitatea asta de grup.

Ai fost vreodată în armată ?

Sau poate că ai un terapeut pe care n-ai curaj să-l provoci.

Mă străduiesc să evit toate astea.

Foarte inteligent.

Trebuie să ai grijă cui îi dai puterea ta.

TATA: "Îmi pare foarte rău, dar nu pot veni să te iau. Poţi să iei metroul ?"

"Cobori la Gneisenaustrase."

La naiba !

Scuză-mă...

Ăsta e metroul cu care ajung la Kreuzberg ?

Gneisenaustrasse...

- Da. Ăsta e. - Mulţumesc.

- Vrei să te ajut cu bagajele ? - Da, te rog. Mulţumesc.

Blestem sau protecţie ?

Blestem sau protecţie ?

E cadou de la tata.

Blestemele sunt mai mult de domeniul mamei.

Sau poate că voia să-ţi amintească să nu vorbeşti cu necunoscuţi.

Probabil că are dreptate.

Eu sunt Mazzy, aşa că nu mai suntem "necunoscuţi".

Bine... Eu sunt Martin.

- Mă bucur să te cunosc, Mazzy. - Şi eu. Adică asemenea.

- De unde vii ? - California. San Diego.

- Şi tu ? - Sunt din Berlin. Mă duc acasă.

De fapt, sunt din Kreuzberg.

Kreuzberg ? Deci aşa se pronunţă.

Nu 'Cruise-berg'.

Deci presupun că ne ducem în acelaşi loc.

Cred că da.

Sunt la etajul patru. Urcă !

Mazzy !

Nu...

"Vino la Berlin", a zis. "O să ne distrăm pe cinste", a zis.

Puteai măcar să vii să mă iei de la aeroport.

Adresa ta are vreo cinci silabe !

- Apropo, bagajele mele sunt jos. - Îmi pare foarte rău.

A fost o ocazie unică. Max m-a sunat în ultima clipă.

- Îmi pare foarte rău. - Bine...

Mi-a fost atât de dor de tine... Vino încoace.

O să mor ! Cât e ceasul ?

Înainte de a face altceva, sun-o pe mama ta, te rog.

Spune-i că ai ajuns şi eşti în siguranţă. Te rog.

Nu. Lasă-mă o clipă. Tot drumul până la aeroport

a fost doar "trafic sexual" şi "delir conştient".

Da... Dar tu nu ştii nimic despre astea.

Nu. Nimic.

Bună, mamă. Încă n-a trebuit să folosesc spray-ul cu piper.

Tata te salută. O să te sun mai târziu. Te iubesc. La revedere.

Ce mai face ?

Am încercat s-o sun ieri, s-o întreb de mâncarea ta şi de programul tău.

Nu... Uite.

Ea nu-şi face griji.

Se pare că e un "exerciţiu de încredere".

Ţi-a spus ea asta ?

Nu. Am auzit când îi spunea lui Mitch.

- Mitch ? - Da. Mitch.

În căutarea cui crezi că e ? A sinelui ?

Bine...

E un IT-st smiorcăit. Toată tărăşenia e de-a dreptul dezgustătoare.

La ce capitol ai ajuns ?

Nu lucrez pe capitole.

E în ordine. El n-o să facă purici.

Mă bucur foarte tare că eşti aici. Ştii ?

MARTIN: Bună, "nu o necunoscută".

Să te dispensezi de individ

înseamnă să te asiguri că grupul e mereu hrănit.

Un om singur e nimic.

Grupul e totul.

Bună, bunico ! Am venit !

Sunt în bucătărie !

Dumnezeule...

Eşti mereu atât de generos.

Ar trebui să-ţi creşti singură verdeţurile.

- Situaţia nu e viabilă. - Care situaţie ?

Lasă...

Meriţi să aibă cineva grijă de tine.

Ştii să farmeci omul.

Toţi ar trebui să ne gândim mai mult la ceilalţi.

Fericirea nu vine de la o singură persoană.

Vine din comunitate.

Dar uneori e important să ai ceva care e numai pentru tine.

Uneori, un om trebuie să fie o insulă.

Eşti un băiat bun.

Hai, taie acolo.

- Mulţumesc. - Bine...

Când te duci înapoi, trebuie să fii total "reformată".

Face parte din învoială, fiindcă notele tale au fost sub orice critică.

Ştiu, dar e cea mai frumoasă pedeapsă cu putinţă.

Şi partea ta din învoială...

e să vii înapoi acasă cu mine, da ?

Nu pot să plec la începutul anului şcolar.

Şi sunt presat să termin cartea.

E interesantă. Până şi ţie ţi s-ar părea interesantă.

Dacă e să judec după ultima...

Glumesc. Zi mai departe.

Bine. E o urmare.

Titlul va fi "Puterea gândirii de grup".

Asta e ceva rău ? Tu ziceai că să fii singur e rău.

Depinde.

Îi iau interviu unei fete. E un fel de sihastră.

Nu mă lasă nici măcar să intru în apartament, să vorbesc cu ea.

E ca tinerii aceia "hikikomori" cu care am discutat în Japonia.

Nu ştiu dacă am ajuns la capitolul ăla.

