Original subtitles

UN CUVÂNT DESPRE CANCERUL DE SÂN

Bună.

Mă numesc Therese Dodd și aceștia sunt sânii mei.

Cancerul de sân e o problemă gravă.

Detectarea timpurie poate salva vieți.

Astfel, ca serviciu public, vă voi demonstra o autoexaminare.

E ceva serios.

Ai sutien dedesubt, nu?

Nu, Joey, îmi doresc să ajut femeile.

Suntem în direct, ar fi mai bine să…

Bine, uite-i.

Ați auzit gazda spunând asta?

Să spună că suntem în direct? Da.

Dar am crezut că e o întârziere de șapte secunde.

I-ați zâmbit avocatului fiindcă v-a îndrumat să spuneți asta?

- Obiectez! - Nu.

I-am zâmbit fiindcă e drăguț.

Sunteți dată în judecată pentru două milioane.

În locul dv, aș lua-o în serios.

Primul pas spre autoexaminare e…

Nu vă mai uitați acolo! Sunt chiar aici.

Acoperă. Sau nu.

Primul lucru pe care vrei să-l faci cu…

Bine.

…e să-i atingi și să-i masezi așa.

Am pus bande de cenzură deasupra zonelor,

dar în acea zi rutina dv a fost văzută de opt milioane de case.

Nu v-a păsat, dră Dodd?

Am vrut ca femeile să afle despre cancerul la sân.

Dră Dodd, serios? De asta v-ați dezbrăcat?

Sigur. Mama a murit de cancer la sân anul trecut. De ce altceva?

Pentru că urmează să publicați o carte umoristică

și nu v-a păsat că folosiți limbaj vulgar

- în fața a opt milioane de telespectatori. - Cum adică vulgar?

- Ce cuvânt? - Cred că știți.

Nu știu. Sincer. Care?

Rimează cu „mâțe”.

„Rimează cu mâțe”?

Avem opt ani?

- Vrei să spui… - Bob, închide ușa, te rog.

Vă place să folosiți cuvinte vulgare,

- nu-i așa, dră Dodd? - Da.

Nu mai am întrebări, dle judecător.

Therese, ai mers la emisiune

- cu intenția de a-ți scoți bluza? - Nu.

Crezi că emisiunea te-a împins să faci ceva scandalos?

Da. Mereu mă pun pe mine să forțez limitele.

S-a spus că emisiunea va fi amânată

- datorită fotbalului? - Da.

Și te-ai gândit

că emisiunea va fi difuzată în perioada de siguranță?

- Ce? - Siguranță.

E după 22:00 și înainte de 06:00,

când televiziunile pot, conform regulamentului,

să prezinte nuditate și să folosească limbaj vulgar.

Bob, cum stăm cu fereastra aia?

Da, dna avocat, credeam că emisiunea începe la 22:00.

Prin urmare, cuvintele folosite și pielea pe care ai expus-o

au fost problematice doar din cauza cenzurii autoimpuse?

Nu contează. Emisiunea a fost înregistrată în Chicago,

dar transmisă în Coasta de Vest la ora 20:00.

Nu a fost decizia Theresei, ci a televiziunii.

Credea că emisiunea e în siguranță.

Ea a semnat contractul cu postul TV.

Să văd dacă am înțeles.

CNA-ul spune că pot să mă dezbrac și să vorbesc murdar la o emisiune TV,

dar postul TV nu-mi dă voie?

Lăsați-l pe avocatul dv. să pună întrebări.

Sunt doar surprinsă. Dv, nu?

Postul TV privat poate arăta aceleași chestii ca și cablul TV dar nu vor?

Procesul ăsta e o farsă.

Dl Preston și clientul său,

știu că nu pot obține două milioane.

O dau în judecată din același motiv

pentru care standardele lor sunt mai stricte.

Pentru reclame.

Dl Gardner are dreptate.

Dra Dodd nu trebuie să răspundă pentru alegerile postului.

Mi-a mai rămas o singură întrebare: premeditarea.

Dacă nu aveți dovezi că dra Dodd s-a dus la spectacol

ca să prezinte materiale indecente.

De exemplu, un număr de stand-up mai vechi, identic,

deci voi respinge cazul.

Nu înțeleg sânii.

Sunt făcuți din grăsime, se lasă, scurg și bărbații tot îi iubesc.

Parcă îi excită Jabba Hutt.

Am decis să-i botez pe ai mei. Ea e Margie.

Margie e neînțeleasă…

- Ai găsit ceva? - Nu.

Încă un număr cu sâni, dar alt material.

