Original subtitles

RAIDUL VĂRGAT

COMEDIE sovietică

traducere: arianna-dana

adaptare, sincronizare: arianna-dana

Distribuţia:

Căpitanul - Alexei Gribov

Marianna - Margareta Nazarova

maimuţa grădinii zoologice din Kiev

- Bună ziua, bună ziua tovarăşi. - Un cadou de la flotă.

Mulţumesc, mulţumesc.

Lectorul nostru.

Dresorule !

Un salut marinăresc.

- Salut ! - Boţman, boţman, o bomboană !?

Hai, dă-mi.

Chiar seamănă cu mine. Măi, drace ! Uite-te !

Tovarăşe, de unde vă cunosc marinarii ?

- Cine nu-l ştie pe Suleikin ? - Unde v-aţi întâlnit cu ei ?

Într-un port la tropice, la Ecuator.

Povestiţi-mi, da...

Vrei să crezi, vrei să nu crezi, dar lucrurile au fost aşa...

- Aa, în sfârşit ! - Bună ziua.

- Suleikin. - Încântat de cunoştinţă.

Ei, în curând o să ajungeţi acasă, în Rusia.

Ştiţi, m-am cam încurcat.

- Marfa o recepţionaţi chiar pe punte. - Bine.

- Uitaţi documentele. - Bine. Mulţumesc.

Acum să mergem pe vas. Veniţi cu mine.

- Ce v-am mai aşteptat. - M-au sunat în noaptea asta

eram nepregătit şi a trebuit să merg în multe locuri.

Dacă aş fi reuşit să... Ce bucurie...

Spuneţi-mi ce s-a întâmplat cu însoţitorul pe care îl aveaţi ?

- Malarie. - Ah, malarie !

Şi, dacă nu e secret, ce marfă trebuie să însoţesc ?

- Bineînţeles. Tigri. - Tigri ? E numele firmei ?

Ce firmă ? Sunt doi lei, zece tigri.

- Cum adică lei, vorbiţi serios ? - Ce sunteţi aşa mirat ?

- Nu ştiu nimic despre asta. - O să aflaţi.

Cel mai important e să nu spuneţi nimic în plus şi totul va fi bine.

Staţi ! Dar eu mai vreau să trăiesc.

- Să trăiţi sănătos ! - Nu, eu nu pot.

Ce nu puteţi ? Vreţi să mai staţi până la vasul următor încă 5 luni ?

- Nu, eu nu pot ! - Ce nu puteţi ?

- Eu chiar nu pot ! - Ce faceţi, nu glumesc.

Nu, nu şi nu. Luaţi-vă documentele. Vă rog veniţi după mine.

- Nu, nu, aşezaţi-vă ! - Nu, veniţi cu mine !

- Nu, aşezaţi-vă ! - Cu ce drept faceţi asta ?

Nu mă mai convingeţi. Vă interzic să mă convingeţi.

Lasă. Lasă. Staţi puţin. O clipă !

- Mi-e frică să nu se întâmple ceva. - Nu se întâmplă nimic.

Doar nu vă amestecaţi. Mă înţeleg eu asupra tuturor condiţiilor.

- Da ? - Da.

- Ascultaţi... - Da.

- Eu aş fi vrut... - Da...

Fiţi linist. Calm.

- A ajuns încărcătura tovarăşe căpitan, o putem recepţiona.

- Da, foarte bine, şi eu credeam că plecăm acasă pe gol.

- Ce marfă este ? - Pe punte. 12 locuri.

Şi, totuşi, din ce e alcătuită marfa ?

- Înţelegeţi... - Linişte !

- Spuneţi că sunt 12 locuri ? - Da, da...

Şi unu, şi doi... Foarte bine.

Secundul...

- Ce e asta ? - Iertaţi-mă.

Şi acum o să-mi spună mie: vă rog ca în timpul programului

să nu distrageţi atenţia echipajului.

Lar pe dvs. vă rog ca în timpul programului de lucru

să nu distrageţi atenţia echipajului. Vă atrag atenţia !

- Deci putem încărca ? - Da, bineînţeles.

Foarte bine.

Ce aveţi în cap ?

Pieptănătura obişnuită. Modelul se cheamă: sunt prostuţa lui mama.

De ce ? Păcat că forma corespunde cu conţinutul.

Scoate-ţi imediat porcăria asta.

- Nu ştiţi că.. - Tov. Bufetieră dacă vă place

să purtaţi gunoaie pe cap, vă rog, dar nu în programul de lucru.

- Ştiţi.. - Vă rog, nu vă enervaţi.

- Nu mă enervez. - Eu asta văd după fată.

- Ce, aveţi ochi la ceafă ? - Tovarăşa bufetieră încetaţi

să mai discutaţi. - Dar eu încă nu mă cert.

- Ba vă certaţi ! - Nu mă cert.

Ba vă certaţi. Dispăreţi ! Alec Petrovici începe încărcarea

acolo, vă rog să o supravegheaţi. - Bine.