Sunt total izolaţi, se încuie în camerele lor,

uneori ani în şir, trăindu-şi viaţa pe internet.

- Jocuri, camere de chat... - Super !

Însă există tot felul de "prădători" care-i aşteaptă la cotitură,

ca să-i introducă în "scenarii ale persecuţiei".

Ca de exemplu ?

- Ai avea coşmaruri. - Te rog...

Prima zi e întotdeauna grea. Să nu te descurajezi.

N-ai uitat nimic ?

Mai crezi că e cea mai frumoasă pedeapsă ?

Îţi urez o zi bună. Fă-ţi prieteni !

Cum zici tu, tată.

Acest proces ne permite să cuantificăm

cantitatea exactă de substanţă din soluţia bazică.

Vă puteţi aştepta la o întrebare pe acest subiect, la un test viitor.

Vă mulţumesc !

"Ne vedem mai târziu. Scrie-mi."

- Trezeşte-te. S-a terminat. - Bună.

- Larissa. - Eu sunt Mazzy.

- Americancă ? - Da.

Da ! Să ştii că nu sunt fascistă.

Dar e atât de grozav când vine cineva nou, de acasă.

E nevoie să manifest o poziţie dominantă ?

Nu, sunt doar nişte mâţe bogate.

Câţiva dintre noi ieşim la Friedrichshain în weekend.

Vrei să vii ?

Tata nu mi-ar da voie. Nici când o să am 30 de ani.

Păcat.

Poate data viitoare.

Da. Sigur.

Vreau să le amintesc tuturor

să doneze băncii de alimente.

Şi încă avem nevoie de un acoperiş nou.

Vă puteţi înscrie la intrare.

Martin !

Bună, Lotte.

Nu pot să cred că ai reuşit să ajungi.

Sunt foarte mândru de tine.

Să facem un pic de linişte, vă rog,

pentru minunata noastră conducătoare,

Hilma.

Avem o răspundere, faţă de noi şi faţă de Mama Terra,

s-o vindecăm prin orice mijloace.

Acei unu la sută ne pradă planeta

fără remuşcări sau consecinţe.

Însă noi avem puterea să oprim consumul omenirii

şi să reducem amprenta umană pe planeta noastră.

Acum, să ne concentrăm intenţiile cu o scurtă meditaţie.

În "Originile totalitarismului",

Hannah Arendt a vorbit despre singurătate

ca fiind terenul comun pentru teroare,

esenţa unui guvern totalitar,

care se bazează pe experienţa de a nu aparţine lumii deloc.

Ceea ce se numără printre cele mai radicale

şi disperate experienţe ale omului.

Să aveţi un weekend minunat.

Vă aştept lucrările marţi.

Mulţumesc.

A fost un curs foarte frumos, mulţumim.

Arăţi mai bine.

Prezenţa ta acolo a necesitat multă hârţogăraie. Sper că a meritat.

Am aflat multe. Că am stomacul sensibil

şi că aş fi un foarte prost psiholog criminalist.

Ce vezi acolo nu mai poţi uita.

N-am mai dormit de 20 de ani.

Ceea ce ar face din tine subiectul perfect pentru un interviu.

Îmi eşti deja dator.

O previzualizare a cărţii ne-ar face să fim chit.

Mie studenţii mei nu-mi acordă atâta atenţie.

Eu sunt ceva nou, Max. Tu nu pleci niciodată.

Aşa e.

Asistenta mea mi-a zis că ai venit să vezi "spectacolul".

Am venit mai devreme.

Eşti gata să comparăm notiţe ?

Agenţia de informaţii aşteaptă cu nerăbdare concluziile tale.

Presupun că vor să fie asiguraţi că a fost un caz unic

şi nu un tipar care le-a scăpat ?

Cum am zis, nu erau în atenţia noastră.

Proprietarul casei era un medic homeopat.

Creezi un paravan atrăgător

ca să ascunzi lucrurile sinistre care se desfăşoară în subsol.

E cam simplist ce spui.

Înţeleg recompensele din "viaţa de apoi". Toţi oferă asta.

Dar cu ce îi atragi, iniţial ? Nu direct cu moartea.

Cu simţul comunităţii şi apartenenţei. Nu doar like-uri şi feedback.

E mai mult de-atât. E vorba de răspunsuri simple la marile întrebări.

Sensul vieţii e important.

Ordinea în univers e importantă.

Mi-ar prinde bine şi una, şi alta.

Bună, bunico ! Am venit !

Bunico ?

Bunico ?

Bunico...

Nu, bunico...

Nu mă lăsa singur !

- Mi-a fost dor de tine. - Ce mai faci ?

- Mazzy ? Ea e colega mea, Nina. - Bună, Nina.

Bună, Mazzy. Îmi face plăcere să te cunosc.

- E o surpriză plăcută. - Ştiu.

Şi fără cadavre în jur.

Mamă, noi ne ducem în camera mea.

Veniţi.

Cine-i momeala pentru criza vârstei de mijloc ?

- Nina ? - Da.

E doar o nesărată de la muncă.

Aşa zic toţi soţii care le aruncă soţiilor praf în ochi.

