Original subtitles

Ești cel mai nou membru de la Litigii?

Cel mai nou membru care s-a întors.

Am plecat și m-am întors.

Crezi că ai adus o contribuție demnă

de când ești aici?

De când m-am întors?

Da.

Am pledat în 140 de cazuri ca procuror districtual.

Asta mă face util în cazurile penale.

Ai rude aici?

În Chicago?

Nu, sunt căsătorită cu munca.

Dacă firma ar reduce departamentul de litigii,

de ce te-am ține pe tine și nu pe Alicia Florrick?

Am mai multă experiență în tranzacții.

Și mai multe ore facturabile.

Și nu-mi place s-o spun,

dar unii parteneri au probleme cu Alicia.

Și care sunt alea?

Problemele?

Biroul în care e.

E cel mai mare pentru un asociat de anul 4,

și singurul de la etajul 28.

Dacă firma s-ar restructura, de ce te-am păstra pe tine

- în locul altor asociați de anul patru? - Sunt bună.

Mai bună decât John Gaultner?

Nu joc jocul ăsta, dle Hayden.

- Ce joc? - Thunderdome.

Doar avocații au voie, dle.

Vrei să vezi dacă o dau în bară?

Îți urez succes cu primul tău caz.

Și uită-te la tine cu toate filele tale.

Ca un bun începător.

Poftim.

Introducere în dreptul penal, pentru orice eventualitate.

Ce zici de ironiile astea, Will? Am fost acolo la sfârșit,

acum sunt aici la început. Baftă!

Mersi, Lionel. Am auzit că te ocupi tu. Abia aștept să mă apuc de treabă.

E un caz bun.

E obosit.

Iar teoria lui despre caz e slabă.

Imaginează-ți ce jenant va fi dacă nu-l învingi.

Bine, mulțumesc. Poți pleca.

Nu NATO! Nu războiului!

Nu NATO! Nu războiului!

Nu NATO! Nu războiului!

Nu NATO! Nu războiului!

NATO E RĂU

E de la demonstrațiile anti-NATO din mai?

- Da. - Cine e acolo?

Cred că e Tyler Beacham, agresorul.

- Victima? - Obiecție.

De fapt, ambele noțiuni pot fi obiectate. Să zicem „domnul Beacham”.

Mulțumesc, Onorată Instanță. Dl Beecham e fiul clientului meu.

- Corect? - Da.

Și dă în judecată primăria pentru omor din culpă?

Oamenii noștri...

Am spus jos!

- Am spus jos! - Ce faci?

- Lasă-l în pace! Lasă-l! - Înapoi!

- Lasă-mă! - Dă-i drumul!

- Lasă-mă! - Nu, omule.

Aici ești tu împușcându-l pe Beacham cu un pistol cu electroșocuri.

M-a atacat. Mă tot ataca.

Filmarea nu arată astea.

De câte ori i-ai trimis 40.000 de volți prin corp?

Obiectez, dle judecător.

Bomba cu electroșocuri e setată la 40.000,

dar când sondele intră în contact cu pielea,

voltajul scade la 1.400.

Dacă-mi amintesc bine cursul de fizică de la Harvard, dle Deerfield,

ai dreptate. Se admite.

O mie patru sute de volți. E mult mai bine.

- Lasă-l în pace! - Încetează!

- Bine. - Tyler!

Tyler, te rog, mă auzi?

De câte ori l-ai electrocutat cu 1.400 de volți?

- De 3 ori. - Și ce s-a întâmplat

după ce l-ai împușcat a treia oară cu 1.400 de volți?

Nimic. Nu mai mișca.

- Am cerut ajutor medical... - Dar a murit înainte să ajungă ei.

Ajutați-l! Ajutați-l!

- Înapoi! Înapoi! - Ce s-a întâmplat?

Aici e.

Dă-i drumul.

Opt sute de mii.

E o sumă frumoasă pentru prima oară.

Nu cred că v-am mai văzut zâmbind, dle Hayden.

Zâmbesc.

- Bravo. - Hai s-o aruncăm înapoi.

- Ce? - Se poate mai bine.

Nici n-am întrebat-o pe logodnică.

Will, e o ofertă bună.

Primăria nu plătește pentru omor din culpă. Ai câștigat.

Dă-mi-o pe logodnică. Va face juriul să plângă.

- Putem dubla suma. - Nu.

De fapt, nu dv decideți, dle Hayden.