Sora mea m-a rugat să te iau în cursă, crezând că marea

o să te facă să gândeşti altfel. Trebuie, o dată şi o dată,

să faci ceva ca lumea. - M-am plictisit de toate !

Şi marea e respingătoare şi corabia dvs. e respingătoare.

- Ei, vezi ! - Şi Alec e respingător !

Alec Petrovici e sever, dar corect. Trăieşte conform sistemului.

Se leagă de mine. Nu-mi acordă atenţie.

Ei vezi, te contrazici singură.

Te rog, încetează să te mai cerţi cu el. Să se termine

războiul dintre tine şi secund. Şi în colectiv să fie pace şi linişte.

Ce e asta ? Cine a pemis asta ?

Ce e Mariusa ? Viră. Ce, ce vă uitaţi ?

Ce n-aţi mai văzut tigri ? Da ?

Şi dacă îşi dau seama că nu sunt însoţitor, ci lucrător în alimentaţie ?

Singur aţi cerut să mergeţi în locul însoţitorului bolnav.

Am cerut, am cerut pentru că nu pot trăi în clima lor.

Mă topesc ca o lumânare.

Şi eu nu mai pot ţine aici animalele cumpărate.

Mi se interzice de la ex-comert, îmi mănâncă toată valuta.

Mănâncă un cal pe zi pe valută forte şi în afară de asta

fiecare tigru costă 40.000 în aur. Crezi că e glumă ?

Încetaţi să mai argumentaţi ! Dracu ştie !? Lucram liniştit şi paşnic

la bufetul comunist. Cele mai importante chestii care le făceam

era să tai salam. Şi acum... să vezi !

Taci ! Tigrii !

- Luminează-mă tovarăşe. - Ce e ?

- Dacă aş fi ştiut care e marfa... - Nu vă impacientaţi.

Cum să nu mă neliniştesc ? O dată, aduceam girafe de la Hamburg...

- Şi ce... ? - Deodată, una şi-a ros gâtul.

- Cum şi-a ros gâtul ? - Şi l-a ros.

- De ce râdeţi ? Un scandal. Şi acum dau rapoarte.

Nu vă neliniştiţi. Animalele noastre nu-şi vor roade gâtul.

- Cursă liniştită ! - Numai bine, la revedere !

Faceţi cunoştinţă: tovarăşul Suleikin. Un dresor foarte experimentat.

Vânător. Întotdeauna lucrează singur.

O să însoţească transportul şi va hrăni animalele.

O plăcere să vă cunosc. Aveţi o meserie eroică.

Ei, cu dvs. o să fim mai liniştiţi.

Pentru deranj, nu vă deranjaţi !

Ei, se mai întâmplă.

Puneţi şi asta aici şi puteţi pleca acasă.

Compania noastră se bucură că vă avem ca şi client.

- Şi vă facem şi un mic cadou. - Ce e asta ?

- El spune că e un mic premiu. - Cine ar fi cumpărat-o de la firmă ?

- La revedere, domnule ! - La revedere !

- Da, şi cine e acolo, în sac ? - Dracu ştie !

Scuzaţi-mă, dar unde e sacul ?

Cine ştie ?!

- Nu putea să plece singur, nu ? - Desigur că nu.

Ce e Marină, m-ai confundat cu un tigru ?

Ei, Doamne, ce tigru ? Am văzut ceva acum, ceva...

- Rotundă şi merge singură. - Rotundă... să minţi mai puţin.

147 împărţit la 3 ? Drace, oricum o mănâncă.

Super. Să vedem ce vitamină pentru animale e.

Ce porcărie.

Dă-i drumul ! Lasă !

Dă-l înapoi. Hai fii omenos dă-l înapoi.

Scârbosule.

Na, dar asta nu e pentru tine !

Ţie ţi-am dat, ţie ţi-am dat, şi ţie...

Drace, toţi aveţi aceeaşi fată, descurcaţi-vă şi singuri.

Îţi arăt eu ţie !

- Tovarăşe căpitan, aveţi furci ? - Nu.

- Daţi-mi lopata de pompieri. - Vă rog.

- Uite-o acolo, pe cuşti. - Pe cuşti ? Mulţumesc.

Uite-o !

Cu grijă...

Ale-hop.

Luni, 9 iulie 1956 pe drum către Odessa

Pe vas s-au sesizat fenomene inexplicabile:

murdărirea punţii...

dispariţii de obiecte, lucruri sparte...

Superstiţii...

Oare cine se obrăzniceşte la noi pe vas ?

- Am unele bănuieli... - Da ?

- Mda.. - Spune ceva concret.

Nu pot să bănuiesc pe nimeni concret, dar judecând după caracter...

Credeţi că e capabilă de aşa ceva ?

- O piuliţă, o şaibă... - E am un bolţ.

- Ia dă-I încoace. - Şi noi avem o piuliţă.

- Ce mai mâncare ! - Bufetiero !

Of, of, draci dungaţi, ce vă mai agitaţi. Poftim !

Stai ! Na !