- E amuzantă? - Uneori. Tu ce crezi?

Pare un râs ușor. Sâni.

Bărbații fac glume cu penisuri.

Da, și astea sunt ușoare.

Ai petrecut mult timp cu Clarke.

- Da. - E totul în regulă?

Da.

Îi place să vorbească.

- Laura? - Bună, Alicia.

- Ce mai faci? - Bine.

- Nu mai ești în uniformă, căpitane. - Definitiv. Din păcate.

- De ce? - A fost alegerea mea.

Situația s-a înrăutățit.

Sunt disponibilă acum.

- Îți cauți de lucru? - Da.

Nu aici. Mă uitam pe piața locurilor de muncă.

Asta e ținuta pentru interviu.

- Deci ești aici… - Factura mea. N-am plătit-o încă.

- Doamne, îmi pare rău. - Ce? De ce?

- Am pierdut. - Am făcut tot ce-am putut.

Îmi arăți unde e Clarke Hayden?

Ușa aceea. Laura, dacă ai nevoie de ceva,

am început târziu, dacă vrei să vorbim.

Te sun.

NUMĂR NECUNOSCUT

- Alo? - Bună.

Ce părere ai de mâncarea braziliană?

Ce cred? Ce?

Da, Gus, o luăm în serios pe Maddie Hayward ca și candidată,

dar pe candidatul republican îl luăm în vizor.

- Eli! - O întrebare.

Maddie are o avere de 180 de milioane de dolari.

Are multe reclame. Vrei să spui că nu-ți faci griji?

Milionarii ăștia se epuizează mereu

fiindcă banii nu ajung departe.

Are cineva vreo întrebare despre probleme?

Eli, cum rămâne cu faptul că Peter s-a culcat cu o angajată de campanie?

Tu ești, Mitch? E o porcărie, știi bine.

E tipărită știrea, Eli.

De un reporter căzut în dizgrație.

Peter Florrick a negat categoric acuzațiile,

iar acuzatorul e mincinos.

Aveți întrebări adevărate?

Sigur. Una.

- Bine. Cine e? - Wexler Turner de la MSW.

Bine, dă-i drumul.

Ce spuneți despre faptul că angajata a identificat

un semn distinctiv pe anatomia lui Peter Florrick?

- Glumești! - Nu, domnule.

Zice că are un semn din naștere pe penis în formă de Brazilia.

Poți confirma sau infirma că Florrick are așa ceva?

Este…

Cum îndrăznești?

În sfârșit, cum îndrăznești?

E strigător la cer!

Voi vă auziți?

Gata cu apelul de dimineață pe ziua de azi.

Sună-l pe candidat.

Unde e? Sun-o pe Alicia!

Sunt Rebecca Stokes. Sunt make-up artist cu experiență.

Ați machiat-o pe acuzată în seara cu pricina?

Da. Bună, Therese.

Când machiezi oaspeții… Retrag întrebarea.

Ai făcut ceva neobișnuit cu machiajul drei Dodd?

Da.

Nu. Doar fond de ten și fard de obraz. Cum adică?

A fost ceva neobișnuit la plasament?

Plasament?

De obicei machiezi doar fața?

Uneori, și brațele.

Și ce te-a rugat Dodd să faci?

Înțeleg. Voia machiaj pe piept.

Și prin „piept” nu te referi doar la decolteu?

Ba da.

- Nu. Dar vrei să spui mai mult de atât? - Da.

Voia să-și machieze ambii sâni.

Mi s-a părut neobișnuit,

camera va vedea decolteul,

dar mi-am dat seama după ce am văzut…

Bine.

- Ce vrei? - Două milioane de dolari.

Clienta noastră nu poate plăti suma asta.

Ba da, când îi apare cartea.

Cum va arăta asta pentru postul TV,

falimentarea unei comediene a cărei mamă a murit de cancer?

De parcă am lua decența în serios.

Clienta își va cere scuze. Va face un anunț public.

Nu, mulțumesc.

Da, dle Hayden.

Nimic. Mi-am dres glasul.

Nu avem ce negocia. Ne vedem la tribunal.

„Părinții împotriva indecenței” au bombardat cu scrisori

și plângeri legate de farsa dnei Dodd.

Ne așteptăm să fim amendați de CNA,

Eli Gold: Nu le răspunde reporterilor.

- Trei milioane. - Dle Preston,

am zis că clienta nu poate…

În următoarele două zile, mă întâlnesc

cu trei membri ai consiliului ca să-i influențez.

Cele trei voturi de departajare.

Clienta voastră poate face ceva ca să ne anuleze procesul.