Dvs reprezentați creditorii.

Nu ne puteți spune să nu acceptăm un caz.

Nu ne puteți spune când să luăm un premiu. Depinde de client.

Așa ați intrat în groapă.

Pasiune mai presus de pragmatism.

A fost cât pe ce să treacă linia, nu?

Așa e. Am ripostat cum se cuvine.

Cum stăm?

Avem nevoie de 60 de milioane ca să ieșim din datorii.

David Lee a făcut rost de niște creanțe.

Cuesta a plătit.

Sweeney a fost bun.

Ne-a lăsat cu două milioane.

Ne obligă să vindem etajul 27.

Va părea sărăcăcios pe aici.

Știu.

Și totuși, pari calmă.

Proprietarul nostru a dat faliment.

Am văzut, dar cineva a preluat contractul.

Maddie Hayward.

Da, doamna de la fabrica de semiconductori.

Cred că nu înțeleg de ce e bine.

Maddie e noua membră a Asociației Femeile în Politică.

- O cunoști? - Destul.

- Vei vorbi cu ea? - Nu strică s-o întreb.

- O să câștigi cazul, nu? - Fac tot ce pot.

- Ajută-l la tribunal. - Pe Will?

- E bine. - Știu.

E mai bun când are pe cine impresiona.

Se ocupă John Gaultner. O să-i spun.

Nu. John a fost concediat.

- Când? - Acum o oră.

Mandatarul a făcut reduceri.

Kalinda, unde naiba ești? E al patrulea apel.

Am nevoie de tine.

M-ai lăsat baltă.

Da.

M-ai lăsat baltă. Cel mai prost moment al meu.

Aș vrea să-ți fi văzut fața.

Ies după doi ani de închisoare.

Mă aștept ca soția mea iubitoare să fie acolo.

În schimb, tu îmi iei banii și îmi arzi hainele.

Ai plâns?

Serios.

Te-a făcut să plângi?

Nu-mi amintesc să fi fost așa o scorpie.

Ai o memorie proastă.

Îți amintești asta?

Țin minte că erai mai bun la asta.

Sheryl Sandberg crede că putem avea totul.

Anne-Marie Savage crede că nu putem avea totul.

Mă gândesc doar: „Ce naiba?”

Ați auzit vreodată un bărbat întrebându-se dacă poate avea totul?

De ce suntem împovărate de atâta vinovăție?

Am vinovăție catolică și evreiască.

Acum mă simt vinovată și pentru feminism. Mulțumesc foarte mult.

- Maddie? - Da?

- Diane, nu? - Da. Lockhart Gardner.

- Am auzit că vom fi vecini. - Da?

Așa e. Desigur.

Sunteți la etajul 28?

De la 27 până la 29.

Vom fi deasupra și dedesubtul vostru,

dacă vrei să împrumuți o ceașcă de zahăr...

Mi-a părut bine.

De fapt, Maddie,

poate putem sta de vorbă.

Nu-mi place să spun asta, dar ești noul nostru proprietar

și am vrea să discutăm

un nou program de plată.

Sunt în drum spre o altă întâlnire.

Ce-ar fi să faci o propunere și să-mi suni echipa?

Cu ei ar trebui să vorbești.

Mulțumesc. Minunat discurs.

Ai pe cineva la firmă despre care am citit.

Cineva de la Litigiu?

- Da. Will Gardner? - Nu.

Femeia care i-a fost alături soțului ei.

Alicia Florrick? Da. E asociată.

I-am citit un interviu.

E în Comitetul de Reorganizare.

Grozav. Spune-i să sune.

Ai nevoie de o pauză?

Nici măcar nu protesta.

A venit doar să mă vadă.

- Eu credeam cu adevărat. - V-a cerut de soție?

Da. Cu o lună înainte.

Speram să ne căsătorim în august.

Atunci l-ați văzut ultima oară?

Da.

Voiam doar să-l mai țin în brațe o dată.

Nu mai am întrebări, Onorată Instanță.

O, Doamne.

Dle Deerfield, aveți întrebări?

Nu, Onorată Instanță.

- Unde e John? - Mulțumesc.

- A fost concediat. - Dră Schweikert, sunteți liberă.

Ce-ar fi să ne întâlnim din nou

mâine la 09:00?

Am întâlnirea cu Asociația Absolvenților de la Harvard și sunt sigur că...

Dlor avocați, vă rog să vă apropiați.