De ce am parte de chinurile astea ? Toată ziua să mă plimb

pe lângă voi ?

Na, ţine !

- Ce aveţi la felul doi ? - Crenvurşti.

- De ce vorbiţi la plural ?

Tovarăşi, mâncaţi borş. Astăzi borşul e aşa de bun !

Borşul de astăzi e incomestibil. Are în el piuliţe şi şaibe.

Şi tot felul de alte porcării. Chemaţi-l pe bucătar.

- Un ceas ! - Acesta nu e ceas.

Ce e de râs ? Tovarăşi, acesta e cronometrul meu.

Tovarăşe comandant, dacă ea nu are nici o vină ?

Şi atunci cine e vinovat, cine ?

Nu înţelegeţi nimic. Tăceţi. Şi eu pot să fac cu tine tot ce vreau.

Dacă vreau iţi dau un bobârnac în nas.

Şi dacă vreau: o să te ameţesc de cap.

Ordine marinărească. Aşa !

- Măricică, de ce ai luat peria ? - Nici n-am văzut-o !

M- am întors doar pentru o clipă !

- De ce staţi aici ? - Am curăţat la tine. Nu e voie ?

Te rog. Nici mulţumesc nu a spus.

Foarte frumos ! Asta da curăţenie !

- Ei, mulţumesc ! - Ce, cum ?

- Ce se întâmplă aici ? - Nu doream să mă ambalez.

- Sănătate ! - Mulţumesc.

Dar răbdarea mea s-a terminat. Sau eu sau ea.

Tovarăşi...

- Tovarăşi, eu nu sunt lector. - O să te înţelegem.

Eu sunt dresor.

Tovarăşi...

E tare cald aici, foarte cald.

Nu mai fumaţi, deschideţi luminătoarele.

Sunt deschise.

- Aici nu fumează nimeni. - Mulţumesc.

Tovarăşi...

Dragi tovarăşi marinari.

Iată, am fost rugat să fac cu voi o mică discuţie.

Să spun aşa... o informare despre tigri.

Tovarăşe dresor, puteţi să dresaţi un şoarece ?

În cămară e un şoarece şi îmi e frică să intru acolo.

Un şoarece ? Şoarecii sunt, cum să spun... Nu, nu pot dresa.

Înţelegeţi tovarăşi, şoarecele e un prădător mic...

Înţelegem.

Iar eu lucrez cu taurine.., adică cu prădătoarele mari.

Ca leii, tigri şi altele.

Cum v-aţi educat să fiţi aşa curajos ?

- Curajos ? - Da.

Păi eu din copilărie, cum să vă spun ? Aici v-am desenat ceva,

o schiţă a unui tigru, desigur...

aşa cum am putut, în secţiune.

Uitaţi-vă.

O, un tigru cu trei picioare.

Nu, are 4 picioare, nu se vede.

Tovarăşi...

În principal tigrul se compune

din trei părti.

- Partea din fată. - Capul.

- Partea din spate.

Iar aceasta, tovarăşi, e coadă.

Se vede, nu ?

Partea din mijloc e formată din: fleică, vrăbioară, muşchiuleţ...

piept, coaste...

mai departe: pulpe, ficat, uger...

- Unde e ? - Uite pe aici.

- Nu înţeleg nimic.

De altfel, mai simplu, aşa cum se spune popular

şi nu ştiinţific, sunt pierderi.

Cum să spun... căzături.

- Dar cu ce se hrăneşte ? - Se hrăneşte ?

- Da. - Acum vă răspund. Acum.

Eu am citit că tigrul se hrăneşte cu oameni.

De ce râdeţi ?

Prea bine. Se poate întâmpla şi acest lucru.

Dar, judecaţi şi singuri, tovarăşi, cu ce să se hrănească

atunci când se termină şi carnea de porc şi cea de vacă

şi untura de peşte ?

Atunci şi el haleşte oameni.

Dar asta se întâmplă în clipa în care nu are alte produse.

Atunci, cum de nu vă e frică de ei ?

Sunt dresaţi.

Puteţi crede sau nu tovarăşi dar sunt dresaţi chiar de mine.

Tigrul îşi petrece foarte sălbatic viaţa...

Scuzaţi-mă ! Ce s-a întâmplat unchiule ?

Nu mai sunt unchiul tău. Acum înţeleg cine face toate

măgăriile pe vas.

- Unchiule, n-am făcut nimic. - Nu ai făcut nimic ?

Nu vorbeam cu tine, ci cu unchiul.

- Unchiul nu mai e ! - Nu am făcut nimic.

Cine a făcut toată mizeria în cabina lui Alec Petrovici, nu tu ?

- Nu eu ! - Atunci cine ? Spune.

- Nu ştiu.

Ce e asta ? Fraţilor - pe punte !

Lasă-mă, ptiu !

Fugi de aici !

Ca să vezi cu ce cadou am fost premiaţi de firmă.

Imediat să o prindeţi şi să o înnecati !

O maimuţă pe vas e mai periculoasă ca dinamita.

Unde e dresorul ?