Să-și ceară scuze.

Să spună povestea cu mama ei care a murit de cancer

și sentimentul ei și dorința de a face ceva în privința asta.

- Anulezi procesul dacă o face? - Nu.

Anulez procesul dacă are succes.

Trebuie să convingă două dintre cele trei voturi

ca CNA să renunțe la amendă.

Dacă face asta, nu plătește nimic.

Nu avem de ales.

Știu. Nu asta e problema. Problema e ea.

- Nu vrea să o facă? - Ba da.

Doar că…

Are nevoie de o bonă.

Alicia, du-te cu ea la Washington. Ai grijă să fie cuminte.

Cary va merge cu tine.

- Nu avem nevoie de două… - Pot să stau.

- Ne lași un minut? - Sigur.

Alicia nu e în stare?

Cred că trebuie să-l folosim pe Cary.

E pe planul doi în prea multe cazuri.

- S-a plâns. - Nu era nevoie. Am observat.

Crezi că-l trag înapoi?

Ești șeful litigiului și trebuie să-l folosim pe Cary mai mult.

Asta e tot.

Ce se întâmplă acolo?

- Îmi pare bine, dle Hayden. - Și mie.

Lockhart Gardner e o firmă bună.

Are aerul unei afaceri de familie,

dar au clienți ca și Portman & Michaels.

Nu cred că…

Știi că suntem în tabere opuse în procesul ăsta?

Știu și că vrei să te extinzi din LA în Midwest.

Vrem să construim, nu să cumpărăm.

Nu e mai ușor să renovezi o casă veche decât să construiești una nouă?

Poate fundația e compromisă.

De ce nu testați fundația?

Ca să vezi dacă e compromisă.

- Firma vrea să fie cumpărată? - Nu depinde de firmă.

Depinde de tribunal, de părerea mea.

Atunci mă mai gândesc.

- Ce vreți să știți? - Nimic.

Eu vreau.

Cum e posibil să ai un semn din naștere cu forma Braziliei?

- Deci n-ai? - Nu, Jim, n-am.

- Vrei să vezi? - Uite care e problema.

Am îngropat povestea cu aventura.

E subiect de discuție pentru emisiunile de noapte.

Capcana politică perfectă.

Candidatul nu trebuie să spună

că nu are un semn din naștere pe penis.

Nu-i putem pune pe alții să spună, fiindcă n-ar știi.

- Ar putea spune soția. - Nu.

Atunci schimbăm subiectul.

Te-ai întrebat vreodată ce e cu țara asta?

Tot timpul.

Uite care e problema.

Dacă asta e capcana politică perfectă,

Indira Starr nu a fost destul de deșteaptă ca s-o gândească.

- Kresteva! - Pare a fi el.

Cred că oponentul nostru republican se ține de șmecherii.

Mă ocup eu.

- Ce ai aflat? - Să schimbăm subiectul?

Un zvon. Maddie Hayward, principalul tău adversar.

Se culcă cu ajutorul ei.

- E singură. - Ajutorul e o fată.

Bine.

Amprentele noastre nu pot apărea pe asta.

Și fă niște poze dacă poți.

Trebuie să spun la trei comisari de la CNA

că mama a murit de cancer?

Cred în tine.

- Îți place Coldplay? - Dacă-mi place?

- Destul. - Îi urăsc.

Bine.

Când ajung la partea în care mamei îi cade părul,

fredonează „Să te repar”.

Are nevoie doar de două voturi din cele trei.

- E motivată. - Bine.

Cred că e dificil cu falimentul ăsta.

Nu chiar.

Dar ați pierdut 40% dintre avocați.

Încă avem clienți importanți.

Chiar și Dreptul Familiei? Au clienți importanți?

Da. De ce?

Curiozitate neîngrădită.

Sunt de partea ta.

Ce ușor a fost!

Am crezut că trebuie să te duc alături și să-ți dau…

Deci ne putem baza pe votul tău?

Desigur.

Credeam că televiziunile

se tem prea mult de noi.

Nu noi infantilizăm divertismentul.

- Asta am zis și eu. - Câtă ipocrizie!

Vă permiteți să arătați corpuri goale

atâta timp cât sunt lovite și pline de sânge.

- De ce, Burl? Spune-ne! - Nu vorbim despre…

Bine, mulțumesc mult, comisare Gill.

N-am vorbit despre moartea mamei.

- E în regulă, Therese. - Bine.

Mulțumesc.

Drăguț prespapier. Prima lucrare de la atelierul școlii?

E din 11 septembrie.

Să-i ia naiba pe teroriști.

Știu, știu.