Dră Schweikert, rămâneți în boxa martorilor.

Sunt sigur că știți cu toții

regula 243 a Curții din Illinois, care a intrat în vigoare anul trecut.

Împrospătați-mi memoria.

Nu am avut ocazia să o aplicăm până acum.

„Curtea le permite juraților din cazurile civile

să prezinte întrebări scrise adresate martorilor.”

Tocmai am primit o întrebare de la juriu.

Acum, regula îmi cere să întreb dacă aveți obiecții.

Eu am, Onorată Instanță.

Mi-am conceput cazul ca juriul să ajungă la o anumită concluzie.

Dacă le dăm voie să ne ducă în zboruri fanteziste...

Înclin să te contrazic, dle Deerfield.

Profesorul meu de procedură civilă de la Harvard spunea:

„Nu poți avea niciodată prea mulți cavaleri în căutarea dreptății.”

Înapoi, vă rog.

- Ce părere ai? - Ar putea fi bine.

Ne va oferi informații despre gândirea juriului.

Dră Schweikert, mai avem o întrebare,

din partea juriului.

- Ești gata? - Da, domnule.

„De ce nu purtai inelul de logodnă

- în ziua protestului?” - Mă scuzați, dle judecător.

Mă bucur că participă și juriul.

Ne bucurăm pentru asta.

Dar cred că această întrebare scoate la iveală fapte, nu probe.

Da, așa m-am gândit și eu, dar aici e o paranteză:

„Întrebarea mea se bazează pe cele două poze.”

Cred că juratul comentează despre inel acolo

și nu acolo,

și faptul că dra Schweikert îl poartă acum.

Voi respinge obiecția.

Dră Schweikert, vreți să repet întrebarea?

Nu, Onorată Instanță. Eu…

Nu știu.

- Îmi permiteți să redirecționez? - Se acordă.

Brianna, e adevărat că ți-ai uitat inelul acasă în ziua aia

- ca să nu ți-l fure? - Obiectez! Influențează martorul.

- Și în mod prost, pe deasupra. - Se admite.

Scuze, dle judecător. Reformulez.

Brianna, îți amintești de ce nu ai purtat inelul în ziua aia?

Da, pentru că m-am temut să nu mi-l fure

sau să se piardă.

Mulțumesc. Nu mai am întrebări.

Ce naiba a fost asta? Brusc, Columbo face parte din juriu?

Kalinda, unde ești? Avem o problemă.

Ai rupt logodna? La protest?

Îmi pare rău.

Ar fi trebuit să-ți spun, dar m-am gândit că n-ar da bine.

Ea a făcut-o.

- Ea a rupt relația. - La naiba!

- Și cu noi cum rămâne? - Ne-am pierdut simpatia.

Și, probabil, pe cea a juriului.

- Și oferta? - Nu cred că a fost redusă.

Atunci să terminăm până nu se taie.

Doamnă Florrick! Aveți o clipă?

Alicia, și eu am nevoie de o clipă.

Vin imediat.

Cunoști porția de compensare a contractului

- din planul nostru de faliment? - Da.

Vrem să i-l prezinți noului proprietar.

Vrei s-o fac eu?

Da. O cunoști pe Maddie Hayward?

- Nu. Doar după nume. - A cumpărat clădirea.

Și-a mutat aici jumătate din firmă

și vrem să-i prezinți propunerea noastră de restructurare.

- Fără tine? - Da.

Ca să-i dăm o notă personală.

Unde naiba ai fost?

Bună, Will!

Cinci apeluri. Pe mobil.

Nici măcar nu verifici?

Am fost ocupată. Ce-ți trebuie?

Am un jurat care pare să știe

informații despre caz.

Ce caz?

Kalinda, ce se întâmplă?

Nimic.

Am fost plecată, dar m-am întors.

Poliția, proces de ucidere din culpă.

Discută cu Cary și află

dacă putem exclude acest jurat.

A mințit la audiere că ne cunoaște clienții?

- Bine. - Kalinda!

E important.

Lucrăm pentru administrator acum, iar eu risc aici.

Bine, mă ocup eu.

- Da? - Vin să te iau diseară.

Ai lucrat cu Allison Saybach la Fuziuni și Achiziții?

Da.

Cum era?

Grozavă. Foarte bună. De ce?

Au fost tensiuni anul trecut legate de lupta pentru putere cu Sweeney?

Era vorba doar de cine va prelua cazul.