Nivelul ăsta de paranoia nu e sănătos.

Bine. Ai dreptate.

În plus, ce e bun pentru unul...

Fugi de-aici ! Să văd.

E sexy !

- L-am cunoscut în drum de la aeroport. - Atât de repede ?

- Ţi-a scris ? - Da ! Uite. De două ori.

Vrea să ne întâlnim.

Doamne !

De cât timp vă cunoaşteţi ?

De când Max a catadicsit să predea un semestru la Berkeley.

Da. Cele mai proaste note din cariera mea academică, datorită vouă.

- Cu plăcere. - Mulţumesc.

- Noroc. - Noroc.

- Ce mai face Lydia ? - Sofie...

Nu, e în ordine.

Psihoterapeutul ei spune

că "incapacitatea mea de a procesa"

e mai rea decât ultimii cinci ani ai căsniciei noastre.

Şi tu, Nina ? Unde ai studiat ?

Cambridge.

Acum mă simt "de poleială".

N-ai vrut să rămâi în Anglia ?

Familia mea n-ar fi permis asta.

Fă ceva semnificativ pentru societate, apoi vino direct acasă.

Familia e în Berlin ?

Părinţii mei au murit demult.

Dar restul sunt aici, cu ochii pe mine.

Oribil de convenţional.

În afară de faptul că lucrezi pentru guvern,

alcătuind profilul unor criminali periculoşi.

Un domeniu sumbru, dar provocator.

Scuzaţi-mă. Trebuie să răspund.

Alo ? Bine.

Alo ? Sigur. Vin acum.

- Ce s-a întâmplat ? - Trebuie să plecăm.

Petrecerea s-a sfârşit.

Fără acte, fără portofel, doar buzunare pline cu pietre.

Nu are scoică.

Ce crezi ?

Scuză-mă, de ce suntem aici ?

Două episoade de sinucidere într-o săptămână.

Trebuie să acopăr toate posibilităţile.

Oamenii îşi umplu foarte des buzunarele cu pietre şi intră în lac.

Vino. Asta nu e pentru noi.

Nu am nimic.

Nu am pe nimeni.

Nu e adevărat, Martin. Ştii asta.

Noi am fost mereu familia ta.

Şi acum eşti liber să ne îmbrăţişezi pe deplin.

N-o să mai fii niciodată singur.

Da.

Fericirea nu vine de la o singură persoană.

Vine din comunitate.

Existenţa e un ciclu continuu de moarte şi renaştere.

Şi tu eşti Phoenixul meu, Martin.

Sunt foarte onorată că te gândeşti la mine pentru acest post.

Până vineri îţi trimit strategia mea.

Caut deja oameni noi, ca să aduc iniţiative noi.

Profesorul Max Aumann are un coleg, la universitate.

Are mai mult de jumătate de milion de fani.

Prima lui carte a fost un bestseller, chiar şi în afara mediului academic.

Îţi trimit CV-ul său. Bine ?

Mulţumesc. La revedere !

- Nu-ţi place ? - Ba da. E uimitor.

- Iartă-mă. Ar fi trebuit să te întreb. - Nu, e în ordine.

Scuză-mă. E tata.

Şi... mama ta unde e ?

E acasă.

Părinţii mei s-au despărţit anul trecut.

Aşa că m-a trimis de acasă, un semestru,

ca să mănânce, să se roage, să iubească sau chestii de genul ăsta.

Cred că ţi-e foarte greu.

Dar tu ? Locuieşti cu părinţii ?

Părinţii mei au murit într-un accident de maşină, când eram mic.

Dumnezeule !

- Nu... E în ordine. - Îmi pare foarte rău.

Nu-ţi face griji. E foarte mult de-atunci.

Abia dacă-mi aduc aminte.

M-a luat bunica, să stau la ea.

Şi acum locuieşti cu ea ?

Nu. Locuiesc singur.

Mie nu-mi prea place să fiu singură.

Da, dar am prieteni.

Lucrez la o organizaţie neguvernamentală ecologistă.

Să dai ceva înapoi te ajută mult să priveşti lucrurile în perspectivă.

Da.

Da, eu practic recunoştinţa încă dinainte să fie la modă.

Aşa că înţeleg.

- Da. - Înţeleg.

Da...

"Pământul nostru arde" Hilma Fuchs.

Ce-i asta ?

Vrei să ţi-o împrumut ?

O să-ţi schimbe total perspectiva.

Noi suntem modelaţi de intenţiile noastre.

Creăm ceea ce gândim.

E în germană.

Da... Aşa e.

E vorba de dispariţia în masă

şi ce se poate face, chiar dacă am trecut de punctul critic.

Aşa e. S-a zis cu noi, nu ?

Chiar i-am spus mamei...

că n-o să fac copii ca să nu măresc populaţia,

şi a început să plângă în hohote.

Exact. Suprapopularea e o mare problemă.

Şi avem nevoie de oameni ca tine, care văd imaginea de ansamblu şi...

De fapt... ar trebui să vii.

Să faci cunoştinţă cu grupul meu.

DESCHIDE OCHII ! MANIPULAREA E REALĂ !

Dacă vrei.

- Serios ? - Sigur.