- Umor ucigător. - Crezi că va fi bine?

Ne susține, dar nu ne putem abate de la scenariu.

Cary?

- Domnule! - Nu știam că ești în oraș.

La muncă. La CNA.

- Dar ești încă cu… - Lockhart Gardner, da.

Colega mea, Alicia Florrick.

Tatăl meu, Jeffrey Agos.

Serios? Mă bucur să vă cunosc, dle Agos.

- Și eu. - Ce face mama?

Bine. Din câte știu, da.

- Martha? - În China. Înapoi peste o lună.

Ce-ți mai face fata?

- Fata aia? Care? - Ultima. Cea drăguță.

- Cea de la Drept? - Da.

N-am văzut-o de cinci ani.

Mi-a făcut plăcere să vă cunosc. Cary e un avocat pe cinste.

Pe cine ai venit să vezi?

Pe comisara Bix azi. Martinez, mâine.

Vrei să-ți pun o vorbă bună?

- Am luat prânzul cu amândoi. - Nu, suntem bine.

De când faci asta?

- Supraveghez casa lui Maddie? - Nu.

Asta. Afacerea.

- De ceva vreme. - Și eu.

- Ea e? - Asistenta?

- Nu. - Cine e?

- Indira Starr! - Se întâlnește cu Maddie Hayward?

Știm cine a lansat zvonul cu semnul din naștere.

Fără glume despre 11 septembrie. Ne-am înțeles?

Vai, nu!

Credeam că se întâlnește cu noi comisarul.

- Ce? - Punch Sutton.

Președintele „Părinților împotriva indecenței”.

Alo?

- Bună. Ce mai faci? - Bine.

Foarte bine, cred. Am nevoie de ajutorul tău.

Îl știi pe Eddie Kolakowski de la Armstrong, Hayes și LeGarde?

Da. Adică după nume.

L-ai putea suna să-i spui lucruri frumoase de mine?

Interviul a mers bine?

Urăsc să spun asta,

dar au zis că e între mine și încă o persoană.

- În economia asta? - Știu.

- E ca la vânătoare de vite. - Voi suna.

- Felicitări! - Nu spune asta încă.

Avem peste 3.000 de plângeri, dna comisar,

- toate privind nuditatea frontală totală. - Da.

Toate plângerile au fost organizate

- de către „Părinți împotriva indecenței”. - Și noi avem copii.

Ne îngrijorează vulgarizarea culturii noastre.

Nu e vorba de o înjurătură sau de un sân întrezărit.

- E vorba de bariere. - Dar barierele sunt deschise, domnule.

Ecranele s-au multiplicat cu iPod-uri, internet…

Ar trebui să fiți fericiți. Sunt posibilități pentru acest conținut,

dar de ce e greșit să insiști asupra unui loc

în care părinții nu trebuie să fie defensivi?

- N-o face. - Dar ați permis

exact genul ăsta de nuditate și obscenități la televizor.

Ba nu.

„Lista lui Schindler” conținea nuditate totală și a fost prezentat

fără obiecții la ora 21:00.

Chiar vreți să sugerați micul număr de striptease al dnei Dodd

e la fel ca „Lista lui Schindler”?

Dacă ai avea cancer la sân, da.

Exceptarea filmelor lui Spielberg e o restricție nedreaptă.

Nu puteți permite asta unui producător de filme și altuia nu.

N-o fac pentru un producător, ci pentru opera lui.

Dră Dodd, ce părere ai?

Nu cred că sunt mai puțin decentă decât Spielberg.

L-ați văzut mâncând?

Poate ar ajuta

dacă i-ai explica comisarei Bix motivele pentru examenul la sân.

Da. Mama a murit.

Era amuzantă și a făcut cancer la sân.

Îmi amintesc ziua în care a murit.

Cred că a avut gaze

pentru că a eliberat cea mai mare

pierdere de gaze și tot glumea pe tema asta.

Nu mi-a venit să cred.

Atât de aproape de moarte, dar tot glumea.

Nu pot s-o fac.

Știu ce vrei.

Să o țin de mână și să mă uit în ochii ei triști.

Orice altceva. Voi fi cât de melodramatică vreți,

dar nu cu asta.

- Pregătește-te să plătești două milioane. - Gill încă ne susține.

Suntem la egalitate.

Nu suntem siguri de Bix. Depinde de ziua de mâine.

- Comisarul Martinez. - Ținem legătura.

Și încă ceva.

Poate că nu e nimic, dar Burl a întrebat de firma noastră.

- Cum adică? - M-a întrebat de Capitolul 11.