Am rezolvat problema.

Totul a ieșit bine, iar ea e foarte drăguță.

E un departament suprapopulat.

Da, știu… De fapt, nu…

Nu știu dacă e adevărat.

Dnă Florrick, suntem într-o barcă de salvare plină.

Trebuie să reduc departamentul fuziuni și achiziții și vă cer părerea.

Îmi place Allison Saybach,

și nu mai cunosc pe nimeni în departamentul ăla.

Mulțumesc.

- Ce vrea? - Nu știu.

Se pare că am o canapea de terapie în birou. Ce e?

Noul tău client, magnatul camioanelor de tractare...

Da, vine azi cu actele de constituire.

Poți veni și tu? Vrea să vadă ce opțiuni avem.

E soțul meu.

Da.

Eu...

Tu l-ai trimis la noi?

Doamne, nu!

Și-a adus afacerile aici pentru că eu lucrez aici.

Încearcă să se stabilească în Chicago.

- Nu vreau s-o facă. - El era vocea de la telefon?

- Nu, cel care lucrează pentru el. - E periculos?

- Nu știu. - Așa ai spus.

Era, dar...

Bine. Ar trebui să renunț la caz.

Ar trebui.

Mulțumesc.

Da, sunt epuizată.

Și nu e nici prânzul.

Dr. Joseph Lidera.

Sunt medic legist licențiat

cu experiență la laboratorul din Dayton.

Și unde v-ați luat doctoratul?

- La Harvard. - Serios? În ce an?

- 1985, 1989. - 1983.

Un absolvent Harvard e bun.

Sunt înconjurat de filistini din Georgetown.

- Bun venit! - Mulțumesc.

Acuzatul,

ofițerul Mallen,

a declarat că a atacat cu spray victima

înainte de a folosi arma cu electroșocuri.

De ce e problematic?

Spray-ul paralizant, oleoresin capsicum, poate inhiba respirația

provocând constricția gâtului.

Jurații numărul 3, 6 și 11 au scris ceva până acum,

dar nu-mi dau seama dacă sunt doar notițe.

Deci deja gâfâi

când ești lovit de un șoc electric care îți compromite sistemul?

Corect. Ar fi ca și cum ai rămâne fără aer, la propriu.

Și trei șocuri electrice?

Pericolul ar crește exponențial.

Dr. Lidera, folosirea unui pistol cu electroșocuri

de trei ori după ce subiectul a fost atacat cu spray cu piper,

nu constituie abuz de forță?

- Obiecție! - Retrag afirmația.

Mulțumesc.

Willingham Securities, erau cele mai mari din țară.

Acum, după cum vedeți,

e gata pentru un nou chiriaș, oricând sunteți gata să vă mutați.

- Dnă Florrick. - Dnă Hayward?

Maddie. Sau dnă Hayward. Nu mă deranjează să fiu depersonalizată.

Deci am venit să discutăm renegocierea contractului de închiriere?

Da. Ca multe alte firme,

avem o problemă cu fluxul de numerar.

Vom pierde două etaje din cele trei...

De când lucrezi la Lockhart Gardner?

De când? De patru ani. Sunt în al patrulea an.

- Și îți place? - Da.

Te întreabă multă lume dacă vrei să-ți susții soțul?

Da. Așa e. S-au mai liniștit.

Candidează din nou, deci se pare că vor începe din nou.

Cred că ai dreptate.

Întrebările astea te stânjenesc?

- Nu. - Electricitatea și IT-ul sunt gata.

Totul e în stare de funcționare.

- Uite ce spațiu… - E șoferul meu. Îl iau cu mine.

Ei cred că el e cumpărătorul. Am puțin timp.

Deci faci campanie cu soțul tău?

Da.

- Și ești de acord cu el politic? - Destul.

Nu găsesc cinci oameni în lume cu care să fiu de acord politic.

Te vei gândi la propunerea noastră?

Trebuie să pleci?

Vin direct de la tribunal. Era pauză.

Lasă-mi-l mie și, dacă am întrebări...

- Numărul meu e acolo. - Numărul de mobil?

Da.

Pa!

Dr. Lidera, ce este delirul exaltat?

O afecțiune care combină

agitație psihomotoare și comportament agresiv.

Precum comportamentul domnului Beacham din acea zi?

Ofițerul Mallen a declarat că nu voia să stea la pământ.

Obiectez, dle judecător.