- Uite-l ! - Tovarăşe dresor, veniţi aici.

- Tovarăşe dresor, prindeţi-o. - Pe cine ?

- Macacul. - Nu mă ocup de maimuţe.

Mie daţi-mi un tigru, un leu, un leopard.

În cel mai rău caz un crocodil, dar de un macac - nu.

Păcat. Păcat.

Ei tovarăşi, trebuie să o prindem organizat, conform unui sistem.

Jumătate de echipaj cu secundul vor merge pe dreapta.

Eu voi merge pe bordul stâng.

Lăsaţi velele, astfel, strategic, va cădea necondiţionat

prin luminator în depozit.

Botsman şi bucătare pregătiţi-vă în depozit cu o plasă

şi în clipa în care maimuţa o să cadă acolo, voi hop...

o prindeţi. E clar ? Clar.

Să mergem.

Uite-o acolo !

Prindeţi-o ! Prindeţi-o !

Prindeţi-o !

Ţine-o !

Ţine-o, îţi spun !

Acolo, acolo !

Au prins-o.

- Au prins-o ! Au prins-o ! - Nu mai fuge.

Stai liniştită.

Obraznico !

- Stai liniştită. Liniştită ! - Când vine căpitanul...

o să-ţi arate el ce păţeşti dacă pui şaibe în borş.

Şi atunci ce am prins noi ?

Se mişca.

Deschideţi sacul.

Cu grijă ! Încet, încet, uşor.

Tovarăşe Căpitan dvs. sunteţi !

Uite unde eşti !

Cadou de la firmă.

Ştii că s-a ordonat să te înnecăm ?

Ce să fac cu tine, prietene ?

Uite, stai aici, linişte !

Intraţi.

Alec Petrovici, eu mă tot gândesc la macacul ăsta obraznic.

- Unde să o căutăm ? - Nu mai trebuie căutată.

Eu am prins-o şi... am aruncat-o peste bord.

- Da ? - Da, conform ordinului dvs.

Măi, sunteţi un om tare din fire, eu cred că nu aş fi putut.

Ce e asta ?

Asta... ? O oglindă spartă.

Mie mi s-a părut că am o expresie stranie şi sunt nebărbierit.

Uite ce e: am venit să discut despre raportul dvs.

Acum, când s-a stabilit că dificultăţile de pe vas au fost

făcute nu de Marianna, ci...

Şi ce e cu asta ? Doar nu o să-mi cer scuze.

Şi de ce nu ? Face tot posibilul să fie bună.

Nu o să-mi cer scuze. Pentru nimic în lume.

- Nu e pedagogic. - Am principiile mele.

Nici o femeie nu va primi scuze. Şi dacă vreţi să ştiţi,

ea e pentru mine mai rea decât maimuţa.

- Scuzaţi-mă ! - Vă rog.

Lemn nesimţitor ! Am să mă răzbun pe el !

Aşa că îţi repet: ca să nu te găsească trebuie să stai închisă.

O să-mi deschizi doar mie. La trei lovituri.

De trei ori. M-ai înţeles.

Uite, mai repet. Intru, unu doi trei.

Hai, deschide !

Şi primeşti o bucată de zahăr.

Unu, doi, trei. Încearcă.

Bravo ! Poftim.

Mariska, dute în cămara, avem nevoie de piper.

- Şi şoarecele ? - Hai, hai, repede.

Motea, fii drăguţ, mergi în cămară după piper.

Du-te singură. Nu-ţi fie frică. Nu e nici un şoarece.

Am avut grijă.

Ba e. L-am văzut. Motea, dragule du-te !

Nici eu nu iubesc şoarecii, dar pentru dvs. sunt gata de orice.

Când intri la stânga pe raft, o cutie galbenă,

întrerupătorul e pe stânga.

- Hai !

- Ce e acolo ? - Totul e în regulă.

De unde au apărut cursele ?

Eu le-am pus, dar nu le-am pus pentru Motea ci pentru şoarece.

Mulţumesc Motea ! Iar pentru curajul tău o să te sărut.

Am trimis o radiogramă că dvs. să fiţi repus...

... înapoi în gradul de căpitan. Ce credeţi despre asta ?

Cred că e total revoltător.

- Iertaţi-mă ce aţi spus ? - Hmm...

Alarmă ! Urme de fiare...

Urme...

- Poate că nu e o urmă de tigru. - Şi de ce e... omeneşti ?

Poate că e a ei...

Nu mai faceţi pe prostul. Cine v-a permis

să lăsaţi tigrii liberi noaptea ?

Şi de ce ? Să răspundă, de ce le dă drumul ?

Da, tovarăşi marinari, eu fac asta.

În fiecare noapte.

Tigrii trebuie să se plimbe ca să nu sufere de rahitism.

Iar noaptea eu îi scot la păscut.

- Şi-aşa am insomnii. Asta e. - Gata !

Nu, nu e gata. Dacă le mai daţi drumul o să vă pun

în lada în care e lanţul ancorei.

Daţi ceva somnifer dresorului ca să doarmă noaptea.