Cum merge.

- Ce i-ai spus? - Că ne merge bine.

Că avem clienți importanți.

- Am spus ceva greșit? - Nu știu.

Mai era ceva?

M-a întrebat cum merge Dreptul Familiei.

O clipă, Alicia.

Ne urmărește.

De aia s-a întâlnit cu Clarke ieri.

Alicia, spune-i că ne-am pierdut principalul client, Edelstein.

Vrei să subliniez că nu ne merge bine?

Da. Te rog. Vom suna din nou.

Administratorul nostru caută un cumpărător.

- Preston se ocupă de divorțuri. - Dreptul Familiei.

Ce facem?

- Ne judecăm. - Judecătorul va fi de partea lui Clarke.

Ne trebuie 60 de milioane ca să scăpăm de el.

Am ajuns la 12 milioane.

A fost grozavă. Abia venită din armată.

Voiam doar să-ți dau o recomandare.

Da, părea grozavă.

Căutați avocați cu experiență în procese?

Între noi fie vorba, nu căutăm pe nimeni.

Nu?

Părea să creadă că e ceva de lucru.

Ne place să ne implicăm, să luăm interviuri.

Să vedem cine e acolo. La fel ca voi.

O să-i spui că nu e nicio slujbă?

Cum adică?

Crede că e între ea și altcineva.

Poți aștepta o clipă, te rog?

- Alo? - Cary e acolo?

Cary? Nu. Dle Agos?

Sunt Alicia Florrick. Stau în 206. El stă alături, în 207.

Îmi cer scuze. Mulțumesc.

Dl Kolakowski? Alo?

Alo?

Nu, doar că nu l-am văzut de ani buni.

Nu suntem apropiați.

- E lobbyist? - Da.

Da, și mama.

Noua mea mamă.

Ar trebui să iei micul dejun cu el.

- De ce? - Pentru că te-a invitat.

Am zis că suntem ocupați.

Cary, nu avem treabă. Vrea să se revanșeze.

- Sună-l. - De ce?

Fiindcă e familia ta.

Parcă mi-ar păsa mie mai mult decât ție.

Nu, mai mult pentru tine…

Nu, eu doar m-am bucurat să te văd cu familia.

Tata m-a dat afară când aveam 18 ani.

Pentru că tatăl lui l-a dat afară când avea 18 ani.

Nu mi-a dat bani. N-a vrut să știe ce fac.

Când am fost numit adjunct,

- n-a zis nimic. - Probabil de asta sună acum.

Ca să se revanșeze.

- Oamenii se schimbă. - Tu te-ai schimbat.

- Eu? Nu. - Nici nu observi.

Ești mai puternică acum.

Ești mai deșteaptă.

- Asta e bine sau rău? - Doar necesar.

Și tu. Nu mai ești ca acum patru ani.

Credeam că ești ticălos.

La naiba! Am uitat. Cred că apare la emisiunea lui Bill Maher.

- Cine? - Therese.

Voi doi vă înțelegeți bine.

Umorul ăla al sânilor, cred.

- Sună a plăcere pură. - Da.

Mergi din birou în birou, te cerți cu CNA-ul.

M-am dezbrăcat pentru fiecare.

Și cum a mers?

Comisarul Gill a făcut poze,

dar a spus în scop educațional.

Nu. Nu face asta.

Dna comisar Bix mi-a dat numărul ei.

Dar asta poate însemna orice.

- Și ați stabilit ceva? - Da.

Gata cu cenzura. Oriunde. Niciodată.

Sânii ăștia pot face orice dacă-și propun.

Am citit despre fostul tău șef, Florrick.

Are o candidatură dificilă.

- Îți place de el? - Da. E tip bun.

Nu e ușor să fii tip bun în orașul ăla.

Mama ta mi-a trimis ceva ce ai scris despre înțelegeri.

Tehnici de negociere,

- cu chip uman. - A fost inteligent.

N-am înțeles tot, dar am înțeles ceva inteligent.

Mulțumesc.

Cary,

- ce mai faci? - Bine.

- Tu? - Bine, cred.

Nu știu cât timp mai avem. Sunt bine.

- Ce vrei să spui? - Pur și simplu.

Vreau să-ți spun ceva înainte să fie prea târziu.

Sunt mândru de tine.

Și îmi pare rău.

Îmi pare rău că nu am ținut legătura.

- Cum adică „prea târziu”? - Doar vorbeam.

Cred că ar trebui să vorbim la un moment dat.

Tată, ce se întâmplă?

Scuze că te întrerup, Cary. Domnule Agos.