Mulţumesc.

Poftim...

Încerci să mă influenţezi ?

Doar dacă vrei să-mi arăţi "crezul" doctorului.

Din păcate, e imposibil.

Măcar ideile principale.

Voia să sublinieze un lucru.

Era profund afectat de degradarea mediului,

de nedreptatea socială la toate nivelurile.

- Aşadar, "sinucidere revoluţionară". - Exact.

A înfiinţat centre de terapie gratuită în cartierele sărace.

Era ca un sfânt local.

Cu propria sa "evanghelie", fără îndoială.

Făcea parte dintr-o eră care credea în comunitate,

în egalitate socială.

Anii '90 au fost o dură trezire la realitate pentru ei.

"Siguranţă în dictatură".

E complicat.

Şi poate că, pentru un american, nu e chiar atât de uşor de înţeles.

După ce ai plecat, i-am vizitat vecinii.

Bine...

Au zis că devenise din ce în ce mai paranoic.

Începuse să predice despre sfârşitul timpului,

despre distrugerea sistemică a mediului...

Credea că ce fac ei e pentru binele omenirii.

Ăsta era "cârligul".

Nu e un "cârlig", dacă crezi în asta.

Numai că se sfârşeşte mereu la fel. Pe rug. Li se ia liberul arbitru.

Cred că au renunţat la el de bunăvoie.

Au încercat să dea un înţeles vieţii lor.

Deci tot ce trebuie să fac e să mă arunc în flăcări ?

Ieri, aici, la lacul Liepnitz, a fost găsit cadavrul unei tinere.

Poliţiştii nu au reuşit încă s-o identifice.

E vreun fruct pe care nu-l mănânci ?

E ceva pe lista trimisă de mama ta.

De fapt, sunt multe lucruri pe lista aia.

Scria ceva de seminţe, roşii şi vinete.

Tu ce vei sacrifica azi pentru planeta ta ?

Nu te teme să te desprinzi.

Eliberează-te de frică.

Şi îmbrăţişează iubirea.

- Bună ! - Salut ! Ai venit.

Da. Bună !

- Eşti sigur că e o idee bună ? - Da. Vino.

Vreau să ţi-o prezint pe Hilma. E conducătoarea grupului.

- Martin... - Bună.

Ea e Mazzy.

E o nouă... prietenă.

Bună.

Ce plăcere îmi face să te cunosc, Mazzy !

Ne bucurăm mult să te primim aici.

Mulţumesc. Martin mi-a spus multe lucruri grozave despre grupul vostru.

Da ?

Dragul de Martin...

Deci ţi-a vorbit despre cauza noastră ?

Da, puţin.

Ne străduim să ne eliberăm de comportamentul nostru distrugător,

de legăturile noastre lumeşti,

astfel încât frumosul nostru Pământ să se poată purifica şi vindeca.

Super.

Ia asta.

Şi nu uita că nu e nicio deosebire între tine şi ea.

Toate formele de viaţă sunt interconectate.

Suntem toţi parte din întreg.

Nu-i aşa ?

Începem ?

Nu am mască.

Ia-o pe a mea.

Bun venit, tuturor !

Hilma de ce nu poartă mască ?

Ea nu se teme.

Ştiaţi că noi toţi trăim

ca americanii de clasă mijlocie, tipar perpetuat de societate şi de media,

cu maşinile lor şi aerul condiţionat...

Ştiaţi...

că, dacă am trăi toţi ca americanii din clasa de mijloc,

nu ar mai exista resurse pentru cea mai mare parte din Asia şi Africa ?

Trebuie să ne dăm seama că putem exista

doar dacă gândim ca un colectiv.

Simţiţi energia care se naşte

când gândurile colectivului nostru se concentrează şi se întrepătrund.

Să ne vizualizăm planeta vindecată.

SACRIFICIUL E IZBĂVIRE

Poliţia investighează încă decesul unei femei neidentificate,

descoperite la începutul săptămânii de un excursionist, la lacul Liepnitz.

NINA: "Revanşa ? Sâmbătă ?"

Tată, pot să mă duc mâine la Reichstag cu Larissa ?

- Cine e Larissa ? - Larissa.

Larissa, de la şcoală.

Da. Sigur.

E grozav că ai o prietenă nouă.

Şi că te interesează politica şi arhitectura.

Bine. Mulţumesc.

- Numai să ai grijă. - Da.

Iei legătura cu mine o dată la câteva ore.

- Am înţeles. - Vorbesc serios.

Fata aia de la ştiri ne-a îngrijorat pe toţi.

Tată ?

Cine era femeia de la Elsa, deunăzi ?

Nina.

Cineva de la muncă. O colegă.

Mi-ai spune dacă ai ieşi cu cineva, sau...

ceva de genul ăsta, nu ?

Dacă aş cunoaşte pe cineva şi ar fi ceva serios, da, ţi-aş spune.

Crezi că tu şi mama vă veţi împăca vreodată ?

O voi iubi mereu pe mama ta. Ştii asta.

Suntem modelaţi de intenţiile noastre.

Creăm ceea ce gândim.

Deci...

Eşti gata ?

Sper că n-o să-mi pierd acum curajul.