Iar pe dvs. Alec Petrovici vă avertizez cu mustrare:

neimplicare în problemele vasului: pe el pasc tigri.

S- a format o junglă aici !

Tovarăşe Căpitan...

Sunt gata să-mi primesc pedeapsa.

Puneţi-mă la arest, fără să-mi daţi drumul până la Odessa.

Unde să mă duc ? Ce facem Vasilii Vasilevici ?

Ei, când o să te civilizez ?

Să te şterg. Nu mă contrazice şi nu refuza. Murdărici.

Ia lingura. Ia lingură, cu mâna. Uite aşa. Bravo !

Şi acum cu grijă, pentru că mănânci ca un porc.

Lasă că-l fac eu să joace cum îi cânt.

Ce nu ştii să numeri până la trei ?

Astea sunt zgomote străine. La somn. La culcare.

Tablete de Luminal pentru somn

Aşa...

A început.

5, 6, 7, 8 şi 9...

Zece. Toţi sunt la locul lor.

Fantome.

Urmele misterioase continuă să apară, trei muncitori

de la cazane, ieşiţi la aer, susţin că au văzut noaptea un tigru

care râdea ca un om. Secundul a mai primit un advertisment.

Tovarăşe bufetieră încercaţi să luaţi poziţia verticală.

La aşa ceva nu mă aşteptam nici măcar de la o femeie.

- Respectaţi distanta ! - Nu sunt de vină, se leagănă.

- Spuneţi-mi de ce faceţi asta ? - Pentru că nu vă pot suferi.

Cavaler...

Puteţi să mă aruncaţi peste bord ca pe maimuţica,

de asta sunteţi capabil. Ciudăţenie marină !

Daţi-mi drumul ! Ah !

Marisca ! Ieşi afară la lucru.

Vine !

- Tovarăşe căpitan ! - Da.

Noi suntem o delegaţie din partea echipajului.

Vrem să discutăm despre bufetieră.

- Să-i daţi drumul. - Pentru nimic în lume.

Ea e doar veselă. Să o spânzurăm de catarg pentru asta ?

Scoateţi-vă arestata din cap !

- Aaa ! Vă faceţi termenul. - Nu e treaba dvs.

Dar din cauza dvs. puteam şi eu suferi.

- Ce fierbere au, 40% dau ? - Aha !

Ce mai om ! E dresor dar se pricepe la bucătărie.

Lar pe tine tot una e dacă te învăţ.

Cine face tocătura ?

Oleg Petrovici.

E un om serios. Ar putea fi şi căpitan.

Păi a fost căpitan, şi chiar pe vasul acesta.

- Şi l-au degradat. - Pentru ce ? La revizie ?

Pentru o pasageră. El s-a îndrăgostit nebuneşte, iar ea

şi-a bătut joc de el. Era frumoasă. Artistă.

Şi uite, ne apropiem de chei, şi pe podul de traversare

începe să-i spună, că mă rog, a uitat să-i spună că

e căsătorită. Oleg Petrovici a rămas înmărmurit.

Vaporul mergea la viteză maximă, şi aşa, am intrat în forţă

în locul de abordare.

Aşa s-a terminat căpitănia lui !

Da, reiese că omul a suferit din dragoste.

Ce are de a face dragostea aici ? Poate a fost o patimă scurtă.

Ce ai făcut, căpcăuno ?

- Fierbe ! - Spune-mi ce foloase am de la tine ?

Niciunul în afară de belele.

- Marisca ?! - Aaa ?

- Ţi-am adus prânzul. - Du-l înapoi. Declar greva foamei.

Cer ca aici să vină secundul. Până atunci nu mănânc.

- Bine. - Knân, Knâno...

- Ce fel de compot avem azi ? - De piersici.

Atunci lasă, dă-mi compotul. În rest greva foamei.

Ajutor ! Salvaţi-mă !

M-ai găsit drăcuşorule ! Ce tot umbli după mine ?

De ce m-aţi chemat ?

Vreau să-mi cer iertare pentru absolut totul.

Am ştiut dintotdeauna că sunteţi o fată răsfăţată,

fără minte, bună la nimic, dar azi am înţeles că sunteţi

capabilă să vă umiliţi doar ca să vă dau drumul.

Asta e tot ce aţi înţeles ?

Mare prostovan eşti !

- Vai !

Iertaţi-mă !

Hai să te hrănesc, hrănesc, o să creşti mare cât un tigru

o să te duci şi o să-l mănânci pe prostul ăla.

Cum de nu înţelege că îl iubesc ?!

Şi singură îmi stric relaţia cu el.

Da prost mai eşti prietene !

Iar eu, se pare, sunt şi mai prost.

Închide după mine uşa. Auzi ?

Alec Petrovici se poate intra ?

Nu, nu. Rămâneţi culcat.

Am venit la dvs. nu ca la un subordonat, ci ca de la om la om.

Tot timpul mă gândesc la Mariana.

Oare nu sunt prea sever cu ea ?

E adevărat, a avut o copilărie grea.