- Ce s-a întâmplat? - Avem o problemă.

- Comisarul Martinez a anulat. - Până când?

- N-avem timp. - La naiba!

Will și Diane ar vrea să ne întoarcem.

- E chestia cu Bill Maher. - Asta credem și noi.

Îmi pare rău, dle Agos.

Du-te și vorbim în curând.

- Sună-mă, tată. - Așa voi face.

Maddie Hayward nu e inocentă.

Am vorbit cu paznicii din cartier

și au spus că au văzut mașina Indirei Starr acolo în ultima lună.

Înainte să se ducă la revistă?

- Maddie ne-a jucat pe degete. - Ar fi logic.

Lucrurile au întorsătură.

Jim, află tot ce poți despre Maddie. Kalinda…

- Nu, mulțumesc. - Unde te duci?

Am o slujbă, Eli. Știai că e ceva temporar.

Ce faci? E și pentru Alicia, și pentru Peter.

Frumoasă încercare, dar nu.

Da?

Ne vinzi lui Preston.

Eu…

- Evaluez opțiunile. - Opțiunile?

- Nu avem opțiuni. - Ați avut șase ani de opțiuni.

Deci ne pedepsești?

Încerc să vă țin departe de lichidare.

Distrugându-ne? Vânzându-ne pe bucăți?

Nu. Făcând ce fac eu.

Cercetând unde sunt și unde nu sunt banii.

Nu e o treabă subtilă, dră Lockhart.

Ori sunt bani în portofel, ori nu.

Când nu sunt chiar dacă-ți dorești, nu înseamnă că sunt.

- Cum a fost la Washington? - Bine.

De fapt, n-a fost bine.

- Îmi pare rău. - Nu-i nimic. E doar servici.

Cum a fost la interviu?

Mulțumesc că ai sunat la Armstrong & Hayes.

Cum a mers?

Nu cred că au de lucru.

Ce au spus?

- Nu e nimic de lucru acolo. - Dar ei au spus că e.

- Au mințit. - De ce?

Ești drăguță și n-au vrut să te refuze.

Bine.

Oamenii nu sunt răi. Sunt doar mincinoși politicoși.

După câți ani te-ai întors pe piața muncii?

După 13 ani, dar eu nu sunt o comparație corectă.

Piața muncii e mai dificilă.

La câte interviuri ai fost?

Cinci, dar știam pe cineva aici.

Cunoști pe cineva? Cineva care te-ar putea ajuta?

Vreo legătură?

- Probabil. Nu știu. - Așa stau lucrurile.

Oamenii angajează oameni cunoscuți. Nu e greșit.

Așa e.

- Aveți nevoie de mine? - Da.

E în interesul tău, David.

Îl urăști pe Burl Preston la fel de mult ca noi.

Nu e așa de rău.

David, Burl Preston încearcă să cumpere firma ca să te controleze.

- Vrei să fii controlat? - Nu.

Dar nici nu vreau să fiu controlat de voi.

- Și dacă ți-am promite că nu vei fi? - Sunt deschis la discuții.

Câtă vreme contribuția mea la capital e inclusă.

Cary? Bună!

Credeam că te întorci.

Mă întorceam. Sunt la Chicago.

Tată,

ce încercai să-mi spui?

Tată, orice ar fi, mă descurc.

Uite, mi-e foarte greu să vorbesc despre asta, fiule.

Mama ta crede că ar trebui să aștept.

Tată, sunt aici

și te ascult.

Bine.

O știi pe senatoarea Byers din Illinois?

Da.

Am ocazia să-i fiu secretar de presă,

dar am nevoie de cineva care să-mi pună o vorbă bună.

Știu că cea mai bună prietenă a ei e Diane Lockhart, de la firma ta.

Speram să-i ceri să pună o vorbă bună.

Despre asta voiai să vorbim?

Da.

- Atât? - Da. Dar e mult, fiule.

Știu.

Și ar fi de mare ajutor

pentru că senatoarea Byers se bazează mult pe recomandările personale.

Aș putea vorbi eu cu Martinez, dacă te ajută.

Trebuie să închid.

Deci o întrebi pe Diane Lockhart?

Lasă-mă să mă gândesc.

Fiule, ar fi de mare ajutor.

Am spus că mă gândesc.

- Poftim? - Spun că am un semn

în formă de Brazilia.

Eu…

- Da. - Ce vrea să spun?

E un răspuns dificil.

- Răspunsul evident ar fi nu. - Da.

Amestecat cu indignare.

Nu mă descurc cu indignarea.

Dar cu râsul?

Ar fi mai ușor.