Dl Deerfield depune mărturie?

Reformulez.

Delirul surescitat a fost legat de consumul de droguri, nu-i așa?

Da, de stimulente precum cocaina.

I-ați făcut domnului Beacham un test toxicologic

- la autopsie? - Da.

Nu erau dovezi că s-ar fi consumat cocaină.

Dar nu e adevărat că unele amfetamine

devin nedetectabile după doar cinci ore?

Obiectez, dle judecător. Nu sunt probe.

Dl Deerfield influențează juriul

subliniind că victima avea droguri în organism.

Se admite.

Nu mai am întrebări.

Mulțumesc, dle Lidera. Puteți pleca.

Stai puțin.

Se pare că mai avem o întrebare din partea juriului.

- Cine? - Habar n-am.

Nu i-am văzut când i-au dat-o.

Trebuie să le mulțumesc juraților

pentru participarea atât de activă la proces.

Dacă nu sunt obiecții.

Dr. Lidera, întrebarea este următoarea:

„Vor apărea antidepresivele pe testul toxicologic pe care l-ați efectuat?”

E o întrebare interesantă.

Depinde de tip.

Dar, în general, nu.

Am făcut o analiză în zece puncte.

Ar trebui o radiografie mai mare

pentru a găsi urmele celor mai multe antidepresive.

Mulțumesc, doctore. Poți pleca.

De fapt, Onorată Instanță, permiteți-mi să reexaminez.

Doctore, încă nu vă dăm drumul.

Dr. Lidera,

putem spune că prezența antidepresivelor

poate indica faptul că cineva suferea de depresie?

Așa e.

Iar depresia poate face pe cineva să se poarte

într-un mod agitat, chiar agresiv, nu-i așa?

În anumite circumstanțe, presupun.

Mai ales dacă cineva

a trecut recent printr-un eveniment catastrofic,

cum ar fi ruperea unei logodne.

- Obiecție! Depășește scopul. - Se respinge.

Aș putea fi tentat să susțin pe motiv de fundație

în ceea ce privește antidepresivele.

Nu am obiecții

în acest moment, pe baza acestor motive.

Avocații să vină în biroul meu.

Nu, dle Gardner,

nu obiectați pe motive de bază pentru că există o bază.

Am îndeplinit cererile de prezentare a dovezilor.

Nu! Am cerut prezentarea tuturor dosarelor medicale.

Nimeni nu ne-a spus că se folosesc antidepresive.

Pentru că ați cerut fișe din ultimii doi ani.

Domnul Beacham a fost la psihiatru acum trei ani.

Psihiatrul i-a prescris antidepresive?

Da, dar nu avem date recente

despre faptul că victima a reumplut rețeta.

E triumful formei asupra substanței

- în interesul dreptății. - Da.

Dnă Florrick, dle Gardner, veți preda toate aceste probe.

Dacă aflu că ați ascuns ceva, vor exista sancțiuni.

Ce?

Unde ai ajuns cu înțelegerea?

Tu unde ai ajuns?

Opt sute de mii de dolari.

Te referi la oferta pe care ai refuzat-o.

N-are cum să nu-ți placă sistemul cu jurați.

Mai spune-mi o dată.

Din nou, ne-am revizuit volumul de cazuri

și momentan suntem puțin prea ocupați.

Avem sugestii pentru alte firme în care ați putea încerca.

Sunt gata să mă asociez pentru licitație.

Da, și ne bucurăm că am contribuit la asta,

dar acum trebuie să ne retragem.

Ce-mi scapă?

Nu știu.

Cred că nimic.

Bine.

Dnă Florrick.

Se pare că întrebările au fost scrise pe hârtie galbenă,

iar aceștia șapte sunt singurii cu carnețele galbene.

Inelul sugerează o femeie.

Sau cineva care a cunoscut-o pe Brianna.

I-ai arătat jurații?

Da, n-a recunoscut pe nimeni.

Am verificat dar n-am găsit nicio legătură.

Și întrebarea cu antidepresivele? Doctori sau soții de doctori?

Nu. Cineva avea un cumnat pe post de paramedic, dar atât.

Deci nu ajungem nicăieri?

Aici.

Forma preliminară a juratului cinci,

- Emma Hanahan. - La ce mă uit?

Numărul de copii.

A scris trei, a tăiat și a scris doi.

E o greșeală când un părinte își pierde copilul.

Puterea obișnuinței.

Antidepresivele?