A fost, de fapt, greu pentru părinţii ei.

De acord. De acord.

E rău, foarte rău că nu şi-a găsit un loc în viaţă, dar...

ce spun marii scriitori, ştiţi o să vă dau un citat.

"Pe om îI formează înprejurările. "

Munca - iată ce o va salva pe Mariana.

Acea muncă nobilă ce a transformat maimuţă în om.

Ce e asta ?

Unu, doi, trei... Unu, doi, trei...

Juk, arată-i cum se face...

Unu, doi, trei...

Urme.

Marisca iar face glume.

Măi că le face ! Mă ce mai minţi !

Nu mă mai păcăleşti, ştiu...

Tigri...

Ciudate fenomene la noi pe vas.

O mână.

La cârma.

Alec Petrovici, cred că sunt bolnav.

Am fost la dvs. în cabină şi m-i s-a părut...

Ce v-i s-a părut ?

A, nu, un fleac. În ultimul timp tot mi se pare ceva.

Alec Petrovici... !

Mama. Măiculiţă !

Daţi alarma şi chemaţi-l pe dresor. Valea !

Prea târziu ! Suntem înconjuraţi.

Ieşiţi prin luminator.

Alec Petrovici !

Hei, cei de pe punte ! Aţi cârmit cam tare !

Supărat bătrânul ! A luat-o razna.

Nu v-am înţeles, repetaţi.

Daţi semalul de alarmă !

Sunt departe, să-l dea altcineva.

Mamă, mămicuţo !

Cei de la cazane... !

Tovarăşi, daţi-mi ceva de mâncare.

Am terminat greva foamei.

Aţi uitat de mine. Bineînţeles ce vă pasă vouă.

Unde te-ai băgat ? Adu plită.

Vai, băieţi. Către toţi, toţi... SăIbăticiunile au ieşit din cuşca.

Ţine-l acolo. Nu am terminat de transmis.

Împinge, împinge. Scuipă ţigara ! Te deranjează.

Nu sunt obişnuit să arunc pe punte.

Hai, hai...

Se strâmbă la mine...

Tov. Suleikin băgaţi animalele înapoi în cuşcă.

Ţineţi, ţineţi. Nu am terminat comunicarea.

Vai fraţilor... Îi cade saliva de pe colţi !

Ard ! Scuipă ! Stinge ţigara !

Scuipă... îţi ordon !

Mi s-a uscat gura. Nu am scuipat.

Unde pleci ?

Tovarăşi... se strecoară.

Unde mergi ?

Unde l-ai adus ? Du-l înapoi.

Fugi !

Tovarăşe, nu mai mestecaţi scara. Oare nu e clar ?

O să cad în apă.

Tovarăşe dresor, băgaţi-vă imediat animalele în cuşcă.

Tovarăşe dresor, imediat băgaţi-vă înapoi animalele în cuşcă.

Stânga şi dreapta doi galoşi pereche...

Nu se văd niciodată nu se ceartă...

Ah, ce să fac ce să mă fac...

Cum s-o iubesc pe Marusia ?

Ce să fac cum să fac...

Cum s-o iubesc pe Marusia ?

Chinurile iubirii... Cine-i acolo ?

Tovarăşe căpitan...

Vă raportez situaţia.

S- a eliberat puntea. Nu sunt victime.

Aştept ordinele dvs.

Eu de aici nu văd nimic.

Către toţi, toţi... Din portul Brigit am chemat în ajutorul

dresorului nostru un elicopter cu dresorul local.

Ordinul Căpitanului !

Nu loviţi tigrii cu obiecte dure.

Nu le stricaţi blana.

Marfa e a statului şi trebuie livrată întreagă şi nevătămată.

Scuzaţi-mă !

De te-ai înneca !

Fraţilor ! E de belea !

Iată-I, fraţilor ! În sfârşit ! Scapă-ne tovarase dresor !

- Ia lăsaţi-l pe dresor. - Nu, nu mă duceţi. Nu trebuie.

Nu trebuie. Nu trebuie.

Fiinţa de nimic ! Încă nu ştii ce e un boţman.

Nu poţi să mă mănânci fără hrean.

Andrei Stepanovici, uşa aţi închis-o ?

Tovarăşe dresor de ce sunteţi aici ?

De ce ? Din acelaşi motiv ca şi dumneavoastră.

Nu vreau să ajung biftec.

- Ia veniţi. Sunt animalele tale, nu ? - Ale mele.

Clar. Atunci mergeţi la ele.

Ce faci, muşti ? Dispari.

Uite aşa.

Nu trebuie.

Mă gâdili.

Dispăreţi, draci vărgaţi !

Unchiule, ce s-a întâmplat ?

Ne scufundăm, nu ?

Lăsaţi-mă să ies, nu mai fac. Ah !

Ce faceţi ? Puneţi-le la loc.

Am înţeles. Nu trebuie. Nu trebuie.

Opriţi apa. Terminaţi cu obrăzniciile.

Opriţi apa, să o ia dracu de treabă !