- Bine. Mulțumesc. - Cu plăcere.

Ai ocupat postul lui Cary la Procuratură?

- Nu încă. De ce? - O să-l ocupi?

Când o să am timp.

Ar trebui să te gândești la cineva.

Un fost avocat militar.

Ți-ar plăcea de ea.

- Serios? - Da.

- Te deranjează să te gândești la ea? - Nu.

- Te deranjează să vorbești cu presa? - Nu.

Bine. S-a făcut. Mersi.

Și ție.

Pa.

Ce veseli sunteți!

Am fost izolați.

Ultimul comisar nu vrea să ne audă.

E mai rău. Am dat câteva telefoane și comisarul Martinez

încă se întâlnește cu „Părinții împotriva indecenței”.

- Grozav. - Nu vrea întâlnire

cu voi, dar mâine se întâlnește cu opoziția.

Putem încerca ceva.

- Da? - Mergem.

- Unde? - La Martinez, la 18:00.

- Ni s-a retras invitația. - N-am primit mesaj.

Voia să-i audă și „Părinți împotriva indecenței” și pe noi

și nu ni s-a retras invitația.

Dai buzna.

Nu, sunt noua eu.

Miroase parfumul meu. Se numește „Acomodare”.

- E drăguț. - Mulțumesc.

Te ajung din urmă.

Deci nu vei suna?

O să-ți ignori tatăl?

- Da. - Am nevoie doar de un telefon

la Diane Lockhart.

Aveam nevoie de un apel de ziua mea.

Un telefon când eram șomer.

Știi că am fost cel mai tânăr procuror adjunct?

Noi nu facem asta, Cary.

Alte familii sar în sus de bucurie.

Știi cum îți fac eu un compliment acum?

- Cer ceva de la tine. - Tată.

Nu.

Acum câțiva ani, te-aș fi impresionat, dar s-a terminat.

Nu te voi mai suna.

Pierderea mea.

Îmi pare rău. N-am primit mesajul.

- Cary? - Doamne, nu! Nici eu.

- Voiați să anulați? - Da.

- A fost o încurcătură în program. - Acum, că suntem toți aici,

mi se pare corect.

Voiam doar să le fac pe femei conștiente de cancerul la sân.

Dezbrăcarea le făcea conștiente?

Aș face-o din nou? Nu.

Dar femeile aveau nevoie să vadă ceva memorabil.

Ceva care să le provoace.

- Sunt impresionat. - Mulțumesc, dle comisar.

Dar mi-e greu să o înțeleg pe noua Therese

cu Therese care a spus gluma asta.

„Violul nu e amuzant. Decât dacă te violează un clovn.”

- De ce e amuzant? - Nu făcea parte din actul inițial.

Înțeleg asta,

dar sunt derutată de simțul umorului al drei Dodd.

Știi că la fiecare 45 de secunde

mai are loc o agresiune sexuală în America?

Așa că nu știu dacă violul e amuzant.

Gluma nu e despre viol. E despre o juxtapunere.

Dar face de râs violul, nu? Să mai citesc o dată?

Cred că încercați să demonstrați ceva punându-i bețe în roate drei Dodd.

- Domnule. - Așa e.

- Nu e amuzant, comisare. - Therese.

Ce e? Are dreptate.

Violul nu e niciodată amuzant.

Iar asocierea dintre clovni și violuri e jignitoare.

- Și mă simt groaznic că am scris-o. - Mulțumesc, doamnă.

Dar apoi mă întreb de ce spui glumele astea.

Pentru că vorbesc urât.

Râzi de mine, dră Dodd?

Nu. Niciodată.

De aceea avem standarde,

pentru a proteja telespectatorii de indecență.

Dacă întrebarea e despre protejare, au votat cu telecomenzile.

Emisiunea are mai mulți telespectatori ca niciodată.

Trebuie să te întreb, dră Dodd, vei semna un angajament

că nu vei mai face niciodată așa ceva la televizor?

Dră Dodd?

Cred că da.

M-am ocupat de drept juridic militar timp de 12 ani,

și, înainte de asta, am fost la FDS.

- FDS? - Facultatea de Drept Stanford.

- Credeam că e jargon militar. - Nu.

Am crescut în California. Pe plaja Huntington.

- Tatăl tău a fost în armată? - Nu.

A fost profesor de neurobiologie la Irvine.

- Ai frați? - Nu, două surori.

- De ce te-ai înrolat? - Nu știu. Aveau nevoie de avocați.

Nu ducem lipsă de personal,

dar căutăm mereu, așa că vom ține CV-ul la dosar.

Ai încercat la avocații din oficiu? Mereu au nevoie de…

- Dle Florrick, bună. - Bună, Geneva.

- Tu trebuie să fii dna căpitan Hellinger. - Da, domnule.

Mă bucur să te cunosc.

- Cauți o slujbă, nu? - Da, domnule.

- Știi cât de puțin plătim? - Am auzit.

- Ai putea trăi din asta? - Sunt cumpătată.

Asta e bine.

- Când poți începe? - Acum.

- Adică, dacă vreți. - E grozav.

Primul tău caz, intrare prin efracție.

Geneva o să-ți aranjeze un separeu. Bun venit la bord!

Mulțumesc mult.

Mulțumesc pentru ajutor.

Dle judecător, rămâne problema daunelor.

Nu, rămâne întrebarea dacă negocierile au dat roade.

Am făcut eforturi să ajungem la o înțelegere,

dar rezultatele depind de ceva ce va trebui decis.

Dl Preston e rezervat.

Am fost de acord să pledăm în fața CNA-ului în numele televiziunii,

iar dacă CNA ar decide favorabil, procesul ar înceta.

- Înțeleg. N-a decis încă? - Nu încă,

dar credem că procesul trebuie respins

în baza absenței daunelor.

Daunele au fost deja stabilite.

Afiliații vor renunța la emisiunea noastră.

Da, dar dl Preston a argumentat în fața CNA-ului

că a avut loc o creștere corespunzătoare a audienței,

o creștere suficient de mare încât să compenseze pierderea.

A fost un argument în altă sală.

Onorată Instanță, acest proces e o încercare de a o pedepsi pe Theresa.

Nu există daune și procesul ar trebui respins.

- Vrei puțină apă? - Nu.

Firma mea va prelua datoria lui Lockhart Gardner

și va plăti contribuțiile

partenerilor cu drepturi egale,

dar pachetele compensatorii vor fi responsabilitatea partenerilor existenți.

Și sunteți de acord să onorați contractele cu partenerii existenți.

Doar până la anul de achiziție.

E în regulă.

Actualul contract de închiriere va fi…

Bună, Burl!

David, cu ce te putem ajuta?

Doar mă uit. Continuă.

- Dle Lee, e o chestiune privată. - Nu e deloc privată.

Aștept emanciparea. Te rog.

- Emanciparea? - Da.

Firma asta mă are la mână,

dar, după ce o cumperi, sunt liber. Aleluia!

Nu ești liber. Ai obligații la Lockhart Gardner.

Nu, partenerii mi-au rescris contractul.

Dacă firma e vândută sau absorbită, sunt liber să plec.

- Nu pot face asta. - Ba da, pot.

Poți să respingi deciziile de angajare.

Nu poți să respingi un acord nefinanciar într-un contract de parteneriat.

Firma încă merge bine.

Nu, mulțumesc.

Succes cu locul ăsta!

Din păcate, le plac intrigile mai mult decât banii.

- I-ai spus soțului tău să mă angajeze? - Nu.

El m-a angajat.

- Felicitări! - Nu i-ai spus nimic?

I-am spus că ești o avocată bună.

Bine.

Totul e nou pentru mine.

Prietenii nu-și ajutau prietenii în armată?

- Ba da, dar niciodată pe mine. - Botezul focului.

Da?

Vă tăiați singuri gâturile!

Știi cât de greu e să găsești un pețitor ca el?

De asta am făcut-o.

- Pierzi firma. - Mă ameninți?

Poți să crezi ce vrei, dar pierzi firma.

Hayden, ar trebui să faci un pas înapoi.

Ai devenit prea implicat în firma noastră.

Nu mă cunoști. Eu nu dau înapoi.

- Nici noi. - Atunci pregătiți-vă de prăbușire.

Am auzit că CNA-ul nu va amenda televiziunea.

- Da, ai scăpat. - Bine.

Trebuie să plec la Los Angeles, așa că voiam să-ți mulțumesc.

Drum bun!

Mulțumesc.

Nu mă descurc cu despărțirile. Pa!

Ce-a zis?

Pa!

- Atât? - Da.

- Altceva n-a mai zis? - Nu, de ce?

De ce te-a sărutat ieri?

E comediantă.

Mi-am petrecut ultima săptămână cu avocatul încercând cu disperare

să nu spun nimic despre Brazilia și penisuri.

Există semne din naștere mai rele.

Cum ar fi Grecia.

Cine vrea un penis care e mereu în recesiune?

Avocatul meu spune că arată ca Brazilia doar când e în erecție,

în rest, seamănă mai mult cu New Jersey.