Sugerează că ar putea avea o experiență personală cu depresia.

Verifică. Nu pot să o exclud,

dar dacă știu că e ea, pot argumenta ei.

Am terminat.

Cum a mers?

Bine. Tu?

Alicia, ai un minut?

- Da. - Mai târziu.

Scuze, e puțin haos. Cum a mers cu Maddie?

Bine, cred. N-a vorbit mult despre închiriere.

Da, e interesantă.

Dar părea deschisă la propunerea noastră?

Așa cred. I-am dat numărul meu, în caz că vrea să sune.

De ce n-o suni tu?

Scuze. E groaznic.

Creditorul a renunțat la fuziuni și achiziții.

Ce? A renunțat?

Nu la tot.

Allison Saybach, în mod ciudat.

Nu știu ce va face de una singură.

Da, banii sunt mereu o problemă,

dar avem legi de finanțare a campaniilor

și nu vreau să pun în pericol campania...

Scuze. Trebuie să te iau o clipă.

Bobbie, îl aduc imediat înapoi. Haide!

- Eli, ce faci? - Nu știu ce s-a întâmplat.

Ne făceam griji pentru bani și...

- Ce? - Bună, Peter!

- Dră Hayward, vi-l prezint pe Peter. - Dră Hayward!

Mă bucur să vă cunosc.

Vă știu doar din Forbes.

- Dar am fost mereu fan. - Mulțumesc.

- Încep să te admir și pe tine. - Eli ți-a împuiat capul?

Nu, abia l-am cunoscut pe Eli, dar soția ta, da.

- Alicia? - Da.

- Pari surprins. - Nu, nu.

- Nu știam că vă cunoașteți. - Ne-am cunoscut ieri,

dar mă gândesc să contribui la campania ta.

Serios?

Credeam că ai contribuit doar la candidate femei.

În principal, susțin candidate, dar îmi place soția ta.

- Sunteți despărțiți? - Nu.

- Da. - Dar te susține?

- Încearcă să-și rezolve problemele. - Da.

Neculcându-te cu prostituate?

Dacă te susțin, trebuie să-mi fac griji,

de altă prostituată, un sărut pe ascuns în autocarul de campanie?

- Nu, nu trebuie. - De ce?

Pentru că tocmai ți-am spus.

Peter s-a schimbat.

De asta.

Nu cred că oamenii se pot schimba.

Știi ce? Nici eu.

Apoi, am ajuns la închisoare.

Ați fost terapeutul lui?

Terapeutul decedatului Tyler Beacham?

Da, l-am văzut pe Beacham

acum vreo trei ani.

A venit la mine suferind de anxietate și insomnie.

Dar nu de depresie?

Nu depresia cauzată de o tragedie de familie?

Corect. Fusese concediat,

ceea ce i-a provocat o ușoară anxietate,

dar nu suferea de depresie.

Și totuși i-ați prescris un antidepresiv?

Da, dar nu pentru depresie.

Anumite antidepresive sunt de asemenea utile

pentru tratarea anxietății și pentru reglarea tiparelor de somn.

Mulțumesc, doctore.

Dr. Zarevich,

medicamentul pe care ați ales să-l prescrieți

se numea Elvatyl?

Da, pe atunci, Elvatyl părea

să răspundă cel mai bine la insomnie

- și anxietate asociată. - „Atunci”?

- Nu mai prescrieți Elvatyl? - Nu.

- De ce? - Alte medicamente sunt mai eficiente.

Nu e adevărat că Elvatyl

are numeroase efecte secundare?

- Știința e neclară. - Serios?

Dl Gardner a câștigat un proces...

- Obiecție! Relevanța? - Ai câștigat cazul

atacând efectele sinucigașe ale lui Elvatyl.

Am o obiecție!

Medicamentul pe care l-a luat Beacham

care i-ar putea altera chimia creierului, e relavant.

S-a făcut un studiu despre efectele secundare ale lui Elvatyl la...

Stați să văd.

Facultatea Harvard.

Serios? Îl ai aici?

Da, Onorată Instanță.

Cred că voi permite o mică pauză.

Nu e posibil, dr. Zarevich, ca efectele secundare ale lui Elvatyl

v-au făcut să nu mai prescrieți medicamentul?

- Se poate să fi fost un factor. - Deci o persoană ia un medicament creat

pentru a combate depresia, dar o intensifică,

ducând la gânduri sinucigașe.