Ah ! Ajunge !

Luminal

De ce nu mai vine schimbul ? Oare ce fac acolo ? Taie capra ?

Deci spui că ai stat pe Derebaskova ? Tov. Dresor ?

Cu toată viteza înainte !

Cu viteză înnapoi.

Vine ! Ura !

Ura !

Ura ! Ura !

Sunt dresorul de faimă mondială Ciokolanikov.

Unde e tigrul ? ÎI voi dresa.

Aha-ha-ha-aa !

Veniţi pe punte şi băgaţi fiarele în cuşcă.

Înţeleg, eu sunt dresor, ăştia sunt tigri săIbatici.

E nevoie de artilerie...

Înapoi, plecăm, înapoi. Repede, acum.

Vă plătim în valută.

Pilot !

- Sunteţi un laş. - Nu sunt laş. Dar mă tem.

Nu mă agăţaţi, nu de pantaloni. Dă-mi drumul.

O să fac plângere.

Sunt dresor.

E un coşmar.

Zboară repede de aici.

Încotro ? Încotro ?

Dresorule ! Ce ordinar !

Unchiule, ce s-a întâmplat ?

Băieţi ! Prea bine !

Trăiască libertatea !

Uite aşa.

Hei, elicopterule... ! La-mă şi pe mine la plimbare.

- Vai ! - Fugi ! Fugi Marina !

O femeie, Marisca e pe punte. Salvaţi-o ! Salvaţi-o !

Vin în ajutor.

Tu, drăguţul meu dungat ! Pisicuţo !

Pisoi !

De fapt nu eşti înspăimântător.

Nu înţeleg nimic.

Şi nici nu o să înţelegeţi !

Plecaţi imediat de lângă fiară ! O să vă sfâşie.

Nu e treaba dvs.

- Plecaţi de aici. - Plecaţi dumneavoastră.

- Ce mai comenzi ! - Fără nimicuri.

Pisoiaş ! Săracul de tine !

Te-a zgâriat secundul, nu ?

Marisa, tine fiara, am nevoie undeva.

Ieşiţi ! Eu am să-l ţin. Aşează-te. Aşează-te !

- Fugi, până când nu-şi revin. - Nici nu mă gândesc.

Hei, cine se joacă cu cârma ?

Ţineţi cuşca, am început să alunec !

Acolo e adânc. Salvaţi-mă acum.

O să ne lovim de stânci ! Cineva să ajungă la cârmă.

Mai repede !

Vai ! Ajutaţi-mă ! Ţineţi cuşca.

Acolo e adânc, nu ştiu să înot.

Vai ! Ce se întâmplă ?

Acum o să-ţi leg labă şi n-o să te mai doară.

Uite aşa ! Dragul meu, nu te mai frământa, nu te mai atinge, nu.

Tu ce te-ai întins aici ?

Uite ce chică ai ! Ce-i în capul tău ?

Acum pieptănătura asta nu mai e la modă. Hai să te pieptăn.

Tovarăşa bufetieră, ce faceţi ?

ÎI pieptăn cu pieptănătura model: eu la tata sunt un prost.

Să ceri de la magazioner o basma.

O s-o porţi în timpul programului. Următorul !

Şi tu, bolovane, o să mă asculţi acum ?

Numai să încerce secundul să ţipe la mine.

Eliberaţi imediat puntea.

O să mergi cu mine la arest şi o să cureţi cartofi.

Ascultă Marisca ! Te rog bagă-i în cuşcă.

- Trebuie să hrănesc echipajul. - Aşa îţi trebuie.

Acum toţi sunteţi arestaţi. Şi căpitanul şi secundul,

eu sunt şef acum.

Marisca ! De ce nu-ţi fac nimic ?

Nu înţelegi ? Pe mine mă plac.

Marisa, te implor, bagă-i în cuşcă. Deja se vede Odessa.

- Să mă roage secundul. - Alec Petrovici, vă implor...

Tovarăşa bufetieră.. hhâ..

Tovarăşa bufetieră băgaţi imediat animalele în cuşcă.

Atunci când rogi ceva, se spune: te rog !

Fă-o pentru mine, pentru mine, te rog.

Te rog, bagă animalele în cuşti.

Mergeţi la casele voastre. Pas vioi, marş.

Aha, nu mă ascultaţi... ! Da ? Mergeţi !

Lasă că vă arăt eu ! Regiment roşcat.

Ce vă bateţi ? Hai mergeţi.

Marină, termină !

Lăsaţi-mă ! Hai, roade ! Na, na.

Ai grijă !

Unchiule... ! Băieţi, ajutor !

Mulţumesc.

Lăsaţi ancora în jos.

Uite, exact la fix !

Pa-pa-pa-ra...

O clipă.

- Frumos înoată. - Cine ?

Uite echipa aia în costume dungate.

Sergei, duupăăă mine...

Dungatule, dungatule, încotro ?

Tu unde te-ai urcat ? O să spargi capota.

Nu e maşina noastră, dă-te jos, jos !