Nu... Sunt doar ciuperci.

Nimic sintetic.

Adevărata euforie vine din comuniunea cu Pământul.

Şi uneori asta înseamnă... să îl mănânci.

- La naiba ! Să facem asta. - Bine.

Hilma a fost uimitoare.

Magică.

Când mi-a dat lănţişorul ăsta,

am simţit energia ei.

Mie mi-a dat cenuşa asta.

E de la un scoruş străvechi.

Ca să-mi aducă aminte că e transcendentă.

Că suntem toţi transcendenţi.

Mazzy !

Mazzy !

Mazzy ?

Vino la mine...

Cunoaşterea se naşte dintr-o minte lucidă şi puritatea e deschiderea.

Ai dobândit claritatea ?

Am ieşit cu o prietenă, în Kreuzburg. Localul ăla care ţi se pare "burghez".

Mă întorc înainte de 12. Te iubesc. Tata.

Şi tu ? Sunteţi doar tu şi Mazzy împotriva lumii ?

Da.

Mama ei şi eu încă ne disecăm divorţul.

Partea bună e că a lăsat-o pe Mazzy să stea cu mine semestrul ăsta.

Pentru părinţii moderni.

Cred că tratează asta mai mult ca pe o terapie prin imersiune.

Cred că îi e greu să fie departe de fiica ei.

Însă adaptarea cognitivă survine mai repede decât credem.

De fapt, cred că aici e vorba mai mult de încredere.

Contopeşte destrămarea căsniciei cu abilitatea ta de părinte.

De fapt, e ceva mai concret.

Când Mazzy era mai mică, eram la plajă cu prietenii ei

şi Mazzy a avut un accident.

Îmi pare rău. N-am vrut să fiu iscoditoare.

Nu... E în ordine. În apă, a luat-o un curent.

Totul s-a întâmplat foarte repede. A fost înspăimântător, evident.

Când am readus-o la mal, nu s-a mai discutat decât...

cum eu îi supravegheam pe copii... şi n-am văzut ce s-a întâmplat.

Uneori, după o traumă,

trebuie să ne plasăm undeva teama şi reproşurile.

E perfect normal.

Nu mai respira.

Dar tu ai salvat-o.

De fapt, am încremenit.

Mama ei a ajuns la ea înaintea mea şi a scos-o din apă.

A fost o reacţie izvorâtă din teamă.

Desprinde-te de asta.

S-a terminat.

Ai dreptate. S-a terminat.

...străduieşte-te să te scuturi de teamă şi de ură.

Iubirea vindecă tot.

Acesta e adevărul absolut.

Tipul nu ştie să cânte. Atunci nu cânta !

Las-o în seama cuiva care ştie. Nu este...

E un principiu de bază al muzicii.

Îţi simt durerea.

N-o să mai fii niciodată singur.

Bună !

De ce nu m-ai trezit când ai ieşit, aseară ?

Erai epuizată.

Am vrut să te las să dormi.

Plus că ai 16 ani, eşti un om responsabil.

M-am speriat !

Îmi tot spui să fiu prudentă şi pe urmă ieşi ?

Am sunat-o pe mama.

- Nu-ţi face griji. N-a răspuns. - Ce ai în păr ?

- Ce faci ? - Linişteşte-te !

Nu-mi spune mie să mă liniştesc ! Urăsc toate astea.

De ce nu poţi să vii acasă şi să fii normal ?

Îţi dai seama că ne-ai distrus vieţile venind aici ?

Maz, mama ta a pus capăt căsniciei. Nu eu.

Ştii asta, da ? Mi-a cerut să plec.

A trebuit să plec şi să las un spaţiu între noi.

Nu ţi-a zis să te duci în afurisita de Europă !

- Unde crezi că te duci ? - La Elsa.

Ce ?!

Şi nu, nu vin acasă la afurisita de cină !

"Eşti la centru ?"

- Salut, Ben. - Salut. Am probleme.

Ce s-a întâmplat ?

Mazzy e supărată pe mine şi vine la voi.

Nu-ţi face griji. O să fiu eu cu ochii pe ea.

O să se poată linişti aici, şi să şi doarmă, dacă vrea.

Da, cred că e o idee bună.

- Încearcă să nu-ţi faci griji. - Mulţumesc.

N-ai pentru ce.

Mazzy ! Ce surpriză ! Intră.

Îmi pare rău că apar aşa...

Uşile noastre sunt mereu deschise.

Îl căutam pe Martin. E aici ?

Nu, draga mea. S-a întâmplat ceva ? Vino...

Tatăl meu... e un mare nesuferit.

- Te-a dezamăgit ? - Da, m-a minţit.

S-a strecurat, în toiul nopţii, să se întâlnească cu o femeie.

Eu am venit la Berlin pentru el.

Ca să-l văd.

Dar e tot timpul vorba numai de el.

Asta e ceea ce te supără cel mai tare ?

Când eram mică, am avut un accident...

E mult de-atunci. Acum sunt bine, dar...

Cred că ăsta e motivul pentru care s-au despărţit ai mei.

Asta era...

Îmi dau seama că asta te face să te simţi ruşinată.

Te întrebi dacă părinţii tăi dau vina pe tine pentru despărţirea lor ?

Şi că, poate, dacă nu erai tu, el n-ar fi plecat ?

Desprinde-te de părinţii tăi.

Cu cât încetezi mai curând să te bazezi pe ei, cu atât vei fi mai puternică.

Hilma spune că trebuie să mă desprind de el.

Ciudata din clipul pe care mi l-ai trimis ?

- Ce vrea să însemne asta ? - Înseamnă să-l ia naiba !

Dacă nu are nevoie de mine, nici eu nu am nevoie de el.

Bine.

Să ieşim în oraş !

Vino ! Vreau să mă duc la Friedrichshain.

Nu se poate !

Tata e şi mai stresat ca de obicei, din cauza fetei de la ştiri.

Tatăl tău nu trebuie să ştie !

Nu pot ! Îmi pare rău. Ar fi furioşi.

Bine. Mai am şi alţi prieteni.

Agenţia Federală de Informaţii a declarat sinuciderea în masă

o tragedie născută din ideologia grupului:

"Supravieţuirea planetei, cu orice preţ."

Ai încredere în mine ?

Să nu fii prea drastică cu corecturile, te rog.

Presiunea de a o preda mă paralizează.

Abia aştept s-o citesc.

"Puterea gândirii de grup".

Am considerat mereu că ideea de conştiinţă de masă are ceva mistic.

Sau ceva absolut înspăimântător.

Cred că există cu adevărat un "suflet colectiv".

Am văzut cum un grup capătă conştiinţa unui individ. E extraordinar.

Aproape telepatic.

Tot ce faci e pentru alţii.

Individul e înghiţit de o creatură uriaşă.

Şi, orice face creatura, tu eşti dus de val.

Probabil că ar trebui să scrii teoria asta.

Ia-o tu.

E a ta.

Tânăra găsită la lacul Liepnitz

a fost identificată drept Lotte J.

Poliţia nu are alte informaţii

referitoare la circumstanţele decesului.

Eşti cu adevărat o binecuvântare, dragă Lotte.

Nu mai am nimic de dăruit grupului.

Dar am încă atât de mult de oferit cauzei.

Sunt gata să arăt lumii ce trebuie făcut.

Un om singur e nimic.

Grupul e totul.

Martin, cum Lotte a fost recrutată de tine, îi împărtăşeşti onoarea.

CLĂDIRE EVACUATĂ ÎN VEDEREA DEMOLĂRII

Să te dispensezi de individ

înseamnă să te asiguri că grupul e mereu hrănit.

Un om singur e nimic.

Grupul e totul.

Deschideţi-vă inimile către principiile noastre fondatoare.

Sacrificiul înseamnă izbăvire.

Şi, din moarte, se naşte viaţă.

Nu vă temeţi să vă desprindeţi.

Eliberaţi-vă de teamă.

Îmbrăţişaţi iubirea.

Bună !

Totul e iubire, nu ?

Dumnezeule, unde mă duci ?

Aşteptaţi.

- Pe bune, unde suntem ? - Vino !

Nu !

Nu !

Lasă-mă ! Dă-mi drumul !

Vino !

Nu ne putem duce aşa acasă.

Vino.

Nu, te rog. Trebuie să mă întind.

Ce ?! Nu, Maz !

Vino, putem dormi în parc până ne revenim.

Serviciul de Urgenţe. Ce urgenţă aveţi ?

Ţi-e bine ?

Da...

Doamne... Să nu faci copii.

N-o să mai dormi niciodată liniştit.

Ne-am făcut griji pentru tine.

Să te băgăm la duş.

Să te scoatem din hainele astea murdare.

Nu ! Vă rog... Vreau doar să dorm.

- Mă ocup eu de asta pentru tine. - Nu ! Nu-l sunaţi pe tata !

Trebuie să scoţi otrava din organism.

Nu te putem lăsa să te duci aşa acasă.

Dă-le voie să te ajute.

Bine...

Unde e Larissa ? E bine ?

Da, e bine. Am avut eu grijă de ea.

Te vor face să te simţi mai bine, îţi promit.

- Îmi pare foarte rău... - Nu...

Alo ?

Ben, am tot încercat să te sun. E vorba de Mazzy.

Ce ?!

A ieşit pe furiş şi nu s-a întors azi-noapte.

Cum adică ?

Martin a luat hotărârea corectă când te-a adus aici.

O să avem grijă de tine.

- Mi-e atât de ruşine ! Îmi pare rău... - Nu !

Recunoşti ce ai făcut. Asta te izbăveşte.

Ştiu că tinerii de azi se simt atât de goi pe dinăuntru...

Dar tu eşti foarte deosebită.

Fără păcat.

Fără prihană.

Am ştiut de cum te-am văzut.

Nu.

E în ordine, Mazzy.

N-o să mai fii niciodată singură.

Acum eşti cu oameni cărora le pasă de tine.

Mulţumesc.

Bine...

Lasă-ne să avem grijă de tine de acum încolo.

Se pare că ai accelerat planurile noastre.

Ia legătura acum.

Putem încă salva situaţia.

Mamă, ţi-am spus că n-am idee unde e !

Pentru Dumnezeu, Elsa, trebuie să fi spus ceva.

Sunt sigur că e cu prieteni,

dar minte cu privire la prietenii cu care e, aşa că...

Vă sunt recunoscător. Mulţumesc.

- Ceva ? - Nu. Dumnezeule...

Ţi-e bine ?

Încearcă să te linişteşti. Au trecut doar câteva ore.

A lipsit toată noaptea !

Au trecut 12 ore.

- Sun la poliţie. - Nu, încă nu suna la poliţie !

Ştiu protocolul. Nu vor lua asta în serios până nu trec 24 de ore.

- Îi sun pe oamenii mei. Ei pot ajuta. - Adevărat ?

Max, tu ce zici ?

Nu sunt poliţist. Nu cunosc protocoalele.

Dar, dacă Nina are relaţii, asta va accelera lucrurile.

Crezi că exagerez, Max ?

Probabil că a rămas în vreun club şi ştie că va fi pedepsită.

Asta o să te facă să te simţi mai bine.

- Nu... - Hai, încă puţin.

Încă foarte puţin. Bravo.

Mazzy ! E în ordine.

Nu ! Nu pleca !

Mazzy !

Mazzy ! Vă rog, nu !

Mazzy !

Ca la orice purificare profundă, mai întâi o să te simţi mai rău.

Sună-l pe tata, te rog !

Acum noi suntem familia ta.

Ce naiba se întâmplă ?

- Ce este ? - Uită-te la asta.

- Cine e ? - Nu ştiu.

Sofie, tu ştii cine e ?

Am un fir !

O fată fără cunoştinţă a fost văzută

când era adusă într-un centru comunitar din Friedrichshain.

- Au anunţat poliţia ? - Desigur.

Slavă cerului. Să mergem !

Mamă ? Mazzy mi-a trimis link-ul ăsta. Mi s-a părut ciudat.

Ce vei sacrifica azi pentru planeta ta ?

Puritatea este portalul.

Ai dobândit claritatea ?

Da.

Te urăsc, naibii !

Nu !

Cum îndrăzneşti să-mi arăţi lipsă de respect ?

Martin !

Martin, te rog !

Puritatea nu poate fi atinsă.

Martin, te rog !

Mare păcat.

Dă-i ceva care s-o liniştească.

Te rog ! Nu !

Erai excepţională, Mazzy ! Aveam speranţe atât de mari pentru tine !

Ne-ai dezamăgit.

- Din nou. - Ştiu. Îmi pare rău.

Lotte e pe toate canalele de ştiri.

Eşti conştient de ce ai făcut ?

N-ai reuşit s-o recrutezi pe Mazzy.

Ne pui în pericol, pe mine şi întregul grup.

Dacă nu poţi remedia situaţia, o să fii pierdut. Un nimic !

Da.

Du-o la lac şi aşteaptă ordine.

E păcat că a trebuit să se întâmple aşa.

Poftim ?

Asta e tot ce au spus ? Nimic altceva ?

Nu ştiu mai mult decât tine.

Sunt foarte onorată că te gândeşti la mine pentru acest post.

Caut deja oameni noi, ca să aduc iniţiative noi.

Profesorul Max Aumann are un coleg, la universitate.

Are foarte mulţi fani.

Îţi trimit CV-ul său, bine ?

Da, dar repede.

Nu eşti singura persoană pe care o am în vedere pentru acest post.

Are o fiică. Mă pot folosi de ea ca să ajung mai repede la el.

Max, am o veste bună ! Îl poţi aduce pe prietenul tău.

Da, orice e anti-sistem. Am înţeles.

Ben Monroe.

Credea că ce fac ei e pentru binele omenirii.

Ce naiba se întâmplă ?

Situaţia scapă de sub control. Hilma spune să-l aduci acum !

E prea curând ! Nu e pregătit.

Inspiraţi... Şi, pe expirare...

- Scuzaţi deranjul... - Scuzaţi-ne, vă rog.

O caut pe fiica mea. A văzut-o cineva ?

E o urgenţă.

Se pare că a fost văzută când era adusă aici.

Ben...

Aş fi dorit să ne cunoaştem în alte circumstanţe.

Am auzit atât de multe despre tine, despre munca ta importantă.

Cred că atât de mulţi ascultă cuvintele tale...

Poftim ?

Ipotezele tale sunt atât de încurajatoare.

Comunitatea şi simbioza sunt leacul pentru multe dintre durerile planetei.

Nu am fi în situaţia asta dacă ne-am gândi la întreg.

Cred că e o neînţelegere. O caut pe fiica mea Mazzy.

E în ordine, Ben. Mazzy e în siguranţă. E cu prietenii mei.

Care prieteni ?

Aceştia sunt prietenii mei. Sunt familia mea.

Poţi avea încredere în ei.

Poftim ? Deci e în siguranţă ?

E important să ne populăm organizaţia

cu minţile cele mai progresive şi strălucite.

Ceea ce ai scris pe subiectul conştiinţei colective

e o inspiraţie foarte mare.

Ai o influenţă de netăgăduit.

Ai măiestria şi puterea de a ne conduce spre recunoaştere globală.

Nici măcar nu te cunosc.

Noi te cunoaştem, Ben.

Nu... M-aţi "citit" greşit.

Nu ai idee cum să-ţi repari legătura cu fiica ta.

Îţi scapă printre degete din nou, Ben.

Noi te putem ajuta. Dacă ne ajuţi.

- Chiar vrei să se ducă înapoi acasă ? - Taci ! Nu mai vorbi !

Unde este ?

Maz ?

Ben, ascultă-mă o clipă ! Încercăm să te ajutăm.

E în siguranţă ! E atât de fericită aici !

A cunoscut un băiat minunat !

I-am oferit sentimentul apartenenţei !

Ca să puteţi începe să vă vindecaţi relaţia.

O să vrea să rămână aici, cu tine. Cu noi. Asta îţi doreşti, nu ?

Ce ?! Tu, eu şi Mazzy ?

Nu există tu şi Mazzy. Nici măcar n-o cunoşti.

Eşti atât de pierdut în durerea ta...

În respingerea ta.

Egoismul tradus prin faptul că vrei să fii salvatorul fiicei tale...

Te putem scăpa de el, înlocuindu-l cu un ţel adevărat.

Puterea de a şti că schimbi lumea !

N-ar fi minunat dacă am putea trăi toţi asta împreună ?

Ce naiba se petrece aici ?

Ai avut măcar un singur gând original în viaţa ta ?

Toată vorbăraia despre "suflet colectiv" era ideea ta sau a ei ?

Ai comunitatea şi iubirea ei, dar în sufletul tău eşti singură, nu ?

Şi acum ce faci ? Îmi ţii fiica pentru răscumpărare ?

Sun la poliţie.

Dacă suntem ameninţaţi, vom devansa momentul.

Ce înseamnă asta ?

Suntem gata să facem sacrificiul suprem.

Să ne purificăm şi să o luăm de la capăt.

Ne întoarcem la sursă,

pentru ca ea să poată trăi.

Suntem onoraţi să murim pentru cauza noastră.

Am crezut că o pot ajuta pe Mazzy, dar e posibil să nu poată fi salvată.

Nu ! Nu la lac ! El nu va veni fără ea !

Alege să rămâi, Ben, şi Mazzy va avea un motiv să existe.

Să existe ?

Ben, lumea se dezintegrează.

Civilizaţia se destramă.

Ce ai spus ?

Şi nu ai observat ?

Lumea se dezintegrează.

Civilizaţia se destramă.

Cadavrul tinerei a fost găsit aici, la lacul Liepnitz.

Lacul Liepnitz ! Acolo le duceţi !

Eşti nebună.

Max, sună pe cine cunoşti la poliţie !

Maz a fost răpită.

Ce ?! Ştii unde e ?

Lacul Liepnitz. Grăbeşte-te !

Sacrificiul înseamnă izbăvire.

Şi, din moarte, se naşte viaţă.

Îmi pare foarte rău.

Am vrut să aduc o familie.

Pentru numele tău.

Să le insufli valorile tale, să-ţi perpetuezi moştenirea.

Nu. Ai încercat să creezi ceva al tău,

gândindu-te doar la tine.

Am avut cele mai mari speranţe pentru tine, Nina.

Erai o conducătoare înnăscută.

Ţi-am fost mereu credincioasă.

Mamă, te rog...

Totul va fi bine, draga mea. E în ordine.

E în ordine, Nina.

Facem asta pentru tine.

Tu eşti acum conducătoarea, Hilma.

Şi ţi-o încredinţăm pe iubita noastră fiică, Nina.

Totul va fi bine.

Acum ai şansa s-o dovedeşti.

CLĂDIRE EVACUATĂ ÎN VEDEREA DEMOLĂRII

Nu e timp pentru asta ! Ei vin după noi !

Ţelul nostru nu poate fi împlinit de după gratii !

Nina, e timpul să preiei conducerea.

Cum îşi va aminti lumea de protestul vostru ?

Cum îi vei conduce în veşnicie ?

Pot să repar totul.

O să fie bine, îţi promit. Pot să repar totul.

Pot să repar totul.

Clipa noastră a venit, în sfârşit.

Din moarte, se naşte viaţă.

Mazzy !

Mazzy !

Aici !

Vino la mine !

Mă poţi ajuta ?

Unde mă aflu ?

Mazzy !

Vino aici !

Răspândiţi-vă ! Luaţi-o spre est !

Desprinde-te...

Mazzy !

Hai, Maz...

Mazzy ! Haide !

Mazzy !

Aşa...

Aşa ! Respiră !

Dă totul afară ! Eşti cu mine.

Aşa. Eşti cu mine.

Dumnezeule...

Te iubesc atât de mult... Îmi pare atât de rău...

Existenţa e o călătorie solitară a unei morţi şi renaşteri continue.

Dar eu te văd.

Îţi simt durerea.

Stinge lumina, Elsa !

Bine, mamă !

Şi, dacă te alături familiei noastre, nu vei mai fi niciodată singur.

Aţi urmărit UN SACRIFICIU

Traducerea şi adaptarea ANCA RĂZUŞ - DIMANCEA