Nu e posibil ca o astfel de persoană să fie motivată,

să comită, de fapt, sinucidere de un polițist,

- în fața unei persoane... - Obiecție! Sunt speculații.

Se admite. Dle Deerfield.

Nu mai am întrebări.

Se pare că vom avea mai multe întrebări din partea juraților de data asta.

Închide ușa.

Am spus să închizi ușa.

Unde te duci?

Chiar mă enervezi.

Ce prost ești!

De ce mă rănești?

Taci.

Te iubesc.

Te voi iubi mereu.

Întinde-te.

Unde ai fost, iubito?

SEMNEAZĂ AICI

Carl Bayliss, putem vorbi?

Nu-l cunoșteam așa bine pe Tyler.

Brianna a fost cea mai implicată.

Nu credeam că Tyler s-ar încurca cu un polițist.

Apărarea spune că s-a purtat haotic în acea zi,

provocând polițistul. Ai văzut așa ceva?

Nu, tipul era mereu destul de calm.

Nu mi-a venit să cred că a fost etichetat.

Etichetat? Ce-i aia?

Polițiști sub acoperire umblau peste tot,

punându-ți astea pe spate dacă credeau că faci probleme.

O numeau extragere.

Mai târziu aveau să-i elimine pe toți anarhiștii.

Ai primit-o în ziua protestului?

Nu, aș vrea să-l fi luat.

L-am cumpărat mai târziu.

Dar Tyler Beacham a avut?

Da, pe rucsac.

Țin minte că l-am văzut.

Pot să fac o poză?

Da.

Alicia, nu știu cum să-ți mulțumesc.

- Pentru ce, Eli? - Maddie Hayward

- ne sprijină. - Despre ce vorbești?

Sprijină campania din cauza ta.

- Ce? - Îți rămân dator.

Dnă Florrick, aveți un minut?

Sigur. Să mergem.

Ce părere aveți de Amy Hampton, Gus Nathanson

și Bruce Garvin?

La Dreptul Familiei?

Îmi plac toți.

Nu sună prea sincer.

Simt că am fost pusă

într-o poziție incomodă, dle Hayden.

Ce poziție?

Arbitrul sorții oamenilor.

Mă consult și cu alții, dnă Florrick.

Nu sunteți arbitrul.

Desigur, aveți dreptate. Îmi pare rău.

Nu-i nimic. Mulțumesc.

Îmi plac toți.

Îmi plac toate cele trei persoane pe care le-ai menționat.

Bine. Mulțumesc.

Bună, Alicia!

Nu te urmăresc, promit.

M-am întâlnit cu Kate Conroy,

- judecătoare. O cunoști? - Nu.

O susțin pentru Curtea de Apel din Illinois.

Dar știam că ai un caz și m-am gândit...

- Eli mi-a spus că-l susții pe Peter. - Da.

Nu știu ce să spun. Mulțumesc.

- Sper că n-ai crezut că... - Nu, deloc.

Am fost…

Am fost impresionată.

Apropo de asta,

e un pic ciudat, așa că o s-o spun direct.

Vrei să bem ceva într-o zi?

Maddie, sunt flatată.

Serios. Dar...

Sunt căsătorită.

Nu mă dădeam la tine.

Îmi pare rău. Nu.

Acum chiar că e jenant.

Doamne, scuze, am înțeles greșit, iar azi

- s-au întâmplat una după alta. - Nu-ți fă griji.

Uite, eu...

Treaba e că nu am mulți prieteni, Alicia.

Gata, am spus-o.

Uneori e greu

să știi dacă cineva vrea să-ți fie prieten

sau dacă vrea ceva de la tine.

Îmi imaginez.

Deci...

O să repet. Vrei să bem ceva într-o zi?

Ce-i așa amuzant?

Nu-mi amintesc ultima dată

când cineva m-a abordat pentru un pahar

și aș fi încântată. Cum e?

Bine. Bine.

Vorbim ca niște oameni normali.

- Ce zici de mâine seară? - Sună bine.

Abia aștept.

Dle polițist, protestul din acea zi

a fost prima ta misiune în echipa de revolte?

Nu-i spunem „echipa de revolte”.

Am fost repartizat în districtul 27, la divizia de patrulare.

A fost prima dată când ai verificat mulțimea

la un eveniment de mare amploare?

- Da. - Ți-a crescut adrenalina?

- Cred că da. - Spune-mi despre abțibildurile roșii.