Ce ai înţepenit ?

Drăguţo, te visez întotdeauna într-o formă exotică.

Ce să mă fac ?

La mine, la mine. Mai repede !

Mai repede ! Hai acasă, acasă.

Hai pe vas, hai să mergem.

Să mergem, să înnotăm.

Ascultătorule !

Vin către noi.

Priveşte, Marisca îi ţine de coadă.

- Nu de coadă.. - Ba de coadă, priveşte...

Înoată singură.

Îndepărtaţi-vă de port.

Duceţi ultima cuşca la ieşirea din coridor.

- Repede, repede. - Nu trage, nu trage...

Pentru ultimul animal pregătiţi-vă să închideţi cuşca.

Puneţi lacătul pe cuşca.

Puneţi-le la loc cuştile.

Uite unchiule, am venit şi eu, nu-i aşa ?

Ridicaţi ancora stângă.

Ce e cu tine ? Ce s-a Întâmplat ? Marianna !

Alec Petrovici, te rog, du-o la punctul medical.

Ridicaţi ancora stângă.

Unu, doi, trei...

... patru, cinci...

Scuzaţi-mă, m-aţi trecut la numărătoare.

O să stai aici până la capăt, la chei, impostorule !

Ce faceţi, îl predaţi în locul leului ?

- În cuşca asta era leul. - Leul e în cabina dresorului.

Deschide ! Acum. Cu mai mult curaj.

Deschide. Hai !

Am deschis.

- Doarme. - Hai acum.

- Încet. - Intrăm.

- În linişte.

A mâncat Luminal, l-a doborât somnul săracul.

Mai încet. Dacă îl trezeşti îţi sucesc capul.

- Legaţi-l. Legaţi-l. - Linişte !

Fiţi liniştiţi, liniştiţi.

Se preface, nemernicul. Aşteaptă să ne apropiem.

Uşor. Linişte. Mai încet. Hai !

Valea, încearcă să-l legi ca şi cu o botniţă.

- Încearcă singur ! - Uite. Ne ascultă !

Încet. Nu respira pe el. ÎI poţi trezi.

- Băieţi, trebuie să schimb umărul. - Linişte.

Mai rabdă.

Linişte...

Fraţilor, Lasă arma, fii uman...

Stai aşa, unde te scurgi ?

Ridicaţi-vă !

Linişte !

Nu aici. Aci e ocupat, ocupat.

Tovarăşi marinari, ce faceţi ?

- Şi eu ce fac. - Ieşi acum, dresorule.

- Cum e frate, ai înţepenit ?

Nu o să muşti ?

- Cu mai mult curaj. - Încet.

- Cu mai mult curaj ! - Să nu calci pe uger. Se trezeşte.

O, ce mă bucur că vă e mai bine puteţi să mergeţi singură ?

Nu v-a rugat nimeni să mă căraţi prin toată corabia.

- La revedere, Căpitane ! - Drum bun.

- Nu ne uitaţi ! - Mult noroc.

- La revedere ! - Măi tu !

- Salutările mecanicilor ! - La revedere.

La bună vedere !

Uite, priveşte înapoi.

Ei, e trist să ne despărţim ?

Nu ţi-e greu, nu ? Atunci să mergem, să nu pierzi pantalonii.

Da, şi apoi ea stătea lângă cuşti şi pângea în hohote.

Şi tot echipajul, chiar şi tigrii aveau în ochi

uite aşa lacrimi. Dacă vrei crezi, dacă nu, nu.

Ce poveste tristă ! Mariana a devenit dresoare de tigri ?

Nu, nu a devenit dresoare, dar şi-a găsit vocaţia.

Oare, o astfel de iubire nu s-a finalizat cu nimic ?

Eu I-aş fi găsit, neapărat I-aş fi găsit.

Uite acolo... Vezi ?

Tovarăşa Marianna Adrianova sunteţi chemată în culise.

S-a îmbolnăvit un artist.

- Vă rog ! - Bine.

Du-te acasă, spală vasele, pregăteşte cina şi aşteaptă-mă.

Vii repede ?

Medicul mai repede !

Mai repede, mai repede, medicul !

Lăsaţi să treacă doctorul.

- Ascultă, cum a ieşit ? - Cică a muşcat lacătul.

- Ce s-a întâmplat ? - Marianna Andreevna a rupt cuşca.

Ei, bolnavule, de ce te plângi ? Să nu te mai baţi !

De ce ai muşcat coada lui Vasea, aa ?

- Vezi, ai încasat-o ! - O să fiu şi eu cineva !

Uite, o să mă duc la scoala tehnică !

Pe cuvânt mă duc !

Bolnavul are nevoie de operaţie în condiţii clinice. Zgarda.

Ai văzut, ţi-am povestit tot adevărul...

Vreţi credeţi, vreţi nu credeţi...

Uite aşa !

Rolul Mariannei, dresoarea: Margareta Nazarova

Regizorul dresor: Constantin Constantinovskii

traducere, sincronizare, adaptare: arianna-danna

S F Â R S I T