Obiectez! Fundația.

Polițiștii sub acoperire pun abțibilduri roșii

pe protestatarii problematici

pentru a-i scoate de lângă cei pașnici.

Nu poți justifica fundamentul.

De aceea îl întreb pe ofițerul Mallen.

- Se respinge. - Ofițer Mallen, ai văzut un abțibild roșu

pe rucsacul lui Tyler Beacham, nu?

- Nu. - N-ai văzut asta?

Ăsta ești tu, cel din filmare,

și nu l-ai văzut? Abțibildul roșu.

- Nu l-am văzut. - Dar acum îl vezi?

Nu.

- Nu-l vezi aici? - Nu.

Pe ecran, acolo?

- Da, văd. - Bine.

Poate dl Deerfield își drege vocea de două ori pentru da.

Din păcate, dl Beacham avea

pe ghiozdan nu era un abțibild roșu.

Era un buton pentru zâmbete.

Îl vezi? Vezi zâmbetul?

- Da, îl văd. - Bine.

Să derulăm puțin înainte.

După ce l-ai atacat cu spray paralizant și i-ai injectat 1.400 de volți

și după ce a murit,

acolo, uite.

Ce-i lipsește din rucsac?

Ce i-a dispărut? Înțeleg

de ce nu vrei să răspunzi. Butonul nu mai e acolo.

- L-ai scos? - Obiecție! E tendențios.

- Eu pun întrebarea. - Ba nu.

Ai scos butonul pentru că ai făcut o greșeală.

Încercai să-ți acoperi urmele. Corect?

- Se admite. - M-a atacat.

Ce contează abțibildul?

Cui îi pasă că a dispărut? Era acolo mai devreme.

Ai zis că nu l-ai văzut.

Acest șir de întrebări ar trebui exclus din dosar.

Nu, nu ar trebui, dle Deerfield.

Mulțumesc, Onorată Instanță. Nu mai am întrebări.

Dnă Florrick.

Dle Hayden, bună ziua.

Am văzut că ați renunțat la un client, Nick Saverese,

la contractul cu guvernul, la tractări.

Da.

Cred că au existat niște nereguli în caz.

Ce nereguli?

Dl Saverese încearcă să evite cerințele legii.

Dnă Florrick, firma e la ananghie

și avem nevoie de oferte.

Spuneți-i că ați făcut o greșeală și firma îi păstrează afacerea.

Dle Hayden, nu cred că e indicat.

Mulțumesc.

Spune-i că ați făcut o greșeală și că firma îi păstrează afacerea.

- Da? - Am vorbit cu Maddie Hayward.

Nu va renegocia.

Are alți chiriași care vor să se extindă

și se teme de precedent.

- Îmi pare rău. - Dar donează

campaniei soțului tău.

Știu.

Sunt șocată.

Nu știi cum s-a întâmplat?

Că donează pentru campania lui Peter? Nu.

Am vorbit cu ea despre faliment.

M-a întrebat despre Peter.

Nu i-am cerut nimic.

Va trebui să renunțăm la etajul 27.

- Îmi pare rău. - Deerfield vrea să vorbim.

Bine. Adu banii. Avem nevoie de ei.

- 2,5 milioane. - Mai mult, Lionel,

sau îl pot suna pe partenerul lui Mallen...

Ce a zis că vrea să facă la protest?

- Să-și lase amprenta? - Da.

Juriul va avea întrebări.

Trei milioane.

- Ridicați-vă! - Bine, 3,5.

Prezidează judecătorul Bernard Temple.

Dle Gardner, suntem gata să începem?

Dle judecător, cred că avem o înțelegere.

Excelentă reacție la discurs

și, mai important, strângerea de fonduri,

chiar înainte de aprobarea lui Maddie Hayward.

Eli!

Te descurci de minune.

Ești beat de la drum.

Ei bine,

ar trebui să-ți mulțumesc.

- Pentru ce? - Că ai vorbit cu Maddie de mine.

Nici nu știam că e implicată.

Nici nu știu ce am făcut.

Ideea e că, orice ai făcut, ai făcut-o bine.

Unde mergem?

Unde mergem, Eli?

Acasă.

Dar am putea avea o întâlnire

- dacă ne-am întoarce și... - Nu.

De ce râdeți?

De tine, Eli.

Râdem de tine.

Așa e.

Exact, nebunul regelui Lear... ăsta sunt